Conflict de competenţă. Sentința nr. 67/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 67/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 1701/2/2015
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.67 F
Ședința din Camera de Consiliu din data de 16.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București și Tribunalul Ialomița, în cauza având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. A., domiciliată în S., ., ., Jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâtul G. R. - COMISIA N. PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1.
Fără citarea părților, conform art.135 NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 23.05.2014 sub nr._/3/2014, reclamanta B. A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor contestație împotriva Deciziei de invalidare nr. 600/2014 emisă de pârâtă, solicitând anularea acesteia.
În motivare reclamanta a arătat că prin decizia nr. 600/2014 contestată s-a invalidat propunerea Comisiei Județene Ialomița de acordare de măsuri reparatorii pentru suprafața de 2,01 ha, însă a considerat că această decizie este nelegală, întrucât toate actele invocate a fi lipsă în dosarul de despăgubiri, au fost depuse la dosar și existau la data analizării acestora.
Din cuprinsul actelor anexate rezultă că reclamanta este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii întrucât a făcut atât dovada calității de moștenitoare de pe urma defunctei D. V. cât și dovada dreptului de proprietate al acesteia pentru respectiva suprafață.
La termenul de judecată din data de 15.09.2014, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială, considerând-o întemeiată față de dispozițiile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Având în vedere atât faptul că entitatea inițială de soluționare a cererii este Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 și apoi Comisia Județeană care validează sau nu propunerea Comisiei Comunale cât și faptul că prin decizia emisă de către pârâtă s-a constatat că reclamanta este o persoană neîndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 2,01 ha întrucât nu face dovada dreptului de proprietate de pe urma autoarei sale, ori acest lucru presupune a se analiza pe fond dacă reclamanta este sau nu persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate prin acordarea de măsuri reparatorii, procedură similară cu cea a plângerii împotriva hotărârii Comisiei județene de aplicare a Legii fondului funciar, a apreciat că este competent Tribunalul Ialomița - secția civilă, să soluționeze cauza, fiind instanța în circumscripția căruia se află sediul entității învestite cu soluționarea cererii.
Ca urmare, prin sentința civilă nr. 991/15.09.2014 Tribunalul București a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița.
La rândul său, în ședința de judecată din data de 11.12.2014 Tribunalul Ialomița a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale și pronunțându-se cu prioritate asupra acestei excepții, din analiza înscrisurilor aflate la dosar, reține următoarele:
Acțiunea reclamantei are ca obiect contestație împotriva deciziei nr.600 din 13.03._, emisă de Comisia pentru Compensarea Imobilelor și are ca temei art.35 alin.1 din legea nr.165/2013.
Potrivit acestui text de lege deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
În ceea ce privește entitatea la care se referă articolul 35 alin.1 din Lege, instanța are în vedere dispozițiile art. 3 din Legea nr. 165/2013 care arată înțelesul anumitor termeni folosiți de lege iar potrivit pct.4 lit. a din articolul menționat prin entitate învestită de lege se înțelege: a) unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată;
b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare;
c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România;
f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică;
g) Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit prezentei legi.
Prin sentința civilă nr. 2293/11.12.2014 Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Ialomița, a declinat competența de soluționare a contestației împotriva Deciziei de invalidare nr.600 din 13.0.2014 dată de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor formulată de B. A. către Tribunalul București, a constatat ivit conflictul negativ de competență între tribunale, a suspendat judecata și a înaintat dosarul Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului de competență.
Curtea de Apel asupra conflictului de competență ivit, constată următoarele aspecte:
Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr. 600/2014 emisă de Comisia pentru Compensarea Imobilelor, invocând drept temei art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, conform căruia, deciziile pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
În litigiul de față, entitatea emitentă a actului care se contestă este Comisia pentru Compensarea Imobilelor cu sediul aflat în circumscripția Tribunalului București.
Așadar, Tribunalul București are competența, din punct de vedere teritorial, să soluționeze contestația formulată de către reclamantă.
În conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. 1 din lege, se reține că sunt entități cu atribuții în soluționarea cererilor reglementate de Legea nr. 165/2013, atât Comisia Locală de Fond Funciar, investită cu soluționarea cererii reclamantei, cât și Comisia Județeană de Fond Funciar, însă și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, raportat la etapa parcursă de cererea formulată de către reclamantă în vederea restituirii imobilului sau acordării de despăgubiri.
În ceea ce privește decizia de invalidare nr. 600/13.03.2014, contestată în speță de către petentă, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor este entitatea care a emis actul și care este investită de lege, motiv pentru care decizia poate fi contestată la tribunalul în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități, și anume Tribunalul București, care urmează a o soluționa.
Astfel fiind, conform art. 135 alin. 1 și 4 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea de Apel va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B. A., domiciliată în S., ., ., Jud. Prahova și pe pârâtul G. României - Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, în favoarea Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. G. M. D.
Red. SG
Tehnored. CG 4 ex
22.04.2015
Jud. fond I. R. M.
| ← Succesiune. Decizia nr. 477/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Decizia nr. 457/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
