Revendicare imobiliară. Decizia nr. 796/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 796/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-07-2015 în dosarul nr. 15598/301/2010/a1
Dosar nr._
(714/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 796
Ședința publică de la 10.07.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - ALINA-PETRUȚA BUCULEI
JUDECĂTOR - C. B. T.
JUDECĂTOR - M.-G. R.
GREFIER - Ș. P.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului declarat de recurenții-pârâți C. I. și C. S. C., împotriva deciziei civile nr.1101 A din 30.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._ 10, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și cu intimatul-reclamant K. H. și cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
P. are ca obiect acțiune civilă pentru revendicare imobiliară.
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 24.06.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună note scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 01.07.2015, apoi la 08.07.2015 și apoi la 10.07.2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea de la data de 20.10.2011, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a suspendat, în temeiul art. 243 alin. 1 pct. 1 C.p.c., judecata apelurilor formulate de apelanții-pârâți M. BUCUREȘTI, PRIN PRIMAR GENERAL, C. I. și C. S. C. în contradictoriu cu intimații-pârâți G. R. și K. H., împotriva sentinței civile nr. 3024/09.03.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ 10.
Prin decizia civilă nr.1101 A/30.03.2015, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol formulată de apelanții-pârâți C. I. și C. S. C., a admis excepția de perimare invocată din oficiu, a constatat perimate apelurile formulate de apelanții-pârâți M. BUCUREȘTI, PRIN PRIMAR GENERAL, C. I. și C. S. C., în contradictoriu cu intimații-pârâți G. R. – decedată și K. H., împotriva sentinței civile nr. 3024/09.03.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ 10.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierile de la termenele din 20.12.2012 și 23.01.2014, tribunalul a respins ca neîntemeiate cererile de repunere pe rol și a menținut măsura suspendării apelurilor, reținând că nu s-a făcut dovada moștenitorilor defunctei G. R..
Deși prin cererea depusă la data de 11.12.2014 de apelanții C., aceștia au solicitat repunerea cauzei pe rol, tribunalul a constatat că nu s-a făcut dovada dezbaterii succesiunii de pe urma defunctei G. R., nefiind eliberat un certificat de moștenitor sau un certificat de calitate de moștenitor de pe urma acesteia. Chiar dacă apelanții se află în imposibilitatea de a face ei înșiși demersuri în vederea finalizării procedurii succesorale de pe urma părții decedate, tribunalul a constatat că apelul nu poate fi repus pe rol, întrucât art. 254 pct. 2 C.p.c. menționează expres că judecata va fi reluată numai dacă sunt indicați moștenitorii.
Pentru aceste motive, tribunalul a respins cererea de repunere pe rol a cauzei.
Cât privește excepția perimării invocată din oficiu, tribunalul a reținut că potrivit art. 248 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.”
Rezultă din dispozițiile legale menționate anterior că perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.
A reținut tribunalul că în prezenta cauză termenul de un an al perimării, care a început să curgă, conform celor arătate anterior, de la data pronunțării încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 243 alin. 1 pct. 1 C.p.c., respectiv de la data de 20.10.2011, s-a împlinit, fără ca părțile să fi întreprins vreun demers după suspendarea cauzei, pentru îndeplinirea obligației pusă în vedere de instanță.
În consecință, în temeiul art. 248 și următoarele Cod procedură civilă, și având în vedere că nu există nici o cauză de suspendare sau de întrerupere a termenului perimării, prevăzută de art. 249-250 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat perimate apelurile.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs pârâții C. I. și C. S. C., susținând că în mod greșit tribunalul a apreciat că în cauză a intervenit perimarea, întrucât prin cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de către apelanții – pârâți care a fost introdusă înlăuntrul termenului de un an de zile prevăzut de lege, de la suspendare, cursul prescripției a fost întrerupt.
Prin încheierea din data de 20.10.2011, urmare a cererii de suspendare solicitată de către apărătorul intimatului pârât K. H., urmare a decesului reclamantei GrilI R. intervenit la data de 10.06.2011, s-a dispus suspendarea apelului în temeiul art. 243 alin.1 pct.1 C.pr.Civ., apărătorul acestora obligându-se ca în termen util să facă diligențele pentru indicarea moștenitorilor defunctei.
Înlăuntrul termenului de un an de zile, apelanții pârâți, care nu aveau niciun fel de cunoștință despre stadiul deschiderii procedurii notariale, interesul lor fiind legitim, au solicitat repunerea cauzei pe rol, dar, având în vederea nedefinitivarea procedurii notariale succesorale de pe urma defunctei G. R. și, în consecință, imposibilitatea de indicare la acest moment procesual, tribunalul a constatat că subzistă motivul suspendării cauzei, motiv pentru care, prin încheierea din data de 20.12.2012, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de apelanții pârâți.
În aceleași condiții, la data de 12.11. 2013, apelanții pârâți formulează o nouă cerere de repunere a cauzei pe rol, soluția având aceeași finalitate, astfel cum rezultă din încheierea din data de 23.01.2014, apărătorul intimaților reclamanți solicitând menținerea măsurii suspendării cauzei în temeiul art. 243 C.pr.civ., având în vedere nedefinitivarea procedurii notariale succesorale, de pe urma defunctei G. R..
La data de 11.12.2014, apelanții pârâți solicită o nouă repunere pe rol, motivat de faptul că, în calitate de apelanții-pârâți, aceștia au interesul să continue judecata, iar depunerea înscrisurilor solicitate exced posibilităților apelanților, intimații reclamanți manifestând cu rea credință un interes nelegitim, stând în pasivitate.
Se arată de către recurenți că în mod greșit tribunalul a reținut că termenul de perimare prevăzut de art. 248 C.pr.civ. a început să curgă de la data pronunțării încheierii de suspendare a judecații, cauza rămânând în nelucrare mai mult de un an de zile, din culpa pârâților, culpă ce s-a apreciat prin prisma faptului că în tot acest timp, deși au formulat cereri de repunere pe rol a cauzei, au fost respinse prin încheieri, acestea nefiind atacate de nici o parte.
Prin urmare, apreciază recurenții că greșit tribunalul a constatat că în cauză a intervenit perimarea, întrucât prin cererea de repunere pe rol formulată de apelanții pârâți, înlăuntrul termenului de un an prevăzut de lege de la suspendare, cursul prescripției a fost întrerupt.
Prin dispozițiile art. 249 alin .1 C.pr.civ. se arată că perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură, făcut în vederea judecării cauzei de către partea care justifică un interes.
Așadar, de la data de 23.01.2014, când prin încheiere s-a respins cererea de repunere pe rol și s-a menținut măsura suspendării cauzei, a început să curgă un nou termen, fiind irelevant faptul că încheierea nu a fost atacată cu recurs, câtă vreme prin actul de procedură întocmit respectiv cererea de repunere pe rol din octombrie 2011, cursul perimării a fost întrerupt, situație în care cererea de repunere pe rol formulată la data de 11.12.2014 a fost depusă în termen.
Prin hotărârea pronunțată, tribunalul nu a avut în vedere că apelanții au început demersurile în a afla date cu privire la existența acestui litigiu, precum și asupra voinței părților în a-și revendica imobilul, de vreme ce o parte a fost deja obținută printr-o hotărâre judecătorească, pârâții nefiind notificați niciodată.
Prin scrisoare recomandată adresată reclamantului K. H., încă din anul 2011, și întrucât nu a primit niciun răspuns, ulterior s-au adresat atât Consulatului cât și Ambasadei României în Australia, reclamanții fiind cetățenii acestui stat.
Pentru motivele invocate, recurenții – pârâți solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
Examinând actele dosarului, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este fondat.
Sub un prim aspect, reținând că prin decizia recurată s-a dispus pe de o parte respingerea cererii de repunere pe rol cauzei, iar pe de altă parte s-a constatat perimată judecata în apel, însă recurenții nu au dedus critici în recurs decât sub aspectul perimării, Curtea va analiza legalitatea deciziei instanței de apel exclusiv cât privește măsura perimării, nu și soluția vizând respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei.
Constată Curtea că sunt întemeiate susținerile recurenților potrivit cu care tribunalul, reținând că lăsarea în nelucrare a cauzei se datorează culpei acestora și constatând perimarea apelului, a aplicat greșit dispozițiile art. 248 C.pr.civ.
Astfel, prevederile art. 248 alin. 1 C.pr.civ., potrivit cu care orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, instituie una dintre condițiile esențiale în care perimarea intervine, aceea a culpei ce caracterizează atitudinea procesuală a părții care omite să efectueze acte de procedură în vederea reluării judecății.În alte cuvinte, câtă vreme judecata a continuat să fie suspendată fără ca părții să-i poată fi imputată omisiunea reluării judecății, perimarea nu poate intervieni, finalitatea acestei măsuri având în vedere și caracterul sancționator față de partea care nu se interesează pentru o perioadă mare de timp de soarta procesului suspendat.
În cauză, trebuie observat că ulterior suspendării judecății, la data de 20.10.2011, în temeiul art. 243 pct. 1 C.pr.civ., ca urmare a decesului intimatei reclamante G. R., recurenții au formulat succesiv două cereri de repunere pe rol a cauzei, la data de 16.10.2012, respectiv la data de 12.11.2013.
Prin încheierea pronunțată la data de 20.12.2012, tribunalul a constatat că subzistă motivele pentru care s-a dispus suspendarea judecății, având în vedere nedefinitivarea procedurii notariale succesorale de pe urma defunctei G. R. și, în consecință, imposibilitatea de indicare la acel moment procesual a moștenitorilor acesteia, astfel încât a respins cererea de repunere pe rol formulată la data de 16.10.2012 și a menținut măsura suspendării.
Și cea de-a doua cerere de repunere pe rol formulată de recurenți la data de 12.11.2013 a fost respinsă prin încheierea de la data de 23.01.2014, reținându-se aceeași împrejurare a nedefinitivării procedurii notariale sucesorale.
Așa fiind, câtă vreme prin cele două încheieri nedesființate în calea de atac prevăzută de lege s-a constatat de către instanța de apel că moștenitorii defunctei G. R. nu pot fi indicați, întrucât nu s-a finalizat procedura sucesorală notarială, semnificația juridică a acestei statuări a instanței este aceea că termenul de perimare nu a început să curgă, fiind exclusă culpa părților în nereluarea judecății suspendate în temeiul dispozițiilor art. 243 pct. 1 C.pr.civ.
În aceste condiții, câtă vreme la data pronunțării încheierii de ședință de la 23.01.2014 termenul de perimare nu începuse să curgă, trebuie constatat că la momentul la care recurenții au formulat cea de-a treia cerere de repunere pe rol, 11.12.2014, prin care au indicat ca moștenitor al defunctei pe fratele acesteia, intimatul K. Hary, termenul de perimare nu era împlinit, astfel că soluția prin care s-a constatat perimat apelul este rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor art. 248 C.pr.civ.
De altfel, chiar în cuprinsul deciziei recurate, în partea vizând analiza cererii de repunere pe rol a cauzei, se reține de către tribunal că apelanții pârâți se află în imposibilitatea de a face ei înșiși demersuri în vederea finalizării procedurii sucesorale. Or, această apreciere exclude în mod evident culpa, condiție necesară pentru curgerea termenului de perimare, fiind de observat contradicția dintre constatarea instanței de apel sub acest aspect și considerentele prin care reține, în cuprinsul aceleiași hotărâri, că termenul de perimare a început să curgă de la suspendarea judecății, dat fiind că părțile nu au întreprins vreun demers pentru îndeplinirea obligației puse în vedere de instanță, nefiind menționată, de altfel, natura acestei obligații.
Așa fiind, față de cele arătate, Curtea constată că recursul este fondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 2 C.pr.civ. rap. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., îl va admite și va modifica în parte decizia recurată în sensul că va respinge excepția perimării și va înlătura mențiunea privind constatarea perimării. Urmează a fi menținută măsura suspendării cauzei, în condițiile în care, așa cum s-a arătat deja, recurenții nu au formulat critici în calea de atac sub acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul recursul formulat de recurenții - pârâți C. I. și C. S. C., împotriva deciziei civile nr.1101 A/30.03.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații – reclamanți K. H. și G. R. și cu intimatul – pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL.
Modifică în parte decizia recurată în sensul că respinge excepția perimării, înlătură mențiunea privind constatarea perimării și menține măsura suspendării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.07.2015
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. P. B. C. B. T. M. G. R.
GREFIER
Ș. P.
Red.M.G.R.
Tehdact.R.L./M.G.R.
2 ex./14.07.2015
T.B.-Secția a IV-a – A.I.P.; L.I.F.
Jud.Sector 3 – I.A.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 105/2015. Curtea de Apel... | Succesiune. Decizia nr. 784/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
