Pretenţii. Decizia nr. 331/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 331/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 17657/3/2012
Dosar nr._
(1915/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 331 A
Ședința publică de la 18.06.2015.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IONELIA DRĂGAN
JUDECĂTOR - M. I.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanții reclamanți S. I., S. A., S. L., C. I., C. O. și C. D., împotriva sentinței civile nr. 1945 din 06.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți H. V., H. N., H. N., H. I., H. E., C. T., C. L., C. T. și cu intimata pârâtă S.C. A. S.A.
P. are ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul A. M., în calitate de reprezentant al intimatei pârâte .., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind apelanții reclamanți S. I., S. A., S. L., C. I., C. O. și C. D. și intimații reclamanți H. V., H. N., H. N., H. I., H. E., C. T., C. L. și C. T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, a următoarelor documente: la data de 10 iunie 2015, apelanții reclamanți S. I., S. A., S. L., C. I., C. O. și C. D., au depus o cerere prin care aduc la cunoștința instanței împrejurarea că au definitiva tranzacțiile cu . primit despăgubirile cuvenite, astfel cum au fost negociate prin tranzacțiile încheiate, motiv pentru care precizează că nu mai au nicio pretenție de la acest asigurator și, pe cale de consecință, solicită să se dispună încetarea litigiului, prin renunțarea la judecată pe care înțelege să și-o însușească; la data de 17 iunie 2015, intimata pârâtă . depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri, transmise instanței prin e-mail, constând în tranzacțiile încheiate cu apelanții reclamanți, precum și dovada plății sumelor menționate în tranzacție.
Avocatul intimatei pârâte arată că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Avocatul intimatei pârâte solicită ca, în raport de actele dosarului, să se ia act de faptul că acțiunea a rămas fără obiect.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III- a civilă sub nr._ reclamanții STADNIȚCHI IILIE, S. A., S. L., C. I., C. O., C. D., H. E., H. VITALI, H. N., H. N., H. I., C. T., C. L. și C. T. au chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.A. solicitând obligarea ei la plata următoarelor sume:10.000 euro, reprezentând daune materiale, la care se adaugă dobândă legală de la data producerii accidentului (23.08.2010), până la achitarea debitului – pentru reclamanții S. I., S. A. și S. L., precum și 300.000 euro, reprezentând daune morale pentru reclamantul S. I., 300.000 euro, reprezentând daune morale pentru reclamanta S. A., respectiv 200.000 euro, reprezentând daune morale pentru reclamantul S. L.; 10.000 euro, reprezentând daune materiale, la care se adaugă dobândă legală de la data producerii accidentului (23.08.2010), până la achitarea debitului – pentru reclamanții C. I., C. O. și C. D., precum și 250.000 euro, reprezentând daune morale pentru reclamantul C. I., 250.000 euro, reprezentând daune morale pentru reclamanta C. O., respectiv 300.000 euro, reprezentând daune morale pentru reclamantul C. D.; 10.000 euro, reprezentând daune materiale, la care se adaugă dobândă legală de la data producerii accidentului (23.08.2010), până la achitarea debitului – pentru reclamanții H. E., H. V., H. N., H. N. și H. I., precum și 300.000 euro, reprezentând daune morale pentru reclamantul H. E., 300.000 euro, reprezentând daune morale pentru reclamantul H. V., 300.000 euro, reprezentând daune morale pentru reclamanta H. N., 300.000 euro, reprezentând daune morale pentru reclamantul H. N., respectiv 200.000 euro, reprezentând daune morale pentru reclamanta H. I.; 10.000 euro, reprezentând daune materiale, la care se adaugă dobândă legală de la data producerii accidentului (23.08.2010), până la achitarea debitului – pentru reclamanții C. T., C. L. și C. T., precum și 300.000 euro, reprezentând daune morale pentru reclamantul C. T., 300.000 euro. reprezentând daune morale pentru reclamanta C. L., respectiv 200.000 euro, reprezentând daune morale pentru reclamanta C. T..
De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii se arată că la data de 23.08.2010, pe teritoriul Ungariei s-a produs un accident rutier din culpa conducătorului auto Fejer Ș., care conducea autoturismul înmatriculat sub nr._, asigurat la pârâtă; accidentul a avut ca urmare decesul lui S. O., H. E., C. Zinovia și C. I.
În drept, reclamanții au invocat Directiva 14 a Parlamentului European, Decretul Guvernamental ungar nr. 190/2004, art. 998 C.civ., art. 10 pct. 4 C.proc.civ., solicitând totodată judecarea cauzei în lipsă.
În data de 23.01.2012, numitul T. D. a formulat în cauză cerere de intervenție voluntară în interes propriu solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 2.500 lei, reprezentând daune materiale, 25.000 euro, reprezentând daune morale, dobânda legală de la data producerii accidentului și până la plata efectivă a despăgubirilor, precum și cheltuieli de judecată, cerere care însă nu a fost încuviințată în principiu.
Pârâta S.C. A. S.A. nu a formulat întâmpinare, însă prin concluziile scrise a solicitat să se ia act de tranzacțiile încheiate cu o parte din reclamanți, mai puțin S. I. și C. O..
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1945/6.11.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au susținut că urmare a accidentului rutier produs la data de 23 august 2010 pe teritoriul Republicii Ungare, au decedat șoferul unui camion TIR Ș. Fejer cu nr. de înmatriculare_, precum și 6 pasageri din microbuzul cu nr. de înmatriculare ORPE 777.
Au mai susținut, fără însă a face dovada că TIR-ul implicat în accidentul de circulație condus de șoferul vinovat de producerea accidentului, avea încheiată o asigurare obligatorie de răspundere civilă auto ( de tip RCA ) la pârâta S.C. A. VIENNA INSURANCE G. S.A.
În conformitate cu art.1169 C.civ. cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Reclamanții aveau obligația de a face dovada următoarelor elemente; a contractului de asigurare și a vinovăției conducătorului auto Fejer Ș..
În conformitate cu hotărârea administrativă de încetare a cercetărilor dată de Poliția Ungară vinovat de producerea accidentului se face Fejer Ș., șoferul decedat în accidentul de circulație. Conform mențiunilor inserate în cuprinsul acestei hotărâri ea este susceptibilă de apel, dar reclamanții nu au putut proba că aceasta are caracter definitiv.
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile Legii 105/1992 hotărârea pronunțată de o instanță judecătorească sau de o autoritate administrativă cu putere jurisdicțională specială, trebuie recunoscută pe teritoriul României pentru a-și produce efectele juridice specifice. Altfel spus decizia administrativă de încetare a cercetărilor nu își produce efectele decât dacă este recunoscută pe teritoriul statului Român în conformitate cu legislația în vigoare.
În ce privește contractul de asigurare – P. RCA, conform susținerilor reclamanților, împrejurarea că aceștia au obținut anumite date din baza de date a societăților de asigurare nu ține loc de înscris doveditor astfel că nu a fost probată existența raporturilor juridice de asigurare între pârâtă și proprietarul camionului TIR. Pârâta ..G. S.A., deși pretinde că a încheiat mai multe tranzacții cu o parte din reclamanții, a refuzat să prezinte în instanță contractul de asigurare pentru a se putea verifica perioada pentru care a fost asigurat și părțile contractului.
Având în vedere că încheierea prin care tribunalul a dispus suspendarea judecății a fost casată, instanța are obligația de a judeca pretențiile reclamanților pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.
Nu în ultimul rând, instanța a constatat că reclamanții S. I. și C. O. nu au administrat nici un fel de dovezi cu privire la cheltuielile de înmormântare efectuate pentru defuncții S. O. și C. Zinovia, dacă aceștia erau angajați sau realizau venituri din alte activități la momentul decesului și nici dacă trăiau, gospodăreau împreună cu reclamanții pentru a se putea aprecia în ce măsură au fost afectați de pierderea suferită
Deși prejudiciul moral este prezumat, în cazul decesului unei rude apropiate, totuși reclamanții au obligația de a proba sau cel puțin de a argumenta și de a-și motiva cererea de acordare a daunelor morale.
Față de toate considerentele reținute, în conformitate cu art.998 – 999 C.civ., tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții S. I., S. A., S. L., C. I., C. O. și C. D., solicitând admiterea apelului, reținerea cauzei spre rejudecare și stabilirea sumelor cu titlu de despăgubiri, pentru apelanți, fără cheltuieli de judecată.
Față de conținutul hotărârii atacate cu apel, reclamanții au formulat următoarele critici:
În mod eronat unul dintre motivele de respingere a acțiunii este lipsa asigurării Tir-ului condus de Fejer Ș. deși această problemă a fost lămurită în recursul soluționat în favoarea reclamanților.
Apreciază că instanța ar fi trebuit să pună în vedere pârâtei să depună la dosar această asigurare. În cursul judecații la „termenul” din aprilie 2013, reclamanții au depus precizări, solicitând, în mod expres, acest lucru. Mai mult, la același termen, au depus și o notă de probe prin care au atașat interogatoriul către pârâtă și au întrebat dacă recunoaște
valabilitatea asigurării emise.
Apelanții critică, de asemenea și faptul că instanța de fond a apreciat ca insuficiente actele emise de Politia ungara cu referire la vinovăția conducătorului auto al TIR-ului,reținând că acea hotărâre ar fi susceptibilă de apel și nu s-a făcut dovada că a rămas definitivă. Solicită ca instanța de apel să constate că în cauză, au decedat ambii conducători auto implicați în accident, inclusiv cel care a fost considerat vinovat și că acesta a fost motivul de încetare a urmăririi penale, nemaifiind nicio persoană în viață care ar fi putut fi trimisă în judecată. După închiderea cercetării, acesta a fost actul
final primit de familiile celor decedați, act care demonstrează cine e răspunzător de producerea accidentului, respectiv Fejer Ș..
Invoca prevederile art.20 din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi.
Apelanții apreciază că instanța de fond nu a respectat dispozițiile prevăzute la articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, respectiv a încălcat noțiunea de proces echitabil.
Apelanții apreciază că în speță s-a pronunțat o hotărâre care nu se sprijină pe nici un temei legal, iar persoanele prejudiciate din vina asiguratului intimatei au rămas nedespăgubite, deși în mod evident, având în vedere documentația dosarului, care reflectă, dincolo de orice dubiu, faptul că aceștia au suferit un prejudiciu de necontestat, ca urmare a producerii accidentului, se impunea justa lor despăgubire.
Nu în ultimul rând, durata excesivă de soluționare și de motivare (8 luni) încalcă dreptul apelanților la un proces echitabil și soluționarea lui într-un timp rezonabil; apelanții fac din nou trimitere la practica europeană în materie.
În opinia reclamanților, hotărârea instanței de fond, așa cum a fost redactată după 8 luni de la pronunțare, întreaga argumentație de respingere fiind concentrată doar pe o singură pagină, denotă superficialitatea instanței de fond în analiza acestei cauze și în fapt, această hotărâre nu este suficient motivată.
În practica judiciară s-a statuat că judecătorii sunt datori să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept, în temeiul cărora și-au format convingerea, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Însă, în cazul de față, instanța de fond, judecând cauza, a motivat telegrafic respingerea acordării despăgubirilor pentru daunele materiale și morale suferite, fără a argumenta motivul pentru care nu a acordat nici o sumă de bani, raportat și la situația celorlalte familii deja despăgubite, respectiv a o contraargumenta în mod temeinic și convingător.
Intimata pârâtă S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ – A. VIENNA INSURANCE GROUP S.A. a formulat întâmpinare, invocând excepția de necompetență generală a instanțelor române.
Astfel, reclamanții din prezenta cauză își au reședința pe teritoriul republicii M., astfel încât nu pot beneficia de prevederile Regulamentului 44/2001 privind competența în materie civilă. Instanțele de judecată din România nu sunt competente să judece această cauză. Accidentul de circulație s-a produs pe teritoriul Ungariei, iar legea aplicabilă este legea ungară, atât în privința competenței judecătorești, cât și în privință legii aplicabile fondului cauzei.
În situația în care va fi respinsă excepția de necompetență generală a
instanțelor române, intimata pârâtă a arătat că având în vedere că accidentul de circulație s-a produs pe teritoriul Ungariei, iar legea aplicabilă, atât în ceea ce privește raportul juridic ilicit, cât și în privința legii asigurării obligatorii auto, este legea ungară, conform art. 4 alin. 1 din Regulamentul (CE) NR. 864/2007 al Parlamentului European, a Directivei a VI AUTO, precum și a Regulamentului General al Consiliului Birourilor aplicabil în materie de Carte verde - Răspundere civilă auto obligatorie.
Intimata mmenționează că apelanții reclamanți își au reședința obișnuită pe teritoriul Republicii M., astfel încât nu pot beneficia de prevederile art. 4 alin. 2 din Regulament.
De asemenea, incidentă în prezenta speță este o Polița Carte V., care are caracter autonom față de legea statului în care a fost emisă. Polița Carte V. este supusă legii aplicabile de răspundere civilă auto a statului pe care-l tranzitează autovehiculul asigurat. Astfel în această materie principiul lex regi actum este înlocuit cu principiul /ex locci commissi, fapt rezultat atât din prevederile Regulamentului Carte V., respectiv prevederile art. 3.4 și 4.4 din Regulamentul, cât și din analizarea doctrinei de specialitate în domeniu ( O. C., Dreptul transporturilor).
Cu privire la daunele materiale solicitate s-a arătat că potrivit legislației RCA valabila pe teritoriul Ungariei, persoanele păgubite pot primi despăgubiri materiale, reprezentând acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a producerii unui accident de circulație, în măsura în care pot dovedi existența unui asemenea de prejudiciu.
Asigurătorii de răspundere civilă auto acordă despăgubiri materiale în baza actelor medicale întocmite de către autoritățile în domeniu, a documentelor justificative reprezentând cheltuieli efectuate de către victime care au legătura directă cu accidentul de circulație produs, precum și cheltuielile dovedite pe care în mod cert le vor efectua persoanele prejudiciate. Nu se acoperă prejudiciul incert sau eventual.
Aceleași prevederi sunt cuprinse și în legislația specială în domeniu din România. Astfel, art. 49 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, prevede că asigurătorii acordă despăgubiri pentru sumele pe care asigurații sunt obligați sa le suporte potrivit legii civile, pentru acoperirea prejudiciului produs. Deci asigurătorul va acoperi, în conformitate cu art.998, art.999 din vechiul Codul civil, prejudiciul produs de asiguratul lor.
Pentru ca prejudiciul sa poată fi reparat, legea civilă cere ca prejudiciul să îndeplinească anumite condiții, în primul rând, trebuie să fie cert. Un prejudiciu cert este sigur, atât în privința existenței, cat și în privința posibilității de evaluare.
Reclamanții solicită plata unor sume reprezentând daune materiale fără a dovedi că au efectuat cheltuielile pretinse.
Intimata arată că înțelege să suporte orice cheltuieli efectuate de reclamanți în legătura cu persoanele decedate în accidentul de circulație produs în speță, dar numai în măsura în care acestea sunt dovedite cu acte justificative și au legătură de cauzalitate cu accidentul în speță.
În privința daunelor morale a apreciat că sumele pretinse de reclamanți sunt exorbitante, reprezentând în fapt, o îmbogățire fără just temei.
După cum s-a arătat și prin întâmpinarea depusă la Tribunalul București, intimata a oferit, în total, familiei persoanei decedate S. O. suma totală de 36.000 de Euro, câte 13.000 pentru fiecare părinte și 10.000 Euro fratelui.
Intimata consideră că aceste sume sunt îndestulătoare sub toate aspectele. Vorbim de decesul unui membru al familiei, major, cu propria lui viață, care nu mai locuia cu familia și/sau fratele.
De asemenea, intimata a oferit familiei C. suma totala de 39.000 Euro, 13.000/reclamant. Având în vedere că ne raportam la decesul mamei reclamanților majori, cu propria lor viață, C. O. și C. I. și soției reclamantului C. D., intimata consideră c sumele negociate prin intermediul d-nei Av.D. S. sunt rezonabile și acoperă suferințele pricinuite de decesul numitei C. Zinovia.
Intimata pârâtă menționează că atât în Ungaria, cât și în România daunele morale se acordă în funcție de anumite criterii care trebuie avute în vedere de către instanța de judecată pentru fiecare persoana prejudiciata în parte, deoarece prejudicial moral de ordin afectiv trebuie să îndeplinească toate condițiile necesare oricărui alt tip de prejudiciu care se cere sa fie reparat.
Legislația RCA din Ungaria prevede acordarea unor daune non-materiale, reprezentând compensații bănești pentru durere și suferință. Acest gen de prejudicii se acordă doar după supunerea persoanelor vătămate unor expertize medicale care să stabilească gradul suferințelor, măsura în care au fost afectate condițiile de viată, sociale, familiare și de muncă ale persoanelor prejudiciate
În Ungaria daunele non-materiale se cuvin și membrilor apropiați ai familiei celui decedat și sunt calificate ca daune șoc fiind dovedite prin expertize medicale. Cuantumul lor diferă în funcție de modul în care au fost afectate rudele apropiate celui decedat și se ridică la un cuantum de max. 10.000 de Euro pentru copilul minor rămas fără unul dintre părinți. Pentru suferințele unui părinte ca urmare a decesului copilului major, sumele care se acordă drept compensații pentru daunele psihice sunt în medie cuprinse între 5,500 -7.500 Euro.
Repararea integrală a prejudiciului în domeniul daunelor morale nu poate avea decât un caracter aproximativ, raportat la prejudicii care nu au un conținut economic și nici echivalent bănesc, iar sumele acordate cu acest titlu nu trebuie să constituie niște măsuri excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora,
În situația în care se va aprecia că legea romană este aplicabilă prezentei cauze, intimata menționează că potrivit legii speciale în domeniu din România, daunele morale se acordă în conformitate cu legea și jurisprudența. Deoarece în România nu există o reglementare legală privind modalitatea de acordare a daunelor legale, daunele morale sunt acordate în conformitate cu jurisprudența din domeniu.
Totodată, pentru ca prejudiciul moral sa poată fi cuantificat este nevoie de un criteriu de referința fată de care instanța sa poată aprecia cuantumul daunelor morale care se cuvin persoanei prejudiciate, pentru ca daunele morale, în acest caz, vizeze prețul suferințelor și traumelor psihice - pretium doloris suferit de reclamanți.
Aprecierea prejudiciului moral trebuie făcută în concret, în raport de toate circumstanțele și împrejurările cazului, de anumite criterii pe care judecătorul urmează a le avea în vedere. De exemplu, criteriul importanței valorii morale lezate pentru persoana vătămată, criteriul referitor la gravitatea prejudiciului moral, criteriul intensității durerilor psihice suferite.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază că un prejudiciu moral grav constă în alterarea gravă a integrității fizice sau mentale a persoanei vătămate Se mai recomandă ca, în stabilirea gravitații prejudiciului moral, instanța de judecată să aibă în vedere și principiul echității. Pentru ca indemnizația obținută de partea prejudiciată să fie justă, rațională și echitabilă, iar nu exagerată.
La nivelul Curții Europene a Drepturilor Omului sumele acordate cu titlu de daune morale în cazuri care au avut la baza decesul unor persoane foarte apropiate reclamanților s-au situat între suma de 8.000 de Euro și 25. 000 de Euro (cazul V. împotriva României, suma acordata drept daune morale 15.000 de Euro; cauza A. și alții împotriva României, Curtea Europeana a acordat suma de 25.000 de Euro cu titlu de daune morale familiei unei persoane decedate în timpul Revoluției anticomuniste din decembrie 1989; în cauza T. împotriva României, Curtea a acordat suma de 8.000 de Euro cu titlu de daune morale; iar în cazul B. contra României, nerespectarea dreptului la viață, decesul unui nou născut, daunele morale acordate au fost în cuantum de 16.000 Euro).
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri, la solicitarea ambelor părți.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate, prin prisma criticilor formulate de apelanți și a apărărilor invocate de intimata pârâtă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția necompetenței generale a instanțelor române în soluționarea cauzei.
Curtea constată că în cauză, raportul juridic dedus judecății se poartă între o persoană juridică de drept privat română și persoanele fizice domiciliate în Republica M., titulari ai cererii de chemare în judecată, ca urmare a unui eveniment rutier care s-a produs pe teritoriul statului ungar. Astfel, prezenta acțiune are ca obiect obligarea pârâtei - persoană juridică cu sediul în România - în calitate de asigurător, la plata unor despăgubiri materiale și morale înregistrate de reclamanți ca urmare a unui accident de circulație produs de un cetățean român, care are calitatea de asigurat al pârâtei, pretențiile deduse judecății fiind întemeiate pe contractul de asigurarea încheiat de pârâta cu autorul accidentului și pe dispozițiile art. 998 și urm. din Codul civil.
Fiind în prezența unui raport juridic cu element de extraneitate în care una dintre părți domiciliază pe teritoriului unui stat care nu este stat membru al Uniunii Europene, devin aplicabile dispozițiile Legii nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată.
Sub acest aspect, Curtea reține incidența dispozițiilor art. 148 din Legea nr. 105/1992, potrivit cu care: „Instanțele judecătorești române sunt competente, în condițiile prevăzute de dispozițiile ce urmează, să soluționeze procesele dintre o parte română și o parte străină sau numai dintre străini, persoane fizice sau persoane juridice”.
În conformitate cu art. 149 lit. b din același act normativ: „instanțele judecătorești române sunt competente dacă sediul pârâtului, persoană juridică, se află în România; în sensul prezentului articol, persoana juridică străină este socotită cu sediul în România și în cazul când are pe teritoriul țării o filială, o sucursală, o agenție sau o reprezentanță”.
Cum în speță, pretențiile reclamanților sunt formulate în contradictoriu cu pârâta . juridică cu sediul în România, rezultă că în temeiul normelor de drept anterior citate, instanțele române au competența de a soluționa cauza de față.
Apărările intimatei pârâte în sensul că reclamanții nu pot beneficia de prevederile Regulamentului 44/2001 privind competența în materie civilă, nu pot fi primite, întrucât așa cum s-a arătat, în acest caz, nefiind aplicabil acest act comunitar, competența se stabilește potrivit celorlalte norme de drept internațional privat adoptate de statul român.
Tot astfel, faptul că urmare a prezenței elementului de extraneitate, atât prin părțile raportului juridic, cât și prin locul producerii faptului juridic ilicit, instanța este obligată să rezolve problema conflictului de legi, ceea ce presupune identificarea și cunoașterea legii, română sau străină, care guvernează raportul juridic dedus judecății, nu este de natură a conduce la concluzia susținută de pârâta acea a necompetentei de ordin general a instanțelor române, problema de ordin procesual a conflictului de jurisdicții, având drept scop determinarea instanței competente să soluționeze litigiul și, după caz procedura aplicabilă, fiind distinctă de cea a determinării legii aplicabile fondului raportului de drept internațional privat, așa cum rezultă neîndoielnic din chiar prevederile art. 1 ale Legii nr. 105/1992.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea urmează a analiza cu prioritate, excepția de fond, absolută a rămânerii pricinii fără obiect, în ceea ce îi petitele formulate de apelanții reclamanți, excepție invocată de intimata pârâtă la termenul de judecată din data de 18.06.2015.
Sub acest aspect, Curtea constată ca intimata pârâta a anexat la filele 198-199 și respectiv 152-153 dosar apel, tranzacțiile încheiate cu apelanții S. I., S. A., S. L. și respectiv cu apelanții C. I., I. ( fostă C.) O. și C. D., prin care părțile contractante au convenit soluționarea pe cale amiabilă a diferendului existent între acestea și a oricăror alte pretenții prezente sau viitoare pe care le-ar mai putea avea acestea ca urmare a accidentului de circulație produs în data de 22/23. 08.2010, pe raza localității Biharkerestez din Ungaria, din vina numitului Fejer S., cetățean român care conducea autovehiculul marca TRI, înmatriculat sub nr._, asigurat de răspundere civilă Carte V., la A. V. SA, în urma căruia au decedat numiții S. O. și C. Zinovia, pârâta angajându-se să preia plata daunelor materiale și morale rezultate ca urmare a faptei asiguratului său. Totodată, la filele 102 și 103 dosar apel au fost anexate declarațiile pe propria răspundere date de apelanții S. și încheierea de dată certă, prin care se confirmă încheierea tranzacției anterior menționate.
Curtea reține, totodată, că potrivit acestor contracte de tranzacție, pârâta s-a obligat să achite în contul bancar indicat de apelanți, următoarele sume cu titlu de daune materiale și morale: 14.000 Eur, către S. A.; 14.000 Eur către S. I.; 11.000 Eur către S. L. și respectiv, 14.000 Eur către C. D.; 14.000 Eur către C. I. și 14.000 Eur către I. (fostă C.) O..
Se reține, de asemenea, că la dosar, la filele 146-147, respectiv 150-151, intimata pârâta a anexat 4 ordine de plată, emise la data de 05.04.2015, respectiv 02.06.2015, din care rezultă realizarea de plăți către apelanții reclamanți, conform tranzacțiilor.
Potrivit art. 49 lit. a din Legea nr. 136/1995: „Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare”.
Tot astfel, potrivit art. 55 alin. 1 și 3 din actul normativ anterior citat: „Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite. Odată cu încasarea despăgubirii, persoanele păgubite vor declara în scris că au fost despăgubite pentru pagubele suferite și că nu mai au nicio pretenție de la asigurătorul de răspundere civilă și asigurat (persoana vinovată) în legătură cu paguba respectivă”.
Curtea are în vedere, în același sens, precizările formulate de apelanții reclamanți, prin apărătorul ales al acestora, în cadrul cererii aflate la fila 127 dosar apel, prin care apelanții reclamanți reprezentați de avocat Doinița S., confirmă atât definitivarea tranzacțiilor anexate dar și primirea despăgubirilor cuvenite, negociate prin tranzacție, astfel că nu mai au pretenții de la pârâtă.
Prin aceeași cerere, s-a solicitat încetarea litigiului, părțile învederând că renunță la judecată.
În raport de cele anterior reliefate, câtă vreme, apelanții reclamanți au înțeles să încheie aceste convenții, prin care au pârâta a recunoscut pretențiile acestora deduse judecății, părțile menționate tranșând, totodată, asupra întinderii drepturilor care fac obiect și al prezentei cauze, stabilind de comun acord cuantumul despăgubirilor materiale și morale la care sunt îndreptățiți apelanții reclamanți ca urmare a prejudiciului înregistrat în urma decesului numiților S. O. și C. Zinovia, în aplicarea normelor legale anterior citate, Curtea apreciază că excepția rămânerii cauzei fără obiect este fondată.
Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, în limitele sesizării sale prin cererea de apel, Curtea va admite apelul declarat de apelanții reclamanți S. I., S. A., S. L., C. I., C. O. și C. D., împotriva sentinței civile nr. 1945 din 06.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți H. V., H. N., H. N., H. I., H. E., C. T., C. L., C. T. și cu intimata pârâtă S.C. A. S.A, va dispune schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanții S. I., S. A., S. L., C. I., C. O. și C. D., ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți S. I., S. A., S. L., C. I., C. O. și C. D., toți cu domiciliul ales la C..av.Doinița S., în Iași, ..11, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1945 din 06.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți H. V., H. N., H. N., H. I., H. E., C. T., C. L., C. T., toți cu domiciliul ales la C..av.Doinița S., în Iași, ..11, ., ., și cu intimata pârâtă S.C. A. S.A., cu sediul în București, ..31-33, sector 2.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții S. I., S. A., S. L., C. I., C. O. și C. D., ca rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. D. M. I.
GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehnored.M.I/B.I.
17 ex/01.07.2015
---------------------------------------------
T.B.-Secția a III-a – S.M.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 353/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 706/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
