Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 929/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 929/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 929/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 929
Ședința publică de la 18.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă – reclamantă P. (fostă S.) M. împotriva deciziei civile nr. 499 A din 12.02.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă, în dosarul nr._, precum și de recurentul – reclamant – pârât S. I., împotriva încheierii de ședință din data de 01.10.2014, pronunțată în același dosar, în contradictoriu cu intimatele – interveniente P. O., P. E. C..
P. are ca obiect – partaj bunuri comune.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 11.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea – pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării – a amânat pronunțarea cauzei la 18.09.2015, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.499A/12.02.2015 Tribunalul București - Secția III-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta P. M. împotriva sentinței civile nr.386/16.01.2013, pronunțate în dosarul nr._, de Judecătoria sectorului 6 București, în contradictoriu cu intimații S. I., P. O. și P. E. C..
Pentru a pronunța această decizie civilă, tribunalul a reținut, în esență, că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, sub nr._, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta P. M. și a solicitat partajul bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, respectiv un apartament cu trei camere, un autoturism Dacia N., bunuri de mobilier, electrocasnice, sume de bani depuse la bănci, inclusiv suma de 42.000 dolari SUA economisiți din veniturile obținute de acesta în baza unui contract de muncă în SUA, în perioada 2004 - 2008, obligarea pârâtei să readucă la masa bunurilor comune sumele de bani sustrase din depozitele bancare constituite din veniturile părților, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii formulate, reclamantul a arătat că împreună cu pârâta au cumpărat un apartament cu trei camere situat în București, ., care a constituit domiciliul comun al acestora până la data de 12.08.2008, când a fost alungat din imobil de către pârâtă.
La termenul de judecată din data de 23.11.2010, reclamantul a depus la dosar o cerere precizatoare, prin care a arătat din ce se compune masa bunurilor comune.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.115 Cod procedură civilă.
La același termen de judecată, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a arătat că bunurile comune care compun masa partajabilă sunt cele descrise în cererea precizatoare depusă la termenul din 23.11.2010: apartamentul nr.11 situat în București, ., ., etaj 3, sector 6; suma de 41.000 dolari SUA plus dobânzile acordate de bancă până la 12.08.2008, precum și cele cuvenite până la data efectuării partajului; autoturismul Dacia N. cu nr.de înmatriculare_ ; obiecte de mobilier și uz casnic.
Reclamantul a precizat că solicită să se constate o cotă de contribuție a părților la dobândirea bunurilor de câte 50%.
La data de 25.05.2011, P. G. a depus cerere de intervenție în interesul pârâtei, cerere ce a fost încuviințată în principiu prin încheierea de ședință din 07.06.2011.
În fapt, intervenientul a arătat că susține interesele fiicei sale, P. M., care în timpul căsătoriei, cu reclamantul a dobândit apartamentul nr.1, compus din 3 camere, situat în București, ., ., etaj 3, Sector 6, în ianuarie 1992.
La termenul de judecată din data de 07.02.2012, reclamantul a depus la dosar notă cu bunurile ca fac parte din masa partajabilă, respectiv apartamentul cu trei camere situat în București, ..., etaj 3, apartament 11, sector 6; suma de 6.467 USD plus dobânda legală sau indicele de inflație calculate din ziua de 12.08.2008 până în ziua efectuării partajului; suma de 20.500 USD plus dobânda legală sau indicele de inflație calculate din data de 12.08.2008 până în ziua efectuării partajului; autoturismul Dacia N. cu nr. de înmatriculare_ . De asemenea, reclamantul a solicitat ca pârâta să depună la dosar factura de cumpărare a autoturismului și actul de vânzare-cumpărare înregistrat la Serviciul de înmatriculări auto, pentru a servi expertului evaluator la stabilirea valorii bunului în momentul înstrăinării; canapea și fotolii sufragerie; mobilă pentru două dormitoare, bibliotecă: mobilă de bucătărie (cumpărată în anul 2007) și care a fost abandonată de pârâtă; frigider, congelator, aragaz cumpărat în anul 2002, aragaz cumpărat în anul 1997, singurul obiect care se află în posesia reclamantului, două televizoare, două leptopuri Compaq cumpărate din SUA și aparat de aer condiționat.
Prin sentința civilă nr.386/16.01.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria sectorului 6 București a admis în parte cererea principală precizată formulată de reclamantul-pârât S. I. și în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârâta-reclamantă P.(fostă S.) M.. A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătorie, în cote egale, de 50% fiecare, imobilul apartament, situat în București, ., ., evaluat la 272.000,00 lei, conform raportului de expertiză, pe care instanța îl omologhează, precum și suma de 26.967,00 USD.
A partajat bunurile comune dobândite de părți în timpul căsătoriei astfel: a atribuit pârâtei-reclamante S. M., în întregime și în natură imobilul apartament, situat în București, ., ., ., sector 6, evaluat la 272.000,00 lei, care urmează să achite reclamantului-pârât S. I. suma de 136.000,00 lei. A dispus ca pârâta-reclamantă S. M. să restituie reclamantului-pârât S. I. suma de 13.483,50 USD. A respins în rest cererile ca neîntemeiate. A calificat intervenția accesorie formulată de intervenientul P. G. ca fiind intervenție principală și a respins cererea de intervenție principală ca neîntemeiată. A compensat în întregime cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta P. M., cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a civilă la data de 29.03.2013, sub nr._ .
În motivele de apel formulate, apelanta a susținut că a făcut dovada de predare a bunurilor și a sumei de 6000 USD, către reclamantul-parat, S. I. cu procesul-verbal încheiat la data de 24 .08.2008, în prezenta martorilor, P. G. și Barsan F..
Apelanta a arătat că a fost obligată să îi achite soțului încă 3234 USD, cu toate că, la 24.08.2008, a primit suma de 6000 USD și solicită ca această sumă să fie scăzută din totalul sumei de 29.967,00 USD. De asemenea, mai arată că, reclamantul-pârât nu a făcut nici o dovada că nu a primit la 24.08.2008 aceasta suma de 6000 USD .
Apelanta a mai susținut că a făcut dovada pentru dreptul de creanță în suma de 193.000 lei pretins de la reclamantul – pârât.
Apelanta a mai susținut că au fost compensate greșit cheltuielile de judecată.
Pe parcursul procesului a decedat intimatul P. G., în cauză fiind introduși moștenitorii acestuia, P. O. și P. C..
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare, iar în apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, conform dispozițiilor prevăzute de art. 295 din C.pr.civ., tribunalul a constatat că apelul este nefondat și l-a respins, pentru următoarele motive:
Părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, de câte 50% fiecare, imobilul situat în București, ., ., ., sectorul 6 precum și suma de 26.967,00 USD. Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea de circulație a imobilului în litigiu este de 272.000,00 lei.
Suma de 26.967,00 USD, constituie economiile părților adunate în timpul căsătoriei acestora, dovedite cu extrasele de cont și ordinele de plată aflate la filele 137, 141,180, 183 din dosarul de fond, vol. I. Aceste înscrisuri atestă faptul că părțile au avut un cont de economii deschis la BCR, iar pârâta a retras, fără acordul pârâtului, acești bani înainte de pronunțarea divorțului, conform înscrisurilor respective.
Apelanta a susținut că a restituit o parte din bani reclamantului, însă la dosarul cauzei nu a fost depusă nicio dovadă care să ateste temeinicia acestor afirmații. Procesul-verbal încheiat la data de 24.08.2008, aflat la fila 255 din dosarul de fond, nu dovedește că pârâta a restituit reclamantului suma de 6000 USD, întrucât acest înscris nu a fost semnat de către reclamant, ci numai de către pârâtă și martora B. F., iar semnătura reclamantului era necesară pentru confirmarea primirii sumei de bani respective. O astfel de probă nu a fost făcută nici în calea de atac a apelului, iar sarcina acestei probe revenea apelantei, conform dispozițiilor prevăzute de art. 1169 din C.civ., astfel încât criticile formulate de apelantă s-au apreciat a fi nefondate și au fost respinse.
Referitor la dreptul de creanță pretins de către apelanta-pârâtă, tribunalul a constatat că și acest motiv de apel este nefondat și nu l-a primit. Garsoniera nr.102, situată în București, Splaiul Unirii nr.37, ., a fost cumpărată de către reclamantul S. I. înainte de încheierea căsătoriei acesteia cu pârâta. Din înscrisurile aflate la filele 152-157 din dosarul de fond, tribunalul a reținut că ratele pentru acest imobil au fost plătite de S. Ș., tatăl reclamantului, conform acordului părților. Conform adresei nr.5754/08.11.1995, emise de . nr.102, situată în București, Splaiul Unirii nr.37, ., a făcut parte din ansamblul Mărășești, ceea ce dovedește că susținerile apelantei potrivit cărora plățile efectuate de S. Ș. au fost pentru un alt imobil și nu pentru garsoniera în litigiu sunt nefondate și nu au fost primite.
Motivul de apel referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată a fost, de asemenea, nefondat și tribunalul nu l-a primit. Prima instanță a dispus corect compensarea în întregime a cheltuielilor de judecată, având în vedere că calitatea părților, soluția dată cererii de partaj profitând ambelor părți.
În consecință, pentru motivele arătate, în temeiul art. 296 din C.pr.civ., tribunalul a respins apelul formulat de apelanta P. M., ca nefondat și a menținut hotărârea primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii civile au formulat recurs P. (fostă S.) M. și S. I..
Cu privire la recursul formulat de P. M. și motivat la filele 2 și 3 dosar curte.
Se reține că, prin rezoluție s-a dispus ca acesta să timbreze recursul cu suma de 1495 lei taxă judiciară de timbru și 1,25 lei timbru judiciar, a fost citată cu această mențiune (fila 35 dosar curte), iar cu prilejul dezbaterilor (încheierea din 11.09.2015) a arătat că nu poate timbra, întrucât nu are venituri și nu a formulat nici cereri de ajutor public judiciar în acest sens.
Ca atare, față de dispozițiile art.11 și următoarele din Legea nr.146/1997 și O.U.G. nr. 80/2010, recursul formulat de recurenta – reclamantă P. (fostă S.) M. va fi anulat ca netimbrat.
Referitor la recursul formulat de S. I. (filele 15 – 22 dosar curte). Acesta motivează în esență conform art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă criticând faptul că cererea de reexaminare a taxei de timbru a fost greșit respinsă și nu s-a motivat clar motivul respingerii, iar pe fond, că s-ar fi tergiversat nejustificat soluționarea cauzei, criticând judecătorii (în general, fără a nominaliza) că nu au soluționat corect cauza. Totuși în final expune faptul că judecătorul P. M., ar fi renunțat să mai fie vicepreședintă de judecătorie și judecător „de scaun” și mai ales să lucreze la Inspecția Judiciară, iar judecătorul C. D. G. și-a schimbat cu 180 de grade atitudinea și „a renunțat brusc la toate măsurile nelegale pe care le dispusese în cauză, dar în aceste împrejurări instanța de apel nu putea să schimbe sentința civilă de partaj „dar și-a mobilizat toate resursele pentru a amâna cât mai mult momentul soluționării cererii de apel”.
Recursul este nefondat.
Așa cum prevede art.304 pct.7 Cod procedură civilă, acesta consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs, nemotivarea hotărârii (există contradicție între considerente) lipește motivarea soluției, instanța de apel a copiat considerentele hotărârii atacate, fără să răspundă motivelor de apel (motivul de modificare fiind de ordine publică .
Cu privire la motivul formulat în baza art.304 pct.7 Cod procedură civilă față de considerentele deciziei civile recurate, coroborate cu criticile aduse de recurentă, nu se poate reține că hotărârea din apel nu a fost motivată, existând aprecieri atât asupra temeiniciei apelului, cât și referirea la dispozițiile legale în materie (în drept) așa că nu se poate reține că această critică formulată este întemeiată (a se vedea filele 94 verso și 95 dosar apel, cu motivarea soluției).
Art.304 pct.9 Cod procedură civilă vizează două ipoteze, lipsa de temei legal a hotărârii (adică din modul cum a fost redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată și faptul că (a doua ipoteză) hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (s-a aplicat o normă generală nesocotind norma specială sau o normă care nu era incidentă în speță.
Or, din motivele scrise de recurs ale recurentului S. I., nu rezultă nici un aspect cu privire la cele mai sus arătate privind cerințele art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Motivele de recurs, așa cum sunt scrise se axează pe critici aduse magistraților și modului cu, aceștia au soluționat cauza care așa cum prevede legea, nu sunt motive clare și certe de recurs, ci cu totul o altă critică, care nu este de competența instanței de recurs a o cenzura.
De menționat și precizat că recursul, cale extraordinară de atac de reformare (spre deosebire de celelalte două, contestația în anulare și revizuirea, care sunt tot căi extraordinare de atac dat de retractare), are ca obiectiv verificarea legalității (nu și a temeiniciei situației de fapt) soluției recurate.
Or, sub aspectul nelegalității nu se reține (conform dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă) că ar exista vreun motiv de nelegalitate al deciziei civile recurate.
Ca atare, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă recursul formulat fiind neîntemeiat acesta va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.316 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul – reclamant – pârât S. I., împotriva încheierii de ședință din data de 01.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția III-a Civilă în dosarul. nr._ în contradictoriu cu intimatele – interveniente P. O., P. E. C..
Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de recurenta pârâtă – reclamantă P. (fostă S.) M. împotriva deciziei civile nr.499 A din 12.02.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele – interveniente P. O., P. E. C..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. T. D. A. F. P.
GREFIER
I. A. G.
Red.C.M.T.
Tehnored.C.S.
2 ex/12.10.2015
T.B.Secția a III-a Civilă – A.D.B.
- C.M.
Jud.sector 6 București – D.G.C.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 1054/2015. Curtea... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
