Conflict de competenţă. Sentința nr. 15/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 9658/1748/2014
Dosar nr._
(100/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR.15 F
Ședința din camera de consiliu din 28.01.2015
Curtea constituită din:
Președinte - MĂDĂLINA GABRIELA RĂDULESCU
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit în soluționarea cauzei privind pe reclamanta S. R.-M. și pe pârâtul C. R. Ș..
Cauza se soluționează în condițiile art.135 alin.4 C. proc. civ.
Se face referatul cauzei de către grefier, după care instanța reține dosarul în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 03.06.2014 sub nr._/301/2014, reclamanta S. R. M., în contradictoriu cu pârâtul C. R. Ș., a solicitat exercitarea autorității părintești exclusive față de minorul H. P., născut la data de 25.02.2013, stabilirea domiciliului minorului la mamă, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere raportat la veniturile realizate, cu începere de la data nașterii minorului, stabilirea în favoarea pârâtului a unui program de vizitare a minorului prin vizită la domiciliu, 2 zile pe săptămână, de la ora 17 pana la ora 20.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că din relația părților a rezultat minorul C. H. P., născut la data de 25.02.2013; în perioada în care au fost împreună aceasta a locuit temporar la domiciliul pârâtului din Popești-Leordeni, relația fiind marcată încă de la început de episoade de violență din partea pârâtului care este gelos și are un comportament obsesiv, încercând să controleze viața socială cât și activitatea acesteia la locul de muncă. La fiecare conflict, pârâtul a agresat-o atât verbal cât și fizic, a menționat că a fost alungată din domiciliu cu amenințări și scandal. Problemele în relație s-au agravat când pârâtul a aflat că este însărcinată, având o atitudine de neacceptare a copilului, comunicându-i că nu dorește copilul și că nu il va recunoaște. Urmare acestei atitudini, a hotărât să părăsească definitiv locuința pârâtului când încă era însărcinată. Pârâtul a fost anunțat de nașterea copilului și acesta nu a dorit să se prezinte pentru a-l recunoaște în mod oficial, astfel că minorului i-a fost eliberat un prim certificat de naștere în care i-a fost trecut ca nume de familie numele mamei. După trei saptamani de la nașterea copilului, pârâtul s-a prezentat să vadă copilul și a acceptat să îl recunoască. După nașterea copilului, pârâtul l-a vizitat sporadic, fără a contribui financiar sau în natură la cheltuielile de creștere și îngrijire ale minorului, acesta nearătându-se interesat de tot procesul de creștere și educare. Printre puținele momente în care pârâtul a fost prezent lângă copil au fost marcate de ieșirile sale violente, plecarea intempestivă a acestuia. Manifestările violente au culminat în data de 13.05.2014 cu lovirea și vătămarea corporală a acesteia, incident în urma căruia a formulat plângere penală și a demarat procedura de obținere a unui ordin de protecție.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 448, art. 483-502, art. 503-507, 529 și urm. C.Civ..
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și în subsidiar exercitarea în comun a autorității părintești față de minor, stabilirea locuinței minorului la reclamantă, respingerea ca neîntemeiată a cererii de stabilire a programului de vizitare a minorului prin vizită la domiciliul reclamantei, respingerea ca neîntemeiată a cererii privind plata pensiei de întreținere cu începere de la data nașterii minorului.
În motivare, pârâtul a susținut că legătura dintre părți s-a deteriorat din cauza comportamentului reclamantei, care nu a înțeles că relațiile dintre partenerii de viață trebuie să se bazeze pe respect, sinceritate, afecțiune și sprijin reciproc. Încercările sale repetate de a schimba aceasta atitudine au fost în zadar, întrucât aceasta promitea că o sa fie bine însă continua să aibă un comportament necorespunzător, o atitudine urâtă, ignorând dorința sa de a construi o legătură solidă de dragul copilului. Pârâtul a mai arătat că mai are în întreținere un copil în vârstă de 7 ani din căsătoria anterioară, cu mama acestuia având o relație civilizată, foarte strânsă, de colaborare în creșterea și educarea copilului. După nașterea minorului, începând cu luna martie 2013 până în toamna 2013, părțile au reluat relația de cuplu, acesta petrecând foarte mult timp împreuna cu reclamanta și minorul la domiciliul părinților acesteia din București, sector 3. Din cauza refuzului constant al reclamantei de a construi o relație de frate și soră între cei doi copii ai săi, a decis că relația nu mai poate continua, dar a continuat să se implice în creșterea, îngrijirea și educarea minorului, prin vizitarea acestuia la reședința reclamantei, contribuind la cheltuielile necesare îngrijirii acestuia și la cumpărăturile necesare. Pe toata perioada sarcinii reclamantei și ulterior a contribuit la cheltuielile legate de vizitele la medic, controale și ecografii, iar înainte de nașterea copilului au fost împreună în excursie în Sicilia, apoi Crăciunul 2012 l-au petrecut în familie împreună cu reclamanta, părinții și sora reclamantei, cumnatul și copiii acestora; în iunie 2013 au organizat împreună botezul minorului, eveniment pentru care acesta a suportat toate cheltuielile. Referitor la susținerile reclamantei că ar avea o fire violentă, acestea nu sunt reale, reclamanta fiind cea care se manifestă violent. De asemenea, relatările privind incidentul din 13.05.2014 nu corespund realității întrucât acesta nu a lovit-o pe reclamantă, ci aceasta s-a dezechilibrat și a căzut întrucât îl lovea cu pumnii și picioarele, într-un acces de furie necontrolat, pentru a-l împiedica să părăsească locuința urmare discuțiilor în care și-au adresat reciproc reproșuri.
A mai arătat pârâtul că pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București se află dosarul nr._/301/2014 având aceleași părți și același obiect și cauză, având o strânsă legătură cu dosarul nr._/301/2014, impunându-se conexarea celor două dosare.
În drept, pârâtul a invocat disp. art. 201 C.pr.civ.
Cu caracter preparator, în cauză s-au efectuat anchete psihosociale de către Autoritatea Tutelară Primăria Popești-Leordeni și Autoritatea Tutelară Primăria Sectorului 3.
La termenul de judecată din data de 15.10.2014 în cadrul dosarului nr._/301/2014, instanța a invocat din oficiu excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 și a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, reținându-se în esență că nu sunt aplicabile prevederile art. 114 din NCPC.
La termenul de judecată din data de 17.10.2014 în cadrul dosarului Judecătoriei Sectorului 3 București nr._/301/2014 a fost invocată și pusă în discuție excepția conexității cu referire la dosarul nr._/301/2014, prin Încheierea de ședință din data de 17.10.2014 dispunându-se admiterea excepției conexității și conexarea dosarului nr._/301/2014 la dosarul nr._/301/2014.
Dosarul nr._/301/2014 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 18.11.2014 sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 15.12.2014 a fost invocată din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cornetu.
Prin sentința civilă nr.38/12.01.2015, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta S. R. M., în contradictoriu cu pârâtul C. R. Stefanita, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, în temeiul art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Cornetu și Judecătoria Sectorului 3 București, în temeiul art. 134 și art. 135 alin.1 Cod procedură civilă, a dispus din oficiu suspendarea judecării cauzei și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
A reținut instanța că din înscrisurile existe la dosar și din susținerile părților rezultă că minorul este fiul părților, că reclamanta și minorul locuiesc în București, sectorul 3, iar pârâtul în orașul Popești-Leordeni, jud. Ilfov.
Potrivit disp. art. 107 NCPC, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Conform art. 114 NCPC, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are reședința persoana ocrotită.
Această prevedere are caracter de normă specială față de dispozițiile art. 107 NCpc. care prevăd că cererea se face la instanța domiciliului pârâtului și se aplică în cauză, dat fiind obiectul cererii referitor la modalitatea de exercitare a drepturilor părintești. Or, potrivit art.106 cod civil ocrotirea minorului se face prin părinți sau alte modalități prevăzute de lege, astfel că și exercitarea drepturilor părintești constituie o formă de ocrotire, atrăgând aplicabilitatea art.114 NCpc.
Competența teritorială stabilită astfel este, în cazul proceselor referitoare la persoane, exclusivă și absolută, astfel cum reiese din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.126 NCPC, în sensul că părțile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competența teritorială. Astfel, dacă în materia cererilor patrimoniale părțile pot deroga de la competența teritorială prevăzută de legea procesuală, în materia cererilor privitoare la persoane competența este obligatorie, dat fiind că drepturile părintești nu sunt drepturi de care părțile pot dispune liber.
De asemenea, potrivit art. 129 pct.3 C.., necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, excepția necompetenței putând fi invocată în acest caz chiar de instanță din oficiu.
Întrucât, astfel cum reiese din susținerile părților și în înscrisurile existe la dosar, minorul nu locuiește pe raza Judecătoriei Cornetu, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, în a cărei rază teritorială își are reședința persoana ocrotită – minorul.
În același sens, s-a pronunțat Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 70 F/20.08.2014 în dosarul nr._ (având ca obiect exercitarea autorității părintești), prin sentința civilă nr. 107 F/21.10.2014 în dosarul nr._, respectiv prin sentința civilă nr. 40F/14.04.2014 în dosarul nr._ (având ca obiect stabilire program de vizitare minor) stabilind competența de soluționare a cauzelor menționate în favoarea instanțelor de la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite.
Având în vedere că prezenta cauză a fost trimisă Judecătoriei Cornetu spre soluționare de Judecătoria Sectorului 3 București, potrivit art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, între cele două instanțe s-a născut un conflict negativ de competență.
D. urmare, Judecătoria Cornetu, în temeiul art. 134 și art. 135 alin.1 Cod procedură civilă, a suspendat din oficiu judecata prezentei cauze și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București (instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict), pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, la data de 19.01.2015, sub nr._ .
Examinând actele dosarului, ținând seama de motivele de fapt și de drept invocate de părți prin cererile cu care au învestit instanța și având în vedere prevederile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Părțile au învestit Judecătoria Sectorului 3 București, prin cereri distincte, dar cu privire la care s-a dispus conexarea, cu solicitarea ca instanța să dispună asupra exercitării autorității părintești cu privire la copilul pe care îl au împreună, să stabilească domiciliul copilului la unul dintre părinți și contribuția celuilalt la creșterea minorului, precum și un program de vizitare pentru tată, cererile fiind întemeiate pe dispozițiile art. 397 și următoarele C.civil.
Așadar, trebuie observat că cererea principală, dar și cea conexă se încadrează, dat fiind obiectul acestora, în categoria la care face referire generic art. 94 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pr.civ., ca cereri date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 114 C.pr.civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are reședința persoana ocrotită.
Noțiunea de ocrotire a persoanei fizice la care fac referire prevederile legale menționate trebuie interpretate prin raportare la art. 106 C.civil, potrivit cu care ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege. Așadar, o cerere formulată de unul dintre părinți ori de ambii părinți privind exercitarea drepturilor părintești are, potrivit mențiunii exprese din art. 106 C.civil, natura unei cereri de ocrotire a minorului.
Cum din datele de care dispune Curtea potrivit înscrisurilor din dosar și conform susținerilor ambelor părți expuse prin cererile cu care au sesizat instanța, rezultă că minorul locuiește împreună cu mama sa pe raza sectorului 3 București, instanța competentă teritorial să soluționeze cererile de chemare în judecată este Judecătoria Sectorului 3 București.
Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. 1 și 4 C.pr.civ., Curtea va stabili, în soluționarea conflictului de competență, că Judecătoria Sectorului 3 București este instanța competentă teritorial să judece cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S. R. M., cu domiciliul în București, .. 1, .. 3, ., sector 3 și cu în București, .. 2, ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâtul C. R. STEFĂNIȚA, cu domiciliul în Popești-Leordeni, .. 12, județ Ilfov, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2015.
PREȘEDINTE
M. G. R.
GREFIER
E. C.
Red.M.G.R./Tehdact.R.L./M.G.R.
5 ex./02.02.2015
Jud.Cornetu – M.E.D.
Jud.S.3 – M.Musalu
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 97/2015. Curtea de... → |
|---|
