Pretenţii. Decizia nr. 417/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 417/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 12452/94/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.417R
Ședința publică de la 3 aprilie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - AGLAIA VĂLAN
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - P. F.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant M. D. împotriva deciziei civile nr.740A/11.11.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. G., cauza având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant personal și asistat de avocat V. M. și intimatul-pârât personal și asistat de avocat I. M. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care invederează faptul că la data de 30.03.2015, intimatul-pârât a depus întâmpinare în 2 exemplare, prin serviciul registratură.
Se înmânează apărătorului recurentului-reclamant un exemplar de pe întâmpinare.
Apărătorul recurentului-reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, chitanța nr.SW_ din 26.03.2015 în eliberată de Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 4, în valoare de 2.650 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Curtea, în raport de criticile formulate prin motivele de recurs, constată că în mod greșit a stabilit pe cale administrativă taxa judiciară de timbru în sumă de 2.490 lei, în loc de 2.650 lei. Având în vedere că recurentul-reclamant a achitat suma de 2.650 lei, dispune restituirea sumei de 160 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru neutilizată în prezenta cauză.
Apărătorul intimatului-pârât solicită în combaterea motivelor de recurs proba cu înscrisuri, în cadrul căreia depune la dosar interogatoriul la care a răspuns recurentul în cadrul dosarului nr._ și dovada achitării impozitului pe clădiri de către intimatul-pârât.
Apărătorul recurentului-reclamant solicită respingerea probei cu interogatoriul administrat recurentului într-un alt dosar.
Curtea, în majoritate, apreciază că este inadmisibilă proba cu interogatoriul administrat recurentului într-un alt dosar, o respinge ca atare și restituie apărătorului intimatului-pârât interogatoriul. Cu opinia separată a judecătorului A. V., care apreciază admisibilă proba cu interogatoriul administrat recurentului într-un alt dosar, reprezentând o probă înscrisuri în sensul art.305 C.pr.civ.
Apărătorul intimatului-pârât invocă excepția nulității recursului în temeiul art.3021 alin.1 lit.c C.pr.civ., având în vedere că în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici la adresa deciziei din apel, modalitatea de motivare a recursului constând în reiterarea motivelor de apel, fără a cuprinde critici concrete, susceptibile de a fi încadrate, chiar din oficiu, în cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art.304 C.pr.civ.
Apărătorul recurentului-reclamant solicită respingerea excepției nulității recursului. Arată că motivele de recurs formulate se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ, criticile vizând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, respectiv greșita aplicare a art.1084 - 1085 C.civ. și nerespectarea art.1073 C.civ.
Curtea acordă cuvântul și pe fondul cererii de recurs.
Apărătorul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului conform motivelor depuse în scris la dosar, pe care le susține oral, schimbarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și, pe fond, admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru și onorariu avocat. Depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimatului-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor invocate în întâmpinare și menținerea deciziei recurate, ca fiind temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea din 25.11.2011, reclamantul M. Dumitrua chemat în judecată pe pârâții I. G. și I. C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună partajul terenului din comuna Corbeanca, . pârâții îl dețin în proprietate devălmașă; obligarea pârâtului I. G. la executarea în natură a obligației, respectiv la încheierea actului de vânzare – cumpărare autentic asupra cotei – părți din teren, care îi va reveni în urma partajului și obligarea acestuia la plata de daune – interese compensatorii reprezentând beneficiul nerealizat.
În motivare, a arătat că la data de 16 noiembrie 1994 a încheiat cu pârâtul I. G. un antecontract de vânzare – cumpărare prin care acesta s-a obligat să-i vândă suprafața de 1250 m.p teren situat în ., ., în schimbul unui preț de 2000.000 lei din care la data încheierii antecontractului i-a achitat suma de 1.562.500 lei, iar diferența de 437.500 lei i-a achitat-o la 20 ianuarie 1995 când s-a făcut și predarea terenului,cu acordul ambilor soți.
Cu toate acestea, pârâtul a refuzat încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică și s-a opus admiterii acțiunii formulată în acest sens, astfel încât este prejudiciat pentru neîndeplinirea obligației, cu valoarea terenului de la ora actuală.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.969, art.970, art.1073, art. 1075, art. 1084 din Codul civil, art.33 alin.2 din Codul familiei.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de soluția pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei B., prin care a fost respinsă acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu el având ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare –cumpărare. De asemenea, aceștia au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri și excepția inadmisibilității primului capăt de cerere. Pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 21.03.2012, reclamantul și-a modificat acțiunea în sensul că înțelege să renunțe la primul și al doilea capăt de cerere și la judecata în contradictoriu cu pârâta I. C., solicitând obligarea pârâtului I. G. la plata sumei de 50.000 lei, reprezentând prețul achitat și daune – interese compensatorii pentru beneficiul nerealizat.
Prin încheierea de ședință din data de 09.05.2012, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune.
La data de 19.12.2012, după efectuarea raportului de expertiză evaluatorie, reclamantul și-a precizat cuantumul obiectului cererii, arătând că pretinde suma de 200.000 lei, reprezentând daune interese compensatorii pentru beneficiul nerealizat.
Prin sentința civilă nr. 1386/12.03.2013, Judecătoria B. a admis în parte cererea precizată, în sensul că l-a obligat pe pârât la plata sumei de 15.735 lei, reprezentând restituirea prețului actualizat și a dobânzii legale aferente și la plata sumei de 6611 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit procesului verbal de 16.11.1994 și chitanței de mână din 20._, pârâtul a primit de la reclamant suma de 2.000.000 lei ROL, pentru ca acesta să îi vândă suprafața de 1250 mp un teren situată în satul Oracu, .> Vânzarea-cumpărarea terenului nu a avut loc, iar prin decizia civilă nr. 1257R/22.06.2009 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București, instanța a constatat că obligația asumată de către pârât nu poate fi îndeplinită în natură, întrucât terenul se afla în codevălmășie.
Pârâtul a recunoscut faptul că a primit suma de 2.000.000 lei ROL de la reclamant și s-a declarat de acord cu restituirea prețului actualizat.
Acțiunea formulată de reclamant se întemeiază pe dispozițiile privind răspunderea civilă contractuală, în patrimoniul acestuia născându-se un drept de creanță în contra pârâtului.
Astfel, în cauză se impune executarea indirectă a obligației pârâtului, respectiv restituirea sumei de bani pe care a primit-o conform procesului verbal încheiat în anul 1994 și a chitanței de mână încheiate în anul 1995, ceea ce înseamnă în fapt, dreptul reclamantului - creditor de a pretinde și de a obține de la debitorul-pârât echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit, ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației. În ceea ce privește condițiile acordării despăgubirilor (daunelor - interese), instanța a constatat că în cauză există fapta ilicită a debitorului-pârât, care nu a înțeles să restituie reclamantului suma achitată de acesta, în lipsa îndeplinirii obligației corelative de către pârât. De asemenea, neexecutarea este imputabilă debitorului, datorându-se culpei sau relei–credințe a acestuia (art.1082 Cod civil).
În ceea ce privește evaluarea daunelor interese, raportat la dispozițiile art. 1084-1086 Cod civil, acestea cuprind pierderea efectivă suferită și câștigul pe care debitorul nu l-a putut realiza. În cazul răspunderii civile contractuale, daunele interese datorate sunt cele care au fost prevăzute sau care au putut fi prevăzute la încheierea contractului.
Chiar și în situația în care neexecutarea contractului, respectiv nerestituirea sumei de bani achitate de către reclamant pârâtului, se datorează culpei acestuia, daunele interese nu pot cuprinde decât ceea ce este o consecință directă și necesară a neexecutării obligației (art. 1086 Cod civil).
În ceea ce privește obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, potrivit art. 1088 Cod civil, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, reprezentând prejudiciul înregistrat ca urmare a întârzierii plății de către debitorul-pârât.
Ca urmare, instanța a admis în parte cererea precizată și a obligat pârâtul la plata sumei de 15.735 lei, reprezentând restituirea prețului actualizat și a dobânzii legale aferente.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere că pârâtul a căzut în pretenții, a admis cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 6.611 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 5.611 lei taxa judiciară de timbru și 1.000 lei onorariu expert.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul, care a solicitat schimbarea acesteia, în sensul obligării pârâtului și la plata de daune interese compensatorii, respectiv la plata sumei de 184.265 lei, beneficiul nerealizat (diferența dintre prețul actualizat plătit și valoarea terenului care s-a stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză), pretinzând că instanța a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 1073, art.1075, art.1084 vechiul Cod Civil.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea apelului ca nefondat arătând că modalitatea de executare a obligației, în speță, constă în restituirea sumei de bani primite potrivit înscrisurilor încheiate între părți.
Raportat la art. 1084 și 1085 Cod civil, daunele interese cuprind pierderea efectivă ce a fost suferită și câștigul pe care creditorul nu l-a putut realiza, debitorul fiind ținut să repare numai prejudiciul previzibil la încheierea contractului.
Prin decizia civilă nr.280 A/10.12.2013, Tribunalul Ilfov – Secția Civilă a respins apelul, ca nefondat.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul care a susținut nelegalitatea acesteia sub aspectul greșitei interpretări a dispozițiilor art. 1084-1086 Cod civil.
Prin decizia civilă nr. 933/3 iunie 2014 Curtea de Apel București Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a judeca apelul în complet de doi judecători și nu de trei judecători cum apare în dispozitivul deciziei atacate.
Reluând judecata, în complet de doi judecători, prin decizia civilă nr.740 A din 11 noiembrie 2014, Tribunalul Ilfov Secția Civilă a respins apelul, ca nefondat .
În considerente, instanța a reținut că, întrucât părțile nu au stabilit pe cale convențională o modalitate de evaluare a despăgubirilor datorate în caz de neexecutare culpabilă a obligațiilor, devin incidente prevederile art. 1084 – 1086 Cod civil, în vigoare la data nașterii raportului de drept, care stabilesc principiile în conformitate cu care urmează a se face evaluarea despăgubirilor de către instanță.
În conformitate cu dispozițiile art. 1085 Cod civil, debitorul nu răspunde decât de daunele – interese care au fost prevăzute ori care ar fi putut fi prevăzute la facerea contractului, când neîndeplinirea obligației nu provine din dolul său. Așadar, debitorul va fi ținut să repare numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului. Or, la momentul încheierii chitanței depuse la dosarul primei instanțe, în anul 1994, nu era previzibilă o valoare de piață a terenului mult superioară celei avute în vedere de către părți la încheierea înscrisului sub semnătură privată. Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1085 cod civil pentru acordarea daunelor – interese în sensul solicitat de către apelantul – reclamant.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, care în susținerea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă i-a adus următoarele critici:
1. hotărârea a fost data cu aplicarea greșită a legii, în sensul că s-a încălcat principiul reparării integrale a prejudiciului instituit prin prevederile art. 1084-1085 din vechiul Cod Civil;
2. instanța de apel a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1085 Cod civil raportat la art.960 Cod civil, întrucât nu a ținut cont că neexecutarea contractului a fost cauzată de dolul pârâtului și nu a acordat beneficiul nerealizat. Dolul pârâtului a constat în ascunderea adevărului cu privire la proprietatea terenului ce făcea obiectul contractului. Acesta a încasat întregul preț al vânzării și a promis transferul întregii proprietăți, cu toate că știa că din punct de vedere juridic nu avea cum să transfere dreptul de proprietate. Ulterior pârâtul s-a folosit cu rea-credința de contractul viciat de dolul său, pentru a se opune admiterii acțiunii în justiție prin care recurentul – reclamant a încercat să obțină pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vindere – cumpărare. Cu rea-voința intimatul în înțelegere cu soția sa, s-a folosit de contractul viciat de dolul său și de situația juridică a terenului - proprietate devălmașă - invocând lipsa de consimțământ a soției. Astfel, contractul nu a putut fi executat din cauza faptelor dolosive ale pârâtului. Acesta a întocmit acest contract cu scopul de a frauda, de a încasa prețul vânzării terenului, fără a oferi o contraprestație. Pârâtul nu a avut niciodată intenția de a transfera dreptul de proprietate întrucât pe durata existenței contractului acesta nu numai că a stat inactiv (nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale), dar a săvârșit fapte care să împiedice prin orice mod executarea sa;
3. instanța de apel a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 1085 și 1086 Cod civil, întrucât părțile (inclusiv pârâtul) au putut prevedea la facerea contractului, care ar fi prejudiciul în cazul în care pârâtul nu își îndeplinește obligațiile contractuale, respectiv nu transferă dreptul de proprietate al terenului. Interpretarea art. 1085 Cod civil nu însemna că părțile trebuiau să prevadă strict și exact întinderea prejudiciului (lichiditatea dreptului de creanță), ci că părțile trebuiau să prevadă natura acestuia. Era îndeplinită condiția prevăzută de art. 1085 Cod civil (prevederea daunelor-interese) dacă părțile (pârâtul în situația de față) puteau realiza că valoarea terenului poate suferi modificări (scăderi sau creșteri) în funcție de valorile stabilite pe piața liberă. Chiar pârâtul a făcut o astfel de operațiune speculativă, întrucât terenul care face obiectul contractului a fost cumpărat de acesta de la o terță persoană, la un preț mai mic decât cel pe care l-a obținut de la reclamantul din prezenta cauză. Repararea integrală a prejudiciului (restitutio în intregrum) nu presupune doar restituirea prețului, după ce 18 ani reclamantul a fost lipsit de această sumă de bani. În realitate reclamantului nu i-au fost acordate nici un fel de despăgubiri, cu toate că a pierdut o valoare patrimonială, la care ar fi avut dreptul conform contractului.
Intimatul a invocat excepția nulității recursului pe considerentul că acesta nu cuprinde motive de nelegalitate ci numai de netemeinicie.
Curtea urmează a respinge excepția nulității recursului întrucât recurentul invocând greșita aplicare a dispozițiilor art. 1084 -1085 și 1086 Cod civil, se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
În majoritate, Curtea reține că recursul este întemeiat.
Astfel, instanța de apel a menținut soluția primei instanțe prin care s-a admis doar în parte acțiunea precizată, în sensul că pârâtul a fost obligat doar la restituirea sumei de 15.735 lei, reprezentând prețul de 2000.000 lei achitat în anul 1995 de către reclamant către pârât, actualizat conform expertizei contabile la 10.808 lei și dobânda legală de 4927 lei.
Instanțele au respins pretenția reclamantului de a-i fi achitată și diferența dintre prețul reactualizat și dobânda legală pe de o parte și valoarea actuală a terenului de peste 200.000 lei calculată prin raportul de expertiză întocmit în cauză, pe de altă parte.
În susținerea soluției pronunțate instanța de apel a reținut că daunele interese pentru neexecutarea obligației contractuale în bani cuprind doar dobânda legală în baza art. 1088 Cod civil și că oricum pârâtul nu poate răspunde decât de daunele interese prevăzute sau care ar fi putut fi prevăzute la data încheierii antecontractului în baza art. 1086 Cod civil.
Curtea constată că obligația rezultată din antecontractul de vânzare – cumpărare pentru pârât nu consta în plata unei sume de bani, ci în transferul dreptului de proprietate asupra terenului prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Respingerea acțiunii în pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare în dosarul nr._ al Tribunalului București, pe considerentul că terenul este bun codevălmaș, nu exclude culpa pârâtului în neîncheierea, pe cale convențională, a actului autentic, în condițiile în care, din actele dosarului rezultă că soția lui avea cunoștință de existența antecontractului, de predarea terenului și primirea prețului, chiar dacă nu și-a exprimat un consimțământ expres în acest sens.
Pârâtul s-a opus admiterii acțiunii, ceea ce denotă lipsa intenției sale de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare, în condițiile fluctuației de prețuri, aspect care îi era favorabil.
În consecință, instanțele au făcut o greșită aplicare în cauză a prevederilor art. 1088 alin. 1 Cod civil conform cu care la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, în speță aflându-ne în fața neîndeplinirii unei obligații de a face.
Conform art. 1084 Cod civil daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit creditorul, adică paguba efectivă și beneficiul nerealizat.
În cazul reclamantului daunele interese pentru neexecutare nu constau numai în prețul reactualizat al imobilului cu dobânda legală aferentă, ci și în diferența dintre aceste valori și valoarea actuală de piață a terenului, căci, dacă pârâtul și-ar fi îndeplinit obligația de încheiere a contractului de vânzare – cumpărare în formă autentică, reclamantul ar fi putut la rândul său să vândă acest teren la nivelul prețului de piață stabilit prin raportul de expertiză, astfel încât patrimoniul lui ar fi fost întregit cu această valoare. În lipsa îndeplinirii obligației patrimoniul reclamantului s-a diminuat cu această diferență de valoare.
Într-adevăr, conform art. 1085 Cod civil debitorul nu răspunde decât de daunele interese care au fost prevăzute sau care au putut fi prevăzute la facerea contractului, când neîndeplinirea obligației nu provine din dolul său.
Refuzul pârâtului de a încheia contractul de vânzare – cumpărare în formă autentică nu poate fi asimilat dolului în sensul art. 960 Cod civil cum greșit susține recurentul, însă fluctuația valorii de piață a acestuia putea fi prevăzută la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, astfel încât diferența dintre prețul reactualizat și valoarea de piață a imobilului se cuvine reclamantului și în temeiul art. 1085 Cod civil.
Aceasta întrucât, astfel cum s-a mai arătat, la data încheierii antecontractului ambele părți puteau prevedea fluctuația prețurilor în piața imobiliară. Faptul că valoarea terenului putea fi mai mare sau mai mică nu este un element de imprevizibilitate cum greșit s-a reținut în decizie.
În consecință, făcând aplicarea art. 1084 cod civil, care acordă titularului unui drept de creanță, dreptul de a fi despăgubit pentru pierderea efectiv suferită și beneficiul nerealizat, pentru neexecutarea culpabilă de către debitor a obligației de a da și a face, Curtea urmează a constata că acțiunea este întemeiată în întregul său.
Ca urmare, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, în majoritate urmează a admite recursul, a modifica decizia, a admite apelul, a schimbat în parte sentința și a-l obliga pe pârât la plata către reclamant și a sumei de 184.265 lei, beneficiu nerealizat constând din diferența dintre valoarea de piață a terenului ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare – cumpărare și prețul reactualizat cu dobânda legală.
Restul dispozițiilor sentinței privind obligarea pârâtului la plata sumei de 15.735 lei preț actualizat și dobânda legală către reclamant, cât și la plata cheltuielilor de judecată acordate urmează a fi menținute.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantului suma de 3290 lei cheltuieli de judecată din recurs justificate cu plata taxei de timbru și a onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Respinge excepția nulității recursului.
Admite recursul declarat recurentul-reclamant M. D. împotriva deciziei civile nr.740A/11.11.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. G..
Modifică decizia.
Admite apelul declarat de apelantul reclamant M. D. împotriva sentinței civile nr.1386/12.03.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința, în sensul că obligă pe pârât la plata către reclamant și a sumei de 184.265 lei daune interese (beneficiu nerealizat). Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe pârâtul intimat să plătească recurentului reclamant suma de 3290 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. V. R. P.
GREFIER,
G. M. V.
Red. A.V.
Tehnored. T.I./PS
2 ex./29.04.2015
Jud. apel:
C. D.
Cu opinia separată a domnului judecător P. F.
în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Prin cererea formulată la 25.11.2011 ulterior modificată reclamantul M. D. a solicitat obligarea pârâtului I. G. la restituirea sumei de 50.000 lei, reprezentând prețul plătit și la daune interese compensatorii pentru beneficiul nerealizat, daune – interese calculate ca diferență dintre valoarea de piață pe care o avea terenul la momentul achitării prețului și valoarea de piață pe care o are terenul la data pronunțării hotărârii.
La 19.12.2012 reclamantul precizează cuantumul daunelor compensatorii la suma de 200.000 lei.
La 27.02.2013 reclamantul depune o a doua cerere pe care o numește precizatoare, dar care este de fapt o cerere completatoare, în sensul că s-a cerut în plus plata de daune interese compensatorii rezultând din actualizarea prețului plătit.
În acest fel obligațiile cerute de reclamant au constat în plata sumei de 200.000 lei format de 15.735 lei preț plătit actualizat, actualizarea reprezentând damnum emergens (valoarea pierderii efective) și 184.265 lei lucrum cessans (valoarea câștigului nerealizat).
Prin sentința civilă nr.1386 din 12.03.2013 s-a admis în parte cererea precizată formulată de reclamant iar pârâtul I. G. a fost obligat la plata sumei de 15.735, reprezentând preț actualizat și la plata dobânzii legale aferente care sunt daune moratorii, aceasta din urmă nefiind cerută de către reclamant, precum și la 6611 cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul M. D..
Prin decizia civilă nr.280 A din 10.12.2012 apelul a fost respins ca nefondat.
Din examinarea acestei decizii rezultă că apelul, privind respingerea obligării la plata sumei de 184.265 lei, a fost respins cu argumentul potrivit cu care debitorul a fost ținut numai de plata prejudiciului previzibil la momentul încheierii contractului și că la momentul încheierii chitanței în anul 1994 nu era previzibilă o valoare de piață a terenului, mult superioară celei avute de părți la momentul încheierii chitanței, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1085 Cod civil, în sensul solicitat de apelantul reclamant.
Împotriva deciziei a formulat recurs reclamantul M. D..
În sinteză, recursul întemeiat pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă, a privit aplicarea greșită a dispozițiilor art.1084 – 1085 Cod civil și art.1073 Cod civil.
În opinia noastră răspunderea debitorului este de natură contractuală deoarece derivă dintr-un antecontract de vânzare cumpărare, iar raportul obligațional nerealizat a constat în dreptul recurentului de a pretinde încheierea contractului în forma autentică iar debitorul – pârâtul – era ținut de îndeplinirea obligației de a face de a încheia contractul de vânzare – cumpărare.
Potrivit art.1086 Cod civil, „chiar în cazul când neexecutarea obligației rezultă din dolul debitorului, daunele – interese nu trebuie să cuprindă decât aceea ce este o consecință directă și necesară a neexecutării obligației”.
În speță daunele – interese compensatorii (lucrum cessans) astfel cum au fost cerute de recurentul – reclamant nu sunt o consecință directă și necesară a neexecutării contractului pentru că evoluția prețului de piață al imobilului este dată de legea economică a cererii și ofertei pe piața imobiliară și nu de neexecutarea obligației de a face de către debitor.
În plus, potrivit art.1088 Cod civil la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare cum este capătul principal de cerere, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate și deci nu se puteau acorda daune interese compensatorii.
Pentru aceste argumente considerăm că recursul trebuia respins și menținute cele două hotărâri.
JUDECĂTOR
P. F.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
30.04.2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Decizia nr. 455/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
