Strămutare. Sentința nr. 56/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 56/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 2156/2/2015
Dosar nr._
(570/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ nr. 56 F
Ședința din camera de consiliu din 21.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - MARIANA HORTOLOMEI
GREFIER - S. R.
Pe rol se află soluționarea cererii de strămutare formulate de petentul L. C., a dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, în contradictoriu cu intimatul C. A..
Cauza are ca obiect – strămutare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul L. C., personal, lipsind intimatul C. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la legitimarea petentului, acesta prezentând CI . nr._, CNP_.
Curtea pune în discuție excepția de necompetență a prezentei instanțe, având în vedere data inițială a înregistrării dosarului a cărui strămutare se solicită, anterioară intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă.
Petentul, personal, având cuvântul, solicită ca cererea de strămutare să fie soluționată de către Curtea de Apel București.
Curtea reține spre soluționare cererea de strămutare asupra excepției puse în discuție.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de strămutare de față, reține următoarele:
La data de 07.04.2015, petentul L. C. a formulat cerere de strămutare a dosarului nr.3852/301/06.02.2012, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, cu termen de judecată la 22.04.2015, în temeiul prevederilor art. 140 alin. (1) și (2), raportate la dispozițiile art. 144 din Noul Cod de procedură civilă, solicitând să se dispună strămutarea procesului care formează obiectul dosarului civil menționat, de la această instanță, la o altă instanță de judecată, din circumscripția Curții de Apel București, cu excepția Judecătoriei sector 1 București.
Motivele pentru care solicită să se dispună strămutarea acestui proces, sunt de bănuială legitimă.
1. Cauza care formează obiectul dosar civil, a cărui strămutare o solicită petentul, se află pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București din data de 9 martie 2012.
2. De la 9 martie 2012 și până la 05.05.2014, au oficiat în dosarul civil menționat, patru complete de judecată și anume:
- C. L. C., 03.02._13;
- I. Dragușanu, 14.01.2013;
- L. M. P., 06.06.2014 și
- D. E. M., 05.09.2014.
3. Conform extrasului din hotărârea Colegiului de conducere al Judecătoriei Sectorului 3 București, nr.31/02.06.2014, în condițiile în care chiar acest colegiu a dispus înlocuirea completului de judecată ce a oficiat în dosarul civil menționat, până la data specificată mai sus, cu un alt complet de judecată, în persoana doamnei judecător P. L., începând cu termenul din 06.06.2014, se evidențiază faptul că acest colegiu a fost preocupat efectiv de perfecționarea înfăptuirii actului de justiție în cadrul Judecătoriei Sectorului 3 București.
4. La termenul de judecată din 05.09.2014 al dosarul civil nr._, nu a mai oficiat, însă, d-na judecător P. L., învestită de Colegiul de conducere al Judecătoriei Sectorului 3 București să judece cauza care formează obiectul dosarului civil menționat, ci doamna judecător D. E. M. (D E M), fără să fi fost investită de vreun Colegiu de conducere al Judecătoriei Sectorului 3 București să judece acest proces și fără să fie respectate dispozițiile art. 19 din Noul Cod de Procedură Civilă privind continuitatea.
Petentul precizează faptul că la acest termen de judecată, dosarul civil nr._, a avut nr. de ordine 36, dintr-un nr. total de 68 de dosare, înscrise pe lista care cuprindea procesele în ordinea care urmau să fie judecate, în data de 05.09.2014, de d-na judecător D..
Întrucât, la ora 14, din data de 05.09.2014, mai erau numai 8-9 dosare de soluționat (din totalul de 68), inclusiv dosarul cu nr.36, petentul susține că a cutezat să o întrebe pe doamna judecător D.E.M., dacă cele 8-9 dosare nesoluționate până la ora 14, vor fi judecate în continuare sau după o pauză, fără să aibă sentimentul vinovăției că această întrebare o va deranja pe doamna judecător nominalizată mai sus. Precizează faptul că a fost prezent permanent, în sala de judecată, de la ora deschiderii acestei săli.
După pauză, a intrat în sala de judecată, după doamna judecător nominalizată mai sus și un jandarm, despre "intervenția" căruia petentul susține că va face dezvăluiri, în partea finala a cererii de față.
Precizează faptul că în încheierea de ședință, pronunțată în dosarul nr._ la 05.09.2014, completul de judecată, adică doamna judecător D.E.M., a consemnat că înscrisurile pe care le-a depus petentul la dosarul civil menționat, nu au fost depuse în forma solicitată, adică:
a) conform prevederilor art. 112, pct. 5 și 139 Cod Procedură Civilă,
b) în condițiile art. 180 Cod Procedură Civilă și prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 155 ind. 1 Cod Procedură Civilă, „instanța constată că soluționarea cauzei este împiedicată de vina părții reclamante ce nu a îndeplinit obligațiile stabilite de către instanță, urmând a dispune suspendarea cauzei?!
c) Referitor la "motivele", invocate mai sus, în "temeiul" cărora instanța menționată a dispus "suspendarea cauzei" care formează obiectul dosarului civil nr._, petentul învederează că această instanță care a pronunțat încheierea de ședință din data de 05.09.2014, nu a respectat, nu a ținut seama de prevederile art. 411, 412, 413 din Noul Cod de Procedură Civilă care a intrat în vigoare la 01.05.2013 - prevederi conform cărora suspendarea procesului se poate dispune numai în următoarele cazuri, prevăzute în mod expres de lege, care trebuie respectate de toți cetățenii și anume:
- când dezlegarea cauzei, depinde de existența sau inexistența unui drept, care face obiectul unei alte judecăți;
- când s-a început urmărirea penală pentru …
- când amândouă părțile o cer;
- când nici una din părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei;
- prin decesul uneia dintre părți sau prin interdicția judecătorească sau punerea sub curatelă a unei părți.
Cele învederate mai sus evidențiază faptul că instanța care a pronunțat încheierea de ședință din data de 05.09.2014, nu a respectat însă, în mod evident, aceste dispoziții legale.
În încheierea de ședință din data de 05.09.2014, pronunțată în dosarul civil nr._, de instanța constituită din doamna președinte D., au fost consemnate, printre altele, și următoarele: "...prin serviciul registratură, la data de 19.08.2014 (adică cu 17 zile mai înainte de termenul de judecată din dosarul menționat mai sus), reclamantul (adică petentul) a depus un set de înscrisuri...", fără să se menționeze, să se precizeze în acest act procesual, ce înscrisuri au fost depuse, daca aceste înscrisuri au vreo legătură cu cauza care formează obiectul dosarului civil menționat, ce conțin, la ce se refera aceste înscrisuri (deoarece tot înscrisuri sunt, de ex., și rețetele medicale, eliberate de medici, abonamentele de călătorie pe liniile de transport în comun, mandatele de expediere și avizele de primire poștale etc.), însă nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, astfel cum i s-a pus în vedere, prin încheierea de la termenul anterior", adică de la termenul din 06.06.2014.
Referitor la aceste aserțiuni, eminamente și evident fictive, petentul solicită a se vedea înscrisurile depuse la dosarul menționat, la 19.08.2014, precum:
- cererea înregistrată la grefa Judecătoriei Sectorului 3 București în care petentul a menționat cele 12 chitanțe originale, care s-au aflat la acea dată în dosarul nr._, la paginile: 78, 79,107,108,109,110, 111, 112,113 și 114 (Anexa nr.2);
- un exemplar al contractului de vânzare - cumpărare, autentificat la 28.12.1993, sub nr. 9448, care a fost depus de C. A., la Administrația Financiară a Sectorului 3 București, în calitate de parte a acestui act juridic.
Conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 146/C/2011 (publicat în M. Of. nr. 77 din 12.12.2013), art. 10 (4), "Prin primul exemplar (al unui contract de vânzare – cumpărare) se înțelege un exemplar original, pentru fiecare persoană, parte a contractului". Precizează petentul faptul că numitul C. A., apare în evidențele Administrației Financiare a Sectorului 3, ca plătitor al impozitului menționat, datorat bugetului local, în anul 1993, conform chitanței nr._/13.01.1995.
Se precizează că „pârâtul, personal (adică fratele vitreg al petentului, ce locuiește în Canada și nu s-a prezentat la niciun termen de judecată din dosarul civil menționat) învederează instanței că și-a îndeplinit obligațiile care au fost stabilite în sarcina sa, iar în caz contrar, solicită instanței să-i comunice ce nu a îndeplinit".
În încheierea de ședință, pronunțată în data de 05.09.2014, în dosarul civil menționat, s-a mai consemnat "Reclamantul invocă nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 44.948/1993, pentru lipsa semnăturii vânzătoarei, arătând că semnătura nu aparține antecesoarei, din acest punct de vedere fiind necesară prezentarea originalului acestui contract ...", în condițiile în care petentul, la data când a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare menționat, avea vârsta de 9 (nouă) ani, nu a participat la încheierea acestui act, nu a semnat acest contract și deci, nu este deținător al vreunui contact de vânzare-cumpărare, semnat de mama sa și de fratele său vitreg, C. A..
În legătura cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 4, situat în imobilul - ., etaj 1 din București, .. 47, etaj 1, sector. 3, petentul învederează că acest contract a fost depus în data de 19.08.2014, la dosarul mai sus rubricat și totodată, faptul că acest contract reprezintă, potrivit locuțiunii juris .> (care desemnează caracterul absolut, irefragabil, de neînfrânt, al unei prezumții; nici un alt mijloc de probă nu este primit pentru combaterea acestei locuțiuni) este corpul delict, adică proba materială care servește la dovedirea faptului că acest contract este un act care nu a fost încheiat cu respectarea principiilor și normelor legale, privind dreptul său la moștenire, în calitate de fiu legitim al mamei sale, care a decedat, acest drept de proprietate, fiind un drept real (adică un drept pe care o persoana îl exercită direct și imediat) garantat și protejat de art. 46 din Constituția României.
Altfel spus, contractul de vânzare - cumpărare, a apartamentului menționat, încheiat la 28.12.1993, sub nr. 44.948, este un "corp delict" probatoriu, adică o probă materială, despre existența faptului că actul de vânzare-cumpărare a apartamentului menționat, este un contract ilegal, mai bine zis, un act care nu a fost încheiat cu respectarea principiilor și normelor legale și anume, proba materială care servește la dovedirea faptului că acest contract este un înscris fals.
Așa cum petentul a învederat mai sus, solicită să i se permită să relateze, foarte succint, în ce maniera s-a "evidențiat" jandarmul ce a intrat în sala de judecată, în data de 05.09.2014, după doamna judecător D..
După revenirea în sala de judecată, doamna judecător nominalizată mai sus a făcut apelul în dosarul civil nr._ (în care petentul a avut calitatea de reclamant) și, fără absolut nici o dezbatere privind îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor sale, care derivă din calitatea sa de reclamant, în cauza menționată, dedusă judecății, dânsa i-a spus ca va suspenda cauza care formează obiectul dosarului menționat, deși acesta a îndeplinit toate obligațiile care au fost stabilite în sarcina sa, de instanță, așa cum rezultă, de altfel, în mod evident și din cele învederate, foarte succint, în cererea în care petentul solicită admiterea cererii de strămutare a cauzei care formează obiectul dosar, menționat, la o altă instanță egală în grad, din circumscripția Curții de Apel București
Deși petentul a învederat instanței că a îndeplinit toate sarcinile care au fost stabilite în sarcina sa și totodată, că acesta nu știe că nu ar fi îndeplinit vreo sarcină, doamna judecător nominalizată mai sus i-a spus să iasă afară din sala de judecată. În acel moment, deși petentul se îndrepta spre ușa de la ieșirea din această sală, s-a repezit la el jandarmul ce a venit în sala de judecată împreuna cu doamna judecător nominalizată mai sus și i-a pus mâna dreaptă pe partea din spate a gâtului său. Și tatălui petentului (în vârstă de 77 de ani, profesor universitar, membru al Asociației Europene a Cadrelor Didactice Universitare) ce și-a declinat numele și calitatea, a vrut să explice doamnei judecător M D E, că într-adevăr au fost îndeplinite toate sarcinile stabilite de instanță, însă dânsa i-a spus și tatălui său să părăsească sala de judecată.
Menționează petentul că din considerente lesne de înțeles-dedus, doamna judecător D.E.M. nu a consemnat în încheierea de ședință din 05.09.2015, pronunțată în dosarul civil nr._, faptul că dânsa a dispus ca petentul și tatăl său să iasă din sala de judecată, pentru "motivele" învederate mai sus.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 140 alin. (1) și (2) raportate la dispozițiile art. 144 din Noul Cod de procedură civilă.
Analizând în prealabil, potrivit art. 137 Cod Procedură Civilă, excepția de procedură, absolută și de ordine publică invocată, Curtea reține următoarele:
1. Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012: „Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”.Cu alte cuvinte, legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului. Acest principiu a fost introdus parțial prin art. XXII din Legea nr. 202/2010.
Este de observat faptul că este instituită astfel o regulă diferită de cea care guverna anterior această materie, pentru că sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, normele de procedură erau de imediată aplicare, conform art. 725 alin. 1: „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege”.
Noua reglementare este în spiritul jurisprudenței Curții Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, care consideră că aplicarea unei noi legi într-un proces pendinte constituie o imixtiune (din partea legiuitorului) în activitatea judiciară (spre exemplu, cauza Zmaliński împotriva Poloniei, hotărârea din 10.10.2001).
2. Pornind de la situarea Titlului VI, care reglementează această materie, în Cartea I a Codului de procedură civilă - „Competența instanțelor judecătorești”, se apreciază că strămutarea constituie o formă de prorogare judecătorească de competență. Prin strămutare se desemnează trecerea unei cauze, în situațiile strict determinate de lege, de la o instanță competentă la o altă instanță de același grad. Or, aceasta presupune prin concept existența unei cauze - deci a unui proces declanșat - aflate pe rolul unei instanțe de la care să fie trecută la o altă instanță în urma formulării unei cereri de către partea interesată.
De altfel, potrivit punctelor de vedere exprimate în doctrină, cererea de strămutare constituie un incident de procedură, sintagmă prin care se înțelege orice contestație care se grefează pe cererea principală și care este de natură să suspende, să întrerupă sau să stingă cursul judecății sau să modifice soluția. Instanța sesizată cu o cerere este competentă să soluționeze toate incidentele propriu-zise, precum cele referitoare la compunerea și constituirea instanței (incompatibilitatea, abținerea, recuzarea, greșita compunere sau constituire a instanței); la competență (excepția de necompetență); la probele administrate (verificarea de scripte, procedura falsului); la nulitatea actelor de procedură; la suspendarea judecății; la perimarea cererii, etc. Sunt însă unele cazuri în care asupra incidentelor de procedură se pronunță în mod obligatoriu o altă instanță: cererea de delegare a instanței se rezolvă de Înalta Curte de Casație și Justiție (art. 23 Cod procedură civilă); cererea de strămutare este de competența instanței ierarhic superioare sau a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în funcție de motivele invocate (art. 39 Cod procedură civilă). Între cele două tipuri de incidente de procedură nu este nici o diferență de natură juridică, astfel încât regula conform căreia legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului, trebuie să li se aplice deopotrivă.
Pe cale de consecință, dispozițiile noului Cod de procedură civilă nu se aplică și cererilor de strămutare formulate în cauze cu care instanțele au fost sesizate anterior intrării sale în vigoare.
3. Potrivit dispozițiilor vechiului Cod procedură civilă, cuprinse în art. 37 al.2, „Strămutarea pricinii se mai poate cere pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranță publică. Bănuiala se socotește legitimă de câte ori se poate presupune că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurării pricinii, calității părților ori vrăjmășiilor locale. Constituie motive de siguranță publică acele împrejurări care creează presupunerea că judecata procesului la instanța competentă ar putea produce tulburarea ordinii publice”.
Nu mai puțin, conform art. 39 alin. 2: „Cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă sau de siguranță publică se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție”.
4. Aplicând toate aceste considerente de ordin teoretic, cauzei prezente, Curtea observă că dosarul a cărui strămutare se solicită a fost înregistrat pe rolul instanțelor, în anul 2012, deci anterior datei intrării în vigoare a noului Cod de Procedură Civilă.
Totodată, Curtea observă că din cuprinsul cererii de strămutare, rezultă că petentul invocă cazul de bănuială legitimă reglementat de dispozițiile art. 37 al.2 vechiul Cod de Procedură Civilă.
Așadar, în temeiul argumentelor evocate, Curtea urmează ca, în temeiul art. 158 alin. 1 Cod procedură civilă, să admită excepția de necompetență materială și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a prezentei cereri formulate de petentul L. C., domiciliat în București, ..7, ., etj.3, ., în contradictoriu cu intimatul C. A. domiciliat în Canada, 1150 Fisher Avenue, Otawa, Ontario KIZ8M6, citat și prin afișare la ușa instanței, către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.04.2015.
PREȘEDINTE
M. H.
GREFIER
S. R.
Red.M.H.
Tehdact.R.L./M.H.
2 ex.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 440/2015. Curtea de... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 174/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
