Poprire asigurătorie. Decizia nr. 18/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 18/2015
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 18 A
Ședința publică de la 13.01.2015
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – D. Z.
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
……………………
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant D. A., cu domiciliul ales la CAv. N. A. în București, ., ., ., împotriva încheierii de ședință din 09.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât T. K., domiciliat în București, .-15, ., sector 1, având ca obiect „poprire asiguratorie”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul reclamant D. A. reprezentat de avocat știrbulescu O., cu delegație de substituire din partea avocatului N. A., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatul pârât T. K..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către intimatul pârât T. K. întâmpinare, o copie de pe aceasta fiind comunicată apelantului, iar de către apelantul reclamant D. A. s-a depus răspuns la întâmpinare, care a fost comunicată intimatului.
Curtea acordă cuvântul părților pe excepția tardivității apelului invocată prin întâmpinare.
Apărătorul apelantului reclamant D. A. solicită respingerea excepției. Având în vedere dovada de comunicare a încheierii atacate, care este din data de 30.07.2014 și apelul declarat de ei în data de 04.08.2014 apreciază că nu se susține excepția și trebuie respinsă ca atare. Pe fond, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Nu se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24.04.2014, reclamantul D. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T. K. înființarea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sa altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate de o a treia persoană sau pe care acestea i le vor datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente debitorului-pârât.
În motivarea în fapt, reclamantul a susținut că l-a împrumutat pe pârât cu suma de 433.600 Euro, al cărui termen de rambursare a fost prelungit până la data de 15.12.2014, conform contractului de împrumut autentificat sub nr. 333/03.03.2014 la B.N.P Nemesis în care se menționează că în cazul nerestituirii împrumutului, creditorul are dreptul să urmărească întreaga avere mobilă și imobilă a debitorului în vederea recuperării creanței.
Reclamantul a mai arătat că pârâtul l-a împuternicit să înstrăineze terenurile proprietatea acestuia existente pe teritoriul Statului Român prin procura autentificată sub nr. 337/03.03.2014 la B.N.P Nemesis, procură ce a fost revocată. Prin revocarea mandatului, pârâtul practic și-a manifestat intenția de a micșora garanțiile acordate creditorului privind restituirea împrumutului.
S-a mai arătat că creanța nu este exigibilă, însă reclamantul are interes în exercitarea acțiunii în poprire asiguratorie, deoarece garanțiile cuprinse în procura autentificată au fost micșorate prin revocarea acesteia.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 969-970 C.pr.civ..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin încheierea din ședința din Camera de Consiliu din data de 09.05.2014 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul D. A., în contradictoriu cu pârâtul T. K..
Analizând probatoriul administrat în cauză, Tribunalul a reținut că în fapt, la data de 03.03.2014, între reclamant în calitate de creditor și pârât, în calitate de debitor a intervenit un contract de împrumut autentificat sub nr. 333/03.03.2014 de BNP „Nemesis”.
Prin acest contract reclamantul a dat cu titlu de împrumut pârâtului suma de 433.600 euro, acesta din urmă obligându-se să restituie suma până la data de 15.12.2014. Părțile au convenit ca în cazul nerestituirii împrumutului acordat la termenul și în cuantumul stabilit în contract, creditorul are dreptul să urmărească întreaga avere mobilă și imobilă a debitorului.
La aceeași dată (03.03.2014) între părți s-a încheiat și un contract de mandat autentificat sub nr. 337, prin care pârâtul l-a împuternicit pe reclamant și pe Zainab Al Ansari, ca în numele lui și pentru acesta, să înstrăineze cui va crede de cuviință, inclusiv lor înșile, terenurile proprietatea sa aflate pe teritoriul Statului Român, inclusiv cele ce îi revin în urma exproprierilor sau redobândite prin lipsa declarațiilor de utilitate publică ale statului. De asemenea, aceștia au fost împuterniciți să îl reprezinte pentru a da în plată prin compensare datorii, către orice persoană fizică sau lor înșile.
Prin declarația dată în data de 19.03.2014 autentificată sub nr. 331/19.03.2014 de BNP S. L. I., pârâtul a revocat mandatul sus-menționat în integralitate motivat de faptul că mandatarii au calitatea de cetățeni străini și lipsesc perioade mari de timp din România, motiv pentru care nu pot depune diligențele necesare îndeplinirii mandatului acordat.
În drept, potrivit art. 970 al. 1 C.pr.civ. „Soluționarea cererii, executarea măsurii, desființarea și ridicarea popririi asigurătorii se vor efectua potrivit dispozițiile art. 953-958, care se aplică în mod corespunzător”.
Conform art. 952 alin. 3 C.pr.civ.„Instanța va putea încuviința sechestrul asigurător chiar și atunci când creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea”.
În cazul de față, creanța pe care o are reclamantul asupra pârâtului nu este exigibilă, termenul prevăzut în contract pentru restituirea împrumutului fiind în data de 15.12.2014.
Reclamantul nu a făcut însă dovada că debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau că ar fi în pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau își ascundă ori să își risipească averea.
Revocarea unui contract de mandat nu poate avea semnificația unei „micșorări a asigurărilor date creditorului” atâta timp cât actele juridice ce urmau a fi încheiate de reclamant în calitatea sa de mandatar, și-ar fi produs efectele în patrimoniul pârâtului în numele și pe seama căruia acestea urmau a fi încheiate.
Prin încheierea unui contract de mandat nu se naște o garanție în favoarea reclamantului, un astfel de efect fiind specific numai contractelor accesorii convențiilor de împrumut, precum contractele de ipotecă sau de gaj.
În condițiile în care părțile nu au înțeles să încheie astfel de contracte, instanța constată că împrumutul acordat nu a fost însoțit de garanții, și, drept urmare, nu se poate socoti nici că debitorul ar fi micșorat garanțiile date prin revocarea unui mandat. De asemenea, nu se poate acestei manifestări de voință nu i se poate atribui nici semnificația unei „sustrageri de la urmărire sau ascunderea/risipirea averii.
Având în vedere cele reținute, Tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 970 alin. 1 rap. la art. 952 alin. 3 C.pr.civ. pentru a dispune înființarea popririi asigurătorii, motiv pentru care s-a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva încheierii pronunțată de tribunal a declarat apel reclamantul D. A..
În motivarea apelului, se arată că creditorul D. A. a împrumutat pe debitorul T. K. cu suma de 433.600 (patrusutetreizecișitreimiișasesute) euro al cărui termen de rambursare a fost prelungit până la data de 15.12.2014, conform Contractului de împrumut autentificat sub nr. 333/03.03.2014 la B.N.P „Nemesis" în care se menționează că în cazul nerestituirii împrumutului, creditorul are dreptul să urmărească întreaga avere mobilă și imobilă a debitorului în vederea recuperării creanței.
Prin Procura autentificată sub nr. 337/03.03.2014 la B.N.P. „Nemesis" debitorul T. K. a împuternicit (a dat mandat) creditorului D. A. (și soției acestuia, Zainab Al Ansari) pentru ca aceștia, împreună sau separat: „să înstrăineze, cui va crede de cuviință, inclusiv lor înșile, terenurile proprietatea mea existente pe teritoriul Statului Român (inclusiv terenurile ce îmi revin în urma exproprierilor sau redobândite în lipsa declarațiilor de utilitate publică ale statului)" și „pentru a da în plată prin compensare datorii către orice persoană fizică sau lor înșile", mandatul acordat fiind „irevocabil, având în vedere convențiile dintre mine și mandatarii mei și primirea anticipată a prețului, se dă cu titlu gratuit și este transmisibil altei persoane" și constituind garanția („asigurările") date de debitor creditorului cu privire la Contractul de împrumut.
La aceeași dată (03.03.2014) s-a mai încheiat și procura autentificată sub nr. 334/03.03.2014 la B.N.P „Nemesis" prin care debitorul împuternicește creditorul în vederea ridicării despăgubirilor aferente cu privire la mai multe suprafețe de teren, situate în ., Procură care însă nu a fost revocată.
Se precizează că hotărârea pronunțata este nelegală si netemeinică, având în vedere următoarele:
Reținerea instanței că nu s-a făcut dovada că debitorul prin fapta sa a micșorat asigurările date creditorului, este greșită pentru că, în cauză apelantul reclamant a fost de acord cu prelungirea termenului de restituire a împrumutului acordat până la data de 14.12.2014, numai în condițiile in care debitorul-parat T. K. i-a acordat garanțiile maxime posibile prin procura autentificată sub nr. 337/03.03.2014 în sensul că poate înstrăina toate terenurile si bunurile acestuia, având convingerea că debitorul îi va restitui împrumutul sau va putea recupera suma datorata din vânzarea terenurilor (bunurilor) proprietatea acestuia.
Apelantul reclamant consideră că atitudinea, conduita debitorului l-a îndreptățit să creadă că prin revocarea mandatului dat - care reprezintă garanția restituirii împrumutului - debitorul a micșorat garanțiile date si încearcă să se sustragă de la urmărirea bunurilor sale, sau să își înstrăineze averea.
Se menționează că, în formularea prezentei cereri, a pornit de la posibilitatea formulării unei cereri referitoare la realizarea unor drepturi afectate de un termen, cum este contractul de împrumut cu termen de restituire, în condițiile prevăzute de art. 34 ( ) C.pr. civ. "Pot fi încuviințate, înainte de împlinirea termenului ... ori de cate ori se va constata ca acestea pot preîntâmpina o paguba însemnata pe care reclamantul ar încerca-o, dacă ar aștepta împlinirea termenului", iar concretizarea acțiunii s-a făcut în temeiul art. 952 alin. 3 C.pr.civ, fiind determinată de fapta proprie a debitorului de micșorare a garanțiilor acordate, prin revocarea mandatului dat creditorului.
În opinia apelantului reclamant, conduita debitorului în cauză reprezintă împrejurări de natură a conduce la decăderea din beneficiul termenului de restituire a împrumutului (sancțiune de drept material reglementata de art.1417 C. civ.) atunci când "cu intenție sau dintr-o culpa gravă, diminuează prin fapta sa garanțiile constituite în favoarea creditorului sau nu constituie garanțiile promise", ceea ce a determinat declanșarea procedurii de executare silita, existând un interes legitim important pentru creditor să considere esențiala condiția acordării mandatului si pe cale de consecința, revocarea acestuia .
Se precizează că se poate formula o cerere in temeiul art. 952 alin. 3, înainte de a se solicita sau dispune decăderea debitorului din beneficiul termenului contractual, întrucât sechestrul asigurător si poprirea asiguratorie se pot înființa si înainte de obținerea unui titlu executoriu de către creditor.
2. Reținerile și considerațiile instanței cu privire la contractul de mandat și revocarea acestuia, pot fi apreciate ca fiind corecte, numai în situația în care se are în vedere conținutul " stricto sensu " al garanțiilor ce pot fi acordate de către debitor creditorului, nu și garanțiile "lato sensu" cum este situația în cauza de față, în sensul că debitorul a acordat creditorului un mandat nelimitat de a dispune de bunurile sale, acest mandat reprezentând garanția pentru împrumutul acordat.
Apelantul reclamant susține că creditorul are interes în exercitarea acțiunii în poprire asiguratorie, deoarece Procura autentificată sub nr. 337/03.03.2014 la Biroul Notarial Public „Nemesis", dată de către debitor, cuprinde garanțiile acordate creditorului pentru Contractul de împrumut autentificat sub nr. 333/03.03.2014 la același birou notarial, iar Declarația de revocare a mandatului a fost data la 19.03.2014 (autentificată sub nr. 331/19.03.2014 la Biroul Individual Notarial „S. L. luliana"), debitorul micșorând prin fapta sa asigurările date creditorului și existând pericol ca acesta să își înstrăineze averea.
În final, apelantul reclamant a precizat că în cazul de față, revocarea mandatului dat de către debitor, creditorului, are semnificația si consecința unei micșorări a asigurărilor date acestuia, pentru ca, prin însăși existența acestui mandat, creditorul a avut convingerea că debitorul este de bună credință și că își va îndeplini obligația de restituire a împrumutului, iar prin exercitarea acțiunii de executare silită contra debitorului, creditorul nu făcut decât să verifice (constate) scadenta obligației pentru a preveni starea de insolvabilitate a debitorului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 952 alin. (3) din Noul Cod de procedură civilă.
În dovedirea susținerilor, nu a mai solicitat alte înscrisuri, în afara celor aflate la dosarul cauzei.
Intimatul-pârât T. K. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
A fost depus de către apelantul-reclamant D. A. răspuns la întâmpinare.
În calea de atac a apelului, nu s-a administrat nici un mijloc de probă.
Cu privire la excepția tardivității formulării apelului, se constată că această excepția nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform art. 953 alin. (3) din Noul Cod de procedură civilă, termenul de exercitare a apelului împotriva încheierii,prin care se soluționează măsura popririi asigurătorii este de 5 zile de la comunicarea încheierii respective.
În cauză, încheierea atacată a fost comunicată la data de 30.07.2014, așa cum rezultă din dovada de comunicare, aflată la fila 32 din dosarul primei instanțe, iar apelul a fost declarat la data de 04.08.2014, înlăuntru termenului de exercitare a căii de atac a apelului.
Pentru aceste motive, se constată că nu este întemeiată excepția tardivității declarării apelului.
Analizând apelul declarat din prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 969-970 cu aplicarea art. 952-953 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 952 din Noul Cod de procedură civilă „ (1) Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.
(2) Același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată.
(3) Instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar și atunci când creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute la alin. (1) și să depună o cauțiune, al cărei cuantum va fi fixat de către instanță”.
În cauza de față, prima instanță a reținut, în mod corect, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute la alineatul 3, deoarece apelantul nu a făcut dovada că debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau că ar fi în pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau își ascundă ori să își risipească averea.
Astfel, corect s-a reținut că încheierea unui contract de mandat nu are drept consecință nașterea unei garanții în favoarea apelantului-reclamant, ci este de natură a produce numai efectele unui contract de mandat.
Natura juridică a contractului încheiat între părți are consecințe asupra efectelor pe care le produce. Astfel, actele juridice ce urmau a fi încheiate de reclamant în calitatea sa de mandatar, și-ar fi produs efectele în patrimoniul pârâtului în numele și pe seama căruia acestea urmau a fi încheiate. În nici un caz, apelantul nu ar fi beneficiat direct și personal de sumele de bani obținute prin actele încheiate în calitatea sa de mandatar.
Având în vedere conținutul contractului încheiat între părți, Curtea învederează că acesta are natura juridică a unui veritabil contract de mandat, neputându-se considera că este un contract prin care se instituie o garanție în favoarea apelantului, pentru garantarea restituirii împrumutului.
Ținând cont de faptul că nu ne aflăm în prezența unui contract de ipotecă sau de gaj, revocarea unui contract de mandat nu poate avea semnificația unei „micșorări a asigurărilor date creditorului”.
Astfel, în condițiile în care părțile nu au înțeles să încheie astfel de contracte, în mod corect a constatat prima instanță că împrumutul acordat nu a fost însoțit de garanții, și, drept urmare, nu se poate socoti nici că debitorul ar fi micșorat garanțiile date prin revocarea unui mandat.
Pe cale de consecință, toate susținerile apelantului, din cuprinsul motivelor de apel referitoare la instituirea unor garanții, ca efect al încheierii contractului de mandat, vor fi înlăturate de către instanța de apel.
Nu, în ultimul rând, Curtea constată că, la data soluționării căii de atac, creanța a devenit exigibilă, astfel încât nu mai sunt incidente în cauză dispozițiile art. 952 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care reprezintă temeiul juridic al acțiunii promovate.
Pentru toate considerentele expuse, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 969-970 cu aplicarea art. 952-953 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de către apelantul-reclamant D. A. împotriva încheierii de ședință din 09.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât T. K..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității apelului.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către apelantul-reclamant D. A., cu domiciliul ales la CAv. N. A. în București, ., ., ., sector 3, împotriva încheierii de ședință din 09.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât T. K., domiciliat în București, .-15, ., sector 1
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. Z. G. D. FlorelaSimona V.
Red. DZ/15.01.2015
Tehnored. GC/DZ 4 ex
Jud. fond C. R. R.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 40/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 8/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
