Validare poprire. Decizia nr. 466/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 466/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 18866/299/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.466 R
Ședința publică din data de 20.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: B. A. C.
JUDECĂTOR: M. A. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol pronunțarea în recursul declarat de recurenta terț-poprit B. T. S.A. prin SUCURSALA V., împotriva deciziei civile nr.1305A/24.09.2014 pronunțată de Tribunalul București -Secția a lll-a Civilă, în contradictoriu cu intima creditoare . SRL, intimata debitoare . și intimatul petent B.E.J. U. B. V., cauza având, ca obiect, „validare poprire".
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20.04.2015, când a decis următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 08.05.2012, petentul U. B. V., executor judecătoresc a solicitat validarea popririi înființate în dosarul de executare nr. 831/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc U. B. V., asupra conturilor bancare ale debitoarei ., deschise la terțul poprit B. T..
În motivare s-a arătat că terțul poprit nu a înțeles să se conformeze adresei de virare a sumelor poprite nr. 831/2011 din 12 februarie 2012 a B. U. B. V., înregistrată la registratura terțului poprit în data de 16.02.2012. Astfel, la data de 05.10.2011, creditoarea . SRL a solicitat începerea procedurii de executare silită împotriva debitoarei .. La data de 20.12.2011 s-au emis adrese de înființare de poprire pe conturile debitoarei la 6 bănci comerciale din București.
Prin adresa nr. 3703 din 02.03.2012, terțul poprit B. T. a confirmat către B. U. B. V. recepționarea la data de 16.02.2012 a adresei de înființare a popririi asupra conturilor debitoarei ., comunicând, totodată, faptul că mai sunt înființate popriri de către B. C. B. M. și B. D. G., L. G. și M. P.. Ca urmare a faptului că terțul poprit B. T. a efectuat plăți din contul debitoarei ., ulterior datei de primire a adresei de instituire a popririi asupra conturilor debitoarei – se solicită validarea popririi înființată prin adresa executorului judecătoresc nr. 831/2011, în sensul obligării terțului poprit la plata sumei de 275.506,90 lei.
Terțul poprit, B. T., a formulat la data de 31.05.2012, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Prinsentința civilă nr. 626/17.01.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a respins cererea de validare a popririi, reținând în esență că, în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 460 C.proc.civ., pentru dispunerea validării popririi.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea S.C. P. B. PRINT S.R.L. care, în motivarea căii de atac a arătat, în esență, că terțul poprit cunoștea cel mai târziu la data de 02.03.2012, faptul că procedura insolvenței deschise anterior împotriva debitorului . încetase în mod irevocabil, acest aspect fiind adus de însuși terțul poprit la cunoștința tuturor creditorilor care instituiseră popriri asupra conturilor debitorului deschise la terțul poprit.
Așa fiind, în mod culpabil, terțul poprit a virat la data de 05.03.2012 sumele aflate în contul debitorului, către unul singur dintre creditorii care începuseră executări silite, respectiv celui care începuse executarea din dosarul nr. 379/2011 al B. C. B. M., deși cunoștea că mai erau înființate încă două popriri asupra conturilor debitorului.
La cererea de apel, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, arătând, în esență, că în privința ieșirii debitorului din starea de insolvență a existat multă vreme o incertitudine, astfel că nu i se poate imputa vreo culpă în faptul că nu a virat sumele de bani la dispoziția B. U. B. V..
Cât privește transferul tuturor sumelor din conturile debitorului doar către B. C. B. M., intimata terț poprit a arătat că nu îi este imputabil acest fapt, întrucât nu îi revenea obligația de a efectua operațiunea de distribuire între creditorii urmăritori care instituiseră concomitent popriri asupra conturilor debitorului deschise la B. T..
Prindecizia civilă nr. 1305A/24.09.2014 Tribunalul București - Secția a III-a Civilăa admis apelul, a schimbat în întregime sentința atacată, în sensul că a admis cererea de validare de poprire formulată de B. U. B. V., împotriva terțului poprit B. T., a dispus validarea popririi înființate în dosarul de executare nr. 831/2011 al B. U. B. V., în limita sumei urmărite în acest dosar, respectiv 275.506,90 lei împotriva terțului poprit.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în fața instanței de control judiciar nu se contestă situația de fapt reținută de prima instanța, decât în privința datei la care a luat cunoștință terțul poprit despre respingerea irevocabilă a cererii de deschidere a procedurii insolvenței asupra debitorului ..
Cu privire la acest aspect esențial, pentru analiza îndeplinirii obligațiilor stabilite de lege în sarcina terțului poprit în cauza de față, tribunalul a constatat că nu pot fi reținute susținerile acestuia, fiind simple alegații lipsite de orice fundament, terțul poprit nedepunând nicio dovadă în sprijinul afirmațiilor sale, astfel încât tribunalul a apreciat că nu au nicio relevanță.
În plus a considerat instanța de apel că aceste afirmații ale terțului poprit, sunt contrazise de ceea ce a susținut în fața primei instanțe, unde a arătat în întâmpinarea depusă la dosar că ”la data de 2.03.2012 terțul poprit a luat cunoștință pentru prima dată de situația juridică a societății, astfel cum îi comunicase B. C. B. M..”
Mai mult decât atât, din înscrisuri emise de terțul poprit, respectiv adresa de confirmare a înființării popririi nr. 3703/02.03.2012, comunicată B. U. B. V., a rezultat că se aduce la cunoștința acestui executor de către terțul poprit, faptul că debitorul S.C. O. C. SRL, ”conform certificatului de grefă din data de 14.02.2012 emis de Curtea de Apel București.” Or, prin menționarea expresă în conținutul acestei adrese a certificatului de grefă menționat, terțul poprit demonstrează el însuși în mod cert că avea cunoștință de existența și conținutul acestuia.
Așa fiind, tribunalul a constatat că prin virarea, la 05.03.2011 tuturor sumelor aflate în conturile debitorului doar către B. C. B. M. în dosarul de executare nr. 379/2011, la 5.03.2012, suma 99.381,44 lei și la 13.03.2012 suma 20.625 lei, terțul poprit a încălcat în mod flagrant obligațiile sale stabilite de art. 456 C.proc.civ. 1865 și 459 C.proc.civ. 1865.
A apreciat instanța de apel că, întrucât în cauza de față, exista un concurs de popriri înființate concomitent asupra conturilor debitorului deschise la terțul poprit, acesta nu avea posibilitatea de a face viramente din conturile debitorului către unul dintre creditori, ci, de a reține și consemna suma urmăribilă și de a depune dovada consemnării la executorul judecătoresc, care urma să facă distribuirea, urmând ca eliberarea acestora să se facă numai după întocmirea procesului verbal de distribuire.
Într-adevăr, terțul poprit nu are competența efectuării distribuirii sumelor poprite, atunci când sunt înființate mai multe popriri asupra sumelor urmăribile ale debitorului, dar nu acest aspect este relevant în cauză, ci acela că terțul poprit este oprit să efectueze transferuri de sume din cele poprite, până la momentul realizării creanțelor creditorilor, chiar dacă aceste transferuri reprezintă, cum este cazul în speța de față, de transferuri către unul dintre creditorii urmăritori.
Tribunalul a reținut că rezultă culpa terțului poprit în îndeplinirea obligațiilor care îi reveneau potrivit legii și din faptul că, dacă exista într-adevăr o incertitudine cu privire la închiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului S.C. O. C. SRL și deci, cu privire la încetarea măsurii suspendării de drept a executărilor silite ce făceau obiectul dosarelor în care se înființaseră popririle de către cei trei executori judecătorești, era necesar să acționeze cu aceeași prudență și diligență față de toți creditorii urmăritori.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis apelul cu care a fost sesizat și a schimbat în întregime sentința atacată, în sensul că a admis cererea de validare de poprire și a dispus validarea popririi înființate în dosarul de executare nr. 831/2011 al B. U. B. V. în limita sumei urmărite în acest dosar, respectiv 275.506,90 lei împotriva terțului poprit.
Împotriva deciziei tribunaluluia declarat recurs terțul poprit B. T. SA prin Sucursala V..
În motivarea recursului, se arată că hotărârea recurată se încadrează la motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod pr. civ. 1865, deoarece instanța de apel a soluționat în mod greșit excepția tardivității formulării căii de atac, în condițiile în care cererea de recurs asumată prin semnătură și ștampilă de către intimata-creditoare a fost depusă la dosar la mai mult de un an după termenul fixat de lege.
Recurenta terț poprit a arătat că, în mod formal, cererea de recurs înregistrată la dosar la data de 29.III.2013, a fost formulată de către Societatea P. B. P. SRL și de către B.E.J. U. B. V., însă niciuna dintre aceste entități nu a semnat cererea de recurs, care poartă o semnătură indescifrabilă și ștampila „Fundației Multimedia pentru Democrație Locală., pentru ca, ulterior, în luna iunie 2014, numai intimata-creditoare P. B. P. SRL să depună la dosar exemplar al cererii de recurs, asumat prin semnătură și ștampilă.
Recurenta terț poprit consideră că instanța de apel ar fi trebuit să anuleze apelul formulat de către intimatul-petent B.E.J. U., ca fiind netimbrat și nesemnat, însă acest lucru nu s-a realizat, ceea ce are darul de a sublinia superficialitatea cu care instanța de apel s-a aplecat asupra chestiunilor supuse dezlegării sale.
Recurenta terț poprit a mai arătat că motivarea recursului (recalificat ulterior ca apel) a fost comunicată acesteia abia la data de 16.V.2014, deci la mai mult de un an de la momentul înregistrării acestei căi de atac (29.III.2013), iar datarea cererii de recurs ce i-a fost comunicată s-a realizat cu pastă de culoare diferită de cea a semnăturii aplicate pe același document, ceea ce naște suspiciuni cu privire la respectarea reală a termenului de motivare a căii de atac.
Susține recurenta că, în condițiile în care, comunicarea hotărârii fondului s-a realizat la data de 14.11.2013, este evident faptul că termenul de motivare a căii de atac a fost depășit, iar aprecierea tribunalului a fost însă una eronată, atunci când a argumentat că, în speță, „calea de atac a fost depusă la postă la data de 28.03.2013, în termenul legal de depunere a apelului" or, înscrisul respectiv este semnat și ștampilat de către „Fundația Multimedia pentru Democrație Locală" și nicidecum de către intimata-creditoare P. B. P. S.R.L.
În al treilea rând, recurenta terț poprit a învederat motivele pentru care consideră că decizia recurată se încadrează la motivele de nelegalitate, prevăzute la art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod pr. civ. 1865.
A arătat că art. 460 alin. 1 Cod pr. civ. 1865 leagă în mod evident posibilitatea validării unei popriri de liberarea unei sume poprite către debitorul urmărit sau autorizarea de către terțul poprit a unor plăți efectuate de către debitor către terți.
În legătură cu momentul în care a aflat despre decizia Curții de Apel în legătură cu insolvența intimatei-debitoare, recurenta a arătat că, doar comunicarea certificatului de grefă, realizată la 05.03.2012 a constituit o bază probatorie acceptabilă căreia să-i poată acorda deplin crezământ, deoarece, anterior, la 02.03.2012, B.E.J. C. B.-M. îi adusese la cunoștință doar în mod informal și nedovedit, de existența acestei decizii. A mai arătat că, tot la 05.03.2012, administratorul judiciar a informat-o (comunicându-i un certificat de grefă) că procedura insolvenței debitoarei O. C. SRL nu ar fi fost închisă și că, prin urmare, recurenta nu era îndrituită să dea curs popririlor instituite pe contul acesteia.
Recurenta a susținut că, în ciuda acestui complex de împrejurări, instanța de apel a statuat (astfel cum interzice art. 304 pct. 7 Cod pr. civ. 1865) că situația juridică a intimatei debitoare era clară, că recurenta ar fi avut cunoștință de ea la un moment anterior datei de 05.03.2012 și că, prin urmare, recurenta terț poprit și-ar fi încălcat în mod flagrant obligațiile de terț poprit.
Este evident că în cadrul trasat de art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civ. 1865, instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății și a aplicat greșit legea. Recurenta terț poprit susține aceasta deoarece viramentele pe care le-a efectuat nu au fost îndreptate către unul dintre creditori, ci către un executor judecătoresc, primul care instituise poprirea și singurul care depusese diligențele necesare pentru ca recurenta să poată considera că procedura insolvenței debitorului urmărit fusese închisă.
Recurenta a mai invocat și faptul că obligațiile terțului poprit se rezumă la consemnarea sumei indisponibilizate și la informarea executorului judecătoresc cu privire la această măsură, ceea ce a și făcut, consemnând suma respectivă în contul indicat în acest sens de către B.E.J. C. B. M. și notificându-i pe toți cei trei executori judecătorești implicați cu privire la existența unui concurs de popriri.
Prin urmare, consideră că instanța de apel a confundat în considerentele sale, pe de o parte, viramentul corect și legal efectuat de către recurenta terț poprit în contul de consemnare indicat de un executor, cu plata făcută (direct) unui creditor și, pe de altă parte, această consemnare a sumei disponibile cu distribuirea ei către creditori, operațiune pe care recurenta nu avea dreptul și menirea să o întreprindă și nici nu a întreprins-o.
Mai mult, arată că instanța de apel a încălcat (și) restricțiile impuse de art. 304 pct. 6 Cod pr. civ. 1865, deoarece limitele impuse ei, potrivit principiului disponibilității, atunci când, neputând să constate pretinsa culpă a recurentei cu privire la omisiunea de a fi „distribuit suma în mod egal între creditori", instanța de apel a „găsit" o culpă a recurentei în faptul că disponibilul de pe contul debitoarei ar fi fost virat „către unul dintre creditorii" acesteia.
Recurenta terț poprit a solicitat admiterea recursului, rejudecarea cauzei, și pe cale de consecință, modificarea în tot a deciziei civile nr. 1305A/24.IX.2014, cu urmarea anulării/respingerii apelului (apelurilor) formulate în speță și a menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 626/17.1.2013 pronunțate de judecata fondului.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea a constatat că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Cu privire la motivul de nelegalitate întemeiat pe art.304 pct. 6 Cod procedură civilă, potrivit căruia, modificarea unor hotărâri se poate cere dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, Curtea constată că sunt nefondate susținerile recurentei, în sensul că, neputând să constate pretinsa culpă a recurentei, cu privire la omisiunea de a fi distribuit suma în mod egal între creditori, instanța de apel a stabilit o culpă a recurentei în faptul că, disponibilul de pe contul debitoarei ar fi fost virat doar către unul dintre creditorii acesteia.
Aceasta nu înseamnă că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, așa cum susține recurenta, deoarece tribunalul nu a dispus în sensul îndeplinirii unei obligații cu privire la care reclamantul nu a formulat nicio solicitare, ci doar a menționat, în cadrul considerentelor expuse, în ce modalitate trebuia să procedeze terțul poprit, care s-a confruntat cu situația unui concurs de cereri de poprire.
Referitor la critica de nelegalitate întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, în temeiul căruia o hotărâre poate fi modificată dacă nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, Curtea arată că și sub acest aspect, recurenta a formulat susțineri nefondate.
Pe de o parte, Curtea arată că hotărârea instanței de apel se circumscrie exigențelor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, în condițiile în care sunt analizate raporturile juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor de la dosar, iar considerentele nu sunt contradictorii și se arătă motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate susținerile părților, față de obiectul dedus judecății.
Pe de altă parte, nu poate fi primit punctul de vedere al recurentei, potrivit căruia considerentele deciziei instanței de apel au caracter contradictoriu, deoarece se face confuzie între viramentul efectuat de către recurenta terț poprit în contul de consemnare indicat de un executor, cu plata făcută unui creditor.
Susținerea recurentei sub acest aspect este pur speculativă, în raport de formularea folosită de instanța de apel, care atunci când a menționat că terțul poprit nu avea posibilitatea de a face viramente din conturile debitorului numai către unul dintre creditori, nu s-a referit la o operațiune nemijlocită în acest sens, ci doar prin intermediul biroului executorului care a solicitat înființarea popririi, din moment ce face trimitere la obligația terțului poprit de a reține și consemna suma urmăribilă și de a depune dovada consemnării la executorul judecătoresc.
Folosind aceleași argumente, recurenta invocă și motivul de nelegalitate întemeiat pe art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, însă Curtea consideră că se impune observația că dezvoltarea criticii pe acest temei, nu întrunește ipoteza avută în vedere de textul de lege anterior menționat, anume aceea că, prin interpretarea sa, instanța să fi schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății.
Motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă privește situația în care, deși actul juridic dedus judecății este clar, fiind vădit neîndoielnic, instanța i-a schimbat natura sau înțelesul. Această ipoteză nu este însă prezentă în speță, deoarece nici măcar nu este supus analizei instanței înțelesul unei clauze care să fi fost supusă interpretării și acest lucru să se fi realizat în mod denaturat, situație în care va fi înlăturată și această critică.
Cea din urmă critică a recurentei vizează ipoteza reglementată de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, potrivit căruia modificarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Curtea constată că este nefondată și această critică, având în vedere următoarele considerente:
Pe de o parte, nu pot fi primite susținerile ce vizează greșita soluționare a excepției de tardivitate a apelului, deoarece chiar dacă inițial, cererea de apel, depusă la instanță la data de 29.03.2013, nu a purtat semnătura creditoarei . SRL și nici a B.E.J. U. B. V., ulterior, în luna iunie 2014, intimata-creditoare a depus la dosar un exemplar al cererii de recurs, asumat prin semnătură și ștampilă.
Așa cum a statuat instanța supremă, prin Decizia nr. 182 din 22 ianuarie 2014, pronunțată în recurs de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din perspectiva articolului 6 al Convenției Europene, constituie o ingerință în dreptul de acces la instanță al părții, aplicarea sancțiunii nulității cererii de apel, în baza dispozițiilor art. 287 alin. (1) pct. 5 C.pr.civ., în condițiile în care apelantul, deși depusese inițial o cerere de apel nesemnată, fiind citat cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru a complini această lipsă, a depus la 17.09.2014 exemplarul declarației de apel, semnat de către reprezentantul legal și ștampilat.
Ca urmare, Curtea constată că în mod just a apreciat tribunalul că apelul a fost formulat și motivat în termenul legal, iar împrejurarea că B.E.J. U. B. V. nu a semnat cererea de apel, nu înseamnă că aceasta este lovită de nulitate, atâta timp cât, executorul judecătoresc este doar un mandatar al creditoarei, acționând în numele acesteia.
Sub un ultim aspect, recurenta a criticat decizia instanței de apel, tot prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 și raportat la interpretarea și aplicarea art. 458, 459 și 460 alin. 1 Cod procedură civilă, însă nici aceste susțineri ale recurentei nu sunt fondate.
Curtea arată că tribunalul a aplicat corect dispozițiile legale privind înființarea popririi, deoarece doar atunci când nu au fost înființate și alte popriri, creditorul urmăritor dobândește un drept exclusiv asupra sumei poprite, însă în cazul înființării mai multor popriri, creditorul care a obținut primul înființarea popririi va veni în concurs cu toți ceilalți creditori popritori.
În ceea ce privește susținerea recurentei, potrivit căreia, doar la 05.03.2012 a luat cunoștință de decizia curții de apel în legătură cu insolvența intimatei-debitoare, prin comunicarea certificatului de grefă, Curtea arată că acesta nu ar fi un motiv suficient pentru terțul poprit, de a acționa diferit față de creditorii urmăritori.
Mai mult decât atât, chiar recurenta a menționat în întâmpinarea depusă la dosarul primei instanțe (fila 48 verso dosar fond) că la data de 2.03.2012 terțul poprit a luat cunoștință pentru prima dată de situația juridică a societății, astfel cum îi comunicase B. C. B. M.. Chiar dacă, în opinia recurentei, modalitatea în care a aflat despre această împrejurare nu a fost suficient de convingătoare, aceasta nu o îndreptățea ca, în raport de un creditor, să aibă în vedere situația incertă de încetare a măsurii suspendării de drept a executărilor silite, iar față de alți creditori, să nu țină cont de aceasta.
Raportat tuturor considerentelor expuse, Curtea consideră că nu sunt incidente în cauză motivele de recurs invocate, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, a respins, ca nefondat, recursul apelantei-terț poprit și a menținut hotărârea tribunalului, ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta terț-poprit B. T. S.A. prin Sucursala V. împotriva deciziei civile nr.1305A/24.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a lll-a Civilă, în contradictoriu cu intima creditoare . SRL, intimata debitoare . și intimatul petent B.E.J. U. B. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. G. B. A. C. M. A.
M.
GREFIER
M. D.
Red. BAC
Tehnored. GC/BAC/2 ex
Jud. apel: E. M. S., M. S.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 410/2015. Curtea de Apel... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 440/2015. Curtea de... → |
|---|
