Obligaţie de a face. Decizia nr. 419/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 419/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 419/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.419A
Ședința publică de la 25 septembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - P. F.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanții-reclamanți O. D. și O. M., cu domiciliul ales la avocat M. A., în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.1022/19.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. București prin P. G., Primăria M. București și P. G. al M. București, toți cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6, cauza având ca obiect „obligație de a face – Legea nr.165/2013”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care invederează faptul că apelanții-reclamanți au depus concluzii scrise, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea având în vedere că apelanții-reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1022 din 19.09.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a IV a Civilă s-a admis excepția prematurității cererii formulată de reclamanții O. D. și O. M. în contradictoriu cu M. București, P. G. al M. București și Primăria M. București și în consecință s-a respins acțiunea reclamanților de obligare a pârâților la emiterea unei dispoziții privind acordarea de măsuri reparatorii.
Pentru a dispune în acest sens, analizând excepția prematurității tribunalul a reținut următoarele:
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamanții O. D. și O. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primar G., P. G. al M. București și Primăria M. București obligarea la soluționarea notificării nr. 668/04.07.2001 emisă prin B.E.J S. și N. și la emiterea unei dispoziții privind acordarea de măsurii reparatorii prin puncte.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 24 al. 2, 3 și 4 din legea nr. 165/2013, legea nr. 368/2013, legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi (publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013), cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
Ca atare, tribunalul a constatat că Legea nr. 165/2013 a acordat un termen pârâtei pentru soluționarea dosarului reclamanților, termen care la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată nu este împlinit, astfel încât acțiunea apare ca fiind prematur introdusă, dreptul reclamanților de a se adresa tribunalului pentru cenzurarea refuzului pârâtei de a soluționa cererea sa fiind afectat de un termen legal suspensiv.
În acest context, se impune menționarea și a faptului că prezenta acțiune a fost formulată după . Legii nr. 165/2013, astfel încât nu se mai poate ridica vreo problemă de neconstituționalitate a art. 4 și art. 33-34 din acest act normativ. Astfel, prin decizia Curții Constituționale din data de 27 februarie 2014, a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată, constatându-se că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Ca atare, per a contrario, pentru cererile introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2014, disp. art. 4 și art. 33-34 din lege sunt în deplin acord cu prevederile constituționale.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor convenționale și a jurisprudenței Curții europene, tribunalul constată că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată tocmai în contextul pronunțării Hotărârii C.E.D.O. în cauza pilot M. A. și alții contra României, în care Curtea a criticat lipsa instituirii unor termene pentru analizarea dosarelor de către Comisia Centrală, acesta fiind considerat un alt punct slab al mecanismului intern de despăgubire. Din moment ce însăși Curtea europeană a stabilit ca direcție de urmat în adoptarea unei noi legislații în materie instituirea unor termene pentru soluționarea dosarelor, tribunalul consideră că nu s-ar putea invoca eventuala neconvenționalitate a dispozițiilor menționate.
Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții O. D. și O. M..
În motivarea cererii de apel în sinteză apelanții – reclamanți au susținut că nelegal s-a respins cererea ca prematur introdusă, pentru că în speță se aplica art.24 alin.2,3 și 4 din Legea nr.165/2013.
Apelul este nefondat pentru următoarele argumente:
Reclamanții au depus cererea la 11.03.2014 când erau în vigoare dispozițiile Legii nr.165/2013 care în art.4 dispune potrivit deciziei nr.269/2014 a Curții Constituționale, că termenele prevăzute de art.34 sunt constituționale în măsura în care nu se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
Cum cererea ale apelanților reclamanți nu era depusă la data intrării în vigoare a legii, legal instanța de fond a reținut excepția prematurității.
În ce privește critica apelanților, textele de lege invocate nu înlătura excepția de prematuritate și deci apelul, în temeiul art.480 din Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanții-reclamanți O. D. și O. M., cu domiciliul ales la avocat M. A., în București, ., ., ., sector 6, împotriva sentinței civile nr.1022/19.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. București prin P. G., Primăria M. București și P. G. al M. București, toți cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 septembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
P. F. A. V.
GREFIER
G. – M. V.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 7 ex.
8.10.2015
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 903/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 401/2015. Curtea... → |
|---|
