Partaj judiciar. Decizia nr. 389/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 389/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 35145/3/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.389R

Ședința publică de la 27 martie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - PAVEL FILIP

JUDECĂTOR - A. V.

JUDECĂTOR - R. P.

GREFIER - G.-M. V.

**************

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentele-reclamante V. M. M. și V. Markatz M. împotriva deciziei civile nr.1355/29.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți D. M., S. E., S. F., S. G., S. G., S. I., S. N. și V. Markatz M., cauza având ca obiect „partaj judiciar”.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentele-reclamante reprezentate de avocat R. M., cu împuternicire avocațială la dosar, intimata-pârâtă S. E. reprezentată de avocat L. F., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind ceilalți intimați-pârâți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care;

Apărătorul recurentelor-reclamante invederează că nu are cereri de formulat.

Apărătorul intimatei-pârâte S. E. invederează că nu are cereri de formulat.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul recurentelor-reclamante solicită admiterea recursului conform motivelor depuse în scris la dosar, pe care le susține oral, modificarea în tot a deciziei recurate pentru cauza de nulitate prevăzută de art.304 pct.9 C.pr.civ. și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, respectiv constatarea eficienței juridice a testamentului olograf redactat de defuncta C. E., în favoarea reclamantelor, prin care a testat ca imobilul situat în localitatea Eforie Sud, ..19A județul C., să fie moștenit de reclamante cu consecința atribuirii în proprietatea acestora a respectivului imobil. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Apărătorul intimatei-pârâte S. E. solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor invocate în întâmpinare și menținerea deciziei recurate, ca fiind temeinică și legală. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.5489 din 05.08.2011 pronunțată în dosarul nr._ (nr.vechi 1198/2002) s-a admis cererea de ieșire din indiviziune formulată și precizată de către pârâta reclamantă S. E. în contradictoriu cu reclamantele pârâte M. V. M. și M. V. M. și cu cu pârâtii D. M., M. G., S. N., S. F., S. I., S. G. și S. G.; s-a dispus ieșirea din indiviziune a numiților S. E. în contradictoriu cu pârâtii D. M., M. G., S. N., S. F., S. I., S. G. și S. G. asupra imobilului construcție situat în localitatea Eforie Sud, .. 19A, jud. C. format din construcție denumită Vila Cupidon (fostă Vila C.) în suprafață de 264,39 mp; s-a atribuit pârâtei reclamante S. E. căreia îi revine cota de 2/10, Lotul cu nr. 2 compus din camera (3) si camera ( 4), suprafața utila: 9,30+18, 60 = 27, 90 mp in folosința exclusiva ; Atribuie în proprietate comună și forțată cu lotul 1 și lot 5 hol (6) si comun cu loturile 1,2,3,4,5,6: grupul sanitar: hol (13), hol (16); WC (14), WC (15), dus (17) duș (18) în suprafață utilă de 12,19 mp și terasă, rezultând o suprafața utila de 36,16 mp, din care exclusiv 27,90 mp, iar proprietate comună și forțată de 8,26 mp precum și terasa de 7,76 mp, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert C. G., existent la filele 570-638 de la dosar și care face parte integrantă din prezenta; a obligat pe pârâta reclamantă S. E. de a da câte o sulta în valoare de 218,40 lei beneficiarilor loturilor 5 și 6, S. F. și D. M.; s-a atribuit pârâtei M. G., căreia îi revine cota de 2/10, Lotul nr. 1, compus din camera (2) si camera (5), suprafața utilă: 9,30+18, 60 = 27, 90 mp in folosință exclusivă . Atribuie în proprietate comună și forțată cu lotul 2 și lot 5: -hol (6); comun cu loturile 1,2,3,4,5,6, grupul sanitar: hol (13), hol 16; WC (14), WC(15), duș (17),dus(18) in suprafața utila de 12,19 mp si terasa, rezultând o suprafața utila de 36,16 mp, din care exclusiv 27,90 mp, iar proprietate comună și forțată de 8,26 mp precum și terasa de 7,76 mp; a obligat pe pârâta M. G. de a da câte o sulta în valoare de 218,40 lei beneficiarilor loturilor 5 și 6, S. F. și D. M.; s-a atribuit pârâtului S. N., căruia îi revine cota de 2/10, Lotul nr. 3, compus din camera (9) si cameră (8), suprafața utilă: 9,30+18, 60 = 27, 90 mp in folosință exclusivă; Atribuie în proprietate comună și forțată cu lot 4 si lot 6 hol (12) si comun cu loturile 1,2,3,4,5,6 :grupul sanitar: hol (13), hol (16), WC (14), WC ( 15), dus ( 18) în suprafață utilă de 12,19 mp și terasa, rezultând o suprafața utila de 36,16 mp, din care exclusiv 27,90 mp, iar proprietate comună și forțată de 8,26 mp precum și terasa de 7,76 mp.

Obligă pe pârâtul S. N. de a da câte o sulta în valoare de 218,40 lei beneficiarilor loturilor 5 și 6, S. F. și D. M.; s-a atribuit pârâților S. I. I., S. I G., S. G., cărora le revine cota de 2/10, Lotul nr 4 compus din camera (7) si camera(10), suprafața utilă: 9, 30+18, 60 = 27, 90 mp în folosința exclusiva. (Camera 7 se poate compartimenta în doua încăperi cu suprafețe egale, prin executarea unui perete despărțitor subțire. Se astupa golul ușii de acces si se creează doua noi goluri de ușa, la fiecare cameră nou realizată); Atribuie în proprietate comună și forțată cu lot 3 și lot 6 hol ( 12) și în comun cu loturile 1,2,3,4,5,6: grupul sanitar: hol ( 13), hol ( 16), WC ( 15), duș ( 18) în suprafață utilă de 12,19 mp și terasa rezultând o suprafața utila de 36,16 mp, din care exclusiv 27,90 mp, iar proprietate comună și forțată de 8,26 mp precum și terasa de 7,76 mp; a obligat pe cei trei pârâți, S. I. I., S. I G., S. G. de a da câte o sulta în valoare de 218,40 lei (adică 72,8 lei de către fiecare din cei trei ) beneficiarilor loturilor 5 și 6, S. F. și D. M.; s-a atribuit pârâtei S. F., căreia îi revine cota de 1/10, Lotul nr 5, compus din camera (1) suprafața utila: 9,30 mp in folosința exclusiva ; Atribuie în proprietate comună și forțată cu lotul 1 si lotul 2: hol (6) si comun cu loturile 1,2,3,4,5,6 :grupul sanitar: hol (13), hol (16); WC (14), WC (15), dus (17),dus(18) in suprafața utila de 12,19 mp si terasa, rezultând o suprafața utila de 12,455 mp, din care exclusiv 9,3 mp, iar proprietate comună și forțată de 3,155 mp precum și terasa de 3,89 mp; s-a atribuit pârâtului D. M., căreia îi revine cota de 1/10, Lotul nr. 6 compus din camera (11) suprafața utilă: 9,30 mp in folosința exclusivă ; s-a atribuit în proprietate comună și forțată cu lotul nr. 3 si lotul nr. 4 hol (12) si comun cu loturile 1,2,3,4,5,6, grupul sanitar:hol (13), hol (16); WC (14), WC (15), dus (17),dus(18) in suprafața utila de 12,19 mp si terasa, rezultând o suprafața utila de 12,455 mp, din care exclusiv 9,3 mp, iar proprietate comună și forțată de 3,155 mp precum și terasa de 3,89 mp; s-a dispus intabularea în cartea funciară pe numele părților a dreptului de proprietate asupra imobilului construcție, cu titlu de partaj; s-a constatat că imobilul teren situat în localitatea Eforie Sud, .. 19A, jud. C. în suprafață de 400 mp face obiectul proprietății comune și forțate a tuturor părților, în procentele anterior menționate, de care beneficiază fiecare; a obligat părțile la plata către pârâta reclamantă a sumei totale de 3517 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, pe pârâtele reclamante M. von M. și M. von M. și pe pârâta M. G. la plata către pârâta reclamantă a unei sume de câte 277,44 lei de fiecare, iar pe ceilalți pârâți: S. I. I., S. I G., S. G., S. F., D. M., S. N. la plata către pârâta reclamantă a unei sume de câte 447,44 lei, fiecare.

Pentru a dispune în acest sens s-au reținut următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 15.06.2010 instanța a admis în principiu în parte cererea principală, astfel cum a fost precizată, formulata de reclamantele-pârâte M. V. M. si M. V. M., ambele cu domiciliul ales în București, .. 28, ., ., sector 1 în contradictoriu cu pârâta-reclamanta S. E., domiciliata în Slatina, .. 36, județ O., pârâții M. G., domiciliata în Slatina, ., județ O., S. N., domiciliat în Piatra O., .,., S. F., domiciliata în București, .. 134, ., ., sector 2, D. M.-Slatina, domiciliat Slatina, .. 8, ., ., S. I. I., domiciliat în Slatina, .. 11, ., S. G., domiciliat în Slatina, .. 11, ., județ O. și S. G., domiciliata în Slatina, .. 11, ., județ O..

De asemenea a admis în principiu în parte cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată, formulata de pârâta-reclamanta S. E. in contradictoriu cu reclamantele-pârâte M. V. M. si M. V. M..

Instanța a dispus completarea certificatul de moștenitor legal și testamentar nr. 51/18.10.2000 supliment la certificatul de calitate nr. 43/04.10.2000 eliberat de N. public D. L. cu imobilul situat în Eforie Sud, .. 19A, jud. C. format din teren în suprafață de 400 mp. și construcție denumită Vila Cupidon (fostă Vila C.) în suprafață de 264,39 mp..

De asemenea instanța a constatat că masa supusă partajului rămasă de pe urma defunctei C. E. se compune din imobilul situat în Eforie Sud, .. 19A, jud. C. format din teren în suprafață de 400 mp. și construcția denumită Vila Cupidon (fostă Vila C.) în suprafață de 264,39 mp. și autoturismul marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_, ._, ._.

Prin aceeași încheiere, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice imobiliare topografice care să răspundă următoarelor obiective: să se identifice imobilul situat in Eforie Sud, .. 19A, jud. C. format din teren în suprafață de 400 mp.; să se stabilească dacă acest imobil este comod partajabil în natură; dacă da, să se facă propuneri de lotizare, ținând cont de cotele succesorale ale fiecărei părți; să se stabilească valoarea de circulație a imobilului teren.

Prin aceeași încheiere, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice imobiliare construcții care să răspundă următoarelor obiective: să se identifice imobilul situat în Eforie Sud, .. 19A, jud. C. format din construcție denumită Vila Cupidon (fostă Vila C.) în suprafață de 264,39 mp.; să se stabilească dacă acest imobil este comod partajabil în natură; dacă da, să se facă propuneri de lotizare, ținând cont de cotele succesorale ale fiecărei părți; să se stabilească valoarea de circulație a imobilului construcție.

Prin aceeași încheiere, instanța a mai dispus efectuarea unei expertize tehnice auto care să răspundă următoarelor obiective: să se identifice autoturismul marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_, ._, ._; să se stabilească valoarea de circulație a acestui bun.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt și drept următoarele:

Prin certificatul de moștenitor legal si testamentar nr. 51/18.10.2000 supliment la certificatul de calitate nr. 43/04.10.2000 eliberat de notar public D. L., s-a reținut ca, de pe urma defunctei Copacean E. au rămas drept moștenitori legali M. G., S. C., S. I., S. N., S. F., D. M. si drept moștenitori testamentari M. M. si M. V. M..

Având in vedere cererea, astfel cum a fost precizata formulata de reclamantele-parate M. M. si M. V. M. având ca obiect sa se constate ca masa succesorala rămasa de pe urma defunctei Copacean E. cuprinde pe lângă bunurile menționate in certificatul de moștenitor nr. 51/2000 si imobilul situat in Eforie Sud, .. 19A, jud. Constanta si, in consecința, sa se anuleze certificatul de moștenitor nr. 51/2000 pentru ca a omis sa cuprindă in masa succesorala si imobilul situat în Eforie Sud, .. 19A, jud. Constanta, instanța a analizat eficacitatea înscrisului intitulat „testament olograf" de care acestea se prevalează aflat la fila 7 din dosar.

Astfel, din analiza acestui înscris, instanța a retinut ca reclamantele-pârâte au administrat la dosar un act format dintr-o pagina, pe care se menționează ca urmează si o a doua pagina, inexistenta la dosar si privire la care nu au făcut dovada pozitiva a existentei acesteia, deși sarcina probei le revenea, conformitate cu prevederile art. 1169 Cod civil.

Referitor la validitatea unui testament olograf, instanța a retine ca dispozițiile art. 859 Cod civ prevăd ca testamentul olograf este valabil daca este scris, datat si semnat de mâna testatorului.

Ca orice alt testament, si testamentul olograf este un act solemn, elementele anterior menționa respectiv scrierea integrala, datate si semnate de mana testatorului fiind prevăzute de lege sub sancțiunii nulității absolute, deci ad solemnitatem. Toate cele trei elemente trebuie sa fie îndeplinite cumulativ, lipsa oricăruia dintre ele atrăgând nulitatea testamentului.

Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt dedusa judecații, a rezultat ca înscrisul intitulat „testament olograf" (fila 7) de care se prevalează reclamantele-pârâte nu face dovada nici unuia din elementele anterior menționate.

Având, însă, în vedere, ca reclamantele-parate si parata M. G. au invocat distrugerea celei de-a doua file a testamentului, instanța a analizat si acest aspect. Astfel, distrugerea testamentului fără voia si știrea testatorului presupune administrarea de probe in sensul ca testamentul a existat, in sensul conținutului acestuia si pe aspectul ca distrugerea s-a făcut fără știrea testatorului.

Analizând materialul probator administrat la dosar sub acest aspect, instanța a reținut că reclamantele pârâte nu au administrat nici un fel de dovezi în sensul ca ar fi existat si cea de-a doua fila a testamentului, ia sensul conținutului acestuia, datei întocmirii testamentului si a semnăturii testatoarei.

Pin urmare, neîntrunind condițiile de validitate prevăzute de lege, înscrisul intitulat „testament olograf" (fila 7), a apreciat instanța că este lovit de nulitate absoluta.

Instanța a înlăturat ca neîntemeiate susținerile pârâtei M. G. în sensul ca semnătura ce a existat pe pagina a doua a testamentului care lipsește se repeta pe un alt înscris unde testatoarea a menționat „vila daca se retrocedează va moșteni fetele", întrucât semnătura testatoarei trebuia sa fie aplicata pe însuși testamentul întocmit, iar nu pe alte înscrisuri colaterale. Semnătura reprezintă o formalitate necesara pentru validitatea testamentului care atesta ca dispozițiile testamentare reprezintă voința sa definitiva pentru cauza de moarte, in lipsa acesteia, actul nevalorând decât un proiect de testament, nedefinitivat si lipsit de efecte juridice. Semnătura poate fi așezata oriunde in cuprinsul testamentului, însă nu poate fi aplicata echivalența prin asimilarea semnăturii aplicate pe un alt înscris cu semnătura ce ar fi trebuit executată de testatoare pe testamentul proiectat a fi încheiat, nefiind admisibila completarea testamentului cu elemente extrinseci acestuia.

Nici afirmațiile privind faptul ca dispozițiile de ultima voința ale testatoarei constituie suplimentul unei dispoziții anterioare si anume testamentul din data de 24.12.1991 nu au fost reținute de instanța, întrucât, pentru a avea forța probanta, așa-zisa completare a testamentului autentificat sub nr._/24.12.1991 de notar public D. L. trebuie sa fie valabila prin ea însăși ca un testament de sine-stătător, fie autentic, fie olograf.

Pe cale de consecința, instanța a reținut nevalabilitatea absoluta a înscrisului intitulat „testament olograf" aflat la fila 7 din dosar, motiv pentru care acesta nu poate fundamenta cererea reclamantelor-parate de constatare a eficacității sale juridice.

In privința completării masei succesorale rămase de pe urma defunctei Copacean E. cu imobilul situat în Eforie Sud, .. 19A, jud. C. format din teren în suprafață de 400 mp. și construcție denumită Vila Cupidon (fostă Vila C.) în suprafață de 264,39 mp., instanța a reținut următoarele:

Prin sentința civila nr. 10.544/18.09.2007 pronunțata de Judecătoria Constanta in dosarul nr._, pârâții Orașul Eforie prin Primar si Consiliul Local Eforie au fost obligați sa lase reclamanților M. G., S. G., S. I.I., S. F., S. N., S. I.G., S. E. si D. M. în deplina proprietate si posesie imobilul teren in suprafața de 400 mp. situat in Eforie Sud, .. 19A, reprezentând lotul nr. 925 (poligonul ABCD) din . vecinătățile: N - . pe o lungime de 26,67 m., E - lotul nr. 846 pe o lungime de 15 m., S - lotul nr. 924 pe o lungime de 26,67 m. si V - . o lungime de 15 m, identificat prin raportul de expertiza întocmit de ing. C. V.. Totodată, pârâta S.C. C. S. 2000 S.A. a fost obligata sa lase reclamanților M. G., S. G., S. I. I., S. F., S. N., S. I. G., S. E. si D. M. in deplina proprietate si posesie imobilul construcție tip parter cu suprafața construita de 264,39 mp. denumita Vila Cupidon (fosta Vila C.) situata pe terenul menționat anterior.

Prin decizia civila nr.373/01.09.2008 pronunțata de Tribunalul Constanta in dosarul nr._, sentința anterior menționata a fost schimbata in parte in sensul ca a fost respinsa ca nefondata cererea formulata de intervenientul .. de instituire in favoarea acestuia a unui drept de retenție asupra imobilului construcție denumita Vila Cupidon, fosta Vila C., restul dispozițiilor instanței rămânând neschimbate.

Ulterior, prin decizia civila nr. 250/C/01.07.2009 pronunțata de Curtea de Apel Constanta in dosarul nr._ a fost modificata in parte decizia recurata si sentința apelata in sensul ca a fost respinsa in tot cererea de intervenție formulata de .., menținând restul dispozițiilor deciziei si sentinței.

Prin urmare, constatând ca, la data eliberării certificatului de moștenitor legal și testamentar nr. 51/18.10.2000 supliment la certificatul de calitate nr. 43/04.10.2000 eliberat de notar public D. L., imobilul teren si construcție situat in Eforie Sud, .. 19A, jud. Constanta a fost omis in enumerarea bunurilor cuprinse in certificat, având in vedere ca data rămânerii irevocabile a hotărârii de revendicare a imobilului in litigiu a fost 01.07.2009, instanța a dispus completarea certificatului de moștenitor legal și testamentar nr. 51/18.10.2000 supliment la certificatul de calitate nr. 43/04.10.2000 eliberat de N. public D. L. cu imobilul situat în Eforie Sud, .. 19A, jud. C. format din teren în suprafață de 400 mp. și construcție denumită Vila Cupidon (fostă Vila C.) în suprafață de 264,39 mp..

Privitor la cererea reclamantelor-pârâte de anulare a certificatului de moștenitor nr. 51/18.10.2000 pe motiv ca imobilul in litigiu a fost omis a fi inclus in masa succesorala pe care o constată, instanța a retinut ca, in conformitate cu prevederile art. 88 din Legea nr. 36/1995 a notarilor si activității notariale, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.

Nefiind dovedită vătămarea reclamantelor-parate ca urmare a neincluderii de către notarul public a imobilului format din teren în suprafață de 400 mp. și construcție denumită Vila Cupidon (fostă Vila C.) în suprafață de 264,39 mp. situat în Eforie Sud, .. 19A, jud. C. în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei Copacean E. in condițiile în care o astfel de omisiune poate fi acoperita prin completarea certificatului de moștenitor cu bunul astfel omis, instanța a retinut caracterul neîntemeiat al acestui capăt de cerere, nefiind invocat nici un motiv de nevalabilitate a certificatului de moștenitor menționat.

Pentru aceste considerente, instanța a constatat că masa supusă partajului, între moștenitorii legali, rămasă de pe urma defunctei Copacean E. se compune din imobilul situat în Eforie Sud, .. 19A, jud. C. format din teren în suprafață de 400 mp., reprezentând lotul nr. 925 (poligonul ABCD) din . vecinătățile: N - . pe o lungime de 26,67 m., E -lotul nr. 846 pe o lungime de 15 m., S - lotul nr. 924 pe o lungime de 26,67 m și V - . o lungime de 15 m, identificat prin raportul de expertiza întocmit de ing. C. V. in_ al Judecătoriei Constanta și construcția denumită Vila Cupidon (fostă Vila C suprafață de 264,39 mp. și autoturismul marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_ ,,_, ._.

In privința calității de coproprietari si a cotelor-parți ce li se cuvin acestora, instanța a retinut că potrivit certificatului de moștenitor legal și testamentar nr. 51/18.10.2000 supliment la certificatul nr. 43/04.10.2000 eliberat de notar public D. L., aceste elemente au fost stabilite, astfel: M. G., căreia ii revine o cota de 2/10 din masa partajabila, S. E. (prin preluarea legitimării procesuale de pe urma defunctului S. C., in temeiul certificatului de moștenit nr. 68/18.05.2005 eliberat de notar public I. S. - fila 113), căreia ii revine o cota de 2/10 din masa de împărțit, S. N., căruia ii revine o cota de 2/10 din masa partajabila, S. I. I., S. G. și S. G. (prin preluarea calității procesuale de pe urma defunctului S. I. in temeiul certificatului de moștenitor nr. 210/18.10.2004 eliberat de notar public I. S. - fila 271) cărora le revine o cota de 2/10 din masa, S. F. si D. M., cărora le revine fiecăruia cate o cota de 1/10 din masa suspusa partajului.

Prin urmare, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice imobiliare topografice care urma să răspundă următoarelor obiective: să se identifice imobilul situat în Eforie Sud, .. 19A, jud. C. format din teren în suprafață de 400 mp.; să se stabilească dacă acest imobil este comod partajabil în natură; dacă da, să se facă propuneri de lotizare, ținând cont de cotele succesorale ale fiecărei părți; să se stabilească valoarea de circulație a imobilului teren. Totodată, va dispune efectuarea unei expertize tehnice imobiliare construcții care să răspundă următoarelor obiective: să se identifice imobilul situat în Eforie Sud .. 19A, jud. C. format din construcție denumită Vila Cupidon (fostă Vila C.) în suprafață de 264,39 mp.; să se stabilească dacă acest imobil este comod partajabil în natură; dacă da, să se facă propuneri de lotizare, ținând cont de cotele succesorale ale fiecărei părți; să se stabilească valoarea de circulație a imobilului construcție. Si, de asemenea, va dispune efectuarea unei expertize tehnice auto care să răspundă următoarelor obiective: să se identifice autoturismul marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_, ._, ._; să se stabilească valoarea de circulație a acestui bun.

In ședința din 21.09.2010, în baza art. 169 al.4 Cod procedura civila instanța a dispus efectuarea expertizelor topografice si construcții prin comisie rogatorie, si se va emite adresa către Judecătoria Constanta pentru efectuarea acestora, respectiv expertiza tehnica topografica care să răspundă următoarelor obiective: sa se identifice imobilul situat în Eforie Sud, .. 19A, jud. C. format din teren în suprafață de 400 mp.; să se stabilească dacă acest imobil este comod partajabil în natură; dacă da, să se facă propuneri de lotizare, ținând cont de cotele succesorale ale fiecărei părți; să se stabilească valoarea de circulație a imobilului teren și expertiză imobiliare construcții care să răspundă următoarelor obiective: să se identifice imobilul situat în Eforie Sud, .. 19A, jud. C. format din construcție denumită Vila Cupidon (fostă Vila C.) în suprafață de 264,39 mp.; să se stabilească dacă acest imobil este comod partajabil în natură; dacă da, să se facă propuneri de lotizare, ținând cont de cotele succesorale ale fiecărei părți; să se stabilească valoarea de circulație a imobilului construcție.

Ulterior, dat fiind faptul că judecata a fost întârziată excesiv din cauza imposibilității efectuării expertizelor de către experți domiciliați pe raza județului C., prezenta instanța a dispus desemnarea unui expert din cadrul Tribunalului București, respectiv expert C. G..

La data de 13.10.2010, reclamantele au depus la dosarul cauzei o cerere prin care arată că au apărut date noi în cauză judecății iar în conformitate cu disp. art.88 din Legea nr.36/1995 solicită anularea parțială a certificatului de moștenitor legal și testamentar nr. 51/18.10.2000 și anularea certificatului de calitate de moștenitor nr. 43/4.10.2000 emise de Biroul Notarului Public L. D. din București, .. 6, ., motivând că mama autoarei, numita G. E. a fost căsătorită cu I. N., devenind I. E.; din relațiile de căsătorie a rezultat I. E., născută la data de 27.12.1912, din părinții I. N. și I. E., conform Certificatului de naștere . nr._, eliberat de Sfatul Popular al comunei Mogoșești, raionul Slatina; I. E. a fost singurul copil al familiei I.;

Reclamantele au arătat că, I. E. s-a despărțit de I. N., revenind la numele G. E. și s-a recăsătorit cu P. I. la data de 13.01.1925, conform Certificatului de căsătorie . nr._, eliberat de Sfatul Popular al orașului Slatina, devenind P. E. iar din căsătoria acestora nu au rezultat copii.

De asemenea, reclamantele arată că P. E. a decedat la data de 14.06.1959, conform certificatului de deces . nr._,că aceasta nu a purtat niciodată numele de S., ci a decedat cu numele P. E.. I. E., fiica unică a familiei I. N. și Ilonescu E. s-a căsătorit cu C. T. la data de 8.12.1954, conform Certificatului de căsătorie . nr._ eliberat de Sfatul Popular București, devenind C. E.. La data de 13.04.1989, C. E., fiind internată la Spitalul Municipal București, bolnavă și netransportabilă, îngrijită în acea perioadă de numitul S. C. din Slatina, prin testamentul autentificat de notariatul de Stat sector 5 București sub nr. 4293 dir 13.04.1989, a dispus ca toate bunurile mobile și imobile ce se vor găsi în patrimoniului său la data decesului să-i revină numitului S. C. din Slatina, pe care l-a numit frate în semn de recunoștință față de acesta, instituindu-l legatar universal. La data de 15.07.1989, prin declarația autentificată sub nr. 8080 de Notariatul de Stat al sectorului 5 București, C. E. a revocat în întregime testamentul autentificat sub nr. 4293 din 13.04.1989, făcut în favoarea fratelui său S. C. din Slatina, declarând că: „pentru viitor, testamentul meu autentificat la nr. 4293 din 13 aprilie 1989 de Notariatul de Stat local al sectorului 5 București, nu va mai produce nici un efect juridic";prin testamentul autentificat sub nr._/24.12.1991, eliberat de Notariatul de Stat sector 5 București, autoarea a lăsat bunurile sale mobile aflate în apartamentul din București numitelor: M. V. M. și M. V. M.; prin testamentul olograf, redactat în noiembrie 1999, autoarea a testat ca Vila Cupidon, fostă Vila C., situată în Eforie Sud, .. 19, jud. C., să fie moștenită de M. V. M. și M. V. M.; autoarea C. E. a decedat la data de 27.07.2000, cu ultimul domiciliu în București, .. 7A, .. D, ., sector 6; defuncta era văduvă (C. T. - soț, predecedat la data de 13.06.1982), fără descendenți firești, naturali, adoptați.

Reclamantele au învederat instanței că potrivit dispozițiilor art. 88 din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii și că după decesul autoarei C. E., sa eliberat Certificatului de Calitate de Moștenitor nr. 43/4.10.2000, unde notarul public a certificat că de pe urma autoarei au calitate de moștenitori legali: M. G., S. C., S. I., S. N., S. F. și D. M.; la data de 18.10.2000, același notar public a eliberat Certificatul de Moștenitor Legal și Testamentar nr. 51/18.10.20C0, unde a certificat că de pe urma autoarei C. E. au calitate de moștenitori legali numiții: M. G., S. C., S. I., S. N., S. F. și D. M. și moștenitori testamentari M. V. M. și M. V. M., conform testamentului autentificat sub nr._/24.12.1991 ce Notariatul de Stat București.

Actele de stare civilă ale familiei P., respectiv mama autoarei, P. E., au fost în posesia lui S. C., care nu le-a prezentat la dezbaterea succesiunii, astfel că notarul public a dedus gradul de rudenie (frați)între autoare și moștenitorii S. după alte criterii; întrucât au fost găsite actele de stare civilă care atestă faptul că între pretinșii moștenitori S. și autoarea C. E. nu există nici un grad de rudenie, frații S. fiind născuți din părinții S. I. și S. E., s-a schimbat raportul juridic din Certificatul de moștenitor, care nu mai corespunde cu prevederile legale;

Reclamantele au susținut că, prin emiterea Certificatului de moștenitor în condițiile descrise mai sus, s-a pricinuit o vătămare a drepturilor moștenitorilor testamentari, care nu pot dobândi moștenirea din cauza moștenitorilor colaterali, aceștia neavând vocație succesorală și nici un grad de rudenie cu autoarea de la care pretind moștenirea, fiind numai niște moștenitori aparenți, vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea actelor, în conformitate cu prevederile art. 88 din Legea nr. 36/1995, solicită astfel ca în baza actelor prezentate - acte de stare civilă autentice, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea Certificatului de calitate de moștenitor nr. 43/4,10.2000 și anularea parțială a Certificatului de moștenitor legal și testamentar nr. 51/18.10.2000 în ceea ce privește moștenitorii colaterali ai autoarei și cotele ce le revin acestora: M. G., S. C., S. I., S. N., S. F. și D. M., aceștia neavând vocație succesorală și nic: calitate de moștenitor legali, întrucât nu sunt îndeplinite prevederile legale de moștenitori colaterali stabilite de Codul civil la art. 659, 660, 661, 662, 663 și 672.

Prin încheierea de ședință din data de 30.11.2010, instanța a luat act de cererea pârâtei-reclamante, privind scoaterea din masa partajabilă a autoturismului marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ și dispune revocarea mandatului acordat expertului auto A. I. M. în vederea efectuării expertizei tehnice judiciare în specialitatea auto.

La termenul din data de 01.02.2011, pârâta-reclamantă S. E. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicită respingerea cererilor privind anularea certificatelor de moștenitor nr.43/04.10.2010 și nr.51/18.10.2000.

În fapt, pârâta a arătat că după suspendarea din 26.03.2002, la 27.10.2009 instanța a dispus repunerea cauzei pe rol și a pus în vedere reclamantelor să-și precizeze cererea de chemare în judecată. La termenul din 24.11.2009 cele două reclamante formulează cerere precizatoare, solicitând printre altele să se constate că ar fi moștenitoarele testamentare ale autoarei C. E. cu privire la imobilul constând în Vila Cupidon din orașul Eforie Sud, Jud.C. iar după administrarea probatoriului, la 15.06.2010 instanța a pronunțat încheierea de admitere în principiu urmând a se efectua expertiza pentru evaluarea bunurilor.

La termenul din 26.10.2010 cele două reclamante formulează două cereri prin care solicită anularea parțială a certificatului de moștenitor legal și testamentar nr.51/18.10.2000 și anularea certificatului de calitate de moștenitor nr.43/04.10.2000.

Pârâta a invocat excepția tardivității celor două cereri formulate de reclamante arătând că din cauza faptului că aceste două cereri reprezintă o întregire ori completare a cererii cu care ele au sesizat instanța ori potrivit art.132 alin.1 întregirea sau modificarea cererii reclamantului poate fi încuviințată de instanță numai prin cerere formulată de reclamant la prima zi de înfățișare, când instanța îi acordă un termen pentru întregirea ori modificarea cererii .

Din acest punct de vedere, pârâta susține că, instanța le-a pus în vedere reclamantelor să-și precizeze cererea la 27.10.2009 dar cererea lor precizatoare este depusă la termenul din 24.11.2009 astfel că,reclamantele vin la peste 1 an de la momentul la care s-au sinistrat probatoriile și își completează cererea de sesizare a instanței încă două capete de cerere .

De asemenea, pârâta-reclamantă învederează instanței că cererea reclamantelor depusă la 26.10.2010 nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.673 indice 7 C.p.c. cu privire la omiterea unor coproprietari ori omiterea unor bunuri și nu sunt îndeplinite nici prevederile art.135 C.p.c. ce îngăduie disjungerea numai în cazul formulării peste termen a unei cereri reconvenționale și introducerea unei alte persoane în judecată, solicitând astfel instanței să admită excepția privind tardivitatea celor două cereri.

În subsidiar, pârâta-reclamantă invocă excepția prescripției dreptului la acțiune prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, întrucât cererea în anularea unui act juridic se prescrie extinctiv în termenul general de 3 ani și arată că cele două cereri ale reclamantelor nu numai că sunt neîntemeiate, dar ele încalcă și principiul stabilității raporturilor juridice, întrucât cele două certificate de moștenitor au produs efecte juridice timp de 11 ani și, mai ales, ele au efectuat deja ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile existente în patrimoniul defunctei la acel moment, ba mai mult, chiar cele două reclamante au ridicat și și-au însușit bunurile mobile din inventarul încheiat la 31.08.2008, iar moștenitorii legali au vândut apartamentul împărțind prețul obținut și împărțind totodată sumele de bani aflate pe livretele CEC și respectiv la BCR .

Pe cale de consecință, pârâta a considerat că cele două cereri sunt categoric neîntemeiate și depunerea lor este un efect al răzbunării față de dispozițiile IAP-ului din 15.06.2010 și solicită instanței să dispună atașarea dosarului notarial nr.44/2000 cu suplimentul său, dosar nr.57/2000, ambele fiind întocmite de notar L. D. ;toate părțile din acest dosar știu că toți pârâții sunt moștenitorii legali ai autoarei C. E., iar cele două reclamante ce încearcă să invoce tot felul de testamente sunt nepoatele pârâtei M. G. și respectiv nepoate ale autoarei. E. curios cum de peste 11 ani cele două reclamante îi cunosc pe pârâți ca fiind frații autoarei, iar după pronunțarea IAP-ului devin toți niște străini .

Prin urmare, pârâta a arătat că autoarea C. E., anterior căsătoriei numindu-se I. E., este fiica mamei pârâților rezultată din prima căsătorie a acesteia respectiv din căsătoria dintre I. N. și G. E. .

G. E. a divorțat de I. N. și s-a căsătorit cu S. I., zis P. I. de-a lungul timpului. Din această căsătorie au rezultat pârâții moștenitori legali, respectiv M. G. ,S. C., S. I., S. N. și S. V., predecedată și reprezentată prin S. F. și D. M..

În susținerea argumentelor sale pârâta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri:declarație autentificată cu nr.98/20.01.2011 dată de G. V. și S. E., din care rezultă că au cunoscut-o bine pe P. E. ce a fost una și aceeași persoană cu S. E., născută G. ; declarație autentificată cu nr.99/20.01.2011 a acelorași persoane din care rezultă că l-au cunoscut bine pe P. I. ce a fost una și aceeași persoană cu S. I. ; înscris sub semnătură privată a autoarei C. E., prin care solicită să i se „aprobe" procura adresată „fratelui meu", C. S. din Slatina, Jud.O., ., Nr.36 pentru a-i ridica un congelator . In același înscris se mai face o a doua mențiune „fratele meu C. S. se va legitima cu buletin de identitate..." testament olograf scris și semnat de autoarea C. E. la 10.04.1989, prin care testează anumite bunuri în favoarea „fratelui meu S. C. din Slatina..." ; testament autentificat sub nr.4293 din 13.04.1989 dat de autoarea C. E., prin care lasă toate bunurile mobile și imobile „Fratelui meu S. C., domiciliat in Slatina, . institui legatar universal

La termenul din 03.05.2011, instanța, prin încheiere, în raport de disp. art. 132 alin. 1, art. 103 din C.pr.civ, art XXII alin. 2 din Legea nr. 202/2010, a constatat că cererea formulată de reclamantele pârâte (fila 367 și urm), prin care se întregește cadrul procesual, a fost introdusă cu tardivitate, cu nerespectarea dispozițiilor art. 132 alin. 1 C.pr.civ. sens în care în raport de disp. art. 120, 135 și 165 C.pr.civ., constată că această cerere nu se încadrează în dispozițiile legale care permit instanței să dispună disjungerea cererii modificatoare, motiv pentru care a respins și cererea de disjungere a acesteia.

La data de 05.05.2011 a fost depus la dosar raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de ing.C. G., expert tehnic judiciar in specialitatea Construcții Civile si Industriale, Evaluări Imobiliare, desemnata expert prin încheierea de ședința din 01.03.2011 și din care au reieșit următoarele concluzii:

Imobilul, situat în Eforie Sud, .. 19A, jud. Constanta format din construcție denumită Vila Cupidon, ( fosta Vila C.) în suprafața de 264,39 mp, se afla amplasat in stațiunea Eforie Sud, pe fâșia de pământ care desparte Marea Neagra de Lacul Techirghiol, la intersecția străzilor N. V. si ..

Terenul pe care este amplasata construcția este situat in Eforie Sud, .. 19A, jud. Constanta.

Construcția are regimul de înălțime parter si este edificata în urma cu peste 70 ani. Structura de rezistenta: pereți din paianta, planșee lemn, șarpantă lemn, învelitoare olane. Acoperișul a fost refăcut prin înlocuirea grinzilor, asterelii, cartonului asfaltat si olanelor în august 2004 de către . conform PV de recepție la terminarea lucrărilor din 29 aug. 2004 anexat la raport ( Anexa 9) Componenta: clădire principala: 10 camere ( 6 camere cu suprafața de 9,30 mp fiecare si 4 camere cu suprafața de 18,60 mp fiecare), 2 holuri cu suprafața de 13,58 mp fiecare; anexa: 2 holuri ( holul de acces cu suprafața de 4,72 mp si holul de acces dușuri cu suprafața de 1,71 mp, 2 WC-uri cu suprafețe egale de 1,71 mp fiecare, 2 dușuri cu suprafețe egale de 17mp fiecare; terasa: 38, 82 mp

Suprafața utila totala (clădire principala si anexa) rezultată a fost stabilită la 169,51 mp iar suprafața totala ( inclusiv terasa ) la 206, 33 mp, suprafața desfășurata fiind de 264, 39 mp.

Finisajele identificate de expert sunt următoarele: tencuieli interioare pereți, tencuieli tavane șipci si trestie, zugrăveli simple, pardoseli dușumea in camere parate in 1997-1998 de S.C.Caratas SRL) si mozaic pe holuri. În grupurile sanitare pardoseli gresie si faianța pereți montate de . in 29 august 2004. Uși interioare lemn revopsite în 2004, si înlocuite in același an in grupurile sanitare de Caratas SRL. Tâmplărie lemn ferestre si obloane.

Clădirea este dotata cu energie electrica, apa si canalizare, fără încălzire. In anul 2004 au fost înlocuite de Caratas SRL: instalația electrica, instalațiile sanitare si obiectele sanitare.

În fiecare cameră este montat un lavoar .

Starea tehnica a construcției la data inspecției: satisfăcătoare.

Schița releveu este prezentata in Anexa nr. 1 la raport. Starea tehnica a locuinței si finisajele se pot observa si din fotografiile anexate la raport efectuate la data inspecției cuprinse in Anexa Nr . 6 .

Experta arată că construcția este comod partajabilă în natură.

În acest sens, experta a efectuat următoarea propunere de lotizare:

- atribuirea către pârâta reclamantă S. E. căreia îi revine cota de 2/10, a Lotului cu nr. 2 compus din camera (3) si camera ( 4), suprafața utila: 9,30+18, 60 = 27, 90 mp in folosința exclusiva ; cu atribuirea în proprietate comună și forțată cu lotul 1 și lot 5 hol (6) si comun cu loturile 1,2,3,4,5,6: grupul sanitar: hol (13), hol (16); WC (14), WC (15), dus (17) duș (18) în suprafață utilă de 12,19 mp și terasă, rezultând o suprafața utila de 36,16 mp, din care exclusiv 27,90 mp, iar proprietate comună și forțată de 8,26 mp precum și terasa de 7,76 mp, așa cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit de expert C. G., existent la filele 570-638 de la dosar și care face parte integrantă din prezenta, cu obligarea pârâtei reclamante S. E. de a da câte o sulta în valoare de 218,40 lei beneficiarilor loturilor 5 și 6, S. F. și D. M..

- atribuirea către pârata M. G., căreia îi revine cota de 2/10, a Lotului nr. 1, compus din camera (2) si camera (5), suprafața utilă: 9,30+18, 60 = 27, 90 mp in folosință exclusivă cu atribuirea în proprietate comună și forțată cu lotul 2 și lot 5: -hol (6); comun cu loturile 1,2,3,4,5,6, grupul sanitar: hol (13), hol 16; WC (14), WC(15), duș (17), dus(18) in suprafața utila de 12,19 mp si terasa, rezultând o suprafața utila de 36,16 mp, din care exclusiv 27,90 mp, iar proprietate comună și forțată de 8,26 mp precum și terasa de 7,76 mp. cu obligarea pârâtei M. G. de a da câte o sulta în valoare de 218,40 lei beneficiarilor loturilor 5 și 6, S. F. și D. M. .

- atribuirea către pârâtul S. N., căruia îi revine cota de 2/10, a Lotului nr. 3, compus din camera (9) si cameră (8), suprafața utilă: 9,30+18, 60 = 27, 90 mp in folosință exclusivă; cu atribuirea în proprietate comună și forțată cu lot 4 si lot 6 hol (12) si comun cu loturile 1,2,3,4,5,6 :grupul sanitar: hol (13), hol (16), WC (14), WC ( 15), dus ( 18) în suprafață utilă de 12,19 mp și terasa, rezultând o suprafața utila de 36,16 mp, din care exclusiv 27,90 mp, iar proprietate comună și forțată de 8,26 mp precum și terasa de 7,76 mp. cu obligarea pârâtului S. N. de a da câte o sulta în valoare de 218,40 lei beneficiarilor loturilor 5 și 6, S. F. și D. M. .

- atribuirea către pârâții S. I. I., S. I G., S. G., cărora le revine cota de 2/10, a Lotului nr. 4 compus din camera (7) si camera(10), suprafața utilă: 9, 30+18, 60 = 27, 90 mp in folosința exclusiva. (Camera 7 se poate compartimenta in doua încăperi cu suprafețe egale, prin executarea unui perete despărțitor subțire. Se astupa golul ușii de acces si se creează doua noi goluri de ușa, la fiecare cameră nou realizată); cu atribuirea în proprietate comună și forțată cu lot 3 și lot 6 hol ( 12) și în comun cu loturile 1,2,3,4,5,6: grupul sanitar: hol ( 13), hol ( 16), WC ( 15), duș ( 18) în suprafață utilă de 12,19 mp și terasa rezultând o suprafața utila de 36,16 mp, din care exclusiv 27,90 mp, iar proprietate comună și forțată de 8,26 mp precum și terasa de 7,76 mp, cu obligarea pârâților S. I. I., S. I G., S. G. de a da câte o sulta în valoare de 218,40 lei (adică 72,8 lei de către fiecare din cei trei) beneficiarilor loturilor 5 și 6, S. F. și D. M. .

- atribuirea către pârata S. F., căreia îi revine cota de 1/10, a Lotului nr. 5, compus din camera (1) suprafața utila: 9,30 mp in folosința exclusiva ; cu atribuirea în proprietate comună și forțată cu lotul 1 si lotul 2: hol (6) si comun cu loturile 1,2,3,4,5,6 :grupul sanitar: hol (13), hol (16); WC (14), WC (15), dus (17), dus(18) in suprafața utila de 12,19 mp si terasa, rezultând o suprafața utila de 12,455 mp, din care exclusiv 9,3 mp, iar proprietate comună și forțată de 3,155 mp precum și terasa de 3,89 mp.

- atribuirea către pârâtul D. M., căreia îi revine cota de 1/10,, a Lotului nr. 6 compus din camera (11) suprafața utilă: 9,30 mp in folosința exclusivă ; cu atribuirea în proprietate comună și forțată cu lotul nr. 3 si lotul nr. 4 hol (12) si comun cu loturile 1,2,3,4,5,6, grupul sanitar: hol (13), hol (16); WC (14), WC (15), dus (17), dus (18) in suprafața utila de 12,19 mp si terasa, rezultând o suprafața utila de 12,455 mp, din care exclusiv 9,3 mp, iar proprietate comună și forțată de 3,155 mp precum și terasa de 3,89 mp.

Pârâtului reclamant, S. N. îi revine obligația în urma acestei lotizări de a da sulta lotului 5 = 218,40 lei și lotului 6 = 218,40 lei ; Total = 436, 80 lei, aspect care rezultă din concluziile expertului referitoare la loturile nr. 5 și 6.

Valoarea de circulație estimata a construcției stabilită de expert este de 26.280 lei

Având in vedere amplasamentul terenului si a construcției pe teren, arată expertul că lotizarea terenului nu este posibila raportata la propunerile de lotizare ale construcției.

Valoarea de piața estimata la data de 24.03.2011 a terenului în suprafața de 400 mp stabilită de expert este de 137.830 lei.

La ședința din 24.05.2011 s-a prorogat discutarea obiecțiunilor formulate de către părți la raportul de expertiză în specialitatea construcții civile pentru următorul termen.

La termenul din 21.06.2011, instanța a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză întocmit în cauză.

Având în vedere aspectele reclamate de părți din care rezultă că majoritatea solicită atribuirea în natură a întregului imobil cu obligarea la plata unei sulte către ceilalți, dat fiind faptul că pentru o soluție echitabilă, în condițiile în care expertul a afirmat că lotizarea în natură este una comod partajabilă, se impune aplicarea regulii de drept consacrate de dis part 6735 alin 2 C.pr. civ. din care rezultă că partajul se face prioritar în natură, sens în care prezenta instanță va omologa raportul de expertiză întocmit în cauză și va dispune partajarea imobilului construcție în formula propusă de către expert C. G..

Instanța a reținut că imobilul teren situat în localitatea Eforie Sud, .. 19A, jud. C. în suprafață de 400 mp nu poate fi lotizat, motiv pentru care acesta va face obiectul proprietății comune și forțate a tuturor părților, în procentele anterior menționate, de care beneficiază fiecare .

Pe cale de consecință instanța va admite cererea reconvențională formulată la data de 31.08.2009 de către pârâta reclamantă S. E., și va dispune ieșirea părților din indiviziune potrivit raportului de expertiză.

În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedura civila, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din: taxa de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.

Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a cazut în pretenții.

Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către pârâta reclamantă S. E., instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către reclamantă în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv chitanța de plată a taxei de timbru și timbrul judiciar (19 lei), chitanța de plată a onorariului de avocat (2500 de lei), cheltuieli de deplasare 300 de lei, chitanță de plata a onorariului de expert 1000 de lei, motiv pentru care, instanța va proceda la împărțirea proporțională a cheltuielilor efectuate în acest dosar, va admite cererea pârâtei reclamante și, prin urmare, va obliga pârâtii să plătească în favoarea reclamantei suma de 3487 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

La filele 562-566 se regăsesc chitanțele de plată a onorariului de expert: 1000 de lei pârâta reclamantă S. E., 170 de lei, M. von M., 170 de lei M. von M., 170 de lei - M. G., în total - 1510 lei.

D. fiind faptul că pârâta reclamantă deține o cotă ideală de 1/5 din imobilul partajat, partajare care profită tuturor părților, prezenta instanță apreciază că 1/5 din onorariul datorat expertului este datorat la rândul acesteia de către pârâta reclamantă, S. E., rezultând o sumă de 302 lei, restul de 698 de lei, urmând să fie suportată de celelalte părți .

Rezultă așadar că părțile datorează pârâtei reclamante suma de 698 lei la care se adaugă taxa judiciară de timbru de 19 lei, la care se adaugă onorariul avocat de 2500 de lei precum și cheltuielile de transport în sumă de 300 de lei, rezultând un total de 3517 lei, pe cale de consecință pârâții și reclamantele pârâte urmând să suporte proporțional aceste cheltuieli urmând să se țină cont și de cheltuielile avansate pentru onorariu expert de pârâta M. G. și reclamantele M. von M. și M. von M., în sumă de câte 170 de lei.

Împotriva încheierii de admitere în principiu din 15.06.2010 și a sentinței civile nr.5489/05.08.2011 au formulat apel reclamantele M. V. M. și M. von M. și pârâtele M. G. și S. E..

Prin decizia civilă nr.222 A din 05.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a III a Civilă s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantele M. von M. și M. von M. și de către pârâta M. G.; s-a admis apelul declarat de pârâta S. E. și în consecință s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că s-a atribuit, în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul situat în Eforie Sud, ..19 A județul C. (construcție și teren în suprafață de 400 mp în valoare totală de 164.110 lei, identificat în raportul de expertiza efectuată de expertul C. G. către pârâta S. E..

A fost obligată pârâta S. E. la plata către celelalte părți a următoarelor sulte: S. N. – 32.822 lei, M. G. – 32.822 lei, S. I.I. –_ lei, S. I.G. – 10.940, S. G. – 10.940 lei, S. G. – 10.940 lei, S. F. – 16.411 lei, D. M. – 16.411 lei, S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a dispune în acest sens, analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:

Înscrisul intitulat „testament olograf" nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 859 din C. civ. și prima instanță a respins corect capătul de cerere cu privire la acesta. Înscrisul aflat la dosar cuprinde o singură pagină, pe care se menționează că urmează și o a doua pagină, care nu a fost prezentată de reclamante și nici nu s-a făcut dovada existenței acesteia, deși sarcina probei le revenea reclamantelor-apelante, conform art. 1169 din C. civ.. De asemenea, nu s-a produs nicio probă cu privire la conținutul acestuia, datei întocmirii testamentului si a semnăturii testatoarei, astfel încât criticile aduse sentinței primei instanțe cu privire la această cerere sunt nefondate și tribunalul nu le primește. Nici afirmațiile privind faptul ca dispozițiile de ultima voința ale testatoarei constituie suplimentul unei dispoziții anterioare si anume testamentul din data de 24.12.1991 nu sunt concludente, cum corect a reținut și prima instanță, întrucât, pentru a avea forța probanta, completarea testamentului autentificat sub nr._/24.12.1991 de notar public D. L. trebuie sa fie valabilă prin ea însăși ca un testament de sine-stătător, fie autentic, fie olograf, iar acest fapt nu a fost dovedit.

Motivul de apel referitor la completarea cererii deduse judecății prin formularea unei cereri ulterioare de către reclamante, este, de asemenea, nefondat și tribunalul nu îl primește. Prima instanță a dispus corect la termenul din 03.05.2011, în raport de art. 132 alin. 1, art. 103 din C.pr.civ, art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/2010, că cererea formulată de reclamantele pârâte (fila 367 și urm), prin care se întregește cadrul procesual, a fost introdusă cu tardivitate, cu nerespectarea dispozițiilor art. 132 alin. 1 C.pr.civ.. De asemenea, criticile referitoare la încălcarea de către prima instanță a normelor de procedură și a dreptului la apărare al reclamantelor sunt nefondate și urmează să fie respinse. Prima instanță a respectat normele de procedură prin măsurile dispuse în cauză, iar dreptul la apărare al părților nu a fost încălcat, acestea fiind reprezentate de avocatul lor ales pe parcursul procesului.

Prin urmare, pentru motivele arătate, în temeiul art. 296 din C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul formulat de apelantele-reclamante ca nefondat.

Apelul formulat de apelanta M. G. este, de asemenea, nefondat și tribunalul îl va respinge. Dreptul de concesiune asupra locurilor de veci nu este supus partajului, astfel încât acesta nu ar fi putut fi inclus în masa partajabilă. Pe de altă parte, tribunalul constată că o astfel de cerere este o cerere nouă, formulată pentru prima dată în apel și este inadmisibilă.

În ceea ce privește apelul formulat de apelanta S. E., tribunalul constată că acest apel este fondat și tribunalul îl va admite, pentru următoarele motive:

Pârâta S. E. a fost singura care a solicitat să-i fie atribuit în deplină proprietate și posesie imobilul în litigiu, iar prima trebuia să aibă în vedere această cerere. Pe de altă parte, prin atribuirea în natură a imobilului unei singure persoane, respectiv apelantei-pârâte S. E., tribunalul consideră că se realizează mult mai ușor o eventuală vânzare a imobilului, urmând ca celelalte părți să-și primească sulta corespunzătoare cotei ce le revine. De asemenea, tribunalul a considerat că atribuirea în loturi dispusă de instanța de fond cauzează o scădere importantă a valorii imobilului și prin această atribuire se modifică chiar păgubitor destinația economică a imobilului în litigiu, mai ales că părțile nu sunt în relații armonioase care să le permită să locuiască împreună în imobilul respectiv.

Împotriva deciziei au formulat recurs reclamantele M. von M. și M. von M. și pârâta M. G..

Prin decizia civilă nr.1295 din 12.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel București – Secția a III a Civilă și pentru cauze cu minori și familie s-au admis ambele recursuri s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare.

Pentru a dispune în acest sens s-au reținut următoarele:

În ceea ce privește recursul formulat de recurentele reclamante M. V. M. și M. V. M..

În referire la critica vizând greșita apreciere ca tardivă a cererii depuse la data de 13.10.2010, respectiv 26.10.2010.

Critica este nefondată.

În acest sens, Curtea constată cererile nou depuse în fața instanței de fond, la data de 13.10.2010, respectiv 26.10.2010, de către reclamante aveau natura unor cereri noi, modificatoare, prin formularea lor, reclamantele tinzând la schimbarea cadrului procesual stabilit anterior în cauză prin acțiunea introductivă și precizarea acesteia, formulând un petit nou, prin solicitarea anulării certificatului de moștenitor nr. 51/2000, pentru o altă cauză decât cea invocată în cadrul precizării acțiunii introductive dar și a certificatului de moștenitor nr. 43/2000 - cerere nouă.

Așa cum a rezultat din încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 30.11.2010, prima instanță a dispus comunicarea acestei cereri către pârâți,obligația stabilită în sarcina reclamantelor de a depune exemplare suficiente pentru comunicarea acestui act de procedură către pârâți, fiind îndeplinită doar la termenul din 21.12.2010.

Se reține, totodată, că la termenul din 01.02.2011, așadar la primul termen care a urmat comunicării către aceasta a cererii modificatoare, pârâta S. E. a invocat tardivitatea depunerii acestei cereri.

Potrivit art.132 alin. 1 Codul de procedură civilă, la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii precum și pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării. Art. 134 Codul de procedură civilă, stabilește momentul consumării primei zile de înfățișare ca fiind acel prim termen la care părțile legal citate, pot formula concluzii.

Curtea a reținut, totodată, că scopul reglementarii din art. 132 alin. 1 Codul de procedură civilă, este acela de a asigura garanțiile procesuale ale tuturor părților aflate în litigiu în litigiu, în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Curtea Europeană a Drepturilor Omului, inclusiv din perspectiva soluționării cauzelor într-un termen rezonabil.

În aceste condiții, deși dispozițiile referitoare la modificarea acțiunii nu au caracter imperativ, în caz de opunere a părții adverse, cum este și situația în cazul de față, acțiunea nu mai putea fi modificată după prima zi de înfățișare care se consumase la termenul de judecată din data de 26.03.2002.

Așa fiind, în mod judicios a fost admisă de prima instanță excepția tardivității formulării cererii modificatoare.

De altfel, reclamantele recurente nici nu au dovedit înregistrarea vreunei vătămări ce le-ar fi fost produse prin admiterea excepției tardivității formulării cererii modificatoare, în condițiile în care nulitatea care intervine în cazul greșitei aplicări a prevederilor art. 132 alin. 1 din codul de procedură civilă este o nulitate virtuală, al cărui regim este reglementat de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Mai mult, inexistența unei asemenea vătămări este confirmată de demersurile realizate de acestea în vederea înregistrării pe cale separată a acestei cereri, în cauza care face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Sectorului 6 București, cauză soluționată printr-o hotărâre definitivă. Mai mult, chiar recurentele reclamante confirmă faptul că au solicitat primei instanțe disjungerea acestei cereri, aspect care se coroborează și cu mențiunea din finalul încheierii de ședință de la termenul din 21.12.2010.

În referire la critica vizând nemotivarea deciziei civile recurate.

Critica este fondată, în considerarea argumentelor ce urmează a fi prezentate în cele ce urmează.

Astfel, potrivit art. 261 pct. 5 din Codul de procedură civilă: „ Hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.

Din economia textului precitat, reiese că obligația instanței de a-și motiva hotărârea are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților, punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și raționamentul logico-juridic pe care se întemeiază soluția pronunțată, neîndeplinirea acestor condiții atrăgând casarea hotărârii.

Dispozițiile legale anterior citate reglementează în mod imperativ obligația instanțelor de judecată de a motiva hotărârile judecătorești pronunțate, motivare care se impune a fi realizată într-o manieră clară și coerentă, indispensabilă pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic superioară și care reprezintă în egală măsură o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile litigante, întrucât le furnizează garanția că pretențiile și respectiv apărările acestora au fost riguros analizate.

În speța de față, se constată că prin decizia civilă recurată, tribunalul răspunde în mod concis motivelor de apel formulate de apelantele reclamante, în mare parte însușindu-și argumentele avute în vedere de către prima instanță, fără a justifica raționamentele pentru care și-a însușit aceste argumente, care să facă dovada unui control ierarhic efectiv.

În acest sens, Curtea a constatat că instanța de apel răspunzând primului și ultimului motiv de apel, nu a înțeles să expună propriul raționament pentru care a apreciat criticile apelantelor ca nefondate, o atare împrejurare având în acest context semnificația motivării insuficiente a hotărârii, menținerea soluției primei instanțe impunându-se a fi justificată prin raportare la propriile considerente care au format convingerea tribunalului, chiar în condițiile în care situația de fapt susținută în apel a rămas neschimbată (nu s-au administrat probatorii noi în această etapă procesuală).

În plus, referitor la criticile care vizau încălcarea dreptului la apărare al reclamantelor și încălcarea prevederilor legale înscrise în art. 186 alin. 4, art. 170, art. 115-119, art. 244 alin. 1, art. 135 din Codul de procedură civilă, analiza realizată de către instanța de apel este sumară, instanța limitându-se la a aprecia că prima instanță a respectat normele de procedură prin măsurile dispuse în cauză, fără a detalia în raport de care anume acte de procedură a concluzionat astfel, respectiv că părțile au fost asistate de apărătorul ales pe parcursul procesului. Or, în contextul în care, în sprijinul acestor critici, principala și esențiala susținere a reclamantelor viza tocmai nelegalitatea măsurii de respingere a cererii de amânare a cauzei formulată de apărătorul acestora, reclamantele invocând imposibilitatea de prezentare a acestuia în instanță datorită desemnării sale ca apărător din oficiu într-o cauză penală și starea de sănătate precară a unui mandatar neavocat, cu consecința lipsirii lor de posibilitatea de a administra probe în dovedirea pretențiilor formulate respectiv de dreptul de a formula concluzii scrise asupra încheierii prevăzute de art. 6736 din Codul de procedură civilă, neanalizarea nici uneia dintre aceste împrejurări, prin raportare la datele concrete ale cauzei, nu poate susține concluzia că motivarea tribunalului îndeplinește cerințele impuse de prevederile art. 261 pct. 5 din Codul de procedură civilă.

Astfel, deși motivarea unei hotărâri nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată de părți în susținerea respectiv combaterea acțiunii formulate, ea implică examinarea reală a problemelor esențiale care au fost supuse analizei judiciare și redarea, în considerente, a argumentelor care au condus la adoptarea soluției respective, condiție care în raport de cele anterior reliefate nu este îndeplinită în cauză.

În referire la critica vizând greșita respingere a criticii referitoare la nerespectarea prevederilor art. 156 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, de către instanța de fond, la termenul de judecată din data de 15.06.2010, Curtea o apreciază ca nefondată, pentru următoarele considerente care au menirea de a substitui și completa motivarea instanței de apel (lipsa motivării putând fi substituită de către instanța de control judiciar dacă soluția pronunțată este confirmată de probele administrate în cauză, în conformitate cu prevederile înscrise în art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă).

Astfel, potrivit prevederilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța de judecată poate acorda un termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. Așa fiind, rezolvarea favorabilă a unei astfel de cereri nu este obligatorie, instanța având obligația să aprecieze în raport de circumstanțele care o justifică, dacă nu este cazul - nu doar în interesul părții ci și a soluționării însăși a procesului - să o acorde, asigurând condițiile echitabile de desfășurare a procesului.

În cauză, reclamantele au formulat la data de 15.06.2010, cererea aflata la fila 319 dosar fond, prin care au solicitat amânarea judecății, fixată de instanță pentru 15.06.2010, cu motivarea că la termenul respectiv apărătorul angajat de acestea și colaboratorul său erau în imposibilitate de prezentare, fiind desemnați ca avocați din oficiu în alte cauze aflate pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București respectiv Judecătoriei S..

Verificând actele dosarului de fond, Curtea apreciază că modul în care a fost rezolvată această cerere satisface exigențele obiective, impuse de art. 156 din Codul de procedură civilă, întrucât din verificarea actelor dosarului de fond rezultă că reclamantele beneficiaseră în aceeași cauză de un alt termen pentru lipsă de apărare ( prin încheierea din data de 12.02.2002- fila 36 dosar fond, pricina fiind amânată la cererea reclamantelor, pentru pregătirea apărării).

Mai mult, cererea formulată la data de 15.06.2010, nu a fost însoțită de dovezi din care să rezulte realitatea împrejurărilor invocate de apărătorii acestora, deși o atare dovadă a desemnării ca avocat din oficiu putea fi realizata și comunicată instanței în mod facil, o atare desemnare fiind realizată conform normelor procesuale penale. În plus, nici din cuprinsul cererii nu rezultă alte elemente în raport de care s-ar fi putut realiza verificări în vederea aprecierii existenței unor motive temeinice, care să justifice amânarea pricinii, în condițiile impuse de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Curtea a reținut că nici în faza procesuală a apelului, deși reclamantelor le-a fost încuviințată proba cu înscrisuri, o astfel de dovadă nu a fost administrată.

Așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 490 din 8 iunie 2006,dispozițiile art. 156 din Codul de procedură civilă nu constituie o restrângere a dreptului la apărare, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia și al împiedicării înfăptuirii justiției. Or, față de împrejurările de fapt la care s-a făcut deja trimitere nu se poate susține că prima instanța ar fi aplicat în mod eronat această dispoziție legală în cauză.

Tot astfel, în referire la susținerea în sensul că pârâta M. G. a prezentat la același termen acte medicale din care rezulta imposibilitatea acesteia de prezentare în instanță la același termen, Curtea o apreciază ca nefiind de natură să conducă la o altă concluzie, câtă vreme, pe de o parte, la dosar nu se regăsește o cerere de amânare a cauzei care să fi fost formulată de acest mandatar iar pe de altă parte, reclamantele fuseseră legal citate, angajaseră un apărător calificat care nu a probat imposibilitatea sa de prezentare în instanță și în plus, au înțeles să împuternicească, prin procura aflată la fila 224 dosar fond, alături de această pârâtă și pe numitul M. C., mandatar care nu a probat și mai ales nu a invocat o imposibilitate de prezentare în instanță la termenul anterior menționat, care să-l fi împiedicat a exercita în condiții de deplină legalitate dreptul la apărare al reclamantelor care îl împuterniciseră în acest sens.

Tot astfel, nu se poate reține o aplicare eronată în cauză la același termen de judecată de către prima instanță a prevederilor înscrise în art. 156 alin. 2 din Codul de procedură civilă, la dosar nefiind anexată o cerere a reclamantelor prin care să se solicite amânarea pronunțării asupra încheierii prevăzute de art. 6736 din Codul de procedură civilă, în conformitate cu această normă.

Mai mult, la filele 335-336 dosar fond se regăsesc concluziile scrise formulate de cei doi mandatari ai reclamantelor, acestea fiind anexate la dosarul de fond la data de 15.06.2010, termen la care a și fost pronunțată încheierea apelată.

În referire la critica vizând greșita aplicare în cauză a prevederilor înscrise în art. 186 alin. 4 și art. 170 din Codul de procedură civilă de către prima instanță.

Critica este nefondată.

Astfel, așa cum a rezultat din încheierea din data de 11.05.2010 (fila 297 dosar fond), la acest termen s-a încuviințat, conform solicitării reclamantelor, alături de probele cu înscrisuri și interogatoriul pârâților, proba cu un martor, în lămurirea aspectelor vizând fila a doua a testamentului, data, conținutul și data dispariției acesteia, reclamantelor punându-li-se în vedere obligația de a indica cu listă, în termen de 5 zile în vederea citării, numele și adresa martorului propus spre audiere.

Se reține, totodată, că reclamantele au fost reprezentate la acest termen de apărătorul ales și că, deși, așa cum s-a constatat în cele ce preced, acestea împuterniciseră și alți doi mandatari în cauză, nici aceștia și nici apărătorul ales, nu s-au conformat acestei obligații, care presupunea minime diligențe, o atare listă putând fi expediată către instanță prin orice mijloc de comunicare la distanță și nici nu au înțeles să prezinte martorul propus spre audiere la termenul stabilit cu toate că, intervalul de timp avut la dispoziție în acest scop depășea o lună de zile, așadar era unul rezonabil și suficient pentru a se putea aduce la îndeplinire o atare obligație.

Mai mult, nu se poate face abstracție de împrejurarea că în cauză, acțiunea introductivă fusese formulată de reclamante și introdusă pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București încă din data de 17.01.2002, că prin chiar acțiunea introductivă reclamantele au susținut teza potrivit cu care testamentul invocat în susținerea cererii, a avut 2 file, ce-a de-a doua fiind sustrasă cu ocazia înmormântării defunctei a cărei succesiune se dezbate în prezenta pricină de către cei cu interese contrare acestora, că acestea solicitaseră proba cu martori, prin chiar cererea de chemare în judecată, încă de la acel moment, reclamantele fiind reprezentate de avocatul prezent și la termenul din 11.05.2010.

În aceste condiții, în raport și de împrejurările cauzei anterior reliefate, faptul că reclamantele locuiesc în Germania, nu putea fi apreciat de către prima instanță ca reprezentând un motiv temeinic pentru acordarea unui nou termen în vederea administrării acestei probe, măsura dispusă de prima instanță, la termenul din data de 11.05.2010 nefiind de natură să surprindă reclamantele, acestea având la dispoziție un interval de 8 ani, mai mult decât suficient să poată identifica martorul și să poată prezenta în timp util primei instanțe datele acestuia în vederea citării. Totodată, în contextul în care nu s-a probat că apărătorul angajat în cauză sau mandatarul M. C.,ar fi fost în imposibilitate de prezentare la termenul de 15.06.2010, nu poate fi primită nici susținerea reclamantelor referitoare la crearea premiselor pentru nerespectarea principiului contradictorialității, ca efect al audierii martorului la acel termen, alegerea reprezentantului convențional sau prezentarea în instanță, în vederea exercitării drepturilor procesuale, fiind la libera apreciere a părții și impunându-se a fi asumată de aceasta.

Așa fiind, neacordarea de către instanța de fond a unui nou termen, la data de 15.06.2010, în vederea administrării probei testimoniale încuviințate reclamantelor nu era de natură, date fiind circumstanțele cauzei, să reprezinte nici o încălcare a dreptului la apărare al reclamantelor, câtă vreme acestea nu și-au exercitat drepturile procedurale recunoscute de lege, cu respectarea prevederilor înscrise în art. 129 alin. 1 și art. 723 din Codul de procedură civilă.

În referire la critica vizând greșita respingere de către instanța de apel a cererii apelantelor reclamante având ca obiect administrarea probei testimoniale.

Critica este fondată, în considerarea celor se urmează a fi arătate în continuare.

Astfel, așa cum a rezultat din încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 06.11.2012, reclamantele au solicitat instanței de apel administrarea acestor probe în dovedirea aspectelor invocate prin acțiunea introductivă, respectiv a existenței unei a doua file a testamentului olograf care a fundamentat acțiunea introductivă și a distrugerii acesteia, depunând și notă de probatorii, cerere a cărei soluționare a fost amânată de către tribunal, după administrarea probei cu înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 04.12.2012, reclamantele au solicitat din nou, proba cu martori, în dovedirea aceleiași teze probatorii, tribunalul, prin încheierea de ședință de la același termen, dispunând respingerea acesteia, motivat de faptul că în cauza nu fuseseră invocate prevederile art. 1198 din Codul civil.

Curtea a reținut că, în conformitate cu art. 1198 pct. 4 Cod civil, dovada cu martori este admisibilă, când creditorul a pierdut titlul ce îi servea ca dovadă scrisă, dintr-o cauză de forță majoră neprevăzută.

În ceea ce privește noțiunea de forță majoră, aceasta a fost interpretată de instanța supremă, în sensul că textul este aplicabil și în cazul sustragerii, distrugerii sau reținerii înscrisului de partea potrivnică sau de un terț care refuză să-l prezinte în instanță.

În interpretarea acestui text de lege, doctrina a statuat că poate fi dovedită cu orice mijloc de probă chiar existența unui testament olograf, susținându-se că, dacă testamentul a fost distrus sau dosit, fără știința autorului sau după moartea acestuia, fie prin fapta unei terțe persoane, fie printr-un caz de forță majoră, legatarul va putea dovedi, prin orice mijloc de probă, existența și cuprinsul testamentului valabil încheiat.

Or,reclamantele au invocat prin chiar acțiunea introductivă sustragerea celei de-a doua file a testamentului, ulterior decesului defunctei a cărei succesiune se dezbate, mai exact cu prilejul înmormântării acesteia, prin concluziile scrise aflate la filele 335-336 dosar fond, acestea precizând că fila respectivă a fost sustrasă de către S. C..

Așadar, în contextul în care reclamantele au înfățișat un înscris olograf în raport de care au susținut că reprezintă o primă filă a unui înscris intitulat testament olograf, cuprinzând o dispoziție în favoarea acestora, având ca obiect un imobil inclus în masa succesorală și au susținut încă de la momentul introducerii acțiunii că cea de-a doua filă a acestui testament a fost sustrasă cu prilejul înmormântării defunctei, este eronată aprecierea instanței de apel în sensul că nu era admisibilă dovada cu martori pentru a proba existența și conținutului testamentului olograf, o atare dovadă putând fi realizată prin orice mijloc de probă, partea interesată având posibilitatea să dovedească că s-a întocmit, potrivit legii, un înscris doveditor al actului juridic care se invocă în cauză, așadar existența și cuprinsul testamentului, împrejurarea că acest act de ultimă voință întrunește cerințele de fond și de formă prevăzute de lege, respectiv că acel înscris a fost distrus și că dispariția înscrisului se datorează unui caz de forță majoră sau faptei unei terțe persoane.

În plus, în considerarea prevederilor înscrise în art. 295 alin. 2 și art. 292 din Codul de procedură civilă, așa cum s-a arătat în mod constant în doctrină, partea decăzută din dreptul de a administra o probă în prima instanță are dreptul de a solicita administrarea acelei probe în apel, art. 295 alin. 2 din Codul de procedură civilă, reglementând posibilitatea administrării de noi probe în apel independent de vreo culpă procesuală a părții în primă instanță, acestea din urmă putând fi invocate chiar oral în fata instantei de apel, pentru că nu pot constitui o surprindere pentru adversar.

Față de aceste considerente, reținând că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii respingând proba testimonială solicitată de reclamante precum și faptul că potrivit art. 305 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/2010, incident în cauză în raport de momentul sesizării primei instanțe, o asemenea probă este inadmisibilă în această fază procesuală, apreciind totodată că celelalte critici ale recurentelor care vizează fondul acțiunii promovate de acestea, nu se mai impun a fi analizate, întrucât impun administrarea de probatorii, în sensul celor anterior reliefate, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 alin. 5 C.pr.civ., să admită recursul, să caseze decizia recurată și să trimită cauza spre rejudecare Tribunalului București.

În referire la recursul declarat de recurenta pârâtă M. G., Curtea retine următoarele:

În referire la criticile având ca obiect îngrădirea dreptului la apărare al reclamantelor, în prima instanță, respectiv a dreptului acestora de a administra probe în dovedirea celei de-a doua pagini a testamentului olograf, de către ambele instanțe de fond, Curtea va reține cu prioritate ca fiind fondată apărarea intimatei S. E. în sensul lipsei interesului personal al acestei recurente în formularea acestor critici.

În acest sens, Curtea are în vedere că una dintre condițiile de exercițiu ale oricărei acțiuni civile, inclusiv pentru exercitarea căilor de atac, ordinare sau extraordinare o reprezintă interesul, respectiv folosul practic, imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.

Interesul trebuie să îndeplinească mai multe condiții, respectiv să fie legitim, adică să urmărească afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv sau a unui interes recunoscut și ocrotit de lege, să fie născut și actual, personal și direct.

În consecință, pot exercita recurs doar persoanele care au avut calitatea de parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea care face obiectul contestației și care justifică un interes personal, direct și legitim, în formularea acestei căi de atac extraordinare.

Or, ceea ce se critică în prezentul recurs, vizează aplicarea de către instanța de fond a sancțiunii neacordării unui nou termen pentru administrarea unei probe încuviințate reclamantelor (decăderea din proba) cât și respingerea parțială a cererii acestora de probatorii în apel, respectiv respingerea cererii de amânare a cauzei în primă instanță, formulată în numele și pe seama acelorași reclamante.

Curtea a reținut însă că aceste măsuri dispuse de către instanțele anterioare, nu sunt de natură a vătăma în mod direct recurenta pârâtă, simplul fapt că aceasta a achiesat la pretențiile reclamantelor și chiar a primit un mandat de reprezentare din partea acestora, în contextul în care, în nume propriu, aceasta nu a înțeles să formuleze astfel de cereri nefiind de natură să conducă la concluzia că aceasta ar fi suferit, prin măsurile criticate în recurs, vreo vătămare procesuală personală. În raport de circumstanțele cauzei, singurele părți care au interesul personal și direct de a invoca astfel de neregularități procesuale sunt reclamantele, în discuție fiind pretinsa încălcare a unor norme de drept procesual care nu au menirea de a proteja un interes obștesc, public.

De altfel, în referire la criticile care vizează sentința instanței de fond, Curtea reține că acestea au fost formulate de către această recurentă omisso medio, în contextul în care această recurentă pârâta a uzat de calea de atac a apelului, iar din lecturarea cererii sale de apel, rezultă că singura critică formulată în ceea ce privește hotărârea primei instanțe a vizat omisiunea includerii în masa succesorală a dreptului de concesiune locului de veci situat în cimitirul „Domnești” din București.

Curtea a reținut, totodată, că obiectul prezentei căi de atac îl constituie potrivit art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, decizia pronunțată de instanța de apel. În consecință, aceste critici nu pot fi primite, atâta timp cât au fost formulate omisso medio de către această pârâtă, adică atâta timp cât acestea nu au fost deduse judecății pe calea apelului.

În referire la critica vizând nemotivarea deciziei recurate în ceea ce priveste modul de soluționare al apelului declarat de pârâta S. E., Curtea o apreciază ca nefondată, tribunalul procedând la analiza detaliată a acestor motive de apel, și argumentând soluția adoptată cu referire la acest apel, într-o manieră clară, concisă, cu referire la elementele de fapt și de drept care i-au format convingerea.

Având în vedere că nemulțumirea recurentei vizând modul de realizare a partajului, nu poate face obiect al cenzurii deciziei recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, neputând decela nici o neregularitate relativă la motivarea acestei părți a deciziei recurate, prin prisma prevederilor art. 261 pct. 5 din Codul de procedură civilă, Curtea urmează a respinge această critică ca nefondată.

În referire la celelalte critici formulate de recurenta pârâtă, Curtea a apreciat că nu se mai impune a proceda la analiza acestora, câtă vreme, acestea vizează soluția adoptată de instanța de apel asupra cererii reconvenționale având ca obiect partajul și atribuirea bunului imobil situat în Eforie sud,.. 19 A, județ C., or, soluția asupra partajului, se află în strânsă interdependență cu cea care va fi adoptată în cererea principală.

Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul București Secția a III a Civilă.

Prin decizia civilă nr.1355 A din 29.09.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a III a Civilă s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantele M. von M. și M. von M. și de către pârâta M. G.; s-a admis apelul declarat de pârât S. E. și în consecință s-a schimbat în parte sentința civilă nr.5489 din 05.08.2011 în sensul că s-a atribuit imobilul situat în Eforie Sud, .. 19 A, jud. C. către pârâta S. E.; a obligat pe pârâta S. E. la plata către celelalte părți a următoarelor sulte: către S. N. – 32.822 lei; către M. G. ( moștenitoare M. V. M.)– 32.822 lei; către S. I. I. – 10.940 lei; către S. I. G. – 10.940 lei; către S. I. G.– 10.940 lei; către S. F. – 16.6411 lei; către D. M. – 16.411 lei ; a menținut restul dispozițiilor.

Pentru a dispune în acest sens s-au reținut următoarele:

Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de apel si tinand seama si de indrumarile decizie de casare, tribunalul a reținut urmatoarele:

In ceea ce priveste apelul declarat de apelantele V. M.:

In ceea ce priveste inscrisul intitulat „ testament olograf”, tribunalul a constatat ca acesta nu indeplineste cerintele dispozitiilor art. 859 C.civ., asa cum in mod corect a retinut prima instanta, conditii prevazute de lege ad validitatem.

Astfel, potrivit disp. art.859 C.civ. testamentul oflograf nu este valabil decat cand este scris in tot, datat si subsemnat de mana testatorului. Asadar, nu este suficient ca inscrisul sa fie in totalitate scris de mana testatorului, ci alaturi de acesta cerinta, pentru valabilitatea testamentului olograf legea prevede alte doua conditii necesar a fi indeplinite in mod cumulativ: sa fie datat si semnat de mana testatorului. Ca atare, proba cu expertiza grafoscopica era neutila cauzei, intrucat nimeni nu a contestat scrierea din cuprinsul inscrisului.

Stabilirea datei inscrisului prin mijloace care pot sa ateste momentul la care a fost intocmit inscrisul nu inlatura nevalabilitatea testamentului, textul de lege fiind categoric, testamentul olograf trebuie sa aiba in continutul sau atat semnatura cat si data, aceste elemente fiind prevazute de lege ad validitatem.

Analizand inscrisul invocat, se constata ca acesta nu este datat si nici nu este semnat de mana testatorului, asa incat nu poate fi apreciat ca fiind valabil.

In ceea ce priveste existenta celei de-a doua pagini a testamentului olograf, acest aspect nu a putut fi dovedit de catre apelantele –reclamante. Martora audiata in apel, Theban M., a declarat ca despre acest inscris a aflat ulterior decesului defunctei Copaceanu E., mai precis in urma cu 1 - 2 ani, fiindu-i transmisa prin posta o fotocopie a unei singure pagini, de catre domnul M., insa nu a vazut in totalitate acest inscris nici anterior si nici ulterior decesului defunctei Copaceanu E..

Asadar, tribunalul a constatat ca nu a fost dovedita existenta unei a doua pagini a inscrisului invocat si fata de inexistenta semnaturii testatorului, precum si a datei la care a fost intocmit înscrisul, in raport de disp. art. 859 C.civ., inscrisul respectiv nu reprezinta un testament valabil.

In ceea ce priveste incalcarea regulilor procedurale de catre instanta de fond pe aspectul tardivitatii cererilor depuse de catre reclamante in fata instantei de fond, precum si incalcarea dreptului la aparare, tribunalul constata ca aceste aspecte au primit o dezlegare din partea instantei de casare care a apreciat nefondate criticile reluate si in recurs.

In concluzie, aceste chestiuni dezlegate de instanta superioara in mod irevocabil nu mai pot fi analizate in prezentul apel.

Referitor la incalcarea disp. art. 135 C.p.c., tribunalul a retinut ca fata de obiectul cererii reconventionale, masura disjungerii acesteia ca urmare a depunerii acestei cereri peste termenul prev. de art. 119 C.p.c. nu putea fi aplicata, cererea principala si cererea reconventionala neputand fi solutionate decat impreuna, intre acestea existand o solutie indisolubila. Cererea reconventionala este in stransa legatura cu actiunea principala intrucat are ca obiect pretentiile paratei-reclamante cu privire la compunerea masei succesorale, intinderea drepturilor comostenitorilor si modalitatea de impartire, fiind necesara lichidarea tuturor pretentiilor reciproce dintre mostenitori iar o eventuala disjungere ar fi potrivnica intereselor mostenitorilor.

In plus, referitor la cererea reconventionala, reclamantele au solicitat doar respingerea acesteia, fara a invoca tardivitatea depunerii. Or, disp. art. 119 C.p.c.care stabilesc momentul la care se depune cererea reconventionala nu sunt norme cu caracter imperativ, asa incat reclamantul poate accepta, expres sau tacit ( cum este cazul in speta), formularea ulterioara a cererii reconventionale.

Pe aspectul incalcarii termenului pentru depunerea intampinarii, tribunalul constata, de asemenea, ca si disp. art. 118 alin. 3 C.p.c., care stabilesc momentul la care se depune intampinarea reprezinta o norma cu caracter dispozitiv, iar prin lipsa invocarii tradivitatii depunerii intampinarii de catre partea adversa, acesta a acceptat in mod tacit ca intampinarea sa fie formulata ulterior.

In concluzie, față de cele mai sus aratate, tribunalul a constatat ca apelul declarat de apelantele VNon M. este nefondat.

In ceea ce priveste apelul declarat de apelanta M. G., decedata, calitatea procesuala a acesteia fiind transmisa catre apelanta M. von M.:

Prin cererea de apel s-a solicitat atribuirea locului de veci situat in cimitirul „ Domnesti” catre apelanta.

Tribunalul retine ca dreptul de concesiune asupra locurilor de veci nu poate fi atribuit catre vreunul dintre mostenitori intrucat prin destinatia sa nu este susceptibil de imparteala.

In aceste conditii, apelul declarat de acesta apelanta este nefondat.

Referitor la apelul declarat de apelanta-parata-reclamanta, S. E.:

Astfel cum rezultat din cuprinsul cererii reconventionale, din concluziile orale formulate de S. E. si consemnate in incheierea de sedinta din data de 21.06.2011, coroborate cu celelalte acte si lucrari ale dosarului, parata-reclamanta a fost unica parte care a solicitat atribuirea imobilului catre ea.

Potrivit disp. art. 673/10 C.p.c. instanta, la crearea loturilor, trebuie sa aiba in vedere daca prin acesta operatiune nu se modifica in mod semnificativ valoarea bunului. Or, prin lotizarea excesiva a imobilului in 7 loturi cu un numar de camere si dependinte redus, s-a produs nu doar o faramitare excesiva a bunului ci crearea unor loturi care in mod individual au o valoare mult redusa fata de întregul imobil.

Intrucat scaderea valorica a bunului este o situatie pe care legiuitorul a dorit sa o inlature si vazand ca parata-reclamanta S. E. a fost unica dintre mostenitori care si-a manifestat acordul cu privire la atribuirea imobilului catre ea, tribunalul apreciaza ca se impune admiterea apelului declarat de acesta apelanta si schimbarea in parte a sentintei apelate, in sensul atribuirii imobilului catre parata-reclamanta cu obligarea sa la plata sultelor catre ceilalti mostenitori, conform raportului de expertiza efectuat de expert C. G..

Împotriva deciziei au formulat recurs reclamantele M. von M. și M. von M. iar pârâta S. E. a formulat întâmpinare.

În motivarea cererii de recurs întemeiată pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă -1865 raportat la art.859 cod civil -1864 s-au susținut următoarele:

În ce privește scrierea testamentului olograf s-a arătat că este scris de mâna testatoarei iar după prezentarea în original al înscrisului numit „codicil la testamentul olograf” pârâta S. E. nu a mai contestat scrierea din cuprinsul înscrisului, astfel că proba cu expertiza grafoscopică nu a mai fost utilă cauzei, reținându-se că testamentul olograf a fost scris în tot de mâna testatoarei.

Referitor la semnătură s-a susținut că legea nu prevede limitări asupra suportului material pe care este pusă semnătura testatorului și că semnătură poate fi pusă pe mai multe foi dar cu condiția să existe o legătură materială sau cel puțin intelectuală între ele pentru a constitui un singur act.

Recurentele arată că în prezenta cauză există înscrisul semnat de autoare unde este menționat „vila dacă se retrocedează va moșteni fetele”.

Se arată că la data la care s-a făcut această însemnare pe un suport de hârtie, dosarul de revendicare se afla în curs de soluționare pe rolul Tribunalului C..

În ce privește data s-a susținut că atât în practica judecătorească cât și în literatura de specialitate s-a admis posibilitatea stabilirii datei testamentului cu ajutorul unor elemente intrinseci sau extrinseci testamentului.

Se arată că în caz de lipsă totală a datei testamentului, cum este în speță, proba datei întocmirii testamentului rezulta atât din cuprinsul testamentului (proba intrinsecă) cât și cu elemente extrinseci, data neputând fi decât luna noiembrie 1999 când s-a admis cererea reclamantei C. E. de obligare a pârâților să-i lase liberă proprietatea imobilului din Eforie Sud.

Recurentele arată că este adevărat faptul că nu s-a făcut dovada celei de a doua pagini a testamentului olograf, dar în această situație instanța de apel trebuia să coroboreze toate probele administrate cum este cazul înscrisurilor provenind de la autoare în care familia S. din Slatina este numită „acest neam de excroci” sau „tâlharul și excrocul din Slatina și-a făcut testament pe toată averea mea, crezând că mor” cu referire la S. C. căruia defuncții i-a revocat testamentul prin Declarația nr.8080/15.07.1988.

În final se arată că față de conținutul acestor înscrisuri autoarea C. E. nu a dorit să le lase vreun bun familiei S. din Slatina.

Recursul este nefondat pentru următoarele argumente:

Potrivit art.859 Cod civil – 1864 „testamentul olograf nu este valabil decât când este scris în tot, datat și semnat de mâna testatorului.

În speță înscrisul invocat de recurenta este cel aflat și la fila 13 dosar nr._ al Tribunalului București și care apare numit „codicil la testamentul olograf”.

Pentru că acest codicil la testamentul olograf să fie valabil este necesar că el să îndeplinească aceleași condiții de fond și de formă ca și testamentul întocmit de autor.

În speță, singurul înscris care poate fi considerat testament olograf la care s-a încercat a se întocmi codicilul este înscrisul aflat la fila 14 dosar nr._ al Tribunalului București în care se scrie „vila dacă se retrocedează va moșteni fetele urmat de semnătura numitei E. C., înscris care însă nu este datat.

În ce privește înscrisul numit „codicil la testamentul olograf (fila 13) se constată că lipsește atât semnătura testatorului cât și data întocmirii acestuia.

Argumentul recurentei potrivit cu care lipsa de semnătură poate fi complinită cu semnătura de pe înscrisul aflat la fila 14 cu conținutul „vila dacă se retrocedează, va moșteni fetele”, nu poate fi primit pentru că codicilul, la rândul său trebuie să respecte toate condițiile de formă, ca accesoriu actului principal. De asemenea faptul că ar fi rezultat din alte înscrisuri intenția testatoarei de a lăsa recurentelor imobilului, este lipsit de temei legal, cât timp codicilul trebuie să respecte și el condițiile prevăzute de art.859 Cod civil.

Situația este identică și în ce privește dotarea codicilului cu mâna testatorului. E. adevărat că în practică și cu doctrina s-a reținut că stabilirea datei se poate face cu elemente intrinseci actului juridic, dar din codicil nu rezulta nici un element scris de mâna testatoarei din care să rezulte data întocmirii actului.

În ce privește stabilirea datei cu elemente extrinseci, o asemenea rațiune nu este arătată cu doctrina și practica judiciară.

În consecință, se constată că înscrisul „codicilul la testament olograf” nu îndeplinește condițiile de formă cerute de art.859 Cod civil -1864 pentru că acesta să fi fost valabil întocmit.

Din examinarea „conținutului actului numit „ codicil la testament olograf” se constată că testatorul face vorbire la un testament din 24.12.1991, care a fost întocmit în formă autentică la Notariatul de Stat al Sectorului 5 București.

În raport de acest testament, codicilul la fel nu poate fi valabil pentru că, codicilul fiind accesoriu testamentului trebuie să îmbrace aceeași formă pe care o îmbracă actul principal, ceea ce nu s-a realizat în cauză.

În ceea ce privește susținerea recurenților că instanța trebuia să coroboreze codicilul cu alte înscrisuri pentru a se determina voința testatorului, nici această critică nu poate fi primită pentru că actul este viciat pe formă și nu pe fond.

Pentru toate aceste argumente, nefiind incidente art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentele-reclamante V. M. M. și V. Markatz M. împotriva deciziei civile nr.1355/29.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți D. M., S. E., S. F., S. G., S. G., S. I., S. N. și V. Markatz M..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27 martie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

P. F. A. V. R. P.

GREFIER

G. – M. V.

RED.PF

Tehnored.MȘ/ 2 ex.

3.04.2015

← Partaj judiciar. Decizia nr. 364/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Partaj judiciar. Decizia nr. 281/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Partaj judiciar. Decizia nr. 364/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Partaj judiciar. Decizia nr. 281/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Revendicare imobiliară. Decizia nr. 144/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligaţie de a face. Decizia nr. 283/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act. Decizia nr. 293/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI