Reziliere contract. Decizia nr. 71/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 71/2015
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 71 R
Ședința publică de la 20.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – D. L. M.
JUDECĂTOR – D. Z.
GREFIER – S. V.
……………….
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă Administrația F. Imobiliar, cu sediul în București, .. 16, sector 3, împotriva deciziei civile nr. 630A/20.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. I., domiciliat în București, Splaiul ,Independenței nr. 2H, ., sector 3, având ca obiect „reziliere contract”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că recurenta reclamantă Administrația F. Imobiliar a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea pune în discuție inadmisibilitatea prezentei căi de atac a recursului, în raport de art. 483 Noul Cod de procedură civilă și în subsidiar pe fondul recursului și reține cauza în pronunțate pe acest aspect, având în vedere că recurenta reclamantă Administrația F. Imobiliar a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Deliberand asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București, sub nr._, reclamanta Administrația F. Imobiliar a chemat în judecată pe pârâtul M. I., solicitând rezilierea contractului de închiriere nr. 1027/29.06.2004 și evacuarea pârâtului din apartamentul nr. 7 situat în București, .. 2H, .; de asemenea a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5866,82 lei reprezentând chiria aferentă perioadei martie 2010 – aprilie 2013, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr._/28.10.2013 instanța a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtul la plata sumei de 5712,43 lei cu titlu de chirie aferentă perioadei aprilie 2010 – aprilie 2013, precum și a sumei de 5712, 3 lei penalități de întârziere.
De asemenea a admis capetele de cerere privind rezilierea locațiunii și evacuarea.
A fost respinsă ca prescrisă cererea de obligare a pârâtului la plata contravalorii chiriei aferente lunii martie.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, in esenta, urmatoarele:
Pârâtul a încheiat un contract de locațiune cu reclamanta A.F.I. și că nu a achitat chiria aferentă perioadei cuprinse între aprilie 2010 și aprilie 2013.
În temeiul art.1020 C.civil prima instanță a dispus rezilierea contractului și evacuarea pârâtului pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor asumate prin contract.
Instanța a constatat că suma de 154,30 lei reprezentând contravaloare chirie aferentă lunii martie 2010 este prescrisă conform art.1 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Prin decizia civilă nr. 630 A din 20.05.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III -a Civilă, s-a respins ca nefundat apelul formulat de apelanta Administrația F. Imobiliar, împotriva acestei sentințe civile.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Creanța pe care o pretinde apelanta de la pârât are natură juridică civilă pentru că izvorăște dintr-un raport juridic civil, respectiv un contract de închiriere.
Dispozițiile art. 91 din O.G. 93/2003 nu sunt incidente în cauză pentru că apelanta A.F.I. nu a emis un act administrativ fiscal prin care să stabilească o creanță fiscală, ci a încheiat un contract de locațiune.
În consecință, prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii, dreptul la acțiunea ce a avut ca obiect contravaloarea chiriei aferente lunii martie fiind prescris la data introducerii acțiunii, 31.05.2013.
Neexercitându-și dreptul la acțiune în intervalul cuprins între aprilie 2010 și aprilie 2013 apelanta a pierdut dreptul de a mai solicita chiria aferentă lunii martie și penalitățile aferente sumei restante, acesta fiind prescris.
Împotriva acestei hotărâri a declarat prezentul recurs recurenta – reclamantă Administrația F. Imobiliar, invocand, in esenta, că instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile Decretului 167/1958, creanța fiind de natură fiscală, deoarece sumele încasate cu acest titlu se varsă la bugetul general consolidat; în conformitate cu art.91 alin.1 și 2 din O.G. 92/2003, republicată, dreptul de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani. Pe de alta parte, se invoca faptul ca, potrivit art. 2512 pct. 2 Noul C.civ. instanta nu putea aplica prescriptia din oficiu, in mod gresit asadar prima instanta a constatat aceasta prescriptie invocata din oficiu, iar tribunalul nu s-a pronuntat asupra acestei critici aduse prin cererea de apel.
Curtea a pus in discutie din oficiu inadmisibilitatea caii de atac a recursului, in raport de disp. art. 483 Noul Cod de procedura civila.
Soluționând recursul formulat, în raport de dispozițiile art. 483 din NCPC, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 483 alin. 2 din NCPC nu sunt supuse recursului cererile de evacuare și nici cererile evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv.
Obiectul prezentei cauze îl constituie o cerere de reziliere a unui contract de închiriere, cu capete de cerere subsecvente având ca obiect evacuarea pârâtului și obligarea acestuia la plata unei chirii restante de 11.733,64 lei, compusă din 5.866,82 lei chirie restantă și majorări de întârziere de 5.866,82 lei.
Or, în raport de natura și valoarea acestor pretenții, Curtea constată că obiectul capetelor de cerere evaluabile în bani este de o valoare de până la 500.000 lei inclusiv, căzând așadar sub incidența art. 483 alin. 2 Noul Cod procedură civilă, după cum și capătul de cerere neevaluabil în bani, anume cererea de evacuare cade sub incidența aceluiași text legal.
Pentru aceste motive, Curtea va admite excepția inadmisiblității prezentului recurs, excepție absolută și peremptorie care împiedică analizarea pe fond a criticilor dezvoltate de către recurent, și va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta – reclamantă Administrația F. Imobiliar împotriva deciziei civile nr. 630 A din 20.05.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât M. I..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. F. G. D. L. M. D. Z.
GREFIER
S. V.
Red. D.F.G.
Tehnored. T.I.
2 ex./22.01.2015
Jud. apel:
C. A. T./ S. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 74/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Evacuare. Decizia nr. 32/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
