Obligaţie de a face. Decizia nr. 283/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 283/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 8518/1748/2011
Dosar nr._
(2529/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.283
Ședința publică de la 9.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DANIELA ADRIANA BÎNĂ
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul pârât R. I., împotriva deciziei civile nr. 163 A din 14.04.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. M. N..
Cauza are ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul pârât R. I., personal și asistat de avocatul P. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 04.03.2015, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar și avocatul S. D., în calitate de reprezentant al intimatei reclamante P. M. N., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 20.01.2015, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează împrejurarea că intimata reclamantă P. M. N. a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare la data de 28.01.2015.
Apărătorul intimatei reclamante comunică un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar recurentului pârât, prin apărător.
Recurentul pârât, prin apărător, depune la dosar chitanța CEC în sumă de 5 lei reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin rezoluția administrativă și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei. Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și în cadrul probei înțelege să depună planșe fotografice reprezentând schița imobilului din litigiu.
Apărătorul intimatei reclamante se opune încuviințării acestei probe, având în vedere că, la instanța de apel, s-a efectuat un raport de expertiză din care rezultă schița imobilului la care a fost anexate planșe foto.
Curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art.305 din Codul de procedură civilă, încuviințează pentru recurentul pârât proba cu înscrisuri pe care le administrează la termenul de azi. Constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în memoriul de recurs prevăzut de art.304 din codul de procedură civilă și pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului pârât solicită respingerea excepției nulității recursului, deoarece criticile formulate în motivele recurs se încadrează în dispozițiile prevăzute de art.304 pct.7 și 9 din Codul de procedură civilă. În conformitate cu dispozițiile art.312 din Codul de procedură civilă, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul admiterii apelului și a se avea în vedere că s-a depus la dosar atât certificatul de urbanism, cât și acordul coproprietarilor din imobil, existența acestuia rezultând din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 43-52 din dosarul de fond ).
Apreciază că instanța de fond, în mod corect, a reținut că, recurentul pârât a edificat zidul despărțitor în cauză, fără să obțină în prealabil autorizație de construire, fapt constatat prin procesul verbal nr.1 din 06.03.2011 prin care recurentul a fost amendat, și totodată, i s-pus în vedere să întocmească documentația certificatului de urbanism pentru obținerea autorizației.
Mai arată că, instanța de fond, a reținut, în mod corect, faptul că, recurentul pârât a efectuat demersuri în vederea obținerii autorizației de construire și, în acest sens a fost obținut certificatul de urbanism și acordul coproprietarilor din imobil.
În aceste condiții, apreciază că instanța de apel, în mod greșit, a invocat dispozițiile art.11 din legea nr.230/2007 și a modificărilor efectuate asupra holului comun de către un coproprietar fără acordul celorlalți coproprietari, față de faptul că acest acord a fost obținut.
Apărătorul intimatei reclamante solicită admiterea excepției nulității recursului, întrucât criticile invocate nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de recurs prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă. În opinia sa, în ceea ce privește art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă, hotărârea atacată este completă și temeinic motivată.
Referitor la art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, arată că, recurentul pârât nu a invocat nici un înscris care să fi fost apreciat greșit de către instanță.
Pe fond, în măsura în care se va depăși excepția nulității recursului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Consideră că, instanța de apel, în mod corect, a reținut că, recurentul pârât nu a obținut autorizație de construire, că s-a încălcat dreptul de coproprietate forțată și în acest sens s-a exercitat un abuz de drept.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că recurentul pârât a fost amendat contravențional, deoarece nu a avut autorizație de construire a zidului despărțitor, iar amenda i-a fost aplicată tocmai pentru că a efectuat o construcție fără autorizație pe o suprafață aflată în coproprietate, iar în certificatul de urbanism nr.82 din 19.05.2011 la pct.5 lit. b este menționată expres obligativitatea de a obține acordul proprietarilor de la apartamentul nr.7 care este proprietatea intimatei reclamante din prezenta cauză. Indiferent de acordul obținut de la alte paliere cei direct afectați sunt proprietarii apartamentelor de la nr.7 și nr.9 ale căror semnături lipsesc, respectiv acordul de a efectua zidul despărțitor .
Totodată, solicită a se avea în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză în care se concluzionează faptul că, prin edificarea zidului reclamanta nu poate folosi spațiul comun, întrucât se efectuează cu dificultate accesul în imobilul proprietatea sa.
Față de dispozițiile Legii nr.230/2007 și de susținerile neîntemeiate ale recurentului pârât, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 08.09.2011 pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._, reclamanta P. M. N., în contradictoriu cu pârâtul R. I., a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la demolarea construcției zid despărțitor între apartamentele 7 si 8.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată
Prin sentința civilă nr.6452/03.10.2013, Judecătoria Cornetu a respins acțiunea, ca neîntemeiată. A respins cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, în fapt, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1126/13.10.2009 de BNP Aequitas reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 7 din ., din com. 1 Decembrie, ., jud. Ilfov.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert C. C. coroborat cu răspunsurile la interogatoriu reiese că pe holul comun apartamentelor nr. 7 si nr. 8 (proprietatea pârâtului) pârâtul a construit un zid despărțitor în care a practicat o ușă de acces.
Edificarea zidului în cauză s-a făcut fără ca pârâtul să fi obținut în prealabil autorizație de construire fapt constatat prin procesul-verbal nr.1/06.03.2011 prin care pârâtul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991. S-a dispus totodată întocmirea documentației de urbanism pentru obținerea autorizației de construire până la data de 20.06.2011.
Din înscrisurile depuse de pârât (f.42-49) instanța a constatat că acesta a efectuat demersuri în vederea obținerii autorizației de construire – s-au obținut certificatul de urbanism nr. 82/19.05.2011, acordul coproprietarilor din imobil, iar la data de 27.09.2011 s-a depus la Primăria . în vederea eliberării autorizației de construire.
Instanța a reținut că spațiul unde s-a edificat zidul în cauză este proprietatea comună forțată a coproprietarilor din imobil iar conform art.11 alin.2 din Legea nr.230/2007 schimbarea aspectului sau destinației părților aflate în coproprietate forțată nu se poate dispune decât cu acordul coproprietarilor, acord pe care pârâtul l-a obținut după cum a rezultat din înscrisurile de la f. 43, 52 din dosar.
În consecință, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată și a respins-o ca atare.
În ce privește cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanța a constatat că este neîntemeiată întrucât pârâtul nu a făcut dovada efectuării de cheltuieli în cadrul acestui litigiu care să poată fi puse în sarcina părtii aflate în culpă procesuală.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta P. M. N., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 26.02.2014, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată
Prin decizia civilă nr.163/14.04.2014 Tribunalul Ilfov a admis apelul formulat de apelanta reclamantă P. M. N. împotriva sentinței civile nr.6452 din data de 03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât R. I., a schimbat, în tot sentința civilă apelată în sensul că a admis cererea, a obligat pârâtul să demoleze zidul despărțitor și ușa de acces aferentă acestuia edificate între apartamentele nr. 7 și 8 în holul comun al etajului 2 din imobilul situat în comuna 1 Decembrie, . C, ..1, județul Ilfov și să plătească reclamantei suma de 1808,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată; a obligat intimatul să plătească apelantei suma de 1004,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, la data de 15.12.2014 a declarat recurs pârâtul R. I. care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 17.12.2014.
În dezvoltarea recursului s-a susținut că, instanța de apel a reținut greșit lipsa acordului reclamantei la efectuarea lucrărilor deși chiar aceasta a solicitat edificarea zidului despărțitor și a ușii de acces la holul comun al celor două apartamente. Pârâtul a depus la dosarul cauzei dovezi din care rezultă că a depus cerere pentru eliberarea autorizației de construcție și că a obținut acordul coproprietarilor.
La termenul de judecată din 09.03.2015, Curtea, din oficiu, în temeiul dispoziției art.137 din Codul de procedură civilă, a supus dezbaterii părților excepția nulității recursului a cărei soluționare face de prisos cercetarea fondului cererii de recurs.
Curtea, analizând excepția urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.3021 pct.3 Cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Motivele de nelegalitate ce pot fi invocate în recurs sunt strict și limitativ reglementate de dispozițiile art.304 pct.1 – 9 Cod procedură civilă.
Conform art.306 din Codul de procedură civilă, neindicarea motivelor de recurs sau indicarea greșită a acestora nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea criticilor formulate face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Deși recurentul face referire la prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 din Codul de procedură civilă, această referire nu se regăsește în argumentarea recursului. Astfel nu se aduc critici nici cu privire la nemotivarea deciziei, nici la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și nici la modul de aplicare a dispozițiilor legale în cauză ci doar critici care privesc modul de stabilire a situației de fapt, în cauză și la interpretarea probelor de către instanța de fond. Aceste critici sunt motive de netemeinicie a unei hotărâri iar nu de nelegalitate și ele nu pot fi primite consecință a caracterului extraordinar al recursului, cale de atac ce poate fi promovată doar în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.
Constatând că nici una din susținerile făcute de recurent în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate de instanță în motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.1 – 9 Cod procedură civilă, Curtea va constata nulitatea recursului.
În baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurentul la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurentul pârât R. I., împotriva deciziei civile nr.163 A din 14.04.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. M. N..
Obligă recurentul la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red. D.M.
Tehnored. C.S.
Ex.2/25.03.2015.
Tribunalul Ilfov - C.D.
- N.P.G.
Judecătoria Cornetu – C.O.Budei
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 144/2015. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 293/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
