Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 606/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 606/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 7839/94/2008
Dosar nr._
(2171/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.606
Ședința publică de la 14.05.2015.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - MARI ILIE
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant Z. M., împotriva deciziei civile nr. 630 din 22.04.2009, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. R..
P. are ca obiect – stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că termenul a fost acordat pentru a se pune în discuție incidentul procedural al perimării.
Curtea constată că la data de 13.02.2014 s-a dispus suspendarea cauzei în baza dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 din Codul de procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților. La data de 02.04.2015, din oficiu, instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării excepției perimării și s-a acordat termen de judecată la data de 14.05.2015, C 9, cu citarea părților.
Având în vedere faptul că pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an de zile de la data suspendării din vina părților, Curtea constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 248 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care reține dosarul în pronunțare în ceea ce privește incidentul procedural al perimării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamantul Z. M. a chemat în judecată pe pârâta C. R., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună în favoarea sa stabilirea unui program de vizitare a minorei C. A. V., născută la data de 11.09.2007.
Prin sentința civilă nr.188 pronunțată la 19.01.2009, Judecătoria B. a admis, în parte, acțiunea reclamantului Z. M. împotriva pârâtei C. R. și a stabilit, pentru păstrarea legăturilor personale ale tatălui reclamant cu minora A. V. născută la 11.09.2007, program de vizitare în prima și a treia duminică din luna, între orele 10-18, la domiciliul minorei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul are, conform art.43 alin.3 Codul familiei, dreptul de a avea legături personale cu copilul, ce are domiciliul la mamă, conform art.65 Codul familiei.
Împotriva acesteihotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, pârâta apelantă a arată că deși a avut, în fața instanței de fond, un apărător, acesta nu i-a făcut o apărare corespunzătoare.
Astfel, apărătorul său nu a solicitat administrarea de probe, dar instanța trebuia să întrebe pârâta dacă înțelege să administreze probele arătate în întâmpinarea formulată. De asemenea, instanța putea, din oficiu, să ia părților interogatorii, să dispună efectuarea unei anchete sociale.
A mai arătat apelanta pârâtă că nu a făcut nicio înțelegere cu reclamantul intimat în privința programului de vizitare și că programul stabilit de prima instanță nu este stabilit în interesul minorei, aceasta având o vârstă foarte mică și un program de masă și somn bine stabilit.
Programul stabilit de instanță este mult prea larg în condițiile în care reclamantul intimat este violent atât față de pârâtă, cât și fată de copil, prezentând conform susținerilor membrilor familiei sale, tulburări emoționale și comportamentale, nefiind astfel nimerit să-și petreacă prea mult timp cu copilul.
A arătat apelanta că nu înțelege de ce pe portalul Judecătoriei B. soluția instanței de fond este în sensul că programul de vizitare se va desfășura la domiciliul reclamantului, iar în hotărârea comunicată părților se precizează că acesta va avea loc la domiciliul minorului.
Prin decizia civilă nr.630/22.04.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins apelul ca nefondat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art.129 alin.2 Cod procedură civilă, judecătorul va pune în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin în calitatea lor din proces, iar potrivit art.129 alin.5 Cod procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală, putând ordona administrarea probelor considerate necesare, chiar dacă părțile s-ar împotrivi.
Așa cum susține însă însăși pârâta apelantă și cum rezultă din actele dosarului, pe de o parte, aceasta a beneficiat pe parcursul judecății de asistența unui avocat, iar pe de altă parte, rolul activ al instanței nu poate constitui temeiul substituirii sale în poziția procesuală a uneia dintre părți, mai ales când acesta ar putea semnifica chiar încălcarea principiului disponibilității și în condițiile în care, potrivit art.129 alin.1 C.pr.civ., părțile au obligația să-și probeze pretențiile și apărările
Or, în cauză, în condițiile în care părțile au declarat instanței că s-au înțeles asupra unui program de vizitare, fapt consemnat în încheierea de ședință, ce face dovada până la înscrierea în fals, pârâta apelantă nu poate susține nelegalitatea hotărârii motivat de faptul că nu a fost chestionată de instanță asupra dorinței sale de a administra ori nu probele arătate în întâmpinare, mai ales că partea era asistată de un avocat.
Este evident că părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul are
dreptul de a păstra legăturile personale cu acesta și că limitarea acestui drept nu poate avea loc decât pentru motive bine justificate.
Mai mult, conform art.16 din Legea nr.272/2004, copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre ei are dreptul de a menține relațiile personale și contacte directe cu ambii părinți cu excepția situațiilor în care acestea ar contraveni intereselor copilului.
La fel de evident este și faptul că orice măsură care vizează persoana copilului minor, inclusiv în sensul stabilirii modalității în care se va asigura menținerea legăturilor personale cu părintele căruia nu i-a fost încredințat, trebuie să țină seama de interesul exclusiv al copilului.
Recunoscând așadar dreptul părintelui de a păstra legăturile personale cu copilul și necesitatea ca acest drept să fie în mod real exercitat, recunoscând totodată că exercitarea și modalitatea în care se va exercita acest drept trebuie să țină seama de interesul copilului și necesitatea ca exercițiul acestui drept să nu afecteze în nici un fel sănătatea fizică, mintală, spirituală, morală și socială a copilului, Tribunalul a constatat adecvat scopului, respectiv restabilirii și menținerii legăturilor personale părinte-copil, și corespunzător interesului copilului, programul stabilit de instanța de fond.
Programul de vizitare trebuie să fie unul apt să asigure părintelui dezvoltarea unei relații firești, naturale, cu copilul, ceea ce presupune timpul necesar parcurgerii unor activități complexe și complete cu și alături de copil: hrănire, joacă, somn, plimbări în aer liber etc.
Or, un program de numai două ore, odată la două săptămâni nu poate fi considerat suficient pentru a da părintelui posibilitatea să vegheze la buna îngrijire a copilului, la sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică ori morală, la educarea lui.
În ce privește comportamentul reclamantului intimat, Tribunalul a reținut că apelanta invocă tulburări emoționale și comportamentale (despre care i-ar fi vorbit rudele reclamantului intimat după întreruperea relației cu acesta) pe care reclamantul intimat le-ar fi suferit cu ani în urmă, iar nu de dată recentă, precum și faptul că inițial, în fața instanței de fond, pârâta a invocat violente exercitate doar în legătură cu persoana sa nu și a copilului, o astfel de împrejurare fiind invocată abia în apel, fără a se menționa însă când și în ce condiții a avut loc un astfel de incident.
În afară de acestea, Tribunalul a avut în vedere că s-a stabilit un program de vizitare la domiciliul copilului, iar nu în afara domiciliului (conform minutei întocmită în baza art.258 alin.1 C.pr.civ. și a dispozitivului hotărârii, parte a hotărârii, în baza art.261 alin.1 pct. 6 C.pr.civ.), programul fiind deci de natură să permită restabilirea și menținerea relațiilor personale dintre părinte și copil, fără a se pune însă, în vreun fel, în pericol, sub nici un aspect, starea minorului.
Față de cele ce precedși în baza art.296 Cod procedură civilă, Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul Z. M., criticând-o pe motive de nelegalitate.
La termenul de judecată din 13.02.2014, Curtea a dispus suspendarea cauzei, în baza art. 242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.
La data de 02.04.2015, Curtea a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării excepției de perimare, acordându-se termen la data de 14.05.2015.
Curtea reține că în conformitate cu art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, perimarea fiind o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței un timp îndelungat în judecată.
În raport de aceste considerații și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii, timp în care niciuna dintre părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a cererii de recurs și că, în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Curtea, în temeiul art.248 și următoarele Cod procedură civilă, va constata, din oficiu, perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de recurentul reclamant Z. M. împotriva deciziei civile nr.630/22.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. R..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. M. A. I. D.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehnored.M.I/B.I.
2 ex/21.05.2015
---------------------------------------------
T.B – Secția a V-a – N.M.
- V.D.
Jud.B. – A.S.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 781/2015.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
