Partaj judiciar. Decizia nr. 281/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 281/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 659/300/2003
Dosar nr._
(2341/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.281
Ședința publică de la 09.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DANIELA ADRIANA BÎNĂ
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant M. M., împotriva deciziei civile nr. 644 A din 15.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. I., B. S. L., B. G., J. T. și S. I..
Cauza are ca obiect – partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul B. I., în calitate de reprezentant al intimatului pârât S. I., în baza delegației pentru asistență juridică nr. 597 din 24.02.2015, emisă de Baroul București, aflată la fila 35 din dosar, lipsind recurentul reclamant M. M. și intimații pârâți B. I., B. S. L., B. G. și J. T. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează împrejurarea că recursul nu a fost timbrat cu suma de 2093 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar astfel cum s-a dispus prin rezoluția administrativă, deși recurentul a fost citat cu mențiunea timbrării nu a satisfăcut această cerință.
Se mai învederează împrejurarea că intimatul pârât S. I. a depus la dosar, prin serviciul registratură, note scrise.
Apărătorul intimatului pârât S. I. depune la dosar întâmpinare și dovada cheltuielilor de judecată, urmare a efectuării unor copii de pe actele din dosar.
Menționează că prin întâmpinare a invocat două excepții de ordine publică, respectiv excepție netimbrării recursului, precum și excepția tardivității declarării recursului, având în vedere data comunicării hotărârii atacate.
Curtea acordă cuvântul asupra excepției netimbrării recursului, a tardivității declarării recursului și pe fondul cauzei.
Apărătorul intimatului pârât S. I., solicită anularea recursului ca netimbrat, având în vedere că recurentul a fost citat cu mențiunea timbrării, astfel cum rezultă din dovezile aflate la filele 10 și 37 din dosar, iar până la termenul de azi nu a îndeplinit această obligație. În acest sens, a invocat ca temei de drept dispozițiile OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art.35 pct.1 din Ordinul nr.760/C/1999 privind timbrul judiciar.
În ceea ce privește excepția tardivității declarării recursului solicită a fi admisă, având în vedere că hotărârea pronunțată de Tribunalul București a fost comunicată recurentului reclamant la data de 18.09.2014, astfel cum rezultă din procesul verbal aflat la fila 79, iar recursul a fost declarat la data de 06.10.2014 peste termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată și a se avea în vedere că intimatul pârât S. I. are calitate de moștenitor sezinar și rezervatar al imobilului din litigiu pentru care se solicită contravaloarea dreptului de folosință.
În ceea ce privește critica referitoare la contravaloarea chiriei, arată că, o astfel de critică nu a fost formulată în apel, astfel încât nu poate fi admisibilă în calea de atac a recursului.
Referitor la cheltuielile de judecată solicită a fi stabilite în sarcina recurentului în favoarea statului, invocând ca temei de drept pentru majorarea onorariului de avocat dispozițiile art.2 pct.1 alin.2 coroborat cu art.4 pct.1 din Protocolul nr._/2008 a Ministerului de Justiție semnat cu UNBR.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoriei sector 2 București, la 6.11.2003, reclamantul M. M. a chemat în judecată pârâtul S. T., solicitând ieșirea din indiviziune cu privire la masa succesorală lăsată de defuncta S. M., fostă P. și atribuirea în natură a locuinței ce i-a fost testată de defunctă cu testament autentic în anul 1987. Cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul a depus cerere reconvențională prin care a solicitat să se dispună reducțiunea liberalității excesive până la limita cotității disponibile, recunoscând dreptul acestuia de moștenitor rezervatar pentru o cotă de 3/8 din întreaga moștenire și să se constate că din pasivul succesoral face parte dreptul său de creanță reprezentând sporul de valoare adus imobilului constând în îmbunătățiri: gaze, gard, tablă pe casă, apă curentă, sobe, refăcut un perete și altele ( fila 22).
La 17.06.2004 s-a conexat la prezentul dosar dosarul nr._/2003 prin care S. T. a solicitat ieșirea din indiviziune și asupra sumei de 80.000.000 ROL depusă la BRD, alături de imobil și bunuri mobile.
La 09.09.2011 s-a dispus suspendarea în baza 244 alin 1 până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/2004 prin care s-a solicitat anularea testamentului și s-a repus pe rol la 22.06.2006. prin sentința civilă 9602/22.12.2004 rămasă definitivă și irevocabilă s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
La 16.11.2006 s-a atașat dosarul nr._/2004 având ca obiect asigurare dovezi.
La 12.04.2007 ( filele 182-183), reclamantul –pârât M. M. a depus note de ședință rectificative prin care a solicitat să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctei S. M. decedată la 03.08.2003 cu ultimul domiciliu în București, ., Sector 2, să se constate că de pe urma defunctei a rămas ca moștenitori: M. M., nepot de soră și legatar cu titlu particular cu o cotă de ¾ și S. T. șot supraviețuitor cu o cotă de ¼, decedat, având ca moștenitori pe pârâții-reclamanți. Masa succesorală se compune din imobil situat în București, ., Sector 2, cota de ½ din următoarele bunuri mobile: TV, congelator, ventilator, două canapele simple, un radiocasetofon, 4 paturi, 4 seturi lenjerie pat, două covoare, un aspirator evaluate la 3000 RON, sumă recunoscută de părți, bunuri ce se află în imobil și dreptul de concesiune asupra locului de veci de 9 mp situat în Cimitirul Parohial Afumați, Județul Ilfov, .. Solicită atribuirea imobilului pentru a se respecta voința defunctei precum și rezerva succesorală, pârâții reclamanți urmând a fi despăgubiți cu sulta corespunzătoare.
Bunurile mobile să fie atribuite pârâților reclamanți și rămân în indiviziune forțată și perpetuă în ceea ce privește locul de veci.
Solicită obligarea pârâtului – reclamant S. I. la plata a ¾ din veniturile obținute din închirierea terenului pentru parcare auto pentru perioada august 2003-aprilie 2007 precum și a lipsei de folosință pentru aceeași perioadă .
La 28.02.2008 s-a dispus suspendarea cauzei în baza art. 244 pct. 1 c.pr.civ, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ având ca obiect uzucapiune pentru terenul în suprafață de aproximativ 35 mp și s-a repus pe rol la 15.12.2011, prin sentința civilă nr. 308/13.01.2010 stabilindu-se o suprafață de 36,27 mp, diferența de la 250,15 la 286,42 mp.
Prin sentința civilă nr. 6058/2013, Judecătoria sector 2 București, a admis cererea, admis în parte cererea reconvențională, a admis în parte cererea conexă; a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctei S. M. decedată la 03.08.2003, cu ultimul domiciliu în București, ., Sector 2.
A constatat că de pe urma defunctei S. M. au rămas ca moștenitori:
- M. M., nepot de soră și legatar testamentar cu o cotă de ¾
- S. T., soț supraviețuitor cu o cotă de ¼, decedat la 17.02.2004, moștenitorii acestuia fiind:
- S. I. – fiu
- Joitescu T.-fiică
- B. G.-fiică, B. S. S. fiu și B. I. soț supraviețuitor al fiicei predecedate B. M..
A constatat că masa Succesorală se compune din:
- bunuri mobile – cota de ½ din: TV, congelator, ventilator, 2 canapele simple, radiocasetofon, patru paturi, patru seturi lenjerie pat, două covoare, aspirator, în valoare de 3000 lei.
- bunuri imobile:
- dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în Cimitirul Parohial Afumați Județul Ilfov, . în suprafață de 9 mp
- dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., Sector 2 compus din teren în suprafață de 286,42 mp și construcții, respectiv casă de locuit cu o suprafață utilă de 55,60 mp compusă din: hol, vestibul, cameră, bucătărie, cameră, hol, WC, baie, WC, precum și o marchiză și trei magazii cu o suprafață utilă de 28,35 mp
A dispus ieșirea din indiviziune; a atribuit bunurile mobile pârâtului-reclamant S. I.; a atribuit imobilul situat în București, ., Sector 2 reclamantului – pârât; locul de veci rămâne în indiviziune;a obligat reclamantul pârât la sultă către pârâții – reclamanți de 42.415 lei, astfel: pârâtului reclamant S. I. 14.138 lei, pârâtei reclamante J. T._ lei, pârâților-reclamanți B. G., B. S. S. și B. I., 14.138 lei; a obligat pârâtul –reclamant S. I. la plata către reclamantul pârât a sumei de 116.253,75 lei contravaloare lipsă folosință imobil pentru perioada august 2003- martie 2013; a obligat pârâtul – reclamant S. I. la plata către reclamantul-pârât a sumei de 1800 lei contravaloare venituri din închiriere teren pentru perioada 26.09._05; a compensat sumele dintre reclamantul-pârât și pârâtul – reclamant S. I. astfel că pârâtul – reclamant S. I. are de achitat reclamantului-pârât suma de 101.440,75 lei; a obligat pârâtul-reclamant S. I. la sultă către Joitescu T. de 625 lei și către B. G., B. S. S. și B. I. de 625 lei; a obligat pârâtul – reclamant S. I. la 3170 lei cheltuieli de judecată către reclamantul-pârât.
În motivarea sentinței, s-a arătat în esență că potrivit art. 659 c.civ, succesiunile sunt deferite copiilor și descendenților defunctului, ascendenților și rudelor sale colaterale în ordine și după reguli determinate.
De pe urma defunctei S. M. au rămas ca moștenitori: S. T., în calitate de soț supraviețuitor cu o cotă de ¼ și M. M., în calitate de nepot de soră predecedată și legatar testamentar cu o cotă de 3/.
Pentru stabilirea cotelor ce revin celor doi moștenitori s-a avut în vedere disp. art. 847 c.civ, privind reducțiunea liberalităților excesive.
În timpul procesului a decedat și S. T., la data de 17.02.2004, moștenitorii acestuia fiind: S. I. în calitate de fiu, J. T. în calitate de fiică și moștenitorii defunctei B. M. fiică predecedată, respectiv: B. G. fiică, B. S. S.-fiu și B. I.-soț supraviețuitor.
Instanța a reținut că masa succesorală se compune din . cota de ½ din următoarele bunuri mobile: TV, congelator, ventilator, 2 canapele simple, radiocasetofon, 4 paturi, patru seturi lenjerie pat, două covoare, aspirator, în valoare de 3000 lei, acceptată de pârâți.
Din masa succesorală mai face parte și dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în Cimitirul parohial Afumați Județul Ilfov, . în suprafață de 9 mp.
Masa succesorală mai cuprinde și imobilul situat în București, ., Sector 2 compus din teren în suprafață de 286,42 mp și construcții, respectiv casă de locuit cu o suprafață utilă de 55,60 mp compusă din: hol, vestibul, cameră, bucătărie, cameră, hol, wc, baie, wc, precum și o marchiză și trei magazii cu op suprafață utilă de 28,35 mp, valoarea fiind de 169.660 lei.
In ceea ce privește cuprinsul testamentului, în sensul că s-a testat locuința nu și terenul, instanța reține că termenul generic de „ locuință” cuprinde de fapt imobilul, ceea ce înseamnă atât teren cât și construcție, dorința testatoarei fiind calară de a testat întregul imobil și nu o parte din el. Astfel, reclamantul – pârât are calitate procesuală activă privind imobilul – teren și construcție.
Potrivit art. 728 c.civ, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.
Instanța a atribuit bunurile mobile pârâtului – reclamant S. I., aceasta ocupând imobilul împreună cu familia și folosind bunurile aflate în locuință.
În ceea ce privește imobilul, acesta a fost atribuit reclamantului – pârât având în vedere cota majoritară și voința defunctei S. M.. În ceea ce privește locul de veci, acesta va rămâne în indiviziune.
Cu privire la suma de 8.000 lei aflată la BRD, această sumă a fost scoasă înainte de decesul defunctei S. M., astfel că această sumă nu poate face parte din pasivul succesoral ( fila 506).
În ceea ce privește sporul de valoare adus imobilului, nu s-a dovedit de către pârâții – reclamanți iar din raportul de expertiză tehnică construcții reiese că starea de întreținere a imobilului este mediocră.
Pentru veniturile din închirieri s-a stabilit numai suma de 1800 lei pentru perioada 26.09._05, pentru restul perioadei nu există înscrisuri doveditoare, sumă pe care pârâtul –reclamant S. I. o datorează reclamantului-pârât.
De asemenea, pârâtul S. I., mai datorează reclamantului-pârât și suma de 116.253,75 lei contravaloare lipsă de folosință imobil pentru cota sa de ¾ pentru perioada august 2003-martie 2013.
Pârâtul reclamant S. I. datorează sumele arătate mai sus deoarece acesta a folosit imobilul, nu și ceilalți moștenitori.
În ceea ce privește sultele ce trebuie să le achite reclamantului-pârât în urma atribuirii imobilului, acestea sunt: 14.138 lei către pârâtul – reclamant S. I., 14.138 lei către pârâtul reclamant Joitescu Tasicas și 14.138 lei către pârâtul reclamant B. G., B. S. S. și B. I., în total 42.414 lei.
Având în vedere că reclamantul pârât și pârâtul reclamant S. I. datorează reciproc suma de bani, instanța a compensat sumele, astfel că pârâtul – reclamant S. I. va mai avea de achitat reclamantului pârât suma de 101.440,75 lei.
Având în vedere că bunurile mobile în valoare de 3000 lei, au fost atribuite pârâtului reclamant S. I., acesta va achita sultă către ceilalți pârâți-reclamanți de 625 lei pentru Joitescu T. și 625 lei către B. G., B. S. S. și B. I..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen pârâtul S. I., solicitând admiterea acestuia și schimbarea hotărârii apelate.
În motivarea apelului, apelantul a arătat în esență că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
1.Reclamantul nu are calitate procesuală activă asupra terenului din . sector 2 București, pentru că testatoarea a testat numai locuința nu și terenul.
2. Nu a acceptat nici scris nici verbal bunurile mobile enumerate în dispozitivul sentinței atacate care nu pot valora 3000 lei pentru că sunt într-o starea avansată de degradare.
3. În mod nelegal a fost obligat la contravaloarea lipsei de folosință în perioada august 2003 – martie 2013 în valoarea de 116.253 lei întrucât a folosit imobilul în calitatea de moștenitor legal, nimeni altcineva nu a dorit să locuiască în acest imobil iar dreptul moștenitorilor să solicite contravaloarea lipsei de folosință s-ar putea naște după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, atunci când nu va mai avea titlul locativ.
Prin decizia civilă nr.644/A/15.05.2014, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul formulat de apelantul-pârât S. I., a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a respins cererea de obligare a pârâtului –reclamant S. I. la plata către reclamantul pârât a sumei de 116.253,75 lei contravaloare lipsă folosință imobil pentru perioada august 2003- martie 2013; a compensat sumele datorate de reclamantul-pârât și pârâtul – reclamant S. I., astfel că reclamantul-pârat mai are de achitat pârâtului – reclamant S. I. suma de 12.338 lei și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Pentru a decide astfel, tribunalul a apreciat că apelul formulat este întemeiat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de apel acesta este în mod evident neîntemeiat, întrucât prin testamentul autentificat sub nr._/1987 la notariatul de Stat sector 2 București S. M. a lăsat în favoarea reclamantului dreptul de proprietate asupra locuinței situate în București ., sector 2 (fila 7).
Așa cum a arătat și prima instanță, susținerile apelantului în sensul că defuncta a testat numai locuința nu și terenul sunt neîntemeiate întrucât termenul generic de „ locuință” cuprinde de fapt imobilul, ceea ce înseamnă atât teren cât și construcție, dorința testatoarei fiind clară de a testa întregul imobil și nu o parte din el. Astfel, reclamantul – pârât are calitate procesuală activă privind ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul – teren și construcție.
În ceea ce privește motivul doi de apel, acesta este neîntemeiat întrucât, potrivit art. 673/9 C.pr.civ. la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz și de acordul părților, de mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, de natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților sau altele asemenea.
Tribunalul a apreciat că instanța de fond a dispus în mod corect atribuirea către pârât a bunurilor mobile întrucât în raport de cota redusă de ¼ a apelantului și de cuprinsul testamentului acestuia nu i se putea atribui în natură imobilul, prin urmare atribuirea bunurilor mobile este varianta cea mai echitabilă și cea mai economică, în contextul în care ieșirea din indiviziune se face pe cât posibil prin împărțirea în natură.
În ceea ce privește susținerea că bunurile nu pot valora 3000 lei, aceasta este neîntemeiată întrucât prin încheierea din 08.05.2014, s-a respins solicitarea apelantului de efectuare a unei expertize mobiliare cu motivarea arătată pe larg în conținutul încheierii, prin urmare apelantul nu a dovedit teza probatorie în sensul că bunurile enumerate nu pot valora 3000 lei.
Tribunalul a apreciat însă întemeiat motivul 3 de apel pentru următoarele considerente:
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, de pe urma defunctei S. M. au rămas ca moștenitori:
- M. M., nepot de soră și legatar testamentar cu o cotă de ¾
- S. T., soț supraviețuitor cu o cotă de ¼, decedat la 17.02.2004, moștenitorii acestuia fiind:
- S. I. – fiu
- Joitescu T.-fiică
- B. G.-fiică, B. S. S. fiu și B. I. soț supraviețuitor al fiicei predecedate B. M..
Prin urmare, autorul apelantului S. T. are calitatea de moștenitor rezervatar al defunctei S. M., în calitate de soț supraviețuitor.
Rezerva succesorală este acea parte a patrimoniului celui care lasă moștenirea la care moștenitorii au dreptul în virtutea legii, împotriva voinței defunctului manifestată în speța dedusă judecății prin testament.
Totodată, cotitatea disponibilă este acea parte a patrimoniului care excede rezervei succesorale și de care defunctul putea dispune liber, inclusiv prin testament.
De asemenea, sezina este un beneficiu al legii în virtutea căruia anumiți moștenitori au drept de posesiune a succesiunii din momentul morții defunctului (art. 653 alin.1 C.civ.) și conferă moștenitorului posibilitatea juridică de a intra în stăpânirea bunurilor succesorale fără a fi necesară atestarea prealabilă a calității de moștenitor pe cale notarială sau judecătorească.
In speța dedusă judecății, conform art. 653 alin. 1 C.civ., și art. 2 din Legea nr.319/1944 autorul apelantului avea calitatea de moștenitor rezervatar și sezinar al imobilului.
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că eventuala lipsă de folosință poate fi solicitată de moștenitorul căruia i s-a atribuit imobilul în natură nu de la data introducerii cererii de partaj (în speța dedusă judecății anul 2003) ci de la data la care hotărârea de partaj rămâne definitivă, moment în care hotărârea poate fi pusă în executare și se consolidează dreptul reclamantului de a i se atribui în natură imobilul.
Așadar, apelantul pârât nu poate fi prezumat că a posedat și folosit abuziv imobilul ce face parte din masa succesorală și care în urma procesului de partaj a fost atribuit în natură reclamantului pentru că prin ipoteză apelantul are calitatea de moștenitor legal al defunctei S. M. iar autorul său S. T. avea calitatea de moștenitor sezinar și rezervatar și avea posibilitatea să folosească și să posede imobilul fără nici o formalitate.
Altfel spus, în nici un caz nu se poate considera că apelantul pârât sau autorul său au folosit și stăpânit imobilul fără titlu și în mod abuziv, atâta vreme cât aceștia aveau calitatea de moștenitor ai defunctei.
Faptul că reclamantul se prevalează de existența unui testament autentificat prin care defuncta a testat în favoarea sa imobilul sau faptul că reclamantul a introdus acțiunea în anul 2003 și prin urmare încă din anul 2003 pârâtul a cunoscut despre existența testamentului nu schimbă împrejurările cauzei și nu pot conduce la obligarea apelantului pârât la plata lipsei de folosință a imobilului pentru cota sa de ¾ în perioada 2003-2013 întrucât nu se putea cunoaște modalitatea de ieșire din indiviziune iar pârâtul avea dreptul de a-și face apărările necesare, inclusiv prin contestarea testamentului prezentat de către reclamant.
În consecință, Tribunalul a apreciat că nu este întemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtului la contravaloarea lipsei de folosință a imobilului motiv pentru care a admis apelul, a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a respins cererea de obligare a pârâtului – reclamant S. I. la plata către reclamantul pârât a sumei de 116.253,75 lei contravaloare lipsă folosință imobil pentru perioada august 2003 - martie 2013.
Întrucât pârâtul nu mai datorează suma de 116.253,75 lei contravaloare lipsă folosință imobil pentru perioada august 2003- martie 2013, Tribunalul a compensat sumele datorate de reclamantul-pârât și pârâtul – reclamant S. I., astfel că reclamantul-pârat mai are de achitat pârâtului – reclamant S. I. suma de 12.338 lei și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul M. M., solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare, recurentul reclamant apreciază greșită soluția instanței de apel, având în vedere că imobilul i-a fost atribuit în cotă de 1/1 și, mai mult decât atât, a solicitat în repetate rânduri apelantului pârât-reclamant S. I. să-i cedeze folosința imobilului.
Este de reținut că anterior acestui litigiu, potrivit celor precizate în motivare, a solicitat apelantului să-i permită accesul în imobil, respectiv să-i cedeze folosința, potrivit dreptului care s-a născut odată cu decesul autorului lor.
Recurentul apreciază că motivarea instanței de apel este greșită, motivare ce vădește o confuzie în identificarea problemei de drept incidente în cauză.
Așa cum a arătat, nașterea dreptului de proprietate asupra patrimoniului succesoral a avut loc odată cu deschiderea succesiunii, respectiv la data decesului defunctei, 03.08.2003.
Or, recurentul a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de ¾ din patrimoniul succesoral încă de la data de 03.08.2003 și nu, cum greșit a apreciat instanța de apel că dreptul reclamantului s-a născut o dată cu rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus partajarea imobilului, prin atribuirea în cotă de 1/1 recurentului.
Așadar, prin sentința civilă la care se referă instanța de apel s-a realizat ieșirea din indiviziune și nicidecum nașterea dreptului său de proprietate.
Mai mult decât atât, instanța de apel a apreciat că i se cuvin sumele provenite din închirierea terenului pentru parcare auto în perioada august 2003 până în aprilie 2007, dar nu i se cuvin sumele ce reprezintă lipsa de folosință, ceea ce în mod evident este o interpretare total eronată a instituției „dreptului de proprietate”.
Din probele depuse la dosarul cauzei reiese că recurentul reclamant a fost lipsit de dreptul de a folosi și de a culege fructele imobilului în discuție pe perioada 2003 – 2013, motiv pentru care apreciază că este îndreptățit la contravaloarea lipsei de folosință a imobilului proporțional cu cota de i-a revenit din imobil, respectiv cota de ¾.
Intimatul pârât S. I. a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția netimbrării recursului, precum și excepția tardivității declarării recursului, având în vedere data comunicării hotărârii atacate.
La termenul de judecată din 09.03.2015, Curtea a acordat cuvântul asupra excepțiilor invocate de către intimatul pârât.
Curtea, deliberând cu prioritate, potrivit art.137 alin.1 C.proc.civ., asupra excepției netimbrării recursului, constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Conform rezoluției de primire a cererii de recurs, a fost stabilită în sarcina recurentului reclamant obligația satisfacerii timbrajului în cuantum de 2093 lei – taxă judiciară de timbru și 5 lei – timbru judiciar.
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, neîndeplinirea obligației de timbrare până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Curtea constată că recurentul a fost legal citat pentru termenul din 09.03.2015 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2093 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, dovada de citare regăsindu-se la fila 37 din dosarul de recurs, aceasta îndeplinind toate condițiile de valabilitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 100 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Cu toate acestea, recurentul nu și-a îndeplinit obligația legală de timbrare până la termenul acordat.
În consecință, în baza dispozițiilor legale sus-menționate, Curtea urmează a dispune anularea recursului ca netimbrat.
Văzând și dispozițiile art.274 C.proc.civ., Curtea va obliga recurentul la 322,50 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul reclamant M. M., împotriva deciziei civile nr. 644 A din 15.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. I., B. S. L., B. G., J. T. și S. I..
Obligă recurentul la 322,50 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/25.03.2015
---------------------------------------------
T.B.-Secția a IV-a – I.Târțău
- E.A.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 389/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 144/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
