Suspendare provizorie. Decizia nr. 416/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 416/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 416/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR.416A
Ședința publică de la 24 septembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. C. B.
JUDECĂTOR - G. S.
GREFIER- G. C. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanții petenți G. A.-N., G. A., G. G., N. F., N. lonuț cu domiciliul ales la CA A. C. din București Splaiul Independenței nr.2K,.,. împotriva sentinței civile nr.319 din 09.03.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata V. M. domiciliată în București .-17, ., sectorul 2.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constată că din eroare cauza a fost trecută pe lista dosarelor de fond - cameră consiliu, prezenta cale de atac fiind apel formulat împotriva sentinței civile nr.319 din 09.03.2015 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă.
Curtea, având în vedere că, prin întâmpinare se solicită se către intimata V. M., judecarea cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 24.02.2015, petenții G. A.-N., G. A., G. G., N. I. Și N. F. au solicitat, în temeiul art. 450 alin. 5 Cod procedură civilă, suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr. 1906/18.02.2015, dată în dosarul nr._/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 București, în procedura evacuării prevăzute de art. 1033 și următoarele Cod procedură civilă. Împotriva acestei sentințe petenții au menționat că au formulat și apel.
Cu privire la solicitarea de suspendare provizorie, petenții au arătat că ocupă imobilul în temeiul contractului încheiat cu Primăria Municipiului București, contract care nu a fost nici anulat, nici reziliat. Au achitat sumele datorate locatorului cu regularitate și contractul a fost reînnoit în mod repetat, deși ultima prelungire a operat tacit, fără a mai fi întocmit un act adițional. De asemenea, petenții au arătat că au edificat construcțiile din care au fost evacuați, dar și că sunt locatari de bună-credință și că sentința este neclară, nefiind precizate nici persoanele evacuate și nici spațiile care au făcut obiectul măsurii. În plus, au apreciat că nu erau aplicabile în cauză dispozițiile speciale ale procedurii evacuării reglementate de art. 1033 și urm. Cod procedură civilă, procedură care nu le-a dat posibilitatea să se apere, dovedind dreptul lor asupra imobilului. De asemenea, au arătat că instanța de fond a procedat nelegal prin respingerea cererii de recuzare formulată în cauză.
Instanța a pus în vedere petenților obligația de a depune cauțiune în cuantum de 1.000 lei. Petenții s-au conformat acestor dispoziții la 09.03.2015.
Prinsentința civilă nr. 319/ 09.03.2015, Tribunalul București Secția a IV-a Civilăa respins cererea ca neîntemeiată.
Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 1045 alin. 1 Cod procedură civilă, executarea hotărârii de evacuare nu va putea fi suspendată. Cu toate acestea, în cazul evacuării pentru neplata chiriei sau a arenzii, se va putea dispune suspendarea executării hotărârii în cadrul contestației la executare sau a apelului exercitat de către pârât, numai dacă acesta consemnează în numerar, la dispoziția creditorului, chiria sau arenda la care a fost obligat, suma stabilită pentru asigurarea ratelor de chirie sau arendă datorate până la data cererii de suspendare, precum și cea aferentă ratelor de chirie sau arendă ce ar deveni exigibile în cursul judecății procesului.
Potrivit art. 450 alin. 5 Cod procedură civilă, până la soluționarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviințată provizoriu, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. (4). Potrivit alin. 4, suspendarea va putea fi încuviințată numai cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum va fi stabilit de instanță în condițiile art. 719 alin. (2) și (3).
Tribunalul a constatat că cerința generală prevăzută de art. 450 alin. 4 Cod procedură civilă a fost îndeplinită în cauză, în sensul că a fost consemnată cauțiunea prevăzută de art. 719 alin. 3 Cod procedură civilă.
Cu toate acestea, s-a apreciat că cererea de față trebuie soluționată și prin raportare la dispozițiile speciale ale art. 1045 alin. 1 Cod procedură civilă. Astfel, Tribunalul nu a putut aprecia asupra întrunirii acestor condiții, având în vedere faptul că, până la data soluționării prezentei cereri nu a fost redactată sentința a cărei suspendare se cere.
În schimb, a constatat tribunalul, că mai întâi trebuie îndeplinite și condițiile generale impuse de art. 450 Cod procedură civilă, respectiv cele raportate la reglementarea ordonanței președințiale: aparența de drept, caracterul provizoriu al măsurii, urgența privind păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara sau pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Or, în cauză, instanța este ținută să aprecieze întrunirea acestor condiții, punându-le în balanță cu drepturile și interesele afirmate ale părții adverse, care a apelat la o procedură urgentă pentru a-și valorifica drepturile asupra imobilului din care s-a dispus evacuarea.
Astfel, aparența dreptului nu poate fi reținută ca întrunită în cauza de față, dată fiind puterea relativă de lucru judecat a sentinței primei instanțe care a admis cererea de evacuare. În lipsa oricărei dovezi din care să rezulte elemente contrare, Tribunalul a apreciat că nu poate reține nici măcar probabilitatea aparenței unui drept, față de susținerile petenților din cuprinsul cererii și care se referă la un alt locator, iar nu la reclamanta în cauză.
Caracterul provizoriu al măsurii de menținere a petenților în spațiul locativ este întrunit, însă nu este suficient pentru admiterea cererii.
În ceea ce privește urgența măsurii, Tribunalul a constatat că, având de pus în balanță situația petenților, față de care s-a reținut că nu au un drept să ocupe spațiul în cauză, și situația pârâtei, care a apelat la o procedură urgentă (și care presupune lipsa unui titlu locativ) pentru a obține folosința imobilului, trebuie să se dea preferință celei din urmă, petenții neaducând argumente de fapt care să justifice o altfel de soluție.
Împotriva acestei sentințeau formulat apel petenții G. A.-N., G. A., G. G., N. F., N. lonuț criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, se arată că instanța de fond nu a avut în vedere că cererea de chemare în judecată formulata de V. M. G., în calitate de reclamantă, este informă, fără un obiect precis si care încalcă prevederile legale si dreptul la un proces echitabil. Apelanții consideră că este informă, deoarece nu nominalizează concret împotriva căror persoane este îndreptată"...oricăror persoane care locuiesc în acest imobil", este imprecisă, ceea ce nu este admisibil procedural, este imposibil de executat datorita acestei situații în care toate persoanele sunt evacuate fără a ști concret cum se numesc aceste persoane.
Apelanții consideră că hotărârea prin care se admite o astfel de cerere nu este procedurală, nu este legală și nici întemeiată. Arată apelanții că hotărârea solicitată a fi suspendată nu identifică din care spatii se cere evacuarea. Acest imobil are mai multe unități locative, mai multe persoane care locuiesc la aceeași adresă, în aceeași curte și în camere similar numerotate.
În opinia apelanților, hotărârea admisă de instanță în forma cerută de reclamantă, nu este fondata, unele dintre aceste persoane au contracte de vânzare cumpărare (conform chiar susținerilor reclamantei prin apărător).
Apelanții precizează că au arătat și probat faptul că se dispune evacuarea lor din spatii pe care V. M. G. nu are un titlu de proprietate și nu face dovada că ar avea vreun fel de drept.
De asemenea, apelanții precizează că au arătat si probat faptul că prin somația trimisă pârâților, reclamanta recunoaște că unele spatii în care locuiesc pârâții sunt construite de aceștia. Acest motiv arata nu numai o aparenta a dreptului, ci chiar și o recunoaștere a acestui fapt. Apelanții susțin că solicită suspendarea tocmai pentru faptul că se solicită evacuarea din propriile construcții.
Apelanții au susținut că, deși este recunoscut de intimata V. M. că aceștia au edificat o parte din construcții, s-a apelat la procedura specială prevăzută de art. 1033 Cod procedură civilă, tocmai pentru a împiedica pârâții să ceara recunoașterea drepturilor ce le au asupra acestor construcții. În opinia apelanților, s-a dorit ca aceștia să nu poată cere identificarea construcțiilor ce le revendica reclamanta și a celor ce aparțin pârâților. Asupra acestor construcții (recunoscute însăși de reclamantă), instanța, în mod greșit, a dispus evacuarea.
Se precizează că evacuarea dispusă de instanța de judecata se face din spatii care nu aparțin reclamantei, apelanții susținând că au dovedit acest fapt si prin cererea reconvenționala care dovedește intențiile ilegale ale intimatei V. M., dar și faptul că există spatii și drepturi certe ale apelanților.
În opinia apelanților, hotărârea instanței de fond care nu a avut în vedere situația specifica în care se afla părțile litigante, constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil. Consideră apelanții că, în cazul prezent este greșit a se admite o cerere în temeiul unor prevederi speciale prin care nu se da pârâților nici un fel de drept de a se apăra, când apelanții sunt constructori de bună-credința, când au contract de închiriere ce a fost prelungit tacit și care niciodată nu a fost anulat, de când apelanții au primit acest imobil. Prin această speculație procedurală (folosirea unei proceduri speciale, ei nefiind persoane ce au ocupat abuziv sau ilegal imobilul) se reușește limitarea tuturor drepturilor asupra construcțiilor edificate de apelanți cu buna credință, în timpul locațiunii.
Se arată că în dosarul_/300/2014, instanța nu a identificat spațiile din care s-a dispus evacuarea permițând reclamantei orice faptă de abuz și consideră că soluționarea prezentei stări litigioase nu putea sa fie legal judecată fără a dovedi atât lipsa titlului reclamantei, cât și existența dreptului apelanților.
Pentru toate cele mai sus arătate, pentru faptul că se cere evacuarea apelanților din spații ce nu aparțin reclamantei, pentru faptul că nu au avut posibilitatea de a face dovada legalei locațiuni în imobilul din ., sectorul 2 București au formulat prezenta cerere de suspendare.
Apelanții au precizat că au plătit chiria care le-a fost încasată, în aceste condiții intervenind legal tacita relocațiune care nu a fost denunțată de nici una dintre părți și că nu a fost nici reziliat și nici anulat contractul.
În opinia apelanților, nu este moral și legal că aceștia nu mai trebuie să beneficieze de niciun fel de protecție juridică, atâta timp cât contractul dintre apelanți și Primărie a fost prelungit în mod tacit, prevederile legale în materie conferă protecție chiriașilor ce se găsesc în mod legal în imobilele redobândite de foștii proprietari.
În final, apelanții precizează că nu au nicio culpa pentru faptul ca autoritățile comuniste au preluat unele imobile si le-au dat în folosință legal altor persoane.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea a constatat că apelul este nefondat,având în vedere următoarele considerente:
Curtea de apel a observat că apelanții nu au contestat neîndeplinirea acestor condiții de admisibilitate, mărginindu-se la expunerea situației de fapt și la încadrarea acesteia în drept, în ceea ce privește fondul litigiului dedus judecății, respectiv acțiunea în evacuare. Or, în cererile de ordonanță președințială instanța nu cercetează fondul litigiului, ci doar aparența de drept.
Tribunalul a făcut o justă apreciere a probatoriilor administrate în cauză și a interpretat corect textele de lege incidente. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 997 și următoarele Cod procedură civilă, ordonanța președințială este o procedură de natură contencioasă care are ca obiect obținerea rapidă din partea instanței competente, în cazuri urgente, a unei hotărâri prin care să se reglementeze provizoriu raporturile dintre părți, până la tranșarea pe fond a litigiului dintre ele.
Prin cererea introductivă se solicită, pe această cale, suspendarea provizorie a executării silite a sentinței civile nr. 1906/18.02.2015, dată în dosarul nr._/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 București, în procedura evacuării prevăzute de art. 1033 și următoarele Cod procedură civilă, sentință prin care s-a dispus evacuarea petenților din imobilul în litigiu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel petenții, ocazie cu care au solicitat și suspendarea executării provizorii a sentinței până la soluționarea apelului.
Curtea reține că sentința pronunțată în primă instanță de către tribunal, este o hotărâre executorie provizoriu de drept, ceea ce presupune ca obligația stabilită să fie adusă la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se va aduce la îndeplinire prin executare silită.
Conform prevederilor art. 450 alin. 1 Cod procedură civilă „suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecății în apel”.
Potrivit dispozițiilor art. 450 alin. 5 Cod procedură civilă, „până la soluționarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviințată provizoriu, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului”, fiind impusă de textul legal și respectarea cerinței de plată a unei cauțiuni.
Ca atare, în analiza cererii de suspendare provizorie a executării provizorii a sentinței mai sus menționate, urmează a fi verificată întrunirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale, ce rezultă din cuprinsul art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă, text potrivit căruia: ”Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Așadar, art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă fixează condițiile de admisibilitate ale ordonanței: urgența, caracterul provizoriu al măsurii care se cere a se lua pe aceasta cale, măsura luată să nu se prejudece fondul și aparența de drept.
Deși este îndeplinită cerința legală imperativă a consemnării cauțiunii la dispoziția instanței, prin recipisa emisă de unitatea bancară, iar măsura ce se dorește a fi luată are un caracter temporar, nefiind de natură a prejudeca fondul cauzei, Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 997 al. 1 Cod procedură civilă, care să justifice cererea petenților, întrucât lipsește aparența de drept, deoarece în urma examinării sumare (permisă în această procedură specială), instanța constată că apelanții-petenți nu sunt titularii unui drept care le permită să folosească spațiul respectiv, iar susținerea acestora, în sensul că unele spații în care locuiesc au fost construite de ei, fiind constructori de bună-credință, că au contract de închiriere ce a fost prelungit tacit, nu este creatoarea unei aparențe de drept în favoarea acestora, întrucât, dacă s-ar accepta un asemenea punct de vedere, s-ar ajunge la situația unei pronunțări anticipate asupra temeiniciei acțiunii în evacuare, ceea ce nu este posibil în cadrul unei ordonanțe președințiale.
Pe de altă parte, nici condiția urgenței nu este îndeplinită în cauză, deoarece instanța a constatat că înscrisurile prezentate de către apelanți nu sunt de natură a dovedi urgența cererii și nu atestă faptul că, în lipsa măsurii solicitate, li s-ar produce un prejudiciu care nu ar putea fi reparat în alt mod.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia apelul declarat de către petenți ca fiind nefondat, iar în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, îl va respinge și va menține în întregime hotărârea apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții petenți G. A.-N., G. A., G. G., N. F., N. lonuț cu domiciliul ales la CA A. C. din București Splaiul Independenței nr. 2K,.,. împotriva sentinței civile nr. 319/09.03.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata V. M. domiciliată în București, .-17, ., sectorul 2.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. C. B. G. S.
GREFIER
G.-C. A.
Red. A.C.B.
Tehnored. T.I./A.C.B./ 4 ex.
Jud. fond R. S.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 85/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 892/2015. Curtea de... → |
|---|
