Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 632/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 632/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 545/249/2009**
Dosar nr._
(580/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.632
Ședința publică din 20.05.2015
Curtea constituită din:
Președinte - MĂDĂLINA GABRIELA RĂDULESCU
Judecător - A. D. T.
Judecător - C. B. T.
Grefier - E. C.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă I. I.-V. împotriva deciziei civile nr.203 A din 12.02.2015, pronunțate de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. G..
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocatul B. C. în calitate de reprezentant al recurentei pârâte I. I.-V., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și intimatul reclamant I. G..
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, iar intimatul a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare și înscrisuri, precum și un exemplar al acestora, ce a fost comunicat părții adverse.
Avocatul recurentei depune la dosar chitanța în cuantum de 4 lei, ce atestă plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar de 0,50 lei, aferente cererii de recurs, pe care instanța le anulează, constatând că la acest moment recursul este legal timbrat.
Curtea acordă cuvântul asupra excepțiilor tardivității recursului și a nulității acestuia, invocate de intimat prin întâmpinare.
Intimatul reclamant I. G. susține excepția tardivității recursului, motivat de faptul că partea adversă a luat cunoștință de hotărâre la data de 6.03.2015, iar recursul a fost depus la data de 24.03.2015, cu toate că ultima zi în care putea fi declarată calea de atac era 23.03.2015.
Cât privește excepția nulității recursului, arată că nu o mai susține.
Avocatul recurentei pârâte I. I.-V. solicită respingerea excepției tardivității și depune la dosar factura și confirmarea de primire, ca dovadă a depunerii recursului la data de 23.03.2015; arată că ultima zi în care putea fi declarată calea de atac era 21.03.2015 – o zi de sâmbătă, caz în care termenul s-a prelungit până luni, 23.03.2015.
După deliberare, Curtea respinge excepția tardivității recursului, constatând că, din înscrisurile depuse astăzi la dosar se face dovada înaintării acestuia prin poștă la data de 23.03.2015, ultima zi în care calea de atac putea fi declarată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, înscrisuri de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Avocatul recurentei pârâte I. I.-V. solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Solicită să se constate că, în mod nelegal, instanța a anulat ca netimbrat apelul, în condițiile în care încheierea prin care s-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar i-a fost comunicată părții la o săptămână după pronunțarea hotărârii, iar instanța trebuia să verifice dacă apelanta a luat cunoștință de încheiere. Invocă dispozițiile art.15 din O.U.G. nr.51/2008.
Arată că solicită obligarea părții adverse și la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul reclamant I. G. susține că partea adversă dorește numai tergiversarea judecății, întrucât avea posibilitatea să se intereseze ce soluție s-a adoptat în privința cererii de ajutor public judiciar, s-a și prezentat în instanță, pentru ca apoi să invoce necunoașterea situației.
Solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin hotărârea parțială nr. 102/12.02.2010, pronunțată de Judecătoria L. Gară în dosarul nr._, luându-se act de acordul părților s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între reclamantul – pârât I. G. și pârâta – reclamantă I. I.-V. sub nr. 6/21.09.1985 la Primăria comunei Sălcioara, județ Ialomița și păstrarea de către pârâta-reclamantă a numelui dobândit prin căsătorie, I..
Prin sentința civilă nr. 284/29.03.2011, pronunțată de Judecătoria L. Gară în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul-pârât, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă, s-a constatat calitatea de bunuri comune a apartamentului situat în L. Gară, ., etaj II, a terenurilor de 50.000 mp (5,00 ha), . 45.000 mp (4,5 ha), . 1, situate în L. Gară, s-a constatat că părțile au constituit la BRD Groupe Societe Generale un depozit bancar de 5.000 lei la data de 24.05.2005 și au contractat la BCR un credit bancar având la data 07.011.2011 un sold debitor în suma de 24.624,11 lei. Totodată instanța a dispus partajare în natură, în cote egale, a celor doua terenuri și a atribuit pârâtei-reclamante apartamentul, obligând-o pe acesta la plata către reclamantul-pârât a sultei corespunzătoare, respectiv pe reclamantul-pârât la plata a jumătate din suma reprezentând depozit bancar.
La data de 08.09.2011 reclamantul-pârât a formulat întâmpinare la cererea de recurs formulată de pârâta-reclamantă, în cuprinsul căreia a declarat că renunță la partajarea bunurilor mobile comune.
Prin decizia nr.1007/13.12.2011 pronunțată de Tribunalul Călărași s-a admis recursul promovat de pârâta-reclamanta, s-a casat în tot sentința civilă nr. 284/29.03.2011, pronunțată de Judecătoria L. Gară și s-a trimis cauza spre rejudecarea aceleași instanțe.
Dosarul nr._ a fost din reînregistrat pe rolul Judecătoriei L. Gară la data de 20.02.2012.
La data de 08.05.2012, pârâta-reclamantă a formulat cerere precizatoare la cererea reconvențională, solicitând partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, constatarea unei cote de contribuție majoritară de 80% în favoarea sa și 20% în favoarea reclamantului-pârât, aducerea la masa partajabilă a datoriilor comune, atribuirea apartamentului bun comun și compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea premergătoare din 13.11.2012, instanța de fond a admis în parte în principiu cererea principală, astfel cum a fost precizată și restrânsă, formulată de reclamantul-pârât I. G., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă I. I. V., a admis în parte în principiu cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată, formulată de pârâta-reclamantă I. I. V. în contradictoriu cu reclamantul-pârât I. G., a constatat că au calitatea de bunuri comune ale părților, dobândite în condițiile art.30 C.fam, următoarele: apartamentul cu 3 camere situat în L. Gară, ., scara 1, etaj II, dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 172/01.02.1991, transcris de fostul notariat de Stat L. sub nr. 100/29.09.1994; terenul arabil extravilan în suprafață de 50.000 mp situat în or. L. Gară, tarlaua 93, . contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 728/05.05.2005 de BNP C. A. B. din București; terenul arabil extravilan în suprafață de 45.000 mp situat în or. L. Gară, tarlaua 131/4, . contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 728/05.05.2005 de BNP C. A. B. din București; depozit bancar constituit la BRD SA la data de 24.05.2005 (nr. cont SV_) în suma de 5000 lei plus dobânzi (5651,86 lei).
De asemenea, prin aceeași încheiere, instanța de fond a constatat că au calitatea de datorii comune ale părților, efectuate în condițiile art.32 C.fam: împrumutul în sumă de 32.000 lei acordat de BCR SA conform contractului de credit nr.780 PF/28.12.2005; taxele și impozitele aferente imobilelor bunuri comune, anterior menționate. Totodată instanța a constatat că părțile au avut următoarele cote de contribuție la dobândirea bunurilor comune: reclamantul-pârât 40%, pârâta-reclamantă 60% și prin urmare au calitatea de coproprietari ai bunurilor comune în proporția menționată.
Deoarece pentru încetarea stării de coproprietate, prin formarea loturilor ce urmau a fi atribuite părților erau necesare operații de evaluare și măsurătoare, prin aceeași încheiere s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice construcții, a unei expertize tehnice topografice. De asemenea, în vederea lichidării pasivului patrimonial, instanța de fond a apreciat drept pertinenta și concludentă pentru soluționarea cauzei efectuarea unei expertiza contabile
În consecință, în cauză au fost efectuate raportul de expertiză tehnică construcții de către d-l expert D. V. G., care a fost completat și rectificat, raport de expertiză tehnică topografică, completat, de către dl expert N. I. I., raport de expertiză contabilă de d-na expert G. C., de asemenea completat.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr. 460/25.06.2013, având în vedere împrejurările mai sus reținute și văzând dispozițiile art._ C.pr.civ și art.728 C.civ.de la 1864 (ca lege în vigoare la data promovării acțiunii), Judecătoria L. Gară a admis în parte cererea principală, astfel cum a fost precizată și restrânsă, formulată de reclamantul-pârât I. G. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă I. I. V., a admis în parte cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată, formulată de pârâta-reclamantă I. I. V. în contradictoriu cu reclamantul-pârât I. G., a omologat rapoartele de expertiza efectuate în cauză și a lichidat activul și pasivul din masa partajabilă.
Prin decizia civilă nr.889/14.11.2013, Tribunalul Călărași a constatat nul recursul declarat de recurentă – pârâtă I. I. V. în contradictoriu cu intimatul – reclamant I. G. împotriva Încheierii premergătoare din data de 13.11.2012 și a sentinței civile nr.460/25.06.2013 pronunțate de Judecătoria L. Gară în dosarul nr._ .
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3021 Cod procedură civilă anterior, potrivit cărora cererea de recurs care nu cuprinde numele, domiciliul sau reședința părților, indicarea hotărârii care se atacă, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul sau semnătura, va fi declarat nul.
În speță, s-a observat că cererea de recurs este semnată de către apărătorul ales al recurentei - pârâte care la termenul de judecată din data de 17.10.2013 a învederat instanței că nu are mandat de reprezentare, acesta formulând cererea de recurs în virtutea mandatului acordat la instanța de fond și, deși recurenta - pârâtă a fost citată cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru a semna cererea și a-și însuși recursul formulat de apărător, aceasta nu s-a conformat și nici nu a înțeles să depună la dosarul cauzei un exemplar al cererii de recurs semnat de către aceasta.
Ca urmare, instanța a făcut aplicarea prevederilor textului de lege menționat și a constatat nulă cererea formulată de recurenta – pârâtă I. I. V. împotriva Încheierii premergătoare din data de 13.11.2012 și a sentinței civile nr. 460/25.06.2013 pronunțate de Judecătoria L. Gară în dosarul nr._ .
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta I. I. V., criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv instanța nu a verificat dacă este legal învestită și nu a procedat la recalificarea căii de atac conform legii, și cum în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.2821 Cod de procedură civilă, în garantarea dreptului recurentei la un proces echitabil, a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei în rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Prin întâmpinarea depusă la 06.06.2014 intimatul I. G. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a invocat excepția autorității de lucru judecat, deoarece prin decizia civilă nr.889/2013, pronunțată de Tribunalul Călărași, instanța s-a pronunțat asupra partajului bunurilor comune, excepția nulității recursului, deoarece o cale de atac se poate exercita împotriva unei hotărâri numai o singură dată, excepția tardivității cererii de recurs și excepția inadmisibilității cererii de recurs, față de împrejurarea că recurenta a exercitat calea de atac împotriva unei decizii irevocabile.
Pronunțându-se, în condițiile art.137 alin.1 Cod de procedură civilă, asupra excepțiilor invocate de intimat prin întâmpinare, Curtea le-a respins, față de împrejurarea că decizia invocată de intimat prin întâmpinare este decizia atacată de recurentă prin prezentul recurs, astfel că nu operează excepția autorității de lucru judecat, care presupune două litigii promovate între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză. Excepția tardivității presupune ca recurenta să fi încălcat prevederile imperative ale art.103 coroborat cu art.303, art.301 Cod de procedură civilă, care statornicesc că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Ori, Tribunalul Călărași a pronunțat la 14.11.2013 o hotărâre în recurs irevocabilă, care nu a fost comunicată părților. Asupra excepției nulității recursului, invocată de intimat pentru aceleași considerente și ca inadmisibilitate a recursului, Curtea constată că în cauză sunt aplicabile prevederile art.84 coroborate cu art.129 alin.4 și 6, așa cum vor fi dezvoltate în considerentele prezentei decizii, astfel că și această excepție a fost respinsă ca nefondată.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea a constatat că recursul este fondat și în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă l-a admis, a casat decizia recurată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului în complet legal de doi judecători la aceeași instanță, Tribunalul Călărași, reținând următoarele:
Prin sentința civilă nr.460/25.06.2013, Judecătoria L. Gară, în condițiile art.728 Cod civil, a admis în parte cererea principală formulată de reclamant și cererea reconvențională formulată de pârâtă, a stabilit masa partajabilă, cotele și a atribuit bunurile realizate de părți, compensând parțial cheltuielile de judecată.
În dispozitivul hotărârii în mod corect judecătorul fondului a indicat calea de atac a fi apelul.
Împotriva acestei sentințe a fost declanșată calea de atac de către pârâtă, calificată greșit de aceasta, ca recurs.
Tribunalul avea obligația, în condițiile art.129 din Constituția României și art.84 Cod de procedură civilă, să califice corect calea de atac a fi apel și să purceadă la soluționarea acestuia, cu respectarea principiului legalității căilor de atac și a rolului activ al instanței instituit prin art.129 Cod de procedură civilă.
Neprocedând în acest mod, tribunalul a încălcat prevederile art.54 alin.2 din Legea nr.304/2004, privind organizarea judiciară, republicată, modificată și completată, soluționând apelul în complet de trei judecători și nu în complet de doi judecători, așa cum în mod imperativ prevăd normele mai sus indicate, astfel că în cauză sunt aplicabile prevederile art.304 alin.1 Cod de procedură civilă, care arată că atunci când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale decizia urmează a fi casată pentru a fi îndreptată această nulitate.
Legiuitorul a instituit prin dispozițiile mai sus menționate principiile unicității căii de atac și al legalității căii de atac, tribunalul având obligația să respecte dispozițiile procesuale mai sus menționate, deoarece într-un sistem de drept, căile de atac pe care o parte poate să le exercite trebuie să fie nu doar accesibile, dar și previzibile, calitatea legii, de a fi accesibilă și previzibilă, fiind o garanție a procesului echitabil în materie civilă, astfel cum este acesta protejat prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea cauza R. împotriva României, hotărârea din 4 mai 2000, par. 52, 55).
Cum în cauza obiect al prezentului recurs judecătorii tribunalului nu au dispus recalificarea căii de atac, constatându-se nulitatea cererii, Curtea a verificat aspectul legalității căii de atac ce putea fi exercitată împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria L. Gară.
Din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în ipoteza în care există o ingerință în dreptul de acces la un tribunal independent și imparțial, instituit de lege, această ingerință nu doar că trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să fie necesară într-o societate democratică, dar ea trebuie să fie și proporțională, proporționalitate ce se apreciază prin balansul dintre măsura dispusă și interesele aflate în joc, dintre mijloacele folosite și scopul vizat (a se vedea cauza L. împotriva României, hotărârea din 26 ianuarie 2006, definitivă la 26 aprilie 2006, par. 36).
Sub un prim aspect, Curtea consideră necesar să precizeze că, dacă în materie civilă, instanța de contencios european a drepturilor omului nu instituie, în sarcina statelor contractante, obligația de a crea instanțe de apel sau de recurs (casație), nu mai puțin, în ipoteza în care, statul reglementează, în propriul sistem de drept, atât calea de atac a apelului, cât și a recursului, accesul la aceste grade de jurisdicție trebuie să fie efectiv, garanțiile fundamentale ale art. 6 din Convenție fiind aplicabile (cauza Blandeau c. Franței, hotărârea din 10 iulie 2008, cauza Gregorio de Andrade c. Portugaliei, hotărârea din 14 noiembrie 2006).
În prezenta cauză, față de obiectul cererii principale și al cererii reconvenționale, tribunalul era competent să judece apelul, iar compunerea completului trebuia făcută cu doi judecători. Legiuitorul, în actualul sistem procesual, a instituit în materie civilă accesul la calea de atac a apelului și a recursului, excepția existenței doar a căii de atac a recursului, fiind instituită de art.2821 Cod de procedură civilă, în cauze de o importanță redusă, excepțiile fiind de strictă interpretare și aplicare. Tribunalul avea obligația, pentru dezlegarea corectă a căii de atac declanșate de pârâtă, raportat la valoarea pricinii, să califice calea de atac a fi apel și să soluționeze în complet legal constituit conform art.54 alin.2 din Legea nr.304/2004.
Neprocedând în acest mod, tribunalul a încălcat norme imperative, astfel că în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.304 pct.1 Cod de procedură civilă, Curtea a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului în complet legal de doi judecători la aceeași instanță – Tribunalul Călărași.
Astfel. prin decizia civilă nr. 1117/30.06.2014 Curtea de Apel București a respins excepțiile de tardivitate, inadmisibilitate și nulitate a recursului, ca nefondate;A admis recursul formulat de recurenta – pârâtă I. I. V., împotriva deciziei civile nr.889/14.11.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimatul – reclamant I. G.; A casat decizia recurată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului în complet legal de doi judecători la aceeași instanță – Tribunalul Călărași.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Călărași sub nr._ .
Prin decizia civilă nr.203 A/12.02.2015, Tribunalul Călărași a anulat ca netimbrat apelul formulat de pârâta I. I. V., împotriva sentinței civile nr. 460/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria L. Gară și a obligat apelanta la plata sumei de 1.000 lei către intimat la cheltuieli de judecată, arătând următoarele:
Prin încheierea din data de 25.09.2014 instanța a calificat calea de atac exercitată ca fiind apel având în vedere valoarea bunurilor cât și indicațiile instanței de control judiciar, ca judecarea cauzei să continue în complet de apel format din primii doi membrii ai completului de judecată.
La termenul din 13 noiembrie 2014 instanța de apel a dispus ca apelanta pârâtă să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2419 lei.
La data de 3 decembrie 2014 apelanta pârâtă I. I. V. a formulat cerere de ajutor public judiciar constând în scutirea taxei judiciare de timbru sau reducerea acesteia aferentă apelului declarat împotriva încheierii premergătoare din data de 13.11.2013 și a sentinței civile nr. 460/25.06.2013 pronunțate de Judecătoria Oltenița.
Prin încheierea dată în Camera de Consiliu din data de 22 ianuarie 2015 Tribunalul Călărași a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de apelanta pârâtă I. I. V.;
Prin încheierea din data de 22 ianuarie 2015 Tribunalul Călărași a dispus emiterea unei adrese și comunicarea încheierii către apelanta pârâtă cu mențiunea că poate formula cerere de reexaminare, iar în cazul în care cererea de reexaminare va fi respinsă să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită anterior în cuantum de 2419 lei.
Prin încheierea din 10 februarie 2015 pronunțată de această instanță în dosarul nr._ /a1 a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de apelanta pârâtă, împotriva încheierii din 22.01.2015 din prezenta cauză privind ajutorul public judiciar.
La termenul din data de 12 februarie 2015 s-a invocat excepția netimbrării apelului de către apărătorul intimatului pârât, reținând cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
În speță, apelanta -pârâtă I. I. V. deși a fost legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 2419 lei iar ulterior, la data de 26 ianuarie 2015 i-a fost emisă adresă prin care i s-a adus la cunoștință că urmează să facă dovada achitării taxei de timbru în sumă de 2419 în cazul în care cererea de reexaminare va fi respinsă, apelanta pârâtă nu a înțeles să achite taxa legală de timbru, refuzând să se conformeze dispozițiilor instanței privind achitarea obligațiilor legale.
Tribunalul, având în vedere dispozițiile art. 200 alin.2 C. pr. civ. raportat la art.33 din OG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, și având în vedere excepția netimbrării, fiind o excepție de procedură și absolută care împiedică instanța să procedeze la analiza pe fond a cauzei, a admis excepția netimbrării apelului, iar pe fondul cauzei a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanta-pârâtă I. I. V., împotriva Încheierii premergătoare din data de 13.11.2013 și sentinței civile 460/25.06.2013 pronunțate de Judecătoria L. - Gară în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. G. având ca obiect divorț - partaj bunuri comune.
Căzând în pretenții și față de dispozițiile art.274 C.p.c. apelanta pârâtă I. I. V. a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitate de intimatul reclamant de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs pârâta I. I.-V., susținând că este netemeinică și nelegală. Solicită să se dispună:
Admiterea recursului, astfel cum aceasta a fost formulat;Casarea deciziei civile recurate și retrimiterea cauzei spre rejudecare, în fața instanței de apel;Obligarea intimatului-reclamant la plata tuturor cheltuielilor de judecată, ocazionate cu prezentele proceduri judiciare.
Recurenta – pârâtă indică următoarele motive:
Art. 304 pct. 5 Cod de procedură civilă - Casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea data, instanța a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin. 2 C.. Se apreciază de către instanța de apel, faptul că apelanta-pârâtă (recurenta), deși legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 2.419 lei, iar ulterior, la data de 26.01.2015 i-a fost emisă adresa prin care i s-a adus la cunoștință ca urmează să facă dovada achitării taxei de timbru în suma de 2149 lei, în cazul în care cererea de reexaminare va fi respinsă, apelanta pârâta nu a înțeles să achite taxa legală de timbru, refuzând să se conformeze dispozițiilor instanței privind achitarea obligațiilor legale. Nimic mai neadevărat, însă ....
Recurenta – pârâtă solicită să se observe ca instanța de apel a nesocotit în mod flagrant dispozițiile legale, procedând în mod direct la anularea apelului său, mai înainte ca încheierea prin care s-a dispus respingerea cererii de reexaminare să fie comunicată către aceasta.
Astfel, prin încheierea din data de 22.01.2015 s-a respins cererea de ajutor public judiciar formulata de recurenta - pârâtă, încheiere împotriva căreia aceasta a formulat cerere de reexaminare, în temeiul art. 15 din OUG nr.51/2008.
Cererea de reexaminare s-a judecat la termenul din data de 10.02.2015, instanța dispunând respingerea acesteia, ca neîntemeiată, hotărâre ce a fost comunicată către recurenta - pârâtă abia la data de 17.02.2015. Or, conform prevederilor art. 15 din OUG nr.51/2008, atât cererea de ajutor public judiciar, cât și cererea de reexaminare se judeca în camera de consiliu, în ședința secreta, fără citarea părților. Prin urmare, recurenta - pârâtă solicită să se observe că nu a putut lua la cunoștința despre soluția pronunțată asupra cererii de reexaminare decât din momentul comunicării acesteia către ea, respectiv din data de 17.02.2015, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a fost citată pentru termenul din 10.02.2015, la care cererea de reexaminare a fost respinsă.
Așadar, aceasta este dată de la care curge termenul în care recurenta - pârâtă era obligată să achite taxa de timbru în cuantumul stabilit de instanță, iar nu înainte, astfel cum în mod nelegal a apreciat instanța de apel.
Conform Codului de procedură civilă, orice act de procedură se comunica către părțile aflate în litigiu, cu atât mai mult o hotărâre judecătorească (încheiere interlocutorie) prin care s-au luat anumite măsuri (respingerea cererii de reexaminare) și s-a dispus, de plano, obligația recurentei - pârâte la plata taxei de timbru.
Recurenta - pârâtă apreciază că a fost viciată în mod grav și iremediabil procedura de citare vis-a-vis de ea cu privire la încheierea prin care s-a dispus respingerea cererii de reexaminare, soluția instanței - de anulare a apelului ca netimbrat fiind în mod vădit netemeinică și nelegală.
Mai mult decât atât, instanța, în baza rolului activ conferit de art. 129 C., trebuia să procedeze la amânarea judecații până la momentul la care încheierea din data de 10.02.2015 urma a se comunica către recurenta - pârâtă, iar nu să procedeze direct la anularea apelului ca netimbrat, fără a-i oferi posibilitatea legală de a achita taxa de timbru.
Totodată, recurenta - pârâtă solicită să se observe ca prin hotărârea pronunțată de instanța de apel se aduce atingere în mod direct și neechivoc principiului liberului acces la justiție și al dreptului său la un proces echitabil, întrucât calea de atac a apelului formulată de către aceasta a fost anulată direct, fără a i se acorda posibilitatea de achitare a acesteia și fără a i se comunica încheierea prin care s-a respins cererea de reexaminare.
Nulitatea, ca sancțiune procedurală de drept comun în materia actelor procesuale trebuie folosită de judecător doar ca ultimă soluție, dacă soluțiile de remediere a neregularităților procesuale care s-au săvârșit sunt dintre cele ce nu pot înlătura vătămarea procesuală; or, în speța dedusă judecății, recurenta - pârâtă apreciază că această soluție adoptată de instanța de apel este profund nelegală și netemeinică, din moment ce, aceasta nu a adus atingere în niciun fel interesului procesual al părții adverse, ci, singurul interes vătămat în prezenta cauză este al recurentei - pârâte.
Mai mult decât atât, sancțiunea anularii cererii este prevăzută de legiuitor ca o sancțiune pentru partea care nu stăruie în judecarea cererii sale și nu își îndeplinește obligațiile impuse de lege sau de către instanța de judecata, aspecte neincidente însă în speța de față, întrucât după cum a ilustrat și anterior, recurenta - pârâtă a stăruit în judecarea cererii sale și și-a îndeplinit în mod legal și conform obligațiile impuse de către instanță; împrejurarea că nu a achitat taxa de timbru până la termenul din 12.02.2015 nu îi poate fi imputabilă în nici un mod acesteia, din moment ce nu a avut cunoștința despre respingerea cererii de reexaminare.
De esența dreptului și a înfăptuirii justiției este ca judecătorul să stăruie în judecarea cauzei și în aflarea adevărului, să dea părților, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor și intereselor legitime, iar nu să dispună anularea cererilor fără a le pune în vedere părților obligațiile ce le incumba, și fără a-i acorda un termen pentru complinirea obligației de a timbra, la un termen ulterior comunicării încheierii prin care s-a respins cererea de reexaminare.
Pe cale de consecință, cu o atare motivare, recurenta - pârâtă solicită admiterea recursului pe care l-a formulat, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fața instanței de apel.
Intimatul – reclamant I. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, respingerea casării deciziei Civile recurate și netrimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Călărași, menținerea hotărârii din apel pronunțată de către Tribunalul Călărași în dosarul nr._, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, având în vedere următoarele motive:
Pe cale de excepție intimatul – reclamant înțelege să invoce următoarele excepții:
Excepția tardivității cererii de recurs și a memoriului cuprinzând motivele de recurs. Intimatul – reclamant invocă excepția tardivității cererii de recurs și a memoriului cuprinzând motivele de recurs, având în vedere că, în data de 06.03.2015 (zi de vineri), recurenta I. I. V. a primit și semnat personal comunicarea hotărârii civile și anume decizia civila nr.203/A din ședința publica din data de 12.02.2015 pronunțata de către Tribunalul Călărași-Sectia Civila în dosarul nr._, precum și Dovada de primire și procesul Verbal de Predare, a se vedea în acest sens fila 94 din dosarul de apel.
Astfel ca, recurenta I. I. V. nu a respectat intervalul de timp înăuntrul căruia trebuia depusă cererea de recurs cuprinzând motivele de recurs.Potrivit art. 101 din Codul de procedura civila « (1) Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
(2)Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopții zilei următoare.
(3)Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.
(4)Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârșește într-o lună are o asemenea zi, se va socoti împlinit în ziua cea din urmă a lunii.
(5)Termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare",
Astfel, data introducerii cererii de recurs la instanța de judecata trebuia să fie data de 23.03.2015 (zi de luni) și nu data de 24.03.2015, respectiv data de 25.03.2015, drept urmare cererea este tardivă, nerespectându-se termenul.
Intimatul – reclamant solicită să se constate ca recurenta, prin apărător, a introdus cererea de recurs și memoriul cuprinzând motivelor de recurs, în data de 24.03.2015 prin fax și în data de 25.03.2015 prin serviciul poștal, după expirarea termenului de 15 zile de recurs, prevăzut în hotărârea civilă, dar și în Codul de procedură civilă, așa cum l-a expus mai sus.
Concluzionând, solicită admiterea excepției tardivității cererii de recurs și a memoriului cuprinzând motivelor de recurs ca fiind întemeiata, pentru toate motivele arătate mai sus.
Excepția nulității prezentului recurs
Primul motiv de nulitate: nerespectarea prevederilor art. 302 indice 1 Cod procedură civilă.Intimatul – reclamant arată că în conformitate cu art. 302 indice 1 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni:
"a)numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar.Dacă recurentul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;b) indicarea hotărârii care se atacă;c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;d)semnătura."Astfel că, în Recursul și Memoriu Cuprinzând Motivele de Recursnu apare numele și prenumele intimatului – reclamant I. G., în niciuna dintre cele 3 (trei) file ale recursului, deși acesta are calitatea de intimat-reclamant în dosarul mai sus menționat, nu apare de asemenea, domiciliul acestuia, încălcându-se astfel prevederile art. 302 indice 1 din Codul de procedură civilă.
Cu privire la art. 302 indice 1 litera b și anume la indicarea hotărârii care se atacă, recurenta nu a indicat numărul de dosar civil a hotărârii civile pe care a considerat-o să o atace în prezentul recurs.
Excepția nulității prezentului recurs este o sancțiune care intervine în momentul în care, în dosarul de față cererea de recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru validitatea ei.
D. urmare, având în vedere acestea, intimatul – reclamant solicită admiterea excepției nulității recursului.
Al doilea motiv de nulitate: cuantumul taxei de timbru.
Recurenta la fila 1 ultimul paragraf și la fila 2 primul paragraf menționează: "...deși legal citata cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 2.419 lei, iar ulterior, la data de 26.01.2015 i-a fost emisa adresa prin care i s-a adus la cunoștința ca urmează sa facă dovada achitării taxei de timbru în suma de 2.149 lei, în cazul în care cererea de reexaminare va fi respinsa, apelanta pârâta nu a înțeles să achite taxa legală de timbru, refuzând să se conformeze dispozițiilor instanței privind achitarea obligațiilor legale", astfel că, intimatul – reclamant solicită să se observe că, I. I. V., prin apărător, face grave confuzii ale taxei de timbru, astfel că după cum se poate observa din textul mai sus menționat, face referire la o taxa de timbru de 2.419 (douamiipatrusutenouăsprezece) lei și la o taxă de timbru de 2.149 lei (douămiiosutăpatruzecisinoua), inducând în eroare instanța de judecată.După cum se poate vedea recurenta - pârâtă nici măcar nu cunoaște care este cuantumul taxei de timbru în dosar.
Pe fondul cauzei:
Cu privire la invocarea prevederilor "art. 304 pct. 5 C.. Casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea data, instanța a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 C.".
Consideră intimatul – reclamant că, în mod corect, instanța de apel Tribunalul Călărași prin Decizia Civila nr.203/A din data de 12.02.2015, a anulat, ca netimbrat, apelului formulat de I. I. V. și a obligat-o la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu privire la critica privind anularea apelului, mai înainte ca încheierea prin care s-a dispus respingerea Cererii de Reexaminare a Cererii de Ajutor Public judiciar să fie comunicata către I. I. V. intimatul – reclamant face următoarele precizări:
Cererea de ajutor public judiciar formulată de I. I. V. nu a îndeplinit condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 8 și urm. din OUG nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Instanța de apel, prin încheierea din Ședința din Camera de Consiliu din data de 22 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Călărași-Secția Civilă în dosarul nr._ a arătat pe larg în mod corect, motivele care au stat la baza respingerii cererii de ajutor public judiciar (fila 81 dosar apel).
La cererea de ajutor public judiciar, apelanta a depus în dovedire, un cupon de pensie în valoare totală de 1008 lei (fila 56 dosar apel). Acest cupon reprezintă așa cum a arătat și aceasta la fila 54 în cererea sa, din dosarul de apel, o creștere a pensiei de la suma de 931 lei la suma de 1008 lei, reprezentând încasarea pensiei sale pe luna octombrie 2014. Tot atașat la aceasta cerere depune și o Adeverința din care rezulta un venit din arenda în cuantum de 7800 lei pe anul 2014 (lila 79 din dosar ).
Prin urmare, venitul mediu lunar realizat de către apelantă în anul 2014, a fost de 1658 lei/lună.
Intimatul – reclamant menționează că se impune să facă o precizare aici, și anume că intimatul-reclamant nu a încasat nici o suma de bani din arendă, deși în legal i se cuvenea jumătate din cuantumul sunei de 7800 lei.
Cererea de reexaminare ajutor public judiciar formulată de I. I. V. împotriva încheierii din data de 22.01.2015 pronunțată de Tribunalul Călărași-Secția Civila în dosarul nr._, nu a îndeplinit toate condițiile de a beneficia așa cum se arata în prevederile art. 15 din OUG nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Recurenta nu a depus nici un fel de înscris în dovedirea celor enunțate prin cererea de reexaminare, astfel ca, aceasta a depășit atât pragul de scutire, cât și pagul de reducere a taxei de timbru cu 50%, iar încheierea din Ședința Secreta din 10 Februarie 2015 pronunțata de Tribunalul Călărași-Secția Civilă în dosarul nr._ /a1 este legală și corectă.
Menționează intimatul – reclamant că, ajutorul public judiciar solicitat în dosarul de apel a fost un abuz din partea recurentei-apelante I. I. V., având în vedere ca aceasta cunoștea prevederile legale, ca apelul sau a fost redactat de un avocat și în opinia intimatului, ar trebui sancționată conform legii pentru tergiversarea cauzei în mod intenționat.
Astfel că, la termenul de judecată din data de 4 decembrie 2014 (fila 57 dosar apel) s-a constatat de către instanța de judecată ca apelanta-pârâta a depus prin Serviciul Registratură cerere de ajutor public judiciar. A fost nevoie de o adresă emisă de instanța de apel către aceasta pentru a depune toate înscrisurile aferente prevăzute în OUG nr.51/2008, nerespectându-se astfel prevederile legale.
La primul termen de judecată din apel la data de 25.09.2014 (a se vedea fila 11 dosar-încheierea de ședință), I. I. V. s-a prezentat în mod personal, în fața instanței de judecată, așa cum reiese și din fila 2-(Citativ creat la data de 04.08.2014). Încă de la aceasta dată, aceasta avea cunoștința de termenele de judecată din dosar, dar și motivat de împrejurarea că, apelul a fost redactat de către un avocat, astfel că știa foarte bine că nu îndeplinește condițiile de admitere privind cererea de ajutor public judiciar și cererea de reexaminare. În încheierea din Ședința Publica de la data de 22 ianuarie 2015 ( fila 82 dosar apel) instanța a arata că " ...părțile au termen în cunoștința".
În calitate de parte în dosar, I. I. V. avea obligația de a urmări acest dosar și a se prezenta ori de cate ori era termen de judecată. Dacă din anumite motive întemeiate aceasta consideră ca, nu este în măsura sau nu poate să se prezinte, la termenele de judecată, în fața instanței de judecată, în mod legal, așa cum prevede și Codul de procedură civilă, avea posibilitatea de a solicita judecarea în lipsă. S-a încercat de fiecare dată, la fiecare termen de judecata tergiversarea cauzei și amânarea dosarului de partaj bunuri comune.
Menționează intimatul – reclamant că, încă de la termenul de judecata din data de 13 noiembrie 2014 (fila 51 dosar apel), instanța de judecata i-a pus în vedere apelantei să achite taxa de timbru în cuantum de 2419 lei, în acest sens s-a emis și Adresa din data de 14.11.2014 (fila 52 dosar apel).
Cererea de reexaminare ajutor public judiciar a fost redactata în data în 2 (doua) exemplare și s-a comunicat la adresele din: oraș L.-Gară, Bld. Gării, nr. 23, ., etaj 2, . (domiciliul acesteia- fila 88) și respectiv în Comuna Bistra, ., județul A. la D. N. (fila 87 dosar apel).În prevederile OUG nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar, în materie civilă nu se arata ca se impune comunicarea încheierii cererii de reexamina cererii de ajutor public judiciar. Chiar dacă, cererea de reexaminare a ajutorului public judiciar, se judeca în Camera de Consiliu, în ședința secretă, fără citarea părților, aceasta cunoștea pașii juridici, așa cum s-a arătat mai sus, redactarea apelului fiind făcută de un avocat (fila 12 dosar apel-fișa dosarului), cunoștea că urma să i se comunice cererea de reexaminare, dar și faptul că putea să se uite în timp real în sistemul Ecris pentru a vedea soluționarea cererii respective, dar totul conduce și la reaua-credință a recurentei.Mai trebuie avut în vedere un alt aspect important și anume Adresa emisă de instanța de apel (fila 83) prin care i s-a făcut cunoscut recurentei că "...în cazul în care cererea de reexaminare va _fi respinsă, să depuneți dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2419 lei stabilita la un termen anterior respective prin încheierea din 13.01.2015, sub sancțiunea anularii apelului", drept urmare aceasta cunoștea din timp care vor fi consecințele în acest dosar.
Concluzionând, intimatul – reclamant solicită respingerea recursului, respingerea casării deciziei civile recurate și netrimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Călărași și menținerea hotărârii din apel pronunțată de către Tribunalul Călărași în dosarul nr._, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Excepția tardivității recursului a fost respinsă de Curte ca neîntemeiată la termenul din 20.05.2015, recursul fiind depus cu respectarea termenului legal și a dispozițiilor art. 101 și 104 C.proc.civ., prin poștă la data de 23.03.2015(fila 9).
Analizând actele și lucrările dosarului conform art. 304 pct. 5 rap. la art. 105 alin. 2 C.proc.civ., Curtea constată că recursul este fondat, nefiind fondate apărările intimatului în sensul că acesta ar trebui respins recursul pe motiv că nu ar indica nr. dosarului, că nu indică numele și domiciliul intimatului sau pentru că recurenta ar fi scris greșit cuantumul taxei de timbru, dovedind că nu o cunoaste, ori pentru că ar fi fost depuse cu întârzieri și neîntemeiate cererile recurentei de la prima instanță pentru ajutor public judiciar și de reexaminare.
Potrivit art. 105 alin. 2 C.proc.civ. ,,Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie”.
Potrivit art.20 din Legea nr.146/1997: ,,2)Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.
3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.
Cererea de recurs indică numărul dosarului, individualizând hotărârea atacată, iar intimatului nu i s-a produs nicio vătămare prin neindicarea numelui și domiciliului său în cererea de recurs, deoarece el a fost legal citat și s-a putut apăra la termenul de judecată a recursului.
Eventualele întârzieri în depunerea cererii de ajutor public judiciar și actelor sale doveditoare și neîntemeinicia cererilor recurentei de la prima instanță pentru ajutor public judiciar și de reexaminare nu fac obiectul recursului de față, care privește nelegalitatea sau legalitatea anulării apelului prin decizia recurată, aspectele întârzierilor de la prima instanță putând fi invocate la aceasta sub incidența art. 108 ind. 3 C.proc.civ., dacă ar fi întemeiate, dacă ar fi produs intimatului un anumit prejudiciu, respectiv dacă ar fi întrunite condițiile acestui text legal, ele neputând atrage respingerea recursului care a fost declarat cu respectarea termenului legal și este fondat conform celor ce urmează.
Fiind demarat sub incidența vechiului cod civil și Legii nr.146/1997, procesul este supus acestora, nu Noului Cod civil și OUG nr. 80/2013(art. 24 Noul Cod de procedură civilă, art.55 din OUG 80/2013).
Prin decizia recurată s-a anulat nelegal apelul recurentei, cu vătămarea apelantei neîncunoștiințată de data soluționării cererii de reexaminare în privința căreia OUG nr.51/2008 incidentă prevedea: ,, ART. 15 (1) Asupra cererii de ajutor public judiciar instanța se pronunță, fără citarea părților, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu.
(2) Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.
(3) Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă”, astfel că este incident art. 105 alin. 2 C.proc.civ., deoarece vătămarea nu se poate înlătura decât prin anularea deciziei.
Așadar, cererea de ajutor public judiciar se soluționează fără citarea părților, dar cererea de reexaminare nu are o asemenea reglementare, iar sub incidența vechiului Cod de procedură civilă regula este citarea și excepția este necitarea, strict reglementată, și, în speță, apelanta, neavând cunoștință de data când i se soluționa cererea de reexaminare, nu avea de unde să știe care este termenul în care trebuie să timbreze în condițiile în care, după soluționarea cererii de ajutor public judiciar prin încheierea de respingere de la 22.01.2015, apelanta pârâtă-reclamantă nu a fost legal citată cu mențiunea taxei judiciare de timbru, timbrului judiciar și termenului în care să le achite conform art. 20 din Legea nr.146/1997 ce stabilește obligatia instanței de a aduce la cunoștință atât cuantumul timbrajului cât și termenul cert(neafectat de condiții suspensive) până la care trebuie făcută dovada lui.
Conform art. 20 din Legea nr.146/1997, după soluționarea cererii de reexaminare instanța de apel trebuia să comunice apelantei termenul pentru care trebuia să îndeplinească obligatia de timbrare a apelului sub sancțiunea anulării apelului.
Așadar, față de prevederile art. 20 din Legea nr.146/1997 raportate la art. 105 alin. 2 C.proc.civ., la dosarul instanței de apel neregăsindu-se vreo dovadă de comunicare a termenului de 12.02.2015 ca fiind cel pentru care în mod legal să fi trebuit ca apelanta-pârâtă să-și îndeplinească obligația timbrării, după soluționarea cererii de reexaminare prin care aceasta învestise instanța la 2.02.2015 și care s-a soluționat în dosarul asociat_ /a1 la 10.02.2015(adresa de la fila 83 neavând nicio dovadă de comunicare și, deoarece este emisă înainte ca să se fi și formulat și soluționat cererea de reexaminare, vizând legal doar situația când nu s-ar fi formulat cerere de reexaminare, iar dovezile de comunicare incomplete de la filele 88, 87, 86 nemenționând că s-ar fi comunicat apelantei să timbreze până la un anumit termen, ci relevând doar că i s-au comunicat acesteia dispozitivul încheierii din 22.01.2015 de respingere a cererii de ajutor public judiciar și din 10.02.2015 de respingere a cererii de reexaminare, fără vreo mențiune cum prevede art. 20 din Legea nr.146/1997 pentru timbraj și termen), în mod nelegal instanța de apel a anulat la data de 12.02.2015, prin decizia de apel recurată, apelul pârâtei.
Conform art. 304 pct.5, art. 312 C.proc.civ., se va dispune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - pârâtă I. I.-V. împotriva deciziei civile nr.203 A din 12.02.2015, pronunțate de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant I. G..
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. G. R. A.-D. T. C. B. T.
GREFIER
E. C.
Red.C.B.T.
Tehdact.R.L./C.B.T.
2 ex./…
Trib.Călărași – Gh.S.; P.I.A.
Jud.L. Gară - A.M.S.
| ← Răpire internaţională de copii. Decizia nr. 805/2015. Curtea... | Cerere reexaminare ajutor public judiciar. Decizia nr. 770/2015.... → |
|---|
