Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 891/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 891/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 891/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr. 891
Ședința publică din 15.09.2015
Curtea constituită din:
Președinte- C. G.
Judecător- I. S.
Judecător - G. S.
Grefier- N. - C. I.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul–pârât P. V. împotriva sentinței deciziei nr. 569 A din 18.02.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. Olguța.
Cauza are ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat G. D., în calitate de reprezentant al recurentului-pârât P. V., în baza împuternicirii avocațiale nr._/15.06.2015 emise de Baroul București, fila 8 dosar, și intimata-reclamantă P. Olguța, asistată de avocat M. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/05.06.2015 emise de Baroul București, fila 16 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier, dosar învederându-se obiectul și stadiul procesual al dosarului, după care:
Reprezentantul recurentului-pârât P. V. depune copia adresei nr._/19.06.2014 emise de Administrația Fondului Imobiliar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-pârât P. V., prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei nr. 569 A din 18.02.2015 și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând încălcarea dreptului la apărare, încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității și folosirea unor motive contradictorii de natura pricinii.
Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Intimata-reclamantă P. Olguța, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei pronunțate de Tribunalul București, pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul Concluziilor scrise.
În ce privește cheltuielile de judecată, înțelege să le valorifice pe calea unei acțiuni distincte.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București disjunsă din dosarul nr._/4/2012, reclamanta P. Olguța a chemat în judecată pe pârâtul P. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va da să dispună partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, în cote de ½ fiecare, respectiv a apartamentului situat în București, .. 8, ., cu cheltuieli de judecată.
La data de 01.10.2012, pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat ca instanța să constate că a avut o cotă de contribuție de 100% la dobândirea apartamentului supus partajului.
La data de 28.06.2013, instanța a pus în discuție excepția de netimbrare a cererii reconvenționale și a anulat cererea reconvențională ca netimbrată.
Prin sentința civilă nr. 439/23.01.2014, Judecătoria Sectorului 4 București a admis în parte acțiunea; a anulat cererea reconvențională ca netimbrată; a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuție 50% reclamanta și 50% pârâtul, următoarele bunuri: apartamentul situat în București, .. 18, ., ., sector 4, în valoare de 304.000 lei, conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expertul S. F., pe care l-a omologat, și următoarele bunuri mobile: frigider Bosch în valoare de 800 lei, televizor Watson diagonala 37 cm în valoare de 50 lei, televizor Watson diagonala 61 cm în valoare de 100 lei, mobilă de bucătărie în valoare de 1.000 lei, bibliotecă în valoare de 1.200 lei, mobilă dormitor în valoare de 1.400 lei, mașină de spălat Whirpool în valoare de 700 lei, canapea cu două fotolii în valoare de 900 lei, aragaz Electrolux în valoare de 800 lei, hotă DST în valoare de 200 lei, cuptor cu microunde Alaska în valoare de 100 lei, televizor Daewoo în valoare de 500 lei, prăjitor pâine în valoare de 50 lei, cafetieră în valoare de 50 lei, mașină de cusut N. în valoare de 300 lei, conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expertul G. N., pe care l-a omologat; a constatat că masa partajabilă are o valoare 312.050 de lei, cota de 50% a reclamantei-pârâte având o valoare de 156.025 lei, iar cota pârâtului-reclamant de 50% fiind 156.025 lei; a sistat starea de indiviziune a părților; a atribuit reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri: apartamentul situat în București, .. 18, ., ., în valoare de 304.000 lei, conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expertul S. F., pe care l-a omologat, și următoarele bunuri mobile: frigider Bosch în valoare de 800 lei, televizor Watson diagonala 37 cm în valoare de 50 lei, televizor Watson diagonala 61 cm în valoare de 100 lei, mobilă de bucătărie în valoare de 1.000 lei, bibliotecă în valoare de 1.200 lei, mobilă dormitor în valoare de 1.400 lei, mașină de spălat Whirpool în valoare de 700 lei, canapea cu două fotolii în valoare de 900 lei, aragaz Electrolux în valoare de 800 lei, hotă DST în valoare de 200 lei, cuptor cu microunde Alaska în valoare de 100 lei, televizor Daewoo în valoare de 500 lei, prăjitor pâine în valoare de 50 lei, cafetieră în valoare de 50 lei, mașină de cusut N. în valoare de 300 lei, conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expertul G. N., pe care l-a omologat; a obligat reclamanta la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 156.025 lei cu titlu de sultă; a dispus ca suma de 3300 lei pentru care s-a acordat ajutor public reclamantei să rămână în sarcina statului și a obligat pârâtul la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 703,5 lei reprezentând cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr._ din data de 10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, a fost desfăcută căsătoria încheiata între părți la data de 25.09.1990, din căsătorie nerezultând copii minori.
Potrivit art. 6731 Cod procedură civilă, în urma desfacerii căsătoriei prin divorț, părțile pot cere instanței împărțirea bunurilor comune, iar la stabilirea cotelor din dreptul de proprietate se va ține seama de contribuția părților la dobândirea bunurilor și la suportarea cheltuielilor comune, în timpul căsătoriei.
În ceea ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, instanța a constatat că din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta a avut o cotă de 50%, iar pârâtul de 50%, cererea pârâtului reclamant de a se constata că a avut o cotă de contribuție mai mare fiind anulată și acesta nu s-a prezentat în instanță pentru a răsturna prezumția de cote de contribuție egale la dobândirea bunurilor comune.
În ceea ce privește bunurile supuse partajului și valoarea lor, instanța a constatat ca în cauză s-au făcut o expertiză de bunuri mobile și una în construcții, valorile stabilite de experți nefiind contestate de către părți.
În ceea ce privește cererea reclamantei-pârâte de a se constata că anumite bunuri sunt ale sale, instanța a constatat că aceasta nu a dovedit acest lucru, sarcina probei fiind în sarcina sa conform art. 129 Cod procedură civilă, martora audiată arătând că tot ce a declarat știe de la reclamanta-pârâtă.
În temeiul art. 67310 Cod procedură civilă,, prin derogare de la regula atribuirii provizorii a bunului, instanța are posibilitatea ca la cererea uneia din părți și ținând cont de împrejurările concrete ale cauzei, pentru motive temeinice, să atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului. Având în vedere că în masa partajabilă sunt bunuri mobile și un imobil și că mobilele sunt destinate folosinței zilnice a unei persoane, că fata părților P. A. M. care este încă studentă a declarat în declarația depusă la dosar că este întreținută de reclamantă, instanța a constatat că reclamanta este îndreptățită să îi fie atribuit apartamentul și bunurile mobile din el cu plata sultei către pârâtul-reclamant.
Împotriva acestei sentințe, la data de 14.03.2013 a declarat apel pârâtul P. V., care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția III-a Civilă 03.04.2014.
Prin decizia civilă nr. 569A/18.02.2015, Tribunalul București - Secția III-a Civilă a admis apelul; a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a constatat că valoarea apartamentului bun comun, situat în București, .. 18, ., ., este de 263.228 lei, a constatat că masa partajabilă are valoarea de 271.278 lei, iar cota valorică cuvenită fiecărei părți este de 135.639 lei, a atribuit pârâtului în deplină proprietate și posesie apartamentul în valoare de 263.228 lei, precum și bunurile mobile individualizate în raportul de expertiză tehnică întocmit de expert G. N., în valoare de 8050 lei și a obligat pârâtul la sultă în cuantum de 135.639 lei către reclamantă, păstrând restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, cu privire la critica potrivit căreia apelantul-pârât nu a fost citat la prima instanță, astfel că nu a avut posibilitatea să-și formuleze apărări în cauză, că aceasta este neîntemeiată, întrucât din examinarea dosarului s-a constatat că pârâtul a fost citat legal la adresa de domiciliu unde locuiește, însă acesta nu s-a prezentat la termenele de judecată stabilite, deși a fost chemat la proces pentru a răspunde la interogatoriu, totodată pârâtului fiindu-i comunicat raportul de expertiză tehnică.
Așa după cum se menționează în rapoartele de expertiză ce au fost întocmite în dosarul de fond, pârâtul a fost convocat de experți, însă nu s-a prezentat la datele stabilite de experții tehnici, iar ulterior nu au fost formulate obiecțiuni la rapoartele de expertiză ce au fost întocmite.
Referitor la critica din apel prin care se susține că pârâtul are o cotă de contribuție de 100% la achiziționarea apartamentului în litigiu date fiind veniturile net superioare pe care le-a realizat în perioada căsătoriei la care s-au adăugat și sumele de bani donate de rudele sale, tribunalul a apreciat că se impune înlăturarea acestor alegații ca neîntemeiate în condițiile în care la termenul de judecată din data de 27.05.2013 instanța de fond a pus în vedere pârâtului să achite taxa judiciară de timbru la valoare în raport de cota exclusivă pretinsă, însă partea nu s-a conformat dispoziției instanței de judecată și prevederilor Legii nr. 146/1997, așa încât în mod corect prima instanță a procedat la anularea cererii reconvenționale ca netimbrată.
Or, în aceste circumstanțe, pârâtul-apelant nu mai este în măsură ca în faza de atac a apelului să susțină aceleași pretenții legate de cota sa exclusivă de contribuție la achiziționarea apartamentului bun comun.
Sub acest aspect, tribunalul a avut în vedere cota egală de contribuție a părților la dobândirea bunurilor care compun masa de partaj, respectiv apartamentul și bunurile mobile.
Referitor la imobilul în litigiu, tribunalul a considerat că se impune a fi omologat raportul de expertiză tehnică întocmit în faza de apel de către expert tehnic B. A. M. D., raport prin care s-a concluzionat în sensul că valoarea de piață a apartamentului este de 59.670 euro, echivalent al sumei de 263.228 RON, fiind astfel înlăturată expertiza tehnică efectuată la instanța de fond fără vizionarea de către expert a bunului imobil.
În ceea ce privește bunurile mobile solicitate de către apelantul-pârât prin cererea de apel și despre care pretinde că au fost luate de reclamantă la momentul părăsirii domiciliului conjugal, tribunalul a considerat că nu pot fi incluse în masa partajabilă câtă vreme în privința lor nu a fost formulată nicio cerere la instanța de fond în sensul că respectivele bunuri fiind dobândite în perioada căsătoriei se impun a fi împărțite.
Apelul declarat de pârât este întemeiat cu privire la modalitatea de atribuire a apartamentului bun comun ca urmare a sistării stării de codevălmășie a părților.
Sub aceste aspect, în raport de ansamblul probator al cauzei, s-a constatat că apartamentul a fost repartizat în anul 1988, cu chirie de la locul de muncă, către pârâtul P. V., care a locuit în imobil împreună cu prima soție P. L. și fiul lor P. L., ulterior în anul 1991 părțile din acest dosar încheind contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate conform desfășurătorului aflat la dosar și din care rezultă că ratele au fost suportate lunar de către apelant.
La atribuirea apartamentului în litigiu, tribunalul a avut în vedere și faptul că apelantul-pârât este cel care ocupă în fapt în prezent acest imobil, neavând o altă locuință, în timp ce reclamanta a plecat din domiciliul comun încă din anul 2012, astfel că a dispus de un spațiu locativ la o altă adresă.
Referitor la fiica rezultată din căsătoria părților, P. A. M., nu s-a prezentat de către reclamanta-intimată o dovadă din care să rezulte că și în prezent este studentă și ca atare nu ar realiza venituri proprii; or, dacă se are în vedere adeverința emisă de Universitatea T. M., în care se menționează că în anul 2012 P. A. M. era studentă în anul III la respectiva instituție de învățământ, concluzia care se desprinde este că la momentul pronunțării deciziei din apel studiile universitare au fost finalizate, astfel că fiica părților este în măsură să-și asigure întreținerea din veniturile obținute din munca sa.
Împotriva acestei decizii, la data de 11.05.2015 a declarat recurs pârâtul P. V., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 18.05.2015.
În motivarea cererii sale, recurentul-pârât a arătat că a fost chemat în judecată de către reclamanta P. Olguța pentru divorț și partaj, iar la data de 07.01.2013 a solicitat suspendarea cererii de chemare în judecată având ca obiect partaj bunuri comune până la soluționarea divorțului.
Încheierea din data de 07.01.2013 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București prin care s-a dispus suspendarea cauzei având obiect partaj bunuri comune i-a fost comunicată recurentului-pârât la data de 15.01.2013.
Din data de 15.01.2013 nu a mai primit nicio citație de la Judecătoria Sectorului 4 București, până la comunicarea sentinței civile pronunțate în acest dosar.
Sentința civilă din dosarul având obiect divorț nu i-a fost comunicată.
Rapoartele de expertiză efectuate la instanța de fond sunt omologate cu lipsa sa de procedură la convocare.
Cu toate acestea, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Procedura de citare prin afișare pe ușa apartamentului nu a fost executată, întrucât nu a găsit nimic afișat pe ușă și nici vecinul său nu a observat niciun afiș pe ușă.
La instanța de fond a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, până la suspendarea cauzei. Prin ambele cereri a solicitat cota de 100% la dobândirea apartamentului în speță.
În considerentele sentinței civile nu se prezintă suspendarea și repunerea pe rol a cauzei.
În aceste condiții, fiind vătămat grav în dreptul său la apărare, neavând posibilitatea ca în deplină cunoștință de cauză să formuleze critici detaliate, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a formulat apel împotriva sentinței civile pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București.
In raport de motivele de apel, a solicitat proba cu doi martori și interogatoriul reclamantei, pentru a dovedi aportul său la dobândirea apartamentului, și expertize.
Instanța de apel, la termenul din 03.09.2014, a respins proba cu martorii ce au fost de față la plata avansului pentru achiziționare apartament de către P. V..
La ultimul termen de judecată a reiterat proba cu martori pentru a dovedi aportul la dobândirea apartamentului.
Tribunalul a respins cererea de audiere a unui martor pe aspectul bunurilor (deși a solicitat clar pe aspectul plată avans la apartament), apreciind cp proba nu este utilă și avea posibilitatea să o solicite la termenul din 03.09.2014, când s-au discutat și încuviințat probele.
Or, la termenul din 03.09.2014, când s-au discutat probele, a solicitat oral și scris proba esențială cu doi martori pentru a dovedi aportul la dobândirea apartamentului, a achitat taxă de timbru și a formulat apel pentru a dovedi aportul său la dobândirea apartamentului, faptul că reclamanta a plecat de bunăvoie din apartament și nu are în întreținere pe fiica P. A. și nici pe fiul său P. L..
În concluzie, a formulat două motive de recurs:
În temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, a invocat lipsa de procedură și nerespectarea regulii de citare a părților la efectuarea expertizelor.
În temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, a invocat folosirea unor motive contradictorii de natura pricinii. Instanța de apel a respins neîntemeiat proba cu martori, motivând prin încheierea de dezbateri că nu a fost solicitată la termenul de probatorii, deși s-a solicitat la termenul din 03.09.2014, când s-au discutat și încuviințat probele, că nu rezultă necesitatea din dezbateri și nu este utilă. Din considerentele deciziei civile, instanța de apel a apreciat că nu este în măsură să dovedească aportul, motivat de faptul că nu a achitat taxa de timbru la instanța de fond.
Și în această cale de atac i s-a încălcat dreptul la apărare, la un proces echitabil.
La instanța de fond a formulat întâmpinare și cerere reconvențională. A arătat și vrea să și dovedească ca nu a primit citație după suspendarea cauzei. Vecinul său a verificat și cutia sa poștală în perioada soluționării prezentei cauze.
Potrivit întâmpinării are calitatea de pârât și dreptul de a dovedi aportul invocat, a achitat taxa de timbru în apel, unde a avut cunoștință de termenele de judecată, fiind prezent pentru a-și dovedi aportul la dobândirea unicului său apartament.
Mai mult, instanța de apel a arătat în considerentele deciziei faptul că a înlăturat expertiza tehnică efectuată la fond fără vizionarea de către expert a bunului imobil, dar o omis lipsa de procedură cu recurentul-pârât privind convocarea părților la efectuarea raportului de expertiză.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 Cod procedură civilă.
Examinând decizia civilă recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
I. Critica formulată de către recurentul-pârât ce vizează încălcarea de către judecătorie a normelor de procedură privind citarea va fi încadrată, în temeiul art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, în cel de-al nouălea motiv de recurs, întrucât greșeala instanței de apel nu ar consta în încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității propriei hotărâri de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (aceasta ar fi o eroare a primei instanțe), ci în înlăturarea motivului de apel corespunzător, ca urmare a unei aplicări defectuoase a acelor norme de procedură. Cel de-al nouălea motiv de recurs se referă la pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal sau date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Potrivit art. 90 alin. 1 Cod procedură civilă, înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat, care este cel indicat prin cererea de chemare în judecată sau prin întâmpinare, astfel cum prevăd art. 112 pct. 1 și art. 115 alin. 1 Cod procedură civilă, sau cel indicat prin petiție la dosar, în cazul intervenirii unei schimbări ulterioare. Neîndeplinirea acestei din urmă obligații, de a aduce la cunoștința instanței orice modificare intervenită în legătură cu domiciliul său de către una dintre părți, se sancționează, în temeiul art. 98 Cod procedură civilă, prin „pedeapsa neluării ei în seamă”.
De asemenea, art. 92 Cod procedură civilă prevede că: „1. Înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia. 2. Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația sau, primind-o, nu voiește ori nu poate să semneze adeverința de primire, agentul va lăsa citația în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afișa pe ușa locuinței acestuia, încheind despre acestea proces-verbal. 3. Dacă cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuiește, agentul va înmâna citația, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul, sau care, în mod obișnuit, primește corespondența, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește; persoana care primește citația va semna adeverința de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind proces-verbal despre cele urmate. 4. Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverința de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citația în mâna lor; dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie, dacă nu are indicația apartamentului sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea”.
Reclamanta a învestit instanța cu o cerere de divorț și una subsidiară de partajare a imobilului situat în București, .. 18, ., care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr._/2/2012. Prin acțiune reclamanta a indicat domiciliul pârâtului ca fiind în București, .. 18, ., ., sector 4, iar prin întâmpinare pârâtul nu a învederat că ar avea o altă adresă. Este de menționat că aceeași adresă și-a indicat-o chiar pârâtul prin cererile de apel și de recurs.
Prin încheierea din 12.11.2012 pronunțată în dosarul nr._/2/2012, Judecătoria Sectorului 3 București a disjuns cererea de partaj de cererea de divorț și a dispus formarea unui nou dosar, care a primit numărul_ .
Pârâtul a fost citat pentru termenul din 07.01.2013 din dosarul nr._ la adresa indicată, dată la care a formulat în scris o cerere prin care a solicitat suspendarea judecării cauzei până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, împotriva căreia a arătat că formulează apel, ceea ce nu s-a întâmplat, așa cum rezultă din sistemul de evidență informatică Ecris.
Prin încheierea din 07.01.2013, Judecătoria Sectorului 3 București a dispus, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/4/2012. Prin sentința civilă nr._/10.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/4/2012 a fost desfăcută căsătoria părților.
La data de 11.04.2013, reclamanta a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, după care pârâtul a fost citat pentru termenul din 27.05.2013 prin afișare pe ușa principală a locuinței sale la data de 23.04.2013, pentru termenul din 28.06.2013 prin afișare pe ușa principală a locuinței sale la data de 31.05.2013, pentru termenul din 23.09.2013 prin afișare pe ușa principală a locuinței sale la data de 09.07.2013, pentru termenul din 04.11.2013 prin afișare pe ușa principală a locuinței sale la data de 03.10.2013, pentru termenul din 02.12.2013 prin afișare pe ușa principală a locuinței sale la data de 12.11.2013 și pentru termenul din 09.01.2014 prin afișare pe ușa principală a locuinței sale la data de 09.12.2013, procesele-verbale de îndeplinire a procedurii de citare făcând dovada, conform art. 104 alin. 4 Cod procedură civilă, până la înscrierea în fals cu privire la acest fapt (afișarea pe ușa principală a locuinței pârâtului) constatat personal de agenții constatatori care le-au încheiat (B. A., Manicu A.). În toate procesele-verbale s-a făcut mențiunea că citațiile au fost afișate din cauză că „nicio persoană de la punctul 1 (destinatar, soț, rudă cu destinatarul, persoană care locuiește cu destinatarul, portar, administrator etc.) nu a fost găsită”.
Prin urmare, în cauză au fost respectate dispozițiile art. 90 alin. 1 și art. 92 alin. 4 Cod procedură civilă.
Totodată, cei doi experți i-au trimis pârâtului scrisori recomandate cu confirmare de primire. Confirmarea la scrisoarea trimisă de expertul S. F. s-a întors la 25.07.2013 cu mențiunea „Destinatar lipsă. Domiciliu avizat”, iar cea trimisă de expertul G. N. a fost depusă la poștă la data de 19.11.2013, fiind plătită cu factura . nr. 0032/07, astfel că au fost îndeplinite exigențele art. 208 alin. 1 Cod procedură civilă.
Mai mult decât atât, nu se poate admite că recurentul-pârât nu ar fi avut cunoștință de reluarea judecății, în condițiile în care: știa că suspendarea durează până la soluționarea dosarului de divorț astfel cum solicitase el însuși, hotărârea judecătorească de divorț s-a pronunțat la data de 10.12.2013, iar pârâtul nu a declarat apel împotriva acesteia, astfel că suspendarea nu avea cum să se prelungească până la durata de peste un an; numărul mare al citațiilor (șase), la care se adaugă scrisorile recomandate trimise de experți (două); a declarat apel în termen împotriva sentinței pronunțate de judecătorie în prezenta cauză, care i-a fost comunicată în aceeași modalitate ca și citațiile, prin afișare pe ușa sa principală; a recunoscut prin cererea de recurs că a primit încheierea de suspendare, care i-a fost comunicată în aceeași modalitate ca și citațiile, prin afișare pe ușa sa principală; în raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții, expertul S. F. a arătat că: „La inspecția în teren, deși în interiorul apartamentului se afla cineva, nu a fost permis accesul în interiorul acestuia.”, iar în raportul de expertiză specialitatea bunuri mobile, expertul G. N. a învederat că: „În data de 27.11.2013, ora 18, la adresa menționată mai sus s-a prezentat numai reclamanta P. Olguța. La accesarea interfonului, precum și a soneriei apartamentului nu a răspuns nimeni”.
II. Tot în temeiul art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, critica formulată de către recurentul-pârât ce vizează greșita respingere a probei cu martori va fi încadrată în cel de-al cincilea motiv de recurs, întrucât nemulțumirea sa se referă de fapt la această soluție a Tribunalului, pe care o consideră în contradicție cu dispozițiile legale, iar nu ca fiind justificată de mai multe argumente care s-ar exclude reciproc unele pe altele. Cel de-al cincilea motiv de recurs vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă; toate neregularitățile procedurale care nu sunt enunțate în alte motive de recurs au fost integrate astfel într-un singur motiv de casare, ce constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură.
Referitor la înțelesul sintagmei „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale”, folosită de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, trebuie să se țină seama și că există texte de lege care conferă judecătorului o putere de apreciere, dându-i posibilitatea de a lua sau de a nu lua o anumită măsură. În asemenea situații, măsurile nu pot fi însă dispuse în mod discreționar, ci trebuie să fie justificate de motive pertinente și suficiente. Depășirea acestei limite, întrucât nu realizează un bilanț rezonabil al elementelor pertinente ale cauzei în procesul decizional, care este impus întotdeauna, expres sau implicit, de normele juridice incidente, constituie o încălcare a legii și, ca atare, este supusă controlului instanței de recurs. Aceasta înseamnă că, în realitate, instanțele de fond beneficiază în aceste cazuri numai de o anumită marjă de apreciere.
Din această perspectivă, Curtea reține că în categoria textelor de lege ce implică o apreciere a judecătorului în cadrul demersului de aplicare a lor în concret se include și art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit căruia: „Instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.”, care îi conferă o marjă de apreciere a pertinenței, concludenței și utilității lor.
Prin urmare, trebuie stabilit dacă instanța de apel a făcut o greșită aplicare a acestui text de lege atunci când a respins cererile apelantului-reclamant de administrare a probei testimoniale.
Astfel, la termenul din 03.09.2014, apelantul-reclamant a solicitat probele cu martori și interogatoriu pe aspectul cotei de contribuție majoritară, care au fost respinse de Tribunal cu motivarea că nu sunt utile cauzei. Cu toate acestea, interogatoriul administrat pârâtei la data de 26.11.2014 a conținut și întrebări în legătură cu această chestiune (întrebările nr. 1-4).
La termenul din 04.02.2015, apelantul-reclamant a solicitat suplimentarea probatoriului cu un martor pe aspectul avansului la apartamentul supus partajului, susținând că a fost achitat de către acesta cu banii primiți de la tatăl și fratele său. Tribunalul a respins această cerere, cu motivarea că nu rezultă din dezbateri necesitatea administrării acestei probe, pe care partea avea posibilitatea să o solicite la termenul din 03.09.2014, când s-au discutat și încuviințat probele.
Sub acest aspect, Curtea constată că, prin cererea de apel, apelantul-reclamant a arătat că în mod greșit prima instanță nu a reținut că are o contribuție de 100% la dobândirea apartamentul în litigiu, întrucât acesta a fost dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr._/4/1991 reținându-se ratele lunare datorate, inclusiv dobânda, de către unitatea la care a lucrat, pe statul său de plată; intimata-reclamantă nu a contribuit la plata avansului de 24.595 lei, achitat cu chitanța nr._/19.12.1991, iar în acest sens i-au donat o sumă de bani fratele și părinții; apartamentul i-a fost repartizat de la serviciu în anul 1998, intimata-reclamantă mutându-se în anul 1990; a lucrat în construcții cu contract de muncă și în timpul liber ca particular și ajuta la munca în gospodărie, gătind în weekend și asigurând aprovizionarea.
Spre deosebire de partajul fondat pe dreptul de proprietate pe cote-părți, când fiecărui coproprietar îi revine o cotă-parte abstractă, ideală, sub formă de fracție nominală, titularii dreptului de proprietate comună în devălmășie nu au determinată întinderea matematică a drepturilor lor. În acest sens, instanța chemată să hotărască asupra întinderii cotelor părți va ține seama de contribuția efectivă a fiecăruia dintre foștii soți la dobândirea bunurilor supuse partajului, care constă în cea mai mare parte în veniturile obținute în timpul căsătoriei (bunuri comune, conform art. 30 alin. 1 Codul familiei) direcționate în interesul căsătoriei (nu doar spre investiții), iar nu în interesul propriu al unuia dintre ei (pentru achiziționarea unor bunuri proprii, plata unor datorii proprii sau risipite).
Soluția se impune în vederea asigurării unui just echilibru între interesele părților, pentru că dacă unul dintre soți folosește salariul său ca aport la susținerea sarcinilor căsătoriei (de exemplu, pentru achiziționarea de alimente necesare membrilor familiei ori pentru a plăti cheltuielile de întreținere), aceasta are drept consecință economisirea salariului celălalt care în caz contrar ar fi trebuit direcționat în același scop, nemaiputând fi astfel îndreptat spre investiții concretizate în achiziționarea unor bunuri importante. Astfel sunt protejate interesele soțului mai puțin diligent sau mai puțin influent.
Prin urmare, la stabilirea cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor comune instanța nu poate avea în vedere izolat doar veniturile direcționate în acest sens pentru a le stabili proveniența de la un soț sau celălalt, cu ignorarea celor folosite, până la proba contrară, tot în interesul căsătoriei.
Având în vedere că plata în timpul căsătoriei a unor datorii (fie investiții, fie susținerea sarcinilor căsătoriei), contractate de oricare din soți, se face, în principiu, tot din fonduri comune, pentru că, în regulă generală, așa cum s-a arătat, veniturile obținute de oricare dintre soți în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, nu prezintă relevanță din salariul cărui soț s-au achitat efectiv banii creditorului, esențială rămânând tot stabilirea ponderii provenienței acestor fonduri de la un soț sau celălalt.
În concluzie, cotele de contribuție se determină în urma unei analize comparative de ansamblu a veniturilor și cheltuielilor părților și nu cu precizia ce caracterizează științele exacte, rezultatul suportând o anumită corecție prin luarea în considerare și a muncii prestate de soți în gospodărie.
Or, din analiza cărților de muncă rezultă că soții au avut salarii comparabile în intervalul 25.09.1990 (data încheierii căsătoriei) - 14.04.1995 (data plății ultimei rate reținute de angajatorul General Construct S.R.L. din salariul recurentului-pârât). Totodată, arătând că a ajutat la munca în gospodărie, recurentul-pârât a recunoscut implicit că intimata-reclamantă a contribuit mai mult la realizarea acestei sarcini a căsătoriei, iar aportul său material prin lucrările desfășurate în afara contractului cu angajatorul a condus și la reducerea corespunzătoare a timpului dedicat activităților casnice, ajungându-se astfel la o compensare a contribuțiilor celor doi soți la susținerea sarcinilor căsătoriei.
Cât privește avansul de 24.594 lei din prețul total de 214.273 lei, Curtea are în vedere faptul că, și în ipoteza în care ar fi fost achitat în întregime cu bani donați de rudele recurentului-pârât (acesta folosind o formulare imprecisă în sensul că la avans rudele i-au donat o sumă de bani, fără a-i preciza cuantumul), față de veniturile lunare ale soților - ca reper pentru contribuțiile soților la susținerea sarcinilor căsătoriei (inclusiv dobândirea altor bunuri comune, în cauză fiind vorba de o . bunuri mobile) - care cumulate erau în medie jur de 6.000 lei (2.854 lei recurentul-pârât și de la 2.551 lei la 7.999 lei intimata-reclamantă) în perioada 1990-1991, donația nu are un caracter considerabil. Prin urmare, constatarea pe baza unui probatoriu a existenței respectivei donații nu ar fi fost de natură să influențeze soluția adoptată de prima instanță în această problemă.
În sfârșit, împrejurarea că apartamentul ce formează obiectul partajului i-a fost repartizat recurentului-pârât înainte de căsătorie spre închiriere nu are relevanță asupra cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
Din perspectiva expusă, Curtea constată că instanța de apel și-a folosit corect puterea de apreciere în legătură cu admiterea probei, argumentele prezentate în susținerea soluției fiind pertinente și suficiente.
III. Aspectele referitoare la obținerea incorectă de către intimata-reclamantă a ajutorului public în fața instanței la nemenționarea în considerentele sentinței a suspendării și a repunerii pe rol a cauzei și la obligarea la plata cheltuielilor de judecată nu au fost susținute și prin apelul declarat hotărârii primei instanțe, nefăcând ca atare obiectul analizei deciziei din apel. Întrucât obiectul prezentei căi de atac îl constituie în acest caz potrivit art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă decizia pronunțată de instanța de apel, recursul nu poate fi exercitat omisso medio, adică trecând peste calea de atac a apelului.
Față de aceste considerente, nereținând niciuna din criticile formulate, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât P. V. împotriva deciziei civile nr. 569A/18.02.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. Olguța, ca nefondat.
Ia act că recurentul nu solicită cheltuieli de judecată.
Ia act că intimata și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. G. I. S. G. S.
GREFIER
N. C. I.
Red. C.G.
Tehnored. C.S./CG
2 ex/09.10.2015
T.B. Secția a III-a Civilă - D. A. D.
- C. T.
Jud. Sector 4 București - C. C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
