Cereri. Decizia nr. 523/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 523/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 2635/1748/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 523R
Ședința publică de la 30 aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: ANTONELA CĂTĂLINA BRĂTUIANU
JUDECATOR: G. S.
JUDECĂTOR: D. M. G.
GREFIER: G. C. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât I. I., împotriva deciziei civile nr. 265A din 25.11.2013 pronunțată Tribunalul Ilfov – Secția Civilă și de recurenta pârâtă D. E. împotriva încheierii de ședință din data de 15.09.2014 în contradictoriu cu intimata reclamantă I. G. și intimații pârâți I. G., I. R. I., N. D., P. G..
Cererea de chemare în judecată are ca obiect:„ partaj judiciar”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta pârâtă D. E., personal, intimata reclamantă I. G., personal și asistată de apărător, avocat P. M.C., cu împuternicirea avocațială .-_/2015*, lipsind recurentul pârât I. I., intimații pârâți I. G., I. R. I., N. D., P. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, în data de 16.04.2015 recurenta pârâtă D. E. a depus răspuns la întâmpinare și înscrisuri.
Recurenta pârâtă D. E. arată că nu mai are alte cereri.
Intimata reclamantă I. G., prin apărător, arată că nu mai are cereri prealabile.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților excepția de netimbrare a recursului formulat de recurentul pârât I. I..
Recurenta pârâtă D. E. solicită admiterea excepției.
Intimata reclamantă I. G., prin apărător, pune concluzii de admitere a excepției netimbrării recursului formulat de recurentul pârât I. I. și de respingere a recursului ca netimbrat.
Curtea pune în discuția părților excepția tardivității declarării recursului formulat de recurenta pârâtă D. E., invocată de intimată.
Intimata reclamantă I. G., prin apărător, solicită admiterea excepției, având în vedere că instanța, la primul termen de judecată, 29.01.2015, a calificat ca fiind recurs, cererea formulată de recurenta pârâtă D. E. la data de 15.01.2015, aceasta a primit comunicarea încheierii pe care o atacă cu prezentul recurs în data de 27.10.2014.
Recurenta pârâtă D. E. apreciază că cererea sa de recurs este în termen și solicită respingerea excepției.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe fondul cereri de recurs formulată de recurenta pârâtă D. E..
Recurenta pârâtă D. E. solicită admiterea recursului și a cererii sale de a se specifica adresa corectă.
Intimata reclamantă I. G., prin apărător, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea din data de 28.04.2010, reclamanta I. G. a chemat în judecată pe pârâții L. M., D. E., I. G., I. R. I. și I. I. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune asupra terenurilor cuprinse în titlul de proprietate nr._/19.01.1998 și să-i oblige pe pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3994/21.11.2011 s-a admis cererea, s-a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei 1 din raportul de expertiză omologat de către instanță, în sensul că s-a atribuit reclamantei și pârâtei D. E. terenul intravilan de 759 mp situat pe . de 2520 mp a fost împărțit între I. G. (căreia i-a revenit lotul 1 în suprafață de 1260 mp), respectiv P. G. și N. D. (cărora le-a revenit lotul nr. 2 în suprafață de 1260 mp), iar terenul de 1400 mp a fost împărțit în trei loturi, 700 mp fiind atribuiți reclamantei și pârâtei D. E., 350 mp fiind atribuiți pârâtelor P. G. și N. D., iar 350 mp fiind atribuiți către I. G., I. I. și I. R. I..
Prin decizia civilă nr. 102/A/01.10.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov s-a admis excepția de netimbrare și s-a anulat ca netimbrat apelul formulat de apelanții I. G., I. R. și I. I., aceștia fiind obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimata I. G..
Prin decizia civilă nr. 165R/2013 pronunțată de Curtea de Apel București a fost admis recursul, s-a casat decizia și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Ilfov.
Rejudecând apelul, Tribunalul Ilfov a pronunțat decizia civilă nr. 265A/25.11.2013prin care a fost anulat ca netimbrat apelul formulat de apelanții I. R. I. și I. G. împotriva sentinței civile nr. 3944/2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu și a fost respins ca nefundat apelul formulat de apelantul I. I. împotriva aceleiași sentințe. Apelanții au fost obligați la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă I. G..
În motivarea deciziei, s-a reținut că în privința apelanților I. R. I. și I. G. s-a admis excepția de netimbrare prin încheierea de ședință de la data de 03.09.2013, astfel că prin hotărârea pronunțată s-a anulat apelul, ca netimbrat.
În privința apelului formulat de apelantul I. I., tribunalul a reținut că acesta este nefondat, deoarece prima instanță a făcut o corectă dispozițiilor art. 6739 Cod procedură civilă și a avut în vedere masa partajabilă, astfel cum aceasta este identificată în titlul de proprietate nr._/19.01.1998 emis de Comisia Județeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate pe numele moștenitorilor defunctului I. P..
Tribunalul nu a primit criticile apelantului relative la necitarea unora dintre moștenitori la momentul la care expertul s-a prezentat la fața locului pentru efectuarea expertizei, deoarece astfel de critici puteau fi formulate doar de către persoanele care nu au fost citate, ceea ce nu a fost cazul în speță.
Tribunalul a observat că în cauză nici una dintre părți nu avea posesia vreunei suprafețe de teren, astfel că singurele criterii care puteau fi avute în vedere erau mărimea cotei părți cuvenite fiecărui coproprietar și natura bunurilor de împărțit. Din această perspectivă, tribunalul a apreciat că prima instanță a procedat corect atunci când a împărțit în natură terenurile formând loturi care, raportat la cote de coproprietate nu necesitau egalizări prin stabilirea de sulte.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 02.06.20p14 a fost admisă în parte cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de intimata D. E. și a fost îndreptată eroarea materială din considerentul deciziei civile nr. 265/2013, în sensul că la pagina 7 aliniatul 7 s-a trecut corect D. E. în loc de D. M., cum din eroare s-a tehnoredactat.
Prin aceeași încheiere s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale cu privire la faptul că .. 62 este în ., și nu în București, deoarece eroarea respectivă nu a fost cauzată de către parte prin motivele de apel.
Prin încheierea de ședință din 15.09.2014 s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată la data de 31.07.2014 de către intimata D. E. prin care solicita instanței să îndrepte eroarea din considerentele deciziei nr. 265/2013, în sensul că .. 62 este în ., și nu în București, respectiv că terenurile care fac obiectul dosarului sunt situate tot în ., și nu în B., așa cum din eroare s-a tehnoredactat.
Tribunalul a considerat că eroarea materială nu trebuie îndreptată, deoarece adresa imobilului supus partajării a fost consemnat în decizia civilă, astfel cum a fost indicată în cererea de chemare în judecată și în motivele de apel, aspect necontestat de către părți în cursul judecății.
Împotriva deciziei civile nr. 265/A/2013 a declarat recurs recurentul I. I. criticând-o pentru nerespectarea dispozițiilor legale în sensul motivelor de modificare reglementate în art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă.
Recursul a fost depus la Tribunalul Ilfov la data de 29.04.2014 și nu a fost timbrat.
Împotriva încheierii de ședință din data de 15.09.2014 a declarat recurs intimata D. E..
Prin cererea de recurs, intimata a arătat că este adevărat faptul că rudele sale au scris greșit adresele în motivele de apel, dar acesta nu este un motiv de menținere a respectivelor greșeli, și oricum nu poate duce la obligarea altor persoane la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul a fost depus la Tribunalul București - Secția Civilă (Registratură) la data de 04.11.2014.
La data de 13.01.2015, recurenta D. E. a depus la Curtea de Apel o cerere prin care arată că soluția din încheierea de ședință din data de 15.09.2014 este nelegală, deoarece prin respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale se mențin în decizia civilă adresele parțial greșite ale imobilelor partajate. Recurenta arată că dacă nu se îndreaptă numele localității în care sunt situate terenurile, în sensul actelor depuse la dosar și a raportului de expertiză, părțile s-au judecat degeaba pentru că nu își vor putea intabula dreptul de proprietate asupra loturilor care le-au fost atribuite.
Recurentul I. I. a depus întâmpinare la recursul declarat de către D. E. invocând excepția tardivității acestuia, prin raportare la faptul că din data de 27.10.2014, când a fost comunicată încheierea și până în data de 15.01.2015, când a fost declarat recursul, au trecut mai mult de 15 zile.
Prin încheierea din data de 29.01.2015, Curtea a calificat cererea olografă formulată de către intimata pârâtă D. E., ca fiind cerere de recurs împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunțată de Tribunalul Ilfov la data de 15.09.2014.
În raport de această calificare, Curtea a dispus comunicarea recursului către părți.
Prin încheierea din data de 16.03.2015, Curtea a constatat că recursul declarat de pârâta D. E. nu se timbrează.
După cum rezultă din practicaua prezentei decizii, a reținut cauza în pronunțare pe excepția netimbrării recursului declarat de pârâtul I. I., pe excepția tardivității recursului declarat de pârâta D. E. împotriva încheierii din 15.09.2014 și pe fondul recursului declarat împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale.
Analizând, în ordine, aspectele menționate anterior, Curtea reține următoarele:
Recurentului pârât I. I. i s-a adus la cunoștință obligația de a timbra recursul cu suma de 4178, 85 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 5 lei, prin citația care a fost înmânată la data de 09.01.2015, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 38 din dosar recurs.
Întrucât recurentul nu a achitat taxa de timbru stabilită în sarcina sa și nu a susținut că ar fi scutit de la obligația de achitare a acesteia, ca urmare a formulării unei cereri de reexaminare sau a unei cereri de ajutor public judiciar, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâtul I. I. împotriva deciziei civile nr. 265/A/2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă.
În privința excepției tardivității formulării recursului împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, Curtea constată că aceasta trebuie respinsă, deoarece prima cerere prin care recurenta D. E. își exprimă nemulțumirea față de soluția relativă la adresele greșite ale terenurilor care au făcut obiectul partajării, a fost înregistrată la Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, la data de 04.11.2014, astfel cum rezultă din respectiva cerere aflată la fila 3 din dosarul de recurs care poartă ștampila instanței menționate și viza de înaintare la Curtea de Apel București. Or, față de data comunicării încheierii din 15.09.2013 (27.10.2014, după cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 162 din dosarul Tribunalului Ilfov), calea de atac este declarată în termen.
Pe fondul recursului împotriva cererii de îndreptare a erorii materiale, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o soluție de respingere, pe motiv că în cererea de chemare în judecată și în motivele de apel s-ar fi indicat faptul că .. 62 este situată în București, iar terenurile partajate sunt situate în B., astfel că cele consemnate în considerentele deciziei nr. 265/2013 nu sunt rezultatul erorilor materiale săvârșite de către instanță, ci rezultatul erorilor materiale săvârșite de către părți.
Curtea constată că distincțiile formale avute în vedere de către tribunal nu au acoperire în dispozițiile art. 281 alin. 1 codul de procedură civilă de la 1865.
Astfel, în art. 281 alin. 1 se arată că erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri, pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Aplicând regula ubi lex non distinquit nec nos distinquere de bemus (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă), Curtea constată că eroarea materială poate fi îndreptată la cerere sau din oficiu, indiferent dacă a fost cauzată de către parte, avocatul acesteia sau instanță. Pentru admiterea unei astfel de cereri, este necesar doar ca eroarea materială să rezulte din actele dosarului și să se regăsească în hotărârea a cărei îndreptare se solicită sau se dispune din oficiu.
Față de cele arătate mai sus, Curtea reține că în cererea introductivă, reclamanta I. G. a indicat masa partajabilă prin referire la titlul de proprietate nr._/19.01.1998 care se află la fila 60 dosar fond și care precizează clar că terenurile care fac obiectul partajului sunt situate în perimetrul localităților Clinceni – B.. De asemenea, Curtea reține că în procesul verbal de punere în posesie nr. 491/1997 aflat la fila 41 din dosarul primei instanțe, se arată că terenul avut în vedere este situat în . este situată în . în localitatea București. Același lucru rezultă din certificatul de moștenitor nr. 73/2008 aflat la filele 79-81 dosar fond.
Practic, nu există nici un act oficial depus de către părți la dosar din care să rezulte că .. 62, nu ar fi situată în ., ci în București, cum în mod greșit s/a reținut în considerentele deciziei menționate.
Raportul de expertiză efectuat de către expertul B. C. în fața primei instanțe și omologat de către aceasta din urmă precizează clar că ”măsurătorile olografice s-au efectuat la terenul situat în .. 62, .”.
Față de toate cele arătate, Curtea constată că locul situării străzii Monumentul Eroilor nr. 62 și locul situării terenurilor partajate este indubitabil, astfel că indicarea localității București în considerentele deciziei din apel, nu poate fi privită decât ca o eroare materială, la care, este adevărat, au avut o contribuție și apelanții I. I., I. R. I. și I. G., care, în dezvoltarea motivelor de apel (fila 4 din dosarul nr._ 20919 al Tribunalului Ilfov) au indicat la un moment dat că imobilul ar fi situat în ”București, .. 62”. Chiar și în privința erorii apelanților, Curtea constată că nu este corelată cu celelalte susțineri din aceeași cerere de apel, prin care se face referire la faptul că .. 62 este fostul Ds 347 și se vorbește despre expertiza efectuată în fața primei instanțe, despre . și despre Primăria localității Clinceni.
Curtea precizează că și instanțele de fond au avut o contribuție la generarea erorilor materiale menționate, în cazul judecătoriei, prin omisiunea de a indica în dispozitivul sentinței locul situării terenurilor partajate (aspect care este de esența hotărârii de partaj și nu ar fi trebuit să fie suplinit exclusiv prin trimiterea la raportul de expertiză și la loturile întocmite de către expert), iar în cazul instanței de apel prin faptul că nu a sesizat și respectiv învederat ori pus în discuția părților faptul că în cererea de apel s-a strecurat o eroare materială evidentă prin raportare la actele dosarului dedus judecății.
În concluzie, Curtea va admite recursul pârâtei D. E. împotriva încheierii din 15.09.2014, pe care o va modifica în sensul admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale.
În baza art. 276 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurentul I. I. la plata către intimata reclamantă I. G. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei (1/2 din cheltuielile efectuate și dovedite de către parte) având în vedere că aceasta din urmă a efectuat respectivele cheltuieli pentru a răspunde ambelor recursuri și ținând seama de faptul că doar recurentul I. I. a căzut în pretenții, ca urmare a anulării propriului recurs, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată excepția tardivității recursului declarat de pârâta D. E. împotriva încheierii din 15.09.2014 a Tribunalului Ilfov - Secția Civilă.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul pârât I. I. împotriva deciziei civile nr. 265A din 25.11.2013 pronunțată Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă I. G. și intimații pârâți I. G., I. R. I., N. D., P. G., respectiv D. E..
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă D. E. împotriva încheierii de ședință din data de 15.09.2014 pronunțată în același dosar, în contradictoriu cu intimata reclamantă I. G. și intimații pârâți I. G., I. R. I., N. D., P. G., pe care o modifică după cum urmează:
Admite cererea de îndreptare a erorii materiale din considerentele deciziei civile nr. 265 /A/2013 a Tribunalului Ilfov, pe care le îndreaptă, în sensul că: .. 62 este în ., și nu în București, iar terenurile care fac obiectul dosarului sunt situate în perimetrul localităților Clinceni-B., astfel cum rezultă din titlul de proprietate nr._/19.01.1998.
În baza art. 276 Cod procedură civilă obligă recurentul I. I. la plata către intimata I. G. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. C. B. G. S. D. M. G.
GREFIER
G.-C. A.
Red. DMG
Tehnored. GC 2 ex
05.05.2015
Jud. apel L. G. A.
E. V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 455/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Succesiune. Decizia nr. 477/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
