Pretenţii. Decizia nr. 706/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 706/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 2229/2/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.706R

Ședința publică de la 22 iunie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - C. M. S.

JUDECĂTOR - B. A. S.

JUDECĂTOR - D. F. B.

GREFIER - V. Ș.

Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii S. VIȚIANU V., S. VIȚIANU M. și S. VIȚIANU A. I. împotriva deciziei civile nr.1371/01.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr._/299/2008*, în contradictoriu cu intimații LIDNER A. E. și H. C. ERNA.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorii S. Vițianu V. și S. Vițianu M. personal și asistați de avocat F. I. A. cu împuternicire avocațială la dosar, S. Vițianu A. I. reprezentat de același avocat și intimații L. A. E. și Hemmermayer C. Erna reprezentați de avocat C. I. cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, s-au a depus la dosar de către contestatorul S. Vițianu V. prin serviciul registratură note scrise la data de 19.06.2015.

Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat cereri prealabile judecății.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare.

Reprezentanta contestatorilor având cuvântul în susținerea contestației arată că aceasta este admisibilă, în raport de dispozițiile art.318 alin.1 Cod pr. Civilă având în vedere că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la cel de-al III-a motiv de recurs care a fost invocat și susținut oral de către recurenți.

Arată că la instanța de fond cauza a fost judecată, deși persoana care a depus inițial acțiunea nu avea calitate de reprezentat, motiv care a fost invocat atât la instanța de apel cât și la instanța de recurs.

Din cuprinsul motivării instanței de recurs rezultă că motivele 1 și 4 de recurs au fost analizate la filele 21-24 din hotărâre, motivul 2 de recurs la fila 23 și 24, iar motivul 4 la fila 25, astfel că instanța a omis să se pronunțe pe motivul 3 de recurs întrucât nu există nici o mențiune în sensul că a fost respins.

În susținerea contestației arată că motivul 3 de recurs era întemeiat având în vedere înscrisurile depuse la dosar la momentul la care instanța a analizat motivele de recurs și a pronunțat hotărârea atacată cu prezenta contestație în anulare.

Solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată și motivată, în scris, urmând să solicite cheltuieli de judecată, pe cale separată.

Reprezentantul intimaților având cuvântul în combaterea contestației în anulare arată că aceasta este inadmisibilă întrucât susținerile contestatorilor nu au nici o bază legală întrucât atât instanța de fond cât și instanța de apel se pronunțaseră cu privire la faptul că acțiunea ar fi fost lovită de nulitate pentru că a fost depusă de o persoană fără calitate.

Arată că instanța de recurs a avut în vedere motivul trei de recurs și l-a analizat, astfel că prezenta contestație este inadmisibilă.

Curtea reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Asupra contestației în anulare de față,

Prin decizia civilă nr.1371/01.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie s-a respins ca nefondat recursul formulat de recurenții-pârâți S.-V. A. I., S.-V. V. și S.-V. M., împotriva deciziei civile nr.631 A din 10.06.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/299/2008,în contradictoriu cu intimații-pârâți L. A. E. și H. C.-Erna; a obligat recurentul să achite 1.000 lei cheltuieli de judecată intimatului L. A. E..

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 07.10.2008, astfel cum a fost precizată la termenul din data de 10.06.2010, reclamanții L. A. E. și H. C. Erna au solicitat obligarea pârâților S. V. V., S. V. M., S. V. A. la plata sumei de 125.000 lei reprezentând lipsa de folosința a apartamentului nr. 2 situat în București, .. 6, etaj 1, sector 1, folosit de pârâți fără drept în perioada aprilie 2006 până în prezent, să constate că pârâții nu sunt beneficiarii dreptului de protecție recunoscut foștilor chiriași din case trecute în proprietatea statului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr._/14.10.2010, pronunțată în dosarul nr._/299/ 2008, Judecătoria Sectorului 1 București a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților ca neîntemeiată; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiată; a admis acțiunea precizată privind pe reclamanții L. A. E., H. C.-Erna și pe pârâții S.-V. V., S.-V. M., S.-V. A. I.; a obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de 125.000 lei contravaloare lipsă de folosință a imobilului situat în București, ..6, etj.1, ., conform raportului de expertiză omologat în cauză, precum și la plata sumei de 4.547 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 7.09.2005 a fost pronunțata decizia civila nr.1070 de Curtea de Apel București, în baza căreia, cu caracter irevocabil s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumpărare nr._ /1996 încheiat între S. V. V. și . ca obiect apartamentul nr. 2 situat în București, .. 6, etaj 1, sector 1 și a fost obligat pârâtul sa lase în deplina proprietate și liniștita posesie a reclamanților din prezenta cauza imobilul.

Prin efectul obligatoriu al hotărârii judecătorești sunt emise,în consecința dispoziția nr.5313/15.02.2006,completată și modificată prin dispoziția nr. 5407/1.03.2006 de Primăria Municipiului București, în temeiul cărora imobilul situat în București, .. 6, etaj 1, sector 1 format din construcție: SI+SII+P+E1+E2 și 3 garaje, cu excepția apartamentului nr.1, de la parter.

La data de 30.03.2006 a fost încheiat și semnat procesul verbal de predare primire a imobilului, în temeiul celor doua dispoziții.

Prin sentința civila nr._/13.12.2007 pronunțata de Judecătoria Sector 1 București, în dosar civil nr._/299/2007, a fost admisa acțiunea reclamanților și s-a dispus evacuarea celor trei pârâți din imobilul care face obiectul cauzei. Hotărârea judecătoreasca a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea căilor de atac promovate.

Prin urmare, față de realitatea conținuta și intrata în autoritatea lucrului judecat, instanța a reținut ca reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 2.

Instanța de fond a reținut că legitimarea procesual activa presupune existenta unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății.

Cu privire la susținerile pârâților, instanța a reținut netemeinicia acestora. Astfel, în ceea ce privește apărarea pârâților în sensul ca decizia civila nr.1070/2005 pronunțata de Curtea de Apel nu le este opozabila, instanța a atras atenția asupra dispozitivului hotărârii arătate. De asemenea, în același dispozitiv este reținuta, cu putere de lucru judecat nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumpărare nr._ /1996. Examinând mențiunile contractului nr._ /1996, atașat la dosarul cauzei la fila 180, instanța a constatat ca vizează dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 2.

Așadar, legitimarea procesuala a reclamanților este data de dobândirea dreptului de proprietate asupra acestui apartament. Or, titularul dreptului de proprietate, în virtutea atributelor sale consacrate de prevederile art.180 C.civ, are calitatea procesuala pentru a sta în judecată și a solicita contravaloarea lipsei de folosința de la cel care, fără drept, deține unul dintre aceste atribute, aducă usus.

Calitatea procesual pasiva presupune identitatea între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

Pentru a reține netemeinicia excepției, instanța a avut de asemenea, în vedere considerentele și dispozitivul deciziei civile nr.1070/2005.

Susținerea pârâților în sensul ca dețin calitatea de comodatari ai apartamentului în temeiul contractului de comodat încheiat la data de 15.07.2008 cu numita Solvanu V. Renee, nu este în măsura sa probeze teza arătata. . cauzei,sunt depus un înscris denumit «contract de comodat», încheiat la data de 29.04.2009, și un înscris denumit «contract de comodat, încheiat la data de 15.07.2008 », însa la data încheierii acestora decizia civila nr. 1070/2005 își producea efectele, ceea ce înseamnă ca reclamanții dețineau dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 2, prin urmare doar aceste persoane puteau încheia un act prin care sa se transmită folosința acestui imobil. Mai mult decât atât, înscrisul atașat la dosar nu cuprinde o data certa anterioara spre a fi opusa titularului dreptului de proprietate.

In speța, a fost dovedit faptul ca pârâții folosesc apartamentul, fără a plăti vreo suma de bani cu acest titlu. Argumentele aduse de pârâți nu fac proba contrarie, iar multe dintre ele nu au legătura cu situația juridica dedusa spre soluționare.

Astfel, pârâții în esență, învederează inexistența dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului. Insă, pe de o parte, instanța nu a fost investita să analizeze condițiile în care reclamanții au dobândit dreptul, iar pe de alta parte, titlul invocat-decizia civila nr. 1070/2005 este intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând face obiectul unor discuții pe fondul raportului juridic.

Potrivit art.998-999 C.civ, cel care cauzează altuia un prejudiciu este obligat să îl repare.

In speță, instanța a constatat întrunite condițiile răspunderii civile delictuale. Fapta ilicita este probata prin însăși acțiunea de folosire de către pârâți a spațiului care face obiectul prezentei cauze, fără a deține vreun titlu pentru folosința imobilului și fără a plăti un preț pentru aceasta utilizare.

Pârâții recunosc folosirea apartamentului, concluzie ce se desprinde atât din notele formulate la dosar,cât și din cadrul răspunsului la interogatoriul administrat numitului S. V. V.-răspunsul la întrebarea nr. 5, fila 91 din dosar.

Din probatoriul administrat rezulta în mod cert prejudiciul suferit de către reclamanta. Astfel, pârâții au folosit un spațiu aparținând reclamantei fără a achita contravaloarea prețului folosinței. De altfel, principiul general în răspundere civila delictuala este cel al reparării integrale a prejudiciului cauzat, ceea ce înseamnă ca autorul prejudiciului este obligat sa repare atât prejudiciul efectiv cât și beneficiul nerealizat-lucrum cessans.

Legătura de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciul creat este probata, având în vedere raporturile juridice existente și dovedite între părți.

Față de aceste precizări, instanța a constatat întrunite condițiile răspunderii delictuale.

Prin urmare, pentru perioada de timp, așa cum a fost precizata, părțile nu au avut încheiata vreo convenție cu privire la folosirea imobilului, iar reclamanții au fost privați de folosința acestui spațiu, în conformitate cu destinația pe care o are, fapt care a cauzat acestora prejudicii.

Potrivit art.480 C.civ, proprietatea este dreptul unei persoane de a dispune de un bun în mod exclusiv și absolut, în limitele prevăzute de lege.

In speța, reclamanții au făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra bunului si, deși legea le acorda prerogative exclusive și absolute asupra bunului, în realitate proprietarul nu are atributul folosinței-sus.

Instanța, în argumentarea acestei soluții, a avut în vedere concluziile raportului de expertiza efectuat în cauza .

In acest sens, instanța, văzând metoda și valorile stabilite de expert și perioada de timp precizata de reclamanta, va obliga pârâții la plata sumei de_ lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosința a apartamentului nr. 2.

Instanța nu a analizat susținerile părților în sensul ca pârâții dețin o locuința în condițiile Legii nr.114/1996, restituită numitei Solvanu V. Rene întrucât acestea nu pot fi antamate obiectului prezentei cauze, iar instanțele judecătorești au statuat deja, în mod irevocabil, atât asupra constatării dreptului de proprietate al reclamanților, cât și cu privire la evacuarea pârâților din imobil.

In baza tuturor acestor considerente, instanța a admis acțiunea așa cum a fost precizata și a obligat pârâții în solidar la plata sumei de bani arătate reprezentând contravaloarea lipsei de folosința a imobilului.

În baza art. 274 raportat la art. 277 C.proc.civ, instanța a obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de 4547 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar (3.747 lei), onorariu de expertiza (800 lei).

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții S. V. A.-I., S. V. V. și S. V. M., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond .

Prin încheierea de ședință de la termenul din 03.12.2012, Tribunalul a calificat prezenta cale de atac ca fiind apelul.

În motivele de recurs, calificat apel, apelanții au arătat că instanța de fond a pronunțat o sentința cu încălcarea formelor de procedura prevăzute de art.105.al.2 C.P.C, situație care atrage nulitatea absoluta a sentinței de fond.

Sub acest aspect, au arătat că apelantul a fost chemat în judecată de reclamanți sub numele de S. V. A.,fără menționarea prenumelui I..

Încă de la primul termen de judecata respectiv 20.11.2008, cererea formulata pentru lipsa de apărare este semnata doar de pârâtul S. V. V., nu și de S. V. A. I. și ulterior până la termenul de judecata din 11.12.2008 a fost citat sub numele de S. V. A..

La fila 38 dosar fond a fost depusa o delegație în care se menționează și numele de S. V. A., nu este trecut și prenumele I., împuternicirea nefiind semnata de acest apelant, întrucât nu a mandatat pe nimeni să îl reprezinte în prezenta cauză, situație care face obiectul unei plângeri depuse la Baroul București.

In continuare, toate actele de procedura au fost întocmite pe numele de S. V. A. și s-a considerat de instanța ca este reprezentat de un apărător deși acesta nu a împuternicit pe nimeni sa îl reprezinte în prezenta cauza, iar toate actele de procedura au fost emise pe numele S. V. A.,fără menționarea prenumelui I.,deși reclamanții au depus la dosar o precizare la 28.09.2010 ca să fie citat cu numele de S. V. A. I..

Pe parcursul derulării procesului ceilalți doi pârâți au renunțat la serviciile apărătorului, astfel că la data de 11.12, 2009, la fila 85 dosar fond a fost depusa o noua delegație doar pentru pârâtul S. V. V. și pârâta S. V. M., apelantul S. V. A. I. nemaifiind menționat în delegație și nici citat cu prenumele de I..

Deși nu a fost citat niciodată în prezenta cauza sub numele de S. V. A. I. până în ședința din 14.10.2010, pentru prima data se menționează numele său, iar la acel termen nu a fost reprezentat de nici un apărător delegația emisa la 11.12.2009 era doar pentru ceilalți doi pârâți, instanța de fond a soluționat cauza pe fond, fiind lipsa de procedura cu apelantul încălcând dispozițiile art.105 al.2 C.P.C ., cauza care atrage nulitatea absoluta a sentinței pronunțata de instanța de fond.

Un alt motiv de apel, este acela că instanța în mod greșit a constatat ca se impune obligarea apelantului S. V. A. I. la contravaloarea lipsei de folosința, omițând faptul ca apelantul are în ființă un drept de proprietate asupra imobilului în cauza motivat de următoarea situație:

Apelantul este moștenitorul defunctei S. V. Renee decedata la data de 07.08.2008, conform certificatului de moștenitor nr. 27/29.04.2009 și suplimentului certificatului de moștenitor nr. 39/27.07.2009 emise de BNP Silvana -B. T..

Defuncta S. V. Renee împreuna cu defunctul sau soț S. V. S. au dobândit în timpul căsătoriei în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.254 din 20.12.1996, . în imobilul din București ..6, etj. l, sector 1, compus din 3 camere, vestibul, wc, hol locuibil oficiu, baie, hol, bucătărie, cămara, balcon în suprafața de 4, 26 mp, magazie de 8,05 m.p., camera serviciu de 6, 40 m.p., boxa de 5, 63mp, garaj de 21,25 m.p., cu o suprafața totala de 121mp și o cotă indiviză de 32, 60% din părțile comune ale imobilul, iar prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 672/24.06.1997 au dobândit boxa în suprafața de 8, 48 m.p. reprezentând o cota indiviza de 2, 26% din imobilul situat în București .. 6, etj. l, ..

După decesul lui S.-V. S., a fost emis certificatul de moștenitor nr. 37/29.08.2002 emis de BNP S. Tabarana, din care rezulta ca din masa bunurilor succesorale ramase de urma acestuia face parte cota de l/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 2 situat în imobilul din București .. 6, etj.l, sector l, compus din 3 camere, vestibul, wc, hol locuibil oficiu, baie, hol, bucătărie, cămara, balcon în suprafața de 4, 26mp, magazie de 8, 05 m.p., camera serviciu de 6, 40 m.p., boxa de 5, 63mp, garaj de 21,25 m.p., cu o suprafața totala de 121mp și o cota indiviza de 32, 60%din părțile comune ale imobilului, iar prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 672/24.06.1997 au dobândit boxa în suprafața de 8, 48 m.p. reprezentând o cota indiviza de 2, 26% din imobilul situat în București .. 6, etj. l, ..

Conform aceluiași certificat de moștenitor se menționează ca moștenitorii defunctului S.-V. S. sunt S. V. Renee care în calitate de soție supraviețuitoare îi revine cota de 1/4 din masa bunurilor succesorale, iar pârâtul S. V. V., căruia îi revine cota de 3/4 din întreaga succesiune.

Așa cum a menționat mai sus după defuncta S. V. Renee decedata la data de 07.08.2008, a fost emis certificatul de moștenitor nr. 27/29.04.2009 și suplimentul certificatului de moștenitor nr.39/27.07.2009 emise de BNP Silvana - B. T., din care a rezultat că apelantul are calitatea de moștenitor legal și acestuia îi revine întreaga masa succesorala, însă din componenta acesteia nu a fost cuprinsa și cota de 1/2 din imobilul situat în București, .. 6, etj. l, sector 1 pe care aceasta a dobândit-o în timpul căsătoriei cu S.-V. S. și cota de 1/4 din cota de 1/2 pe care a moștenit-o conform certificatului de moștenitor nr. 37/29.08.2002 emis de BNP S. Tabarana, astfel ca apelantului în calitate de moștenitor al defunctei S. V. RENEE îi revine și cota de 5/8 din . București .. 6, etj. l, sector l pe care 1-a dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.254 din 20.12.1996 și a contractului contractul de vânzare-cumpărare nr. 672/24.06.1997.

Apelanții solicită să se constate că decizia civila nr.1070/2005 pronunțata de Curtea de Apel București și actele subsecvente nu i-au fost opozabile autoarei sale S. V. Renee, căreia îi revenea cota de 5/8 din . București .. 6, etj. l, sector l pe care l-a dobândit în baza în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 254 din 20.12.1996 și a contractului contractul de vânzare-cumpărare nr. 672/24.06.1997 și care deși era în viata când s-a pronunțat decizia civila nr. 1070/2005 pronunțata de Curtea de Apel București nu a fost chemata în judecata când s-a solicitat nulitatea absoluta a celor doua contracte de vânzare-cumpărare menționate mai sus, astfel ca apelantul având calitatea de moștenitor al acesteia îi revine cota de 5/8 din imobil situație care trebuie avuta în vedere de instanța în aprecierea titlului locativ asupra imobilului în litigiu și solicitarea de a fi obligat la lipsa de folosința.

Apelanții au arătat că de asemenea convocarea la efectuarea raportului de expertiza s-a făcut pe numele de S. V. A. fără prenumele I., situație care atrage nulitatea absoluta a acestuia.

Referitor la fondul cauzei privind valoarea lipsei de folosință, apelanții solicită să se constatate că aceasta este exagerată în raport de cerere și oferta pe piața imobiliara privind ofertele de închiriere, suma stabilită prin raport este echivalenta cu valoarea de piața a imobilului dacă acesta ar fi înstrăinat sub acest aspect rămâne să examineze criticile formulate de ceilalți doi pârâți referitoare la obiecțiunile formulate la raportul de expertiza.

Prin întâmpinarea formulată, intimații-reclamanți L. A.-E. și C.-Erna au solicitat respingerea ambelor recursuri, calificate apeluri,ca nelegale.

Cu privire la prima critică și anume faptul că pârâtul S. Vițianu A.-I. nu ar fi fost citat și cu prenumele al doilea, I. ,au solicitat respingerea pentru următoarele motive: cei trei pârâți formează o familie – soț - soție - fiu. Aceștia au avut apărător angajat inițial, pe doamna avocat Dugulanu luliana. Ulterior renunțând la serviciile acesteia 1-au angajat pe dl av. Ț. P. A.. Ambii avocați au depus delegații avocațiale pentru toți membrii familiei S. Vițianu, unde fiul acestora este înscris cu un singur prenume, cel de A., fără I. și semnează delegațiile avocațiale.

Reclamanții, la momentul în care au formulat cererea de chemare în judecată, în pretenții, au avut în vedere fostul contract de închiriere, din 1996, unde fiul celor doi recurenți-pârâți era înscris „S. V. A." deci fără I., precum ș adresa nr. 760.466 din 17 mai 2006 eliberată de Sectia l Politie care, la solicitarea reclamanților referitoare la „cine ocupă în prezent apartamentul nr. 2 din .. 6, .-a răspuns că aici locuiesc: „S. V. V. cu soția sa M. și fiul lor A.".

De asemenea, și în alte dosare S. V. A.-I. și-a ascuns al doilea prenume de I., semnând doar cu un prenume, ceea ce înseamnă că și-a însușit situația.

Pe parcursul procesului, în fața instanței de fond pe când semna cu un singur prenume și având apărător ales, incidental reclamanții au aflat că are un al doilea prenume, cel de I. și au solicitat efectuarea modificărilor cuvenite inclusiv în sistemul ECRIS, ceea ce instanța a aprobat și dispus.

Faptul că toți trei pârâții au avut apărători (doi) la instanța de fond, că au achiesat cu toții, deliberat la un singur prenume - de A. - conduce la concluzia unei rele credințe în exercitarea drepturilor civile de către toți pârâții

Intimații reclamanți au arătat că ambele recursuri sunt aproape identice, încercând prin aceasta să creeze impresia că sunt două grupuri de persoane care critică sentința Judecătoriei Sectorului l (recurată) din perspective și situații diferite, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Cât privește motivul că S. V. A.-I. este moștenitorul bunicii sale S. V. Renee, a solicitat să fie respins pentru motivele enunțate în continuare, cu respectarea unei cronologii impusă de situație. Prin Decizia civilă nr.1070/07.09.2005 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr.254/20.12.1996 și nr.672/24.06.1997 privitoare la apartamentul nr. 2 din .. 6, .. S-a stabilit astfel că intimații-reclamanții L. A.-E. și H. C.-Erna,sunt proprietarii imobilului (apartamentul nr. 2).

S. Vițianu Renee, s-a stabilit în Mexic anterior anului 1996, când s-au încheiat cele două contracte, a căror nulitate absolută a fost constatată prin decizia nr.1070/07.09.2005. S. Vițianu Renee a decedat la 07.08.2008, având ca moștenitor din clasa I de moștenitori pe fiul său S. Vițianu V..

S. Vițianu V., promovase în nume propriu, la 24 iulie 2008, o acțiune în pretenții împotriva Ministerului Finanțelor Publice (Judecătoria Sectorului 5, Dosar nr._ ) prin care a cerut să-i fie restituit prețul actualizat plătit cu ocazia încheierii celor două contracte de vânzare cumpărare care au fost anulate prin decizia civilă nr. 1070 din 07.09.2005 a Curții de Apel București. Pentru a formula o asemenea cerere, reclamantul din acel dosar, respectiv recurentul-pârât din prezentul dosar, dl. S. V. V. spune, textual în acțiune că autorul său S. Vițianu S. a cumpărat apartamentul nr. 2 situat în București, ..6, ., încheindu-se cele două contracte arătate de noi mai înainte, respectiv nr. 254/1996 și nr. 672/1997 și că prin decizia civilă nr. 1070/07.U9.20U5 a Curții de Apel București - Secția a IV- civilă s-a constatat în mod definitiv și irevocabil nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare nr.254/1/20.12.1996 și nr.672/1/24.06.1997,ca urmare a introducerii acțiunii foștilor proprietari H. C. Erna și L. A.-E..

Prin Sentința civilă nr. 7437/15.10.2008, Judecătoria Sectorului 5 a admis acțiunea reclamantului S. Vițianu V., Ministerul Finanțelor Publice fiind obligat să-i restituie prețul actualizat plătit în 1996 și 1997 cu ocazia încheierii celor două contracte anulate. Sentința a rămas irevocabilă și prețul i-a fost restituit.

După 7 luni de la decesul lui S. Vițianu Renee și probabil încasarea și a prețului actualizat, S. Vițianu V., în mod voluntar „renunță" la moștenirea mamei sale, venind la succesiunea acesteia fiul său (nepotul defunctei), S. Vițianu A. I..

La 29 martie 2009 s-a eliberat Certificatul de moștenitor de pe urma defunctei S. Vițianu Renee, având ca moștenitor pe S. Vițianu A.-I., nepot de fiu, iar la succesibili renunțători pe fiul defunctei S. Vițianu V.. De asemenea, la rubrica corespunzătoare bunurilor imobile din masa succesorală se arată expres „Nu s-au declarat" (a se vedea certificatul de moștenitor nr. 27/29.04.2009).

Nu s-a înțeles de unde a rezultat că S. V. A.-I. ar fi moștenitor al bunicii sale pentru apartamentul nr. 2 din .. 6. Se poate observa încercarea pe căi ilegale, prin fraudă să-și însușească apartamentul proprietatea intimaților reclamanți.

Mai mult, în luna iulie 2009, moștenitorul defunctei S. V. Renee, nepotul, S. V. A.-I., obține un al doilea Certificat de moștenitor nr. 39 din 27.07.2009, supliment la Certificatul de moștenitor nr.27/29.04.2009,dar pentru un alt imobil,apartamentul nr.8 situat în București, sector 2, ., .> Cei trei recurenți-pârâți S. V. V., S. V. M. - soți și fiul acestora S. V. A.-I. încearcă permanent să ascundă adevărul, așa cum vom arăta în continuare:

Astfel, în anul 2008, S. V. V. a promovat o acțiune în numele mamei sale, S. V. Renee, fără să aibă mandat din partea acesteia solicitând să se constate că respectiva „reclamantă" ar avea un drept de proprietate pentru 5/8 din apartamentul nr.2, din .. 6. În acest dosar, dând dovadă de o nesinceritate totală și încercând să inducă în eroare instanța de judecată, a prezentat instanței un Contract de comodat încheiat între S. V. Renee - comodant pe de o parte și „S. V. V., S. V. M. și S. V. A." în calitate de comodatari.

Deci, recurentul-pârât S. V. A. I., din prezenta cauză, nu a folosit al doilea prenume de I..

In anul 2009, în schimb, după ce obține Certificatul de moștenitor nr. 27/ 29.04.2009 în care la masa succesorală sunt trecute ca bunuri mobile „obiecte de uz casnic și gospodăresc" evaluate la suma de 1000 lei, iar la rubrica,bunuri imobile,după cum a mai arătat -„nu s-au declarat", moștenitorul S. V. A. I. - fostul comodatar din contractul de comodat din data de 15.07.2008, devine comodant sub numele de S. V. A. I. „având calitatea de titular de drept procesual (moștenitor legal al defunctei S. V. Renee încheie un alt Contract de comodat cu părinții săi S. V. V. și S. V. M. pentru apartamentul nr. 2 din .. 6, .> Reclamanții au promovat acțiunea ce face obiectul Dosarului_/299/2008 la 20 noiembrie 2008, când aveau cel puțin trei documente din care rezulta că recurentul se numește S. V. A., că nu mai are alt prenume. De altfel, și întâmpinările făcute în fața instanței de fond sunt semnate numai cu prenumele de A..

Prin cererea depusă la 03.12.2012, apelanții au invocat ca motiv de ordine publică excepția lipsei calității de reprezentant și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.

În susținerea acestor excepții, apelanții au invocat dispozițiile art. 67 C.pr.civilă, arătând că acțiunea a fost depusă la 07.10.2008 de către avocata M. M., care nu avea nici o calitate în dosar și care nu a prezentat judecătorului de serviciu împuternicirea avocațială de reprezentare a celor doi pretinși reclamanți, L. A.-E. și H. C.-Erna și nici nu a făcut dovada achitării unei taxe de timbru la valoarea pretențiilor.

Au arătat că reprezentarea și introducerea pe rol a unei acțiuni judecătorești se poate face fie de reclamanți personal, fie de către un avocat, în temeiul unei împuterniciri avocațiale din care să rezulte dreptul de a depune acțiuni și de a-i reprezenta pe reclamanți.

Din rezoluția de primire a dosarului rezultă că s-a prezentat avocat M. M., care a depus acțiunea, prezentând judecătorului de serviciu doar legitimația de avocat.

Din cele două împuterniciri avocațiale aflate la filele 47 și 48 ale dosarului de fond, depuse abia la al treilea termen de judecată, a rezultat doar existența unui contract de asistență juridică încheiat între C. I. și avocat C. M., care nu permiteau avocatei M. M. să depună acțiunea în pretenții din dosarul nr._/299/2008.

În aceste condiții, acțiunea apare ca fiind inadmisibilă și lovită de nulitate absolută, fiind formulată de o persoană care nu are calitate procesuală activă în dosar.

Apelanții au invocat și dispozițiile art. 105 alin. 2 C.pr.civilă, arătând că vătămarea care le-a fost produsă nu poate fi înlăturată decât prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active.

Prin încheierea de ședință de la termenul din 03.12.2012, Tribunalul a calificat excepția lipsei calității procesuale active ca o excepție de ordine publică ce vizează fondul cauzei dispunând analizarea acesteia împreună cu celelalte motive de apel.

La data de 28.01.2013 apelanții au depus motive de apel, pe care Tribunalul le-a apreciat tardive prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 28.02.2013.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, în copie: cerere de chemare în judecată și sentința civilă nr. 7437/15.10.2008, din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București; plângerea de Carte Funciară și sentința civilă nr.7416/14.05.2007, din dosar nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București; contracte de comodat din 15.07.2008 și din 29.04.2009; Hotărârea nr. 8860/28.02.2012 a Baroului București; contract de asistență juridică . nr._/ 2012; contract de asistență juridică nr._/17.05.2011; procură judiciară autentificat sub nr. 919/12.11.2009 de B.N.P. S. L. I.; procură judiciară dată de L. A.-E. d-lui avocat C. I. la 23.01.2012, purtând apostila conform Convenției de la Haga;procuri judiciare date de H. C.-Erna d-lui avocat C. I. la datele de 23.11.2009 și 25.01.2012, purtând apostila conform Convenției de la Haga; Declarație dată de L. A.-E. la 07.03.2012, purtând apostila conform Convenției de la Haga;raport de expertiză grafoscopică nr. 285/29.02.2012, întocmit de expert criminalist E. G.; decizia civilă nr.122/14.02.2005 pronunțată în dosarul nr.2845/2004 de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, copia Ordonanței de N.U.P. dată la 29.08.2012 în dosarul nr. 198/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție; Rezoluția din 11.03.2013 dată în dosarul nr. 733/II2/2013 de P. de pe lângă Curtea de Apel București;

A fost administrată proba cu interogatoriul intimaților reclamanți (interogatoriu depus la f. 270-275 dosar cenzurat de Tribunal prin încheierea din 28.02.2013-f. 276-277, răspunsurile fiind depuse la f. 340-343), proba cu interogatoriul apelantului S. V. V., în privința S. V. A. I. fiind dispusă aplicarea art.225 C.pr.civilă, față de neprezentarea nejustificată la interogatoriu.

Prin decizia civilă nr.631 A/10.06.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei calității de reprezentant în formularea acțiunii introductive, calificate ca motive de apel de ordine publică, ca neîntemeiate, a respins ca nefondate apelurile formulate de apelanții pârâți împotriva sentinței civile nr._/14.10.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, și a obligat pârâții la 1.860 lei cheltuieli de judecată către intimatul Lindmer A. E..

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut cu privire la primul motiv de apel, care viza nerespectarea dispozițiilor privind procedura de citare cu apelantul pârât Solvanu V. A. I. că acesta nu este de natură să atragă nulitatea sau desființarea sentinței civile apelate.

S-a avut în vedere în acest sens, că, într-adevăr, în cuprinsul acțiunii introductive numele acestui pârât a fost menționat Solvanu V. A., astfel cum rezultă din anexa contractului de închiriere nr. 6013/26.03.1996 (f. 215-217 dosar fond) și cum a fost declarat de către apelanții Solvanu V. V. și M., organelor de poliție din cadrul Secției 1 Poliție București, astfel cum a rezultat din adresa nr. 760.466/17.05.2006 emisă de Secția 1 Poliție București (fila 214 dosar fond).

Și prin hotărârile pronunțate în dosarul nr._ având ca obiect contestația la executare formulată de Solvanu V. A. I. și Solvanu V. V., s-a stabilit că în mod constant apelantul S. V. A. I. a folosit uneori doar prenumele de A. și nu A. I. (f. 294 dosar apel).

Considerentele hotărârilor menționate sunt susținute și de aspectele rezultate din plângerea formulată de apelanți împotriva încheierii nr._ din dosarul nr._/01.09.2006 al Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1 București, în care apelantul folosește doar prenumele de A. și nu A. I. (f. 27, 28 dosar apel).

Prin urmare, în condițiile în care apelantul S. V. A. I. a folosit uneori doar prenumele de A. și alteori prenumele complet A. I., Tribunalul a apreciat că apelanții urmăresc să se prevaleze de propria turpitudine pentru a obține desființarea unor acte procedurale, ceea ce însă nu este permis de dispozițiile art. 108 alin. 4 C.pr.civilă, potrivit cărora „nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt”.

Tribunalul a constatat, de asemenea, că ulterior, în fața instanței de fond, prin cererea precizatoare depusă la 07.10.2010 reclamanții au indicat numele complet al pârâtului, incluzând și prenumele I., aspect față de care pârâtul Solvanu V. V., aflat în litisconsorțiu procesual sub aspect pasiv cu ceilalți pârâți, nu a înțeles să invoce faptul că, față de pârâtul Solvanu V. A. I., nu ar fi fost realizate corespunzător actele de procedură, pentru a invoca acest aspect în calea de atac, în manifestarea aceleiași atitudini procesuale de nerespectare a dispozițiilor art. 723 alin. 1 C.pr.civilă.

În ceea ce privește aspectul că apelantul pârât Solvanu V. A. I. nu ar fi fost reprezentat în fața instanței de fond, întâmpinarea fiind semnată în numele său de avocat I. Dugulan, care nu avea nici un mandat din partea acestuia, Tribunalul l-a constatat nerelevant, câtă vreme apelantul pârât a fost citat la termenele de judecată ulterioare, inclusiv pentru termenul din 07.10.2010, la care pricina s-a judecat pe fond, astfel cum rezultă din citațiile aflate la filele 81și 190 dosar fond.

Prin urmare, Tribunalul a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art.105 alin. 2 C.pr.civilă, neputând fi reținută nici o vătămare procesuală pe care să o fi suferit apelantul pârât Solvanu V. A. I. prin nemenționarea prenumelui I..

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, invocată de apelanți ca motiv de ordine publică, la 03.12.2012, Tribunalul a constatat că prin argumentele invocate în susținerea acestei excepții, apelanții au invocat în realitate excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului care a depus acțiunea în fața Judecătoriei Sectorului 1 București, avocat M. M..

Tribunalul a apreciat nerelevante împrejurarea că avocata M. M. nu avea un contract de asistență cu reclamanții, precum și împrejurarea că avocata M. M. nu ar fi avut calitatea de avocat definitiv sau nu ar fi făcut parte din Cabinetul Avocatului C. I., la data depunerii acțiunii, respectiv 07.10.2008.

Astfel, dispozițiile art.67 alin. 1 C.pr.civilă se referă la un mandat pentru exercițiul dreptului de chemare sau reprezentare în judecată, care este diferit de împuternicirea pentru realizarea unei operațiuni administrative, cum este aceea de depunere a acțiunii la registratura unei instanței sau la un oficiu poștal.

În cauză, mandatul pentru exercițiul dreptului de chemare și pentru reprezentare în judecată a fost dat de reclamanți avocatului C. I., iar în temeiul acestui mandat, avocatul C. I. a încheiat în numele reclamanților contractul de asistență juridică nr._/01.10.2008 (f. 66 dosar fond).

Deși la dosarul de fond nu a fost depus și mandatul acordat avocatului C. I. de către reclamanți, acest fapt nu a fost invocat de către pârâți, iar ulterior această lipsă a fost complinită, prin depunerea procurilor judiciare date la 23.11.2009 și 25.01.2012 de reclamanta H. C. Erna purtând apostila conform Convenției de la Haga și a Declarației dată la data de 07.03.2012 în Germania de reclamantul L. A. E. purtând apostila conform Convenției de la Haga, prin care reclamanții declară că l-au mandatat începând cu ianuarie 2006 pe dl avocat C. I. în toate litigiile purtate cu familia S. V., fiind menționat explicit și dosarul de față,_/299/2008, precum și că recunosc și își însușesc toate acțiunile făcute în numele reclamanților

Prin urmare, Tribunalul a apreciat că a fost făcută dovada calității de reprezentant a avocatului C. I. pentru ambii reclamanți.

Totodată, Tribunalul a apreciat că nedepunerea taxei judiciare de timbru odată cu acțiunea nu are nici o relevanță în privința calității de reprezentant al avocatului semnatar al cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, Tribunalul a apreciat că nici aceasta nu poate fi reținută.

În susținerea acestei excepții apelanții pârâți au invocat faptul că decizia civilă nr.1070/07.09.2005, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr.5088/2004, nu le este opozabilă acestora, după cum nu a fost opozabilă nici autoarei S. Vițianu Renee.

Sub un prim aspect, Tribunalul a avut în vedere că legitimitatea procesuală a reclamanților este dată de calitatea de proprietari asupra imobilului, care nu este conferită de decizia civilă nr.1070/07.09.2005, prin care a fost doar recunoscut dreptul acestora pe calea acțiunii în revendicare, ci de actul originar actul de vânzare cumpărare nr._/1939, actul adițional din 21.11.1939 și autorizația de construire nr. 16P/04.06.1942 precum și de actul de moștenire emis de Judecătoria Bamber, Germania în anul 1985 de pe urma defunctei S. S., în temeiul cărora au fost emise și dispozițiile de restituire în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziții care, potrivit art. 25 alin. 4 din lege, au natura juridică a unui titlu de proprietate.

Sub un alt aspect, Tribunalul a avut în vedere împrejurarea că decizia civilă nr.1070/07.09.2005 a fost pronunțată în contradictoriu cu apelantul pârât S. V. V., astfel încât, acesta nu poate susține că nu îi este opozabilă.

Sub un alt aspect, Tribunalul a avut în vedere faptul că prin decizia menționată s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare nr._ /1996 și nr.672/1/24.06.1997 încheiate între S.C. ROMCONFORT S.A. și S. V. S., pentru apartamentul nr. 2 situat în București, ..6, compus din 3 camere, vestibul, wc, hol, magazie, cameră de serviciu și garaj și pentru boxa în suprafață de 8,48 m.p., reținându-se că la încheierea contractelor atât vânzătorul cât și cumpărătorul au fost de rea credință.

Prin decizia menționată nu s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractelor, respectiv doar pentru cota de 1/2 ce ar fi revenit cumpărătorului S. V. S. în raport de regimul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, ci, s-a constatat nulitatea absolută a contractelor în integralitatea lor.

De altfel, dat fiind regimul specific al acțiunii în constatarea nulității conturat de dispozițiile art. 45 din Legea nr. 10/2001 (în sensul că asemenea contracte încheiate pentru imobile trecute fără titlu în proprietatea Statului și care deci nu intrau în sfera de aplicare a Legii nr.112/1995 și nu ar fi putut face obiectul vânzării către chiriași, puteau fi salvate de la efectul nulității doar de buna credință a cumpărătorului), verificarea bunei credințe ca și cauză de salvgardare a contractului se putea face doar în persoana cumpărătorului menționat în cererea de cumpărare și în contract, iar neîndeplinirea condiției ca actul să fi fost încheiat cu bună credință se întinde asupra întregului contract, independent de faptul că la data încheierii contractului cumpărătorul ar fi fost căsătorit dar soțul/soția nu ar fi fost menționați în contract și nu ar fi fost citați în litigiul având ca obiect anularea contractului.

Sub un ultim aspect, Tribunalul a avut în vedere faptul că în discuție este pusă problema efectelor juridice ale unei hotărâri judecătorești sub aspectul obligativității și relativității acesteia.

Sub aspectul relativității efectelor juridice ale unei hotărâri judecătorești, doctrina și jurisprudența admit că, din punct de vedere procedural, efectele unei hotărâri judecătorești se produc în privința părților litigante, în sensul că acestea sunt ținute să execute obligațiile care sunt stabilite în sarcina lor prin hotărâre.

Totodată însă, hotărârea se impune cu aceeași forță juridică și terților, care nu au participat la judecată, dar care sunt ținuți de statuările hotărârii judecătorești asupra chestiunilor de fapt și de drept care au format obiectul judecății. Acest efect este cunoscut sub numele obligativitatea hotărârii judecătorești.

Apelanții pârâți încearcă să se prevaleze de efectul relativității, susținând că hotărârea nu le este opozabilă pentru că nu au participat la judecată.

Tribunalul a apreciat însă că și în privința lor operează efectul obligativității hotărârii judecătorești, astfel încât efectul asupra dreptului material dedus judecății, respectiv pierderea dreptului de proprietate prin anularea contractelor de vânzare cumpărare, se produce și în privința acestora.

Pentru a se evita un asemenea aparent conflict între efectele hotărârilor judecătorești doctrina și jurisprudența au considerat că o acțiune în desființarea unui act juridic trebuie formulată împotriva tuturor părților actului, iar în cazul în care această condiție nu este îndeplinită, acțiunea poate fi considerată inadmisibilă.

Inadmisibilitatea este însă mai degrabă o chestiune de fond decât o chestiune procesuală, astfel încât trebuie invocată de partea interesată.

În speță, apelantul S. V. V., parte în litigiul ce a format obiectul dosarului 5088/2004 s-a opus completării acțiunii de către reclamanți prin chemarea în judecată și a soției și moștenitoarei cumpărătorului S. Vițianu S., numita S. Vițianu Renee.

Prin urmare și sub acest aspect atitudinea procesuală a apelanților este cea care a determinat situația judecării litigiului în contradictoriu doar cu S. V. V.,astfel încât,aceștia nu se pot prevala de inopozabilitatea efectelor deciziei menționate.

Concluzionând, Tribunalul a apreciat ca fiind fără temei susținerile apelanților pârâți în sensul că efectele deciziei civile nr. 1070/07.09.2005 nu se întind asupra întregului drept de proprietate asupra apartamentului nr. 2 din imobil, ci doar asupra cotei de 3/8.

Nu există nici un act juridic prin care reclamanții să fi recunoscut numitei S. Vițianu Renee vreo cotă de drept asupra imobilului în litigiu.

În condițiile în care contractele de vânzare cumpărare nr._ /1996 și nr.672/1/24.06.1997, încheiate între S.C. ROMCONFORT S.A. și S. V. S. au fost anulate integral, în patrimoniul acestuia și al numitei S. Vițianu Renee s-a desființat cu efect retroactiv dreptul dobândit, astfel încât, certificatul de moștenitor nr.37/29.08.2002 rectificat prin încheierea nr.9460/15.12.2008 de B.N.P. S. T. (emis de pe urma defunctului S. Salomon-Vitiano zis și S.-Vițianu S., de pe urma căruia au rămas ca moștenitori S. Vițianu Renee – soție supraviețuitoare și S. Vițianu V. – fiu), precum și certificatul de moștenitor nr. 27/29.04.2009 eliberat de B.N.P. Silvana B. T., (emis de pe urma defunctei S. Vițianu Renee de pe urma căruia a rămas ca moștenitor S. Vițianu A. I. – nepot de fiu), rămân fără efecte sub aspectul includerii în masa succesorală a unei cote din imobilul în litigiu și nu pot constitui titlu de proprietate în favoarea apelantului S. V. A. I., astfel cum pretind apelanții.

Certificatul de moștenitor nu constituie titlu de proprietate în sine, în condițiile în care prin moștenire se transmit doar drepturile existente în patrimoniul defunctului, iar efectul anulării contractelor se produce retroactiv, până la data încheierii acestora, dreptul ce a format obiectul acestor contracte considerându-se a nu fi intrat niciodată în patrimoniul defunctului S. V. S. și al soției acestuia S. Vițianu Renee.

În ceea ce privește motivele de apel vizând fondul cauzei, Tribunalul le-a constatat, de asemenea, nefondate.

Temeiul obligării solidare a apelanților pârâți la plata de despăgubiri l-a constituit răspunderea civilă delictuală a acestora, pentru fapta ilicită de a fi ocupat fără titlu imobilul proprietatea intimaților reclamanți după momentul anulării irevocabile a contractelor de vânzare cumpărare încheiate în baza Legii nr.112/1995, care își găsește consacrare în dispozițiile art.1003 C.civil.

Împrejurarea că în cuprinsul dispozițiilor art.5407/01.03.2006 și nr.5313/15.02.2006 emisă de Primăria Municipiului București, prin care s-a dispus restituirea imobilului către intimații reclamanți, nu sunt menționați și apelanții pârâți Solvanu V. M. și Solvanu V. A. I., este lipsită de relevanță în prezenta cauză, în condițiile în care faptul locuirii fără drept a tuturor apelanților în imobilul în litigiu – apartamentul nr. 2 din .. 6, etj. 1, sectorul 1, a fost stabilită prin sentința civilă nr._/13.12.2007 pronunțată în dosarul nr._/299/2007de Judecătoria Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr.1124/16.09.2008 a Tribunalului București Secția a V-a Civilă și irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr.1194/07.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă (f. 97-100 dosar fond). Prin această sentință s-a dispus evacuarea apelanților pârâți din imobil.

Contractul de comodat încheiat la 29.04.2009 între apelantul pârât Solvanu V. A. I.,în calitate de comodant și Solvanu V. M. și Solvanu V. V. în calitate de comodatar, cu privire la imobil, este lipsit de orice efecte juridice, neputând opera o transmitere valabilă a dreptului de folosință al imobilului către comodatari, potrivit principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis.

Criticile vizând raportul de expertiză nu au fost primite.

Astfel, împrejurarea că apelantul pârât Solvanu V. A. I. nu a fost citat și cu prenumele de I., nu atrage nulitatea raportului în condițiile art.105 alin.2 C.pr.civilă pentru considerentele avute în vedere de Tribunal la respingerea motivului de apel privind neregularitățile actelor de procedură în privința acestui apelant.

Contrar susținerilor apelanților, acest pârât este menționat și în preambulul raportului de expertiză și în borderoul recomandatelor poștale cu confirmare de primire, purtând ștampila poștei (f.113 și 173 dosar fond).

Împrejurarea că experta desemnată J. C. E. a făcut o evaluare a contravalorii lipsei de folosință fără a vedea imobilul, le este imputabil exclusiv apelanților care nu au permis accesul expertei în imobil, astfel cum rezultă din consemnările expertei cuprinse în raportul de expertiză (f. 114 dosar fond), astfel încât, nu poate fi invocat ca motiv de apel potrivit art. 108 alin. 4 C.pr.civilă.

Criticile vizând cuantumul prea mare al sumelor stabilite de expert în raport de prețul pieței, nu au fost formulate în fața instanței de fond, când apelanții au contestat doar valoarea în raport de suprafețe, astfel încât, sunt aplicabile dispozițiile art.108 alin. 3 C.pr.civilă, neputând fi invocate ulterior ca și obiecțiuni la raportul de expertiză.

De altfel, deși au invocat acest motiv, apelanții pârâți nu au produs nici o probă din care să rezulte că la data întocmirii raportului de expertiză valoarea chiriilor lunare pe piață ar fi fost mai mică decât cea avută în vedere de expert, în condițiile în care la raportul de expertiză expertul a anexat numeroase extrase asupra valorilor chiriilor practicate pe piață (f.125-171 dosar fond).

Având în vedere toate aceste considerente, Tribunalul a apreciat nefondate toate motivele de apel, inclusiv cele invocate ca excepții de ordine publică, motiv pentru care în temeiul art.296 C.pr.civilă a respins apelurile ca nefondate.

În temeiul art.274 C.pr.civilă a obligat apelanții la 1860 lei cheltuieli de judecată către intimatul L. A. E., reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 529/09.11.2012.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs, prin două cereri separate dar cu motivare identică, pârâții S. - V. A. – I., S. - V. V. și S. V. M., prin care au solicitat admiterea recursului si casarea deciziei si sentinței atacate dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 1 și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata, pentru următoarele motive:

Intimații reclamanți L. A. E. și H. C. Erna au solicitat Judecătoriei Sectorului 1 la data de 07.10.2008, in nume propriu obligarea numiților S. Vițianu V., S. Vițianu M. și S. Vițianu A. la plata sumei de 54.000 lei, reprezentând o pretinsa lipsa de folosință a apartamentului nr. 2 situat în București, .. 6, ., București. Ulterior la data de 10.06.2010 reclamanții și-au precizat obiectul acțiunii la suma de 125.000 lei.

Așa cum a rezultat din contractul de asistență juridica nr._/01.10.2008 depus de către apărătorul reclamanților, acest contract nu are menționat niciunde în conținutul sau existența vreunei procuri pentru semnarea contractului de asistență de către clienți, ci poartă doar niște semnături indescifrabile fără menționarea vreunui act de identitate sau procuri.

I. Art. 304 pct. 5. "Casarea unei hotărâri se poate cere când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2".In conformitate cu disp. art. 88 al.2 C.Pr.Civ. nerespectarea disp. al.1 pct. 4 sunt sancționate cu nulitatea actului de procedura. Toate actele de procedura privind citarea pârâtului S. Vițianu A. I. în diversele faze procedurale - citații privind termenele, citarea la efectuarea expertizei ...- s-au făcut pentru S. Vițianu A. în loc de S. Vițianu A. I..

Ultima citare a pârâtului a fost făcuta la data de 29.06.2010 pentru termenul din 07.10.2010 tot pe numele S. Vițianu A..

La data de 28.09.2010, prin registratura - între termenele de judecată-reclamanții au depus o cerere prin care au precizat instanței faptul ca numele pârâtului nu era cel sub care a fost citat pe tot parcursul procesului, ci S. Vițianu A. și au solicitat să fie modificat citativul, urmând a fi citat cu acest din urma nume.

La termenul din 07.10.2010 instanța ia act de această precizare și în mod total nelegal si curios in loc sa constate lipsa de procedura și să dispună citarea corecta a pârâtului S. Vițianu A. I. pentru un alt termen, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare. Așa cum a rezultat din încheierea de amânare a pronunțării din 07.10.2010 numitul A. nu a fost prezent in instanța, neputându-se nici măcar susține faptul ca s-ar fi acoperit lipsa de procedura.

Din verificarea tuturor documentelor din dosarul de fond referitoare la îndeplinirea procedurii de citare a sa se constată următoarea situație de fapt:împuternicirea avocațiala depusa la dosar de către avocat Dugulan I. pentru toți pârâții nu este semnata de către nici unul dintre pârâți; contractul de asistenta juridica aferent împuternicirii nu a fost nici el semnat de către nici unul dintre pârâți, contractul de asistenta juridica încheiat la data de 11.12.2009 cu dl. Avocat Taru P. A. este doar pentru pârâții S. Vițianu V. și M., pârâtul S. Vițianu A. I. nu a fost prezent niciodată în fața instanței pentru a putea fi susținuta ideea acoperirii lipsei de procedura, Conform citativelor de la termenele de judecata a fost consemnata necesitatea citării acestui pârât pentru termenele din 20.11.2008;18.12.2008; 29.01.2009; 05.03.2009; 09.04.2009; 24.09.2009; 07.01.2010; 07.10.2010; toate citațiile au fost întocmite greșit la indicațiile reclamanților din cererea introductivă de instanța, fiind încălcate disp. art.88 al.1 pct.4 C.Pr.Civ.

Așa cum s-a arătat mai sus ultima citare a pârâtului a fost făcuta la data de 29.06.2010 pentru termenul din 07.10.2010 tot pe numele S. Vițianu A.. La data de 28.09.2010, prin registratura - între termenele de judecata-reclamanții au depus o cerere prin care au precizat instanței faptul ca numele acestuia nu era cel sub care a fost citat pe tot parcursul procesului, ci S. Vițianu A. I. si au solicitat sa fie modificat citativul, urmând a fi citat cu acest din urma nume.

Simpla menționare de câtre instanța a faptului ca este modificat citativul fără citarea acestuia cu numele real și complet nu era suficientă pentru acoperirea greșelilor privind ciitarea datorate reclamanților!

Era absolut necesar – legal - ca la termenul din 07.10.2010 instanța luând act de precizarea făcută de reclamanți să constate lipsa de procedură și necesitatea citării acestui pârât pentru un nou termen cu procedura legal îndeplinita.

Pentru aceste motive, recurenții - pârâți au solicitat instanței de recurs să constate că sentința instanței de fond a fost dată cu încălcarea disp. art.105 al.2 C.Pr.Civ., iar instanța de apel nu putea să înlăture aceasta ilegalitate.

In mod total nelegal, cu o motivare în afara normelor de procedura, instanța de apel a respins acest motiv invocat de către toți apelanții în apel cu o motivare evident nelegala și de circumstanța pentru a încerca să acopere greșeala instanței de fond.

II. Art.304 pct.9. "Casarea unei hotărâri se poate cere când prin hotărârea dată instanța a încălcat și a aplicat în mod greșit legea". In fața instanței de fond a fost invocată de recurenții - pârâți excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților L. A. E. și H. C. Erna. In cadrul întâmpinării depuse la dosarul de fond a fost invocat faptul că Decizia civilă nr.1070/07.09.2005 pronunțată în Dosar nr. 5088/2004 de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă nu ne este opozabilă deoarece nu i-a fost opozabilă nici numitei S. Vițianu Renee, deoarece aceasta nu a fost parte în acea cauză, fiind în viață la acea dată, rezultând că nu a avut nici o calitate procesuală prin care să-i fie anulată cota sa de 5/8 din dreptul exclusiv de proprietate obținut prin contractul de vânzare-cumpărare nr.254/1 din data de 20.12.1996 încheiat cu S.C.ROMCONFORT S.A. Pe de altă parte reclamanții L. A. E. și H. C. Erna au solicitat introducerea în cauză a numitei S. Vițianu Renee motivând că aceasta poate pretinde un drept de proprietate asupra aceluiași imobil ca și paratul S. Vițianu V., care avea calitatea de pârât, solicitare care le-a fost respinsă de toate instanțele din recurs și ulterior in revizuirea promovată cu privire la modul defectuos în care le-a fost soluționată cererea de introducere în cauză a acesteia.

Or, în situația în care reclamanții L. A. E. și H. C. Erna i-au recunoscut numitei S. Vițianu Renee cota sa din dreptul său de proprietate asupra imobilului în litigiu de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă, a rezultat că dreptul reclamanților de proprietate dobândit Decizia civilă nr. 1070/07.09.2005 pronunțată în Dosar nr.5088/2004 de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă nu este dobândit în totalitate. Acest drept nu cuprinde totalitatea întinderii acestuia ci este micșorat cu o cotă de 5/8 în favoarea pârâtului S. Vițianu A. I. care este singurul său moștenitor. Cum titlul invocat de către reclamanți îi este opozabil acestuia - având in vedere considerentele invocate mai sus, recurenții solicită sa se constatate ca si cel de al doilea motiv de recurs este întemeiat si pe cale de consecința solicită admiterea lui, constatând ca acest titlu nu este opozabil decât pentru o cota de 3/8 din imobil.

III. Art. 304 pct. 9. "Casarea unei hotărâri se poate cere când prin hotărârea data instanța a încălcat și a aplicat în mod greșit legea". In cadrul întâmpinării depuse la dosarul de fond a fost invocata de asemeni excepția lipsei calității de reprezentant a numitei M. M.,l egitimată de Judecătoria sector 1 ca fiind avocat în Baroul București, avocat care nu a dovedit la data depunerii cererii de chemare în judecată faptul că avea vreo calitate oficială de reprezentant direct al reclamanților L. A. E. și H. C. Erna și nici de colaborator direct cu Cabinetele Asociate C. I. și C. M..

Din evidențele Baroului București reiese că aceste C. de avocatură Asociate C. I. și C. M. au ca avocați titulari doar 2 (două) persoane, respectiv pe domnul avocat C. M. I. și doamna avocat C. Gh. M., neavând alți avocați colaboratori, sau titulari asociați. Prin cererea depusă la data de 03.12.2012 în Dosarul nr._/299/2008 pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă a fost invocat faptul că dna. M. M. nu a prezentat judecătorului de serviciu de la acea dată, respectiv doamnei judecător A. F. de la Judecătoria Sectorului 1 București nici o împuternicire avocațială valabilă care să permită celor doi pretinși reclamanți L. A. E. și H. C. Erna să efectueze în mod valabil depunerea cererii de chemare în judecată la registratura instanței prin această persoană.

IV. Art. 304 pct. 5. "Casarea unei hotărâri se poate cere când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al.2". În conformitate cu disp. art. 88 al.2 C.Pr.Civ. nerespectarea disp. al.1 pct. 4 sunt sancționate cu nulitatea actului de procedura. In conformitate cu argumentele de drept si de fapt invocate la primul motiv de recurs, recurenții - pârâți solicită sa se constate ca citarea făcuta cu nerespectarea disp. art. 88 al.1 pct. 4, în ceea ce-l privește pe pârâtul S. V. A. I. pentru efectuarea raportului de expertiza atrage automat nulitatea raportului de expertiză judiciară efectuat de doamna expert tehnic ing. J. C., deoarece vătămarea nu poate fi înlăturata, ea fiind prezumată prin însăși încălcarea dispozițiilor menționate.

Recurenții au mai arătat și că în cadrul procesului verbal încheiat la data de 25.02.2010 ca anexă la raportul de expertiză efectuat de doamna expert tehnic ing. J. C. nu este trecută deloc mențiunea că are calitatea de pârât și nici că ar fi fost citat și pe S. V. A. I..

Expertiza tehnică ce a fost efectuată în cauză este de asemenea nulă deoarece expertiza s-a efectuat fără ca doamna expert tehnic ing. J. C. să cunoască prin propriile simțuri și constatări starea interioară a imobilului expertizat, dovada acestui fapt fiind mențiunea acesteia că „nu i s-a permis accesul în apartamentul nr. 2" ceea ce duce la concluzia că nu a putut vedea efectiv existența finisajelor locuinței apartamentului nr. 2 din .. 6, sector 1, București.

Astfel expertul nu a putut aprecia corect valoarea presupuselor lucrări ca fiind zugrăveli la pereți și tavane, placaje de pereți în baie, wc, bucătărie, hol, tencuieli în bai, w.c., pardoseli din parchet în camere, tâmplărie exterioară din lemn, racorduri la rețelele de utilități ca energie electrică, alimentare cu apă, canalizare, gaze fiind denumite generic ca existente și nu concret pentru fiecare cameră din imobil în parte așa cum ar fi trebuit să existe într-un raport de expertiză evaluatorie construcții, aceasta fiind mai degrabă o expertiză la libera apreciere a expertului ceea ce nu corespunde cu exigențele efectuării expertizelor tehnice judiciare.

Recurenții – pârâți au solicitat să se constate faptul că și cel de al patrulea motiv de recurs este întemeiat și se impune a fi admis, constatând ca vătămarea intereselor lor legitime nu pot fi înlăturate decât prin casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Intimații reclamanți au depus întâmpinare în sensul respingerii recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului conform art.304 pct. 5 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat.

Critica introductivă, nenumerotată de recurenți în cererea de recurs, susține nefondat lipsa dovezii calității de reprezentant pentru reclamanți în proces, deși instanța de apel a motivat legal că în dosarul primei instanțe se regăsește copia contractului avocatului C. I. (fila 66), care a semnat și ștampilat cererea de chemare în judecată, în care, de altfel, s-a și făcut alegerea domiciliului procesual al reclamanților la sediul Cabinetelor Asociate C. I. și M., precum și că simplul act de depunere a cererii de chemare în judecată declarată de reclamanți prin avocat reprezentat, prin intermediul unei curiere(numit impropriu act administrativ de instanța de apel) nu susține excepția lipsei dovezii calității de reprezentant la declararea cererii de chemare în judecată la care se referă art.161 C.proc.civ. Conform art.68 alin.1 C.proc.civ. semnăturile reclamanților de pe mandatul dat avocatului se certifică de către însuși avocatul ce a încheiat contractul. Nefondat susțin recurenții că nu ar fi reprezentați reclamanții de avocatul C. I. deoarece nu se consemnează actele de identitate în contractul de asistență juridică ce cuprinde doar semnăturile, de vreme ce instanța de apel a arătat deja că orice viciu referitor la reprezentativitate este legal acoperit de mandatele și ratificarea ulterioară din 23.11.2009 - filele 134 -136 dosar apel, 25.01.2012 - filele 129-131 dosar apel și 7.03.2012-filele 132-133 dosar apel(art.1546 C.civ.vechi, art. 2048 alin.4 C.civ.nou).

Critica numerotată cu I în cererea de recurs de recurenți și prima parte din punctul numerotat IV de recurenți în cererea de recurs au susținut nefondat vicierea actelor de procedură la prima instanță cu privire la pârâtul S. V. A. I. care pentru citarea în proces și la expertiză a fost avut în vedere doar ca S. V. A., fără a se menționa și ultimul prenume, I., cum se va arăta mai jos. Curtea are în vedere că prin recurs nu se pot depăși criticile din apel (omisso medio) așa încât este nefondată critica nouă din recurs că acest pârât nu ar fi fost convocat deloc de expert, în cererea de apel acesta plângându-se că a fost convocat doar ca S. V. A., fără menționarea ultimului prenume, I.. Astfel, în a doua parte a criticii de recurs numerotate cu IV, în cererile de recurs, de recurenți, recurenții au susținut că pârâtul S. V. A. I. nu ar fi fost convocat la expertiză deoarece nu ar fi menționat în procesul-verbal anexă la raportul de expertiză.Critica este nefondată și prin prisma faptului că ea nici măcar nu combate în vreun fel concret ceea ce deja a motivat instanța de apel că acest pârât este menționat atât în preambulul raportului de expertiză cât și în borderoul recomandatelor poștale de convocare purtând ștampila poștei(fila 173 dosar prima instanță). Fiind convocat (fila 173 dosar prima instanță), este lipsit de relevanță că nu a dorit să se prezinte la fața locului alături de celelalte părți consemnate prezente în procesul-verbal anexă la care face referire în critica nouă de recurs. Așadar, Curtea nu a reținut vreo viciere a convocării pârâtului la expertiză, critica de apel limitând pe cea de recurs, în sensul că se contestă nefondat vicierea convocării pe motiv că s-a făcut pe numele S. V. A., fără menționarea ultimului prenume – I. - reținându-se că nu se relevă de recurent vreun dubiu asupra identității persoanei convocate-pârâtul S. V. A. I. care a fost convocat fără menționarea ultimului prenume, I.(doar S. V. A.). Cu privire la citarea acestuia la termenele de judecată de la prima instanță și la convocarea la expertiză doar cu numele S. V. A., fără a se adăuga și cel din urmă prenume, I., corect și legal a stabilit instanța de apel că nu se poate reține o vătămare a acestui pârât în sensul art.105 C.proc.civ. de vreme ce, pentru ultima parte a termenelor de judecată de la prima instanță, după ce s-a stabilit că acesta nu a avut la prima instanță apărător angajat, a fost citat cu numele pe care însuși pârâtul îl folosea, S. V. A., astfel cum acesta s-a recomandat și în anexa contractului de închiriere nr. 6013/26.03.1996 pe baza căruia acest pârât recurent a susținut apărarea în proces. Recurenții nu contestă nici această anexă a contractului de închiriere nr. 6013/26.03.1996 reținută de instanța de apel, nici ce a reținut instanța de apel că s-a declarat chiar de către apelanții S. V. V. și M.,organelor de poliție din cadrul Secției 1 Poliție București, astfel cum a rezultat din adresa nr.760.466/17.05.2006 emisă de Secția 1 Poliție București (fila 214 dosar fond), doar numele S. V. A., nici că și prin hotărârile pronunțate în dosarul nr._ având ca obiect contestația la executare formulată de S. V. A. I. și S. V. V. s-a stabilit că apelantul S. V. A. I. însuși a folosit uneori doar prenumele de A. și nu A. I., ori cele reținute de instanța de apel că, în plângerea formulată de apelanți împotriva încheierii nr._ din dosarul nr_/01.09.2006 al Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1 București, apelantul însuși folosește doar prenumele de A. și nu A. I.. Aceste aspecte susțin corect și legal concluzia instanței de apel cu privire la lipsa oricărei vătămări a apelantului S. V. A. I. pentru care citațiile la termenele de judecată ale primei instanțe și convocarea la expertiză au avut în vedere cea mai mare parte din numele său, S. V. A., în asemenea fel încât nici un dubiu nu s-a creat asupra identității persoanei chemate prin actele procedurale. Recurentul S. V. A. I. nu invocă să nu fi avut cunoștință de proces, în criticile de apel și recurs, ci doar se plânge de nemenționarea și a ultimului său prenume. Or, vicierea procedurii de judecată are în vedere tocmai imposibilitatea pârâtului de a se prezenta în procesul de care nu are cunoștință ca urmare a menționării numelui altei persoane decât acesta în actele de procedură, ceea ce nu este cazul acestui recurent-pârât în condițiile în care nici un dubiu nu s-a creat asupra identității persoanei chemate prin acte procedurale să participe la desfășurarea procesului. Spre exemplu, pentru termenul din 7.01.2010,citația pentru pârâtul S. V. A., la adresa acestuia, este primită de tatăl acestuia, S. V., care semnează dovada de citare în această calitate de rudă a destinatarului (fila 81 dosar prima instanță). Dacă nu ar fi cunoscut astfel pe pârât, însuși tatăl său, firește că, nu ar fi primit citația pentru acesta conform art.92 alin. 3 C.proc.civ. În aceste condiții, decizia de apel a făcut aplicarea corectă a art.108 alin. 3 și 4 C.proc.civ., recurenții necontestând folosirea destul de frecventă, de însuși pârâtul S. V. A. I.,doar a numelui de familie (format din două nume S. V.) împreună cu primul prenume(A.) din cele două prenume ale sale(A. I.) așa cum a reținut instanța de apel.

Criticile în care pârâții recurenți se apără pe baza contractului de închiriere nr.6013/26.03.1996 în baza căruia autoarea S. V. Renee avea drepturi în devălmășie cu cumpărătorul chiriaș cu care era căsătorită respectiv pe baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 254/1 din data de 20.12.1996, încheiat cu S.C.ROMCONFORT S.A.(art.30 C.fam), invocând că, deoarece decizia civilă nr.1070/07.09.2005 pronunțată în dosar nr.5088/2004 de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă nu a cuprins și pe autoarea S. Vițianu Renee, ci doar pe pârâtul S. V. V., reclamanții nu ar fi avut legitimare procesuală activă de a acționa pentru lipsa de folosință a întregului imobil sunt nefondate. Instanța de apel a arătat just și legal că prin decizia menționată s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare nr._ /1996 și nr.672/1/24.06.1997, încheiate între S.C. ROMCONFORT S.A. și S. V. S., pentru apartamentul nr. 2 situat în București, .. 6, compus din 3 camere, vestibul, wc, hol, magazie, cameră de serviciu și garaj și pentru boxa în suprafață de 8,48 m.p

Nu se poate logic susține, cum doresc recurenții, că pentru o cotă de 3/8 din imobil ar avea legitimare procesuală activă, în acțiunea având ca obiect pretenții reprezentând contravaloarea lipsei de folosință, reclamanții iar pentru restul de 5/8 nu deoarece autoarea pârâților S. V. Renee avea 5/8 din dreptul de proprietate în baza contractelor de vânzare-cumpărare anulate în procesul în care aceasta nu a fost parte. Anterior prezentei cauze, sentința civilă irevocabilă nr._/13.12.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a dispus deja a se face evacuarea pentru lipsa titlului de proprietate, împreună cu ceilalți doi pârâți, și a pârâtului S. V. A., din imobil, la cererea reclamanților(filele nr. 97-100 dosar prima instanță).

Legitimarea procesuală activă presupune în speța de față calitatea de proprietar a reclamanților ce pretind despăgubiri bănești de la pârâții ocupanți ai imobilului pentru lipsa de folosință a imobilului proprietate a reclamanților(art. 109 alin. 1 C.proc.civ.).

Pentru reclamanți decizia judecătorească irevocabilă de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzarea – cumpărare are valoarea unei prezumții relative de putere de lucru judecat(art.1200 pct. 4 și art.1201 C.civ.) cu privire la nulitatea absolută a contractului ce stabilea proprietate în baza Legii nr.112/1995 pentru soția cumpărătorului,S. V. Renee, în raport cu pârâtul S. V. A. I. care nu a fost parte in acel proces, astfel ca față de puterea de lucru judecat acesta din urma avea la dispoziție a indica vreo probă contrară deciziei judecătorești menționate, ca autoarea sa S. V. Renee ar fi fost totuși de bună credință la data încheierii contractului de vânzare cumpărare anulat, în sensul că ar fi făcut minime diligențe pentru a se interesa de situația imobilului cumpărat, ca un cumpărător diligent ce achiziționează un imobil cu buna credința(buna credință reglementată în vechiul cod civil în materia uzucapiunii presupunând în materia contractelor la care a fost extinsă jurisprudențial necesitatea indicării faptului vecin și conex al realizării minimelor diligente la contractare pe care să se susțină), ceea ce pârâtul care nu a fost parte în acel proces nu a făcut, pentru a justifica o nedatorare a despăgubirilor bănești rezultate din ocuparea fără titlu a imobilului proprietate a reclamanților.

In mod corect și legal a arătat instanța de apel că nefondat susțineau apelanții că reclamanții ar fi dobândit drept de proprietate abia prin decizia judecătoreasca ce a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumpărare încheiat în baza Legii nr.112/1995, criticile recurenților referitoare la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în cererea de chemare în judecata pentru că nu s-au judecat pe nulitate și cu soția cumpărătorului fiind nefondate,deoarece calitatea procesuala activă în pretențiile având ca obiect contravaloarea lipsei de folosință este data de titlul de proprietate al reclamanților ce este reprezentat de dispozițiile de restituire emise în baza Legii nr.10/2001 conform dispozițiilor exprese ale acestei legi (art.25), cum, de altfel, si instanța de apel a arătat just și legal.

Astfel, Legea nr.10/2001 a stabilit că ,,decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie,după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară. Or,instanța de apel a arătat deja pe situația de fapt că din nici un act nu a rezultat că reclamanții ar fi recunoscut vreo cota din dreptul de proprietate în favoarea numitei S. V. Renee. Mai mult, sentința civilă irevocabilă nr._/13.12.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a dispus deja a se face evacuarea pentru lipsa titlului de proprietate, împreună cu ceilalți doi pârâți, și a pârâtului S. V. A., din imobil, la cererea reclamanților (filele nr. 97-100 dosar prima instanță).

Cea din urmă critică a recurenților vizează împiedicarea expertului de a vizualiza imobilul la fața locului în realizarea expertizei evaluatorii, susținând că în lipsa acestei vizualizări sunt vătămați in stabilirea cuantumului lipsei de folosință. Or instanța de apel a dezlegat deja legal această critică ce fusese formulată și în apel indicând art.108 alin.4 C.proc.civ. potrivit căruia nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul fapt. Astfel, instanța de apel a arătat că le este imputabil exclusiv apelanților că nu au permis accesul expertei în imobil, astfel cum rezultă din consemnările expertei cuprinse în raportul de expertiză (f.114 dosar fond), astfel încât, nu poate fi invocat ca motiv de apel și nici de recurs potrivit art.108 alin.4 C.pr.civilă.

Față de toate cele arătate, în limitele criticilor de recurs, conform art.312 C.proc.civ. recursul se va respinge ca nefondat și conform art. 274 C.proc.civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimatului L. A. E. cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocațial conform chitanței de la dosar, pricinuite în recurs.

Împotriva deciziei civile nr.1371/01.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III a Civilă au formulat contestație în anulare contestatorii S. Vițianu V., S. Vițianu M. și S. Vițianu A. I..

În motivarea contestației în anulare contestatorii critică decizia pentru următoarele motive:

Contestatorii au înțeles să atace decizia Curții de Apel dată în recurs în concordanță cu dispozițiile art.318 al.1 C.Pr.Civ deoarece instanța când a analizat motivele de recurs a omis să se pronunțe cu privire la cel de al III lea motiv invocat de recurenți.

Intimații reclamanți L. A. E. și H. C. Ema au solicitat Judecătoriei Sectorului 1 la data de 07.10.2008, în nume propriu obligarea numiților S. V. V., S. Vițianu M. și S. Vițianu A. la plata sumei de 54.000 lei, reprezentând o pretinsă lipsă de folosință a apartamentului nr. 2 situat în București, .. 6, ., București. Ulterior la data de 10.06.2010 reclamanții și-au precizat obiectul acțiunii la suma de 125.000 lei.

Așa cum a rezultat din contractul de asistență juridică nr._/01.10.2008 depus de către apărătorul reclamanților, acest contract nu are menționat niciunde în conținutul sau existența vreunei procuri pentru semnarea contractului de asistență de către clienți, ci poartă doar niște semnături indescifrabile fără menționarea vreunui act de identitate sau procuri.

Excepția lipsei calității de reprezentant a numitei M. M., legitimată de Judecătoria sector 1 ca fiind avocat în Baroul București, avocat care nu a dovedit la data depunerii cererii de chemare în judecată faptul că avea vreo calitate oficială de reprezentant direct al reclamanților L. A. E. și H. C. Ema și nici de colaborator direct cu Cabinetele Asociate C. I. și C. M..

Astfel, din evidențele Baroului București reiese că aceste C. de avocatură Asociate C. I. și C. M. au ca avocați titulari doar 2(două) persoane, respectiv pe domnul avocat C. M. I. și doamna avocat C. Gh. M., neavând alți avocați colaboratori, sau titulari asociați.

De pe site-ul Baroului București (http.z/www.baroul-bucuresti.ro j) a rezultat următoarea situație de fapt: M. M. – E. – decizia de intrare: 793 – 14.02.05 Concluzii instanțe: Toate Telefon:_; cabinet CI M. M. – E. Modalitate: Avocat Titular; M. C.M. . P. – decizia de intrare:_ concluzii instanțe: recurs – telefon:_; cabinet SCP I. și O. Modalitate: avocat definitiv asociat – telefon: M. I.M. – data intrării 01 mai 2006 – decizia de intrare; 2012 – 08.05.06 concluzii instanțe: recurs –telefon:_.

Din această situație de fapt prezentată pe http://www.baroul-bucuresti.ro a rezultat că în Baroul București există trei doamne avocat cu drept de exercitare a profesiei ce poartă numele M. și prenumele M., dar două dintre acestea au și un alt prenume, respectiv în plus prenumele ,,E.,, pentru doamna avocat M. M.-E. și prenumele P. pentru doamna avocat M. C. M.-P., singura doamnă avocat cea indicată la numărul 3 care nu mai are alt prenume fiind doamna avocat M. M. care nu figurează însă ca fiind colaborator în cadrul Cabinetelor Asociate C. I. și C. M. și nici în cadrul altor cabinete de avocați sau societăți de avocatură cu drept de exercitare a profesiei din cadrul Baroului București.

Luând în considerare aceste aspecte, rezultă că persoana legitimată de Judecătoria Sector 1 București la data de 07.10.2008 ca fiind avocat și purtând numele M. M. nu are calitatea sa de avocat colaborator sau titular în cadrul Cabinetelor Asociate C. I. și C. M., motiv pentru care această persoană M. M. nu avea nici o calitate de reprezentant legal și nici calitate procesuală activă în nume personal în raportul dedus judecății de a depune cererea de chemare în judecată formulată de L. A. E. și H. C. Ema, cererea depusă trebuind anulată de instanța de apel pentru lipsa mandatului de depunere pe rolul instanțelor, aspect neverificat de instanța de fond Judecătoria Sector 1 București, mandat care trebuia să existe ca dovadă scrisă• sub forma de procură judiciară generală sau expresă sau un drept de reprezentare ca avocat în baza vreunui contract de asistență juridică încheiat direct cu reclamanții sau în baza contractului de colaborare cu C. de avocatură Asociate C. I. și C. M., mandate care nu au existat și nu există nici în prezent la dosarul cauzei.

Prin cererea depusă la data de 03.12.2012 în dosarul nr._/299/2008 pe rolul acestei instanțe a Tribunalului București Secția a V -a Civilă a arătat faptul că această persoană purtând numele M. M. nu a prezentat judecătorului de serviciu de la acea dată, respectiv doamnei judecător A.( A.) F. de la Judecătoria Sectorului 1 București nici o împuternicire avocațială valabilă care să permită celor doi pretinși reclamanți L. A. E. și H. C. Ema să efectueze în mod valabil depunerea cererii de chemare în judecată la registratura instanței prin această persoană.

Totodată, prin aceeași cerere depusă la termenul din 20.02.2012 a indicat și faptul că din dosarul cauzei a rezultat că la data depunerii cererii de chemare în judecată nu s-a făcut dovada achitării parțiale sau totale a taxei de timbru raportat la valoarea pretențiilor solicitate de reclamanți.

La înregistrarea cererii de chemare în judecată judecătorul de serviciu al Judecătoriei Sector 1 București nu a verificat aspecte prevăzute expres de art.67 și art. 68 alin.l și 2 C.p.c. neexistând nici procură generală nici specială, nici împuternicire avocațială de depunere cerere de chemare în judecată:

Contestatorii invocă prevederile art.67 (l) și art.68 C.Pr.Civ și susțin că i în acest caz, a rezultat că cererea de chemare în judecată este nulă absolut fiindcă reclamanții nu și-au exercitat în conformitate cu legea drepturile și obligațiile procesuale de depunere a cererii de chemare în judecată nici personal, nici prin mandatar, deoarece persoana M. M. nu a dovedit judecătorului de serviciu A. F. faptul că avea împuternicire avocațială pentru a-i reprezenta nici ca mandatar-persoană fizică și nici ca avocat, fiindcă aceasta nu a prezentat judecătorului de serviciu al Judecătoriei sector 1 București dovada prin împuternicirea avocațială că este avocat ales, angajat direct al acestor reclamanți L. A. E. și H. C. Ema sau calitatea de avocat colaborator al Cabinetelor Asociate C. I. și C. M..

Pentru aceste motive, a solicitat ca instanța de apel să nu ignore acest aspect, privitor la încălcarea atât a situației de fapt reală cât și a legii de instanța de fond, aspect și să admită excepția lipsei calității de reprezentant al numitei M. M., care s-ar fi legitimat ca având calitatea de avocat, dar nu avea la data depunerii cererii de chemare în judecată de 07.10.2008 nici o calitate de avocat ales al reclamanților L. A. E. și H. C. Ema și nici de avocat colaborator al Cabinetelor Asociate C. I. și C. M. la data depunerii cererii de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr._/299/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 1 București.

In plus, a menționat că în cazul în care se va dovedi cu actele susmenționate din dosarul cauzei faptul că această doamnă avocat M. M. a exercitat activități de asistență și reprezentare juridică la data 07.10.2008 pentru numiții L. A. E. și H. C. Ema fără a avea un contract de asistență juridică încheiat direct cu aceștia și nici contract de colaborare ca avocat stagiar sau titular cu Cabinetele de avocatură Asociate C. I. și C. M., pot rezulta indicii că a efectuat asistență juridică ilegală, motiv pentru care în cadrul dovedirii excepției lipsei calității de reprezentant la depunerea cererii de chemare în judecată a doamnei avocat M. M. se solicită următoarele probe cu înscrisuri:

Solicitarea legitimă către Instanța de recurs a fost respinsa privind efectuarea unei adrese oficiale către Baroul București pentru efectuarea de verificări dacă doamna avocat M. M. avea delegare prin procură generală sau specială ca persoană fizică de depunere a cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosar nr._/299/2008 al Judecătoriei Sector 1 București, sau ca avocat angajat direct de reclamanți cu un alt contract de asistență juridică sau ca avocat colaborator sau titular asociat al Cabinetelor de avocatură Asociate C. I. și C. M..

In cazul în care nu se va dovedi de către doamna avocat M. M. faptul că a avut la data depunerii cererii de chemare în judecată ce a a unui mandat valabil ce a format obiectul dosarului nr._/299/2008 al Judecătoriei Sector 1 București din partea reclamanților L. A. E. și H. C. Ema a solicitat ca instanța de apel să admită excepția lipsei calității de reprezentant al numitei M. M., cu consecința dispunerii prin hotărâre a anulării cererii de chemare în judecată, și ca instanța să ceară prin aceeași adresă ca variantă posibila aplicarea de către Consiliului Baroului București a unei sancțiuni doamnei avocat M. M. pentru abaterea sa disciplinară în raport de prevederile Legii nr.51/ 1995 privind profesia de avocat și Statutului profesiei de avocat, cât și Cabinetelor de avocatură Asociate C. I. și C. M. care au trimis un avocat să depună acte la instanță fără a deține cu aceasta contract de colaborare înregistrat legal la Baroul București.

Contestatorii invocă din Legea nr.51/1995 Capitolul III intitulat ,,drepturile și îndatoririle avocaților,, respectiv art. 29 (1) intitulat ,, drepturile avocaților,, ce statuează că ,,avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoana fizica sau juridica, în temeiul unui contract încheiat în forma scrisă, care dobândește data certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidență.,,

Pe de altă parte, a invocat faptul că nici în cadrul împuternicirii avocațiale prezentate de avocatul C. I. nu rezultă că doamna avocat M. M. ar fi fost trecută ca și colaborator al Cabinetului de avocatură C. I. și C. M. colaborator înregistrat la Baroul București, la data depunerii cererii de chemare în judecată 07.10.2008 și nici pe parcursul procesului ce a făcut obiectul dosarului nr._/299/2008 al Judecătoriei sector 1 București, ceea ce duce la concluzia că această doamnă M. M. chiar dacă ar fi avut calitatea de avocat la data depunerii cererii de chemare în judecată nu avea dreptul legal de a depune cererea la registratura Judecătoriei Sector 1 București.

In cadrul întâmpinării depuse la dosarul de fond a fost invocate de asemeni excepția lipsei calității de reprezentant a numitei M. M., legitimată de Judecătoria sector 1 ca fiind avocat în Baroul București, avocat care nu a dovedit la data depunerii cererii de chemare în judecată faptul că avea vreo calitate oficială de reprezentant direct al reclamanților L. A. E. și H. C. Ema și nici de colaborator direct cu Cabinetele Asociate C. I. și C. M..

Din evidențele Baroului București, așa cum au fost prezentate mai sus, au reieșit că aceste C. de avocatură Asociate C. I. și C. M. au ca avocați titulari doar 2 (două) persoane, respectiv pe domnul avocat C. M.I. și doamna avocat C. Gh.M., neavând alți avocați colaboratori, sau titulari asociați.

Contestatorii susțin că instanța de recurs nu a analizat acest motiv de recurs, situație în care apare întemeiata contestația în anulare și a solicitat să o admită așa cum a fost formulată, să se caseze decizia și a sentinței și să se dispună trimiterea cauzei la rejudecare la Judecătoria sectorului 1 și obligarea intimațiloe la cheltuieli de judecată.

Contestație legal timbrată.

Intimata LIDNER A. E. și H. C. ERNA au formulat întâmpinare, prin care, în esență, au solicitat respingerea contestației ca nefondate.

La dosarul cauzei s-au anexat dosarul nr._/299/2008* al Curții de Apel București Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie și copii ale unor înscrisuri.

Examinând decizia atacată, în conformitate cu dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:

Astfel, prin decizia civilă nr.1371/01.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie atacate în prezenta acuză pe calea contestației în anulare, s-a respins ca nefondat recursul formulat de recurenții-pârâți S.-V. A. I., S.-V. V. și S.-V. M., împotriva deciziei civile nr.631A din 10.06.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/299/2008 în contradictoriu cu intimații-pârâți L. A. E. și H. C.-Erna.

Potrivit dispozițiilor art.318 teza a II-a Cod pr.civilă „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație … când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.,,

Contestația în anulare ca și cale de atac extraordinară este guvernată de principiul legalității, putându-se exercita numai împotriva hotărârilor instanțelor de recurs, și doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

În consecință, pot fi atacate cu contestație în anulare deciziile instanței de control judiciar, doar atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, prin urmare, doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, altfel s-ar deschide părților calea de a provoca practic rejudecarea căii de atac iar contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac, deși potrivit titlului V din codul de procedură civilă legiuitorul o califică drept o cale extraordinară de atac.

În ceea ce privește motivul de contestație întemeiat pe dispozițiile art.318 teza a II-a C.pr.civ. prin care contestatorii susțin că prin decizia atacată instanța de recurs respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze unul dintre motivele de recurs, Curtea reține că potrivit textului de lege menționat pot fi atacate cu contestație în anulare doar deciziile instanței de recurs în situațiile în care dezlegarea dată căii de atac este rezultatul unei omisiuni de cercetare a unui motiv de recurs, deci doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Prevederile art.318 teza a II-a C.pr.civ au în vedere doar omisiunea de cercetare a unui motiv de recurs, altfel s-ar deschide părților calea de a provoca rejudecarea unei căi de atac extraordinare pentru alte motive decât cele expres prevăzute de lege, ceea ce nu poate fi primit

În cauză, contestatorii întemeindu-se pe dispozițiile art.318 teza a II-a C.pr.civ susțin că prin decizia atacată instanța de recurs ar fi omis a cerceta cel de-al treilea motiv de recurs, motiv prin care, în calitate de recurenții formulaseră critici cu privire la respingerea de către instanța de apel a excepției lipsei calității de reprezentant a avocatului M. M., legitimată de Judecătoria sector 1 ca fiind avocat în Baroul București, avocat care nu a dovedit la data depunerii cererii de chemare în judecată faptul că avea calitate oficială de reprezentant direct al reclamanților L. A. E. și H. C. Erna și nici de colaborator direct la Cabinetele Asociate C. I. și C. M..

Contrar susținerilor nefondate ale contestatorilor, Curtea constată că instanța de recurs a examinat susținerile formulate de contestatori în calitate de recurenți prin cele de-al treilea motiv de recurs, susțineri pe care însă le-a respins, cum rezultă de altfel din considerentele deciziei atacate astfel cum acestea au fost expuse în cele ce preced.

Instanța de recurs a apreciat că se susține nefondat lipsa dovezii calității de reprezentant pentru reclamanți în proces, deși instanța de apel a motivat legal că în dosarul primei instanțe se regăsește copia contractului avocatului C. I., care a semnat și ștampilat cererea de chemare în judecată, în care, de altfel, s-a și făcut alegerea domiciliului procesual al reclamanților la sediul Cabinetelor Asociate C. I. și M., precum și că simplul act de depunere a cererii de chemare în judecată declarată de reclamanți prin avocat reprezentat, prin intermediul unei curiere, respectiv avocatul M. M., nu susține excepția lipsei dovezii calității de reprezentant la declararea cererii de chemare în judecată la care se referă art.161 C.proc.civ.

Instanța de recurs a mai reținut că potrivit art.68 alin.1 C.proc.civ. semnăturile reclamanților de pe mandatul dat avocatului se certifică de către însuși avocatul ce a încheiat contractul, și că nefondat susțin recurenții că nu ar fi reprezentați reclamanții de avocatul C. I. deoarece nu se consemnează actele de identitate în contractul de asistență juridică ce cuprinde doar semnăturile, de vreme ce instanța de apel a arătat deja că orice viciu referitor la reprezentativitate este legal acoperit de mandatele și ratificarea ulterioară din 23.11.2009 - filele 134 -136 dosar apel, 25.01.2012 - filele 129-131 dosar apel și 7.03.2012-filele 132-133 dosar apel (art.1546 C.civ.vechi, art.2048 alin.4 C.civ.nou).

Prin urmare, Curtea apreciază că susținerile expuse în motivarea contestației de către contestatori (referitoare la faptul că în mod eronat instanța de recurs nu ar fi avut în vedere lipsa actelor doveditoare ale calității de reprezentant a intimaților reclamanți a numitei M. M. la data depunerii cererii de chemare în judecată de aceasta în raport de evidențele Baroului București, la lipsa verificării de către judecătorul de serviciu a cerinței legale a mandatului la acel moment, la caracterul ilegal al asistenței și reprezentării acordate intimaților de către numita M. M., la necesitatea sancționării disciplinare a avocatei, și la lipsa împuternicirii acesteia de a depune acțiunea de către avocatul intimaților) reprezintă critici referitoare la considerentele deciziei pronunțate în recurs, referitoare la aplicarea unor dispoziții procedurale și substanțiale referitoare la mandat și la aprecierea actelor doveditoare ale calității de reprezentant a avocatei M. M., și deci nu se pot încadra între cazurile limitativ și expres prevăzute de dispozițiile art.318 C.pr.civ.

Prin urmare, susmenționatele critici constituie doar critici referitoare la pretinsa nelegalitate și netemeinicie a deciziei din recurs ce face obiectul contestației în anulare de față, ce nu pot fi primite în raport de prevederile art.318 C.pr.civ, care sunt de strictă interpretare și aplicare, și prin urmare nu pot fi interpretate în sensul propus de contestatori, deoarece s-ar ajunge astfel la formularea unei căi de atac neprevăzute de lege împotriva unei hotărâri irevocabile.

Pentru aceste considerente, Curtea, va respinge ca contestația în anulare formulată ca nefondată.

Văzând și dispozițiile art.274 C.Pr.Civ, Curtea va obliga pe contestatori ca părți aflate în culpă procesuală la plata în favoarea intimatului Lidner A. E. a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii S. VIȚIANU V., S. VIȚIANU M. și S. VIȚIANU A. I. împotriva deciziei civile nr.1371/01.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr._/299/2008*, în contradictoriu cu intimații LIDNER A. E. și H. C. ERNA.

Obligă pe contestatori la plata în favoarea intimatului Lidner A. E. a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22 iunie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

C. M. B. A. D. F.

S. S. B.

GREFIER

V. Ș.

RED.BAS

Tehnored.MȘ/ 2 ex.

← Pretenţii. Decizia nr. 331/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Obligaţie de a face. Decizia nr. 755/2015. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Revendicare imobiliară. Decizia nr. 300/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 353/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretenţii. Decizia nr. 331/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligaţie de a face. Decizia nr. 755/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Strămutare. Decizia nr. 678/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Revendicare imobiliară. Decizia nr. 734/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 302/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI