Acţiune în constatare. Decizia nr. 210/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 210/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-03-2016 în dosarul nr. 210/2016
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA CIVILA NR.210
Ședința publică de la 02.03.2016
Curtea constituită din:
P. - A. P. B.
JUDECATOR - C. B. T.
JUDECATOR - M.-G. R.
GREFIER - S. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta – reclamantă ., împotriva deciziei civile nr.499 din 25.11.2015, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele – pârâte ASOCIAȚIA A. VOINȚA SA BRANIȘTEA, . și ASOCIAȚIA A. VOINȚA SA BRĂNIȘTEA P. LICHIDTOR JUDICIAR MANAGEMENT CONSULT PURL G..
P. are ca obiect – acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat G. M., în calitate de reprezentant al recurentei – reclamante ., în baza împuternicirii avocațiale Nr.GR_/19.01.2016, eliberată de Baroul G. - Cabinet Individual, avocat, în calitate de reprezentant al intimatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la fila 14 dosar, lipsind intimatele-pârâte ASOCIAȚIA A. VOINȚA SA BRANIȘTEA, . și ASOCIAȚIA A. VOINȚA SA BRĂNIȘTEA P. LICHIDTOR JUDICIAR MANAGEMENT CONSULT PURL G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că recurenta-reclamantă a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 25.02.2016, cerere precizatoare, prin care înțelege să evalueze terenul de_ mp cu suma de 2800 euro/ha și, în aceste condiții valoarea terenului este de_ lei. Raportat la această valoare a apreciat că taxa de timbru datorată este de 426,10 lei, taxă pe care o atașează la prezenta cerere, consemnată în chitanța nr.674/17.02.2016.
Avocatul recurentei-reclamante, având cuvântul arată că a solicitat dosarul pe lista de amânări fără discuții întrucât s-a conformat dispozițiilor puse în vedere prin citație de instanță, astfel că a făcut această evaluare, a achitat taxa judiciară de timbru corespunzătoare, însă nu cunoaște dacă această evaluare a terenului ce face obiectul prezentului recurs este corectă și un alt aspect este că urmează să depună înscrisuri noi, părțile adverse nu s-au prezentat în nicio fază procesuală, la nici un termen de judecată, apreciind că s-ar impune comunicarea acestora.
Curtea dispune discutarea probelor la ordinea listei de recursuri.
La reluarea pricinii, la ordine, se prezintă avocat G. M., în calitate de reprezentant al recurentei – reclamante ., în baza împuternicirii avocațiale Nr.GR_/19.01.2016, eliberată de Baroul G. - Cabinet Individual, avocat, în calitate de reprezentant al intimatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la fila 14 dosar, lipsind intimatele-pârâte ASOCIAȚIA A. VOINȚA SA BRANIȘTEA, . și ASOCIAȚIA A. VOINȚA SA BRĂNIȘTEA P. LICHIDTOR JUDICIAR MANAGEMENT CONSULT PURL G..
Avocatul recurentei-reclamante, având cuvântul, raportat la motivarea instanței de apel potrivit căreia în privința terenului din actele de dobândire nu ar fi rezultat că obiectul licitației a vizat și terenul, arată că abia la acest moment le-a revenit un înscris suplimentar, peste factura prin care consideră că au făcut dovada că obiectul licitației a vizat și terenul, respectiv un act adițional la procesul-verbal de licitație nr.1/13.04.2006, pe care îl depune la acest termen, solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri în acest sens. Curtea ia act de faptul că s-a depus înscrisul în copii certificate, în 3 exemplare și în raport de dispozițiile art.305 din codul de procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri, nu apreciază că se impune comunicarea în măsura în care părțile nu sunt prezente și nu au formulat o astfel de cerere, deși potrivit dispozițiilor art.129 din Codul de procedură civilă au obligația de a urmări cursul procesului. Invocă ca motiv de ordine publică nelegala compunere a instanței care a pronunțat decizia atacată cu recurs, în raport de dispozițiile art.2821 al.1 din Codul de procedură civilă și de valoarea litigiului care a fost invocată la 60.000 lei noi și în măsura în care nu sunt cereri prealabile pune în discuție recursul, inclusiv prin prisma acestui motiv de ordine publică invocat din oficiu.
Avocatul recurentei-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea motivului de ordine publică invocat din oficiu deoarece valoarea a fost făcută în raport de expertiza tehnică întocmită în cauză, apelul a vizat respingerea cererii sale atât cu privire la teren, cât și cu privire la construcțiile respective și, există raport de expertiză întocmit în fața instanței de fond în acest sens, care vizează și evaluarea. Or, chiar dacă taxa de timbru calculată de către instanță a fost relativ mai mică, la jumătate, apreciază că în mod corect instanța de apel a fost cea care trebuia să soluționeze cauza. La acest moment au evaluat conform Ghidului Notarilor numai cu privire la teren, pentru că în privința construcțiilor nu critică decizia pronunțată de Tribunalul G..
Pe fondul recursului, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, înțelege să critice decizia Tribunalului G. numai sub greșita respingere a cererii sale de apel ce vizează constatarea vânzării-cumpărării și a terenului, motivat de faptul că a făcut dovada că la momentul participării la licitație și câștigării acestei licitații, obiectul vânzării a fost numai construcțiile preluate de către . și a terenului, aspect demonstrat chiar și în acea fază pe lângă acest act adițional prin faptul că prin factura fiscală emisă și chitanța se precizează în mod expres că prețul a vizat atât clădire cât și terenul. Or, raportat și la prețul achitat la nivelul anului 2006 în momentul în care s-a organizat această licitație de către Asociația care a preluat bunurile de la CAP, este evident că obiectul vânzării a vizat ambele aspecte.
Această este singura critică formulată, în sensul că nu li s-a admis în totalitate apelul, ci numai cu privire la clădirile respective.
Nu solicită cheltuieli de judecată pentru faptul că nu a făcut nicio parte opoziție.
Referitor la excepția invocată din oficiu, arată că potrivit dispozițiilor din Codul de procedură civilă nu se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea, însă apreciază că, în cazul în care s-ar admite această excepție s-ar agrava situația prin casarea și retrimiterea dosarului la instanța de apel.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr.4873/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria G. s-a respins acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtele . și Asociația A. Voința SA Braniștea prin lichidator judiciar Management Consult SPRL.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin Protocolul încheiat la data de 27.12.1991 Comisia de Lichidare a fostului CAP Braniștea ., reprezentată prin inginer V. O. – președinte și Crusmac M. – secretar a predat Asociației Voința Braniștea constituită prin sentința nr. 71/06.12.1991 reprezentată prin P. P. și Gogoneata I. mijloace fixe în valoare de 2._ lei, respectiv: sediu CAP, grajd bovine nr. 1, magazie cereale, cantină, casa bani, birouri 5, scaune 20, fișete metalice 2, covor persan 1, basculă 10 t, bazine carburanți 5000 l, împrejmuire sediu, mașina calcul F., rezervor metalic 3000 l, rezervor metalic 2000 l, umidometru, mașina tratat semințe, fășii prefabricate din beton 45, stadion, WC, remorca audi, agregat tuns oi, sera, grajd bovine 2, rezervor metalic_ l, rezervor metalic 60000l, scaune curbate 40, patul porumb 4, carburanți, urmând ca Asociația Voința Branistea să achite parți sociale în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991 pentru diferența de valoare rămasa neacoperită.
La data de 20.05.1992, Comisia de Lichidare a fostului CAP Braniștea ., reprezentată prin inginer Vionea O. – președinte și Crusmac M. – contabil sef printr-un nou protocol a predat Asociației Voința Branistea, o hală de păsări în valoare de 3.875.000 lei cu obligația pentru aceasta din urmă de a achita creanțele către foștii cooperatori în conformitate cu Legea nr.18/1991.
La data de 12.04.2006, adunarea generală nestatutară a SA Voința Braniștea cu o reprezentare de doar 44% din totalul membrilor asociați au procedat la valorificarea prin „licitație publică” a bunurilor: magazie cereale, 3 grajduri, hală găini și garaj.
La licitație au participat două societăți comerciale: . care a licitat suma de_ de lei și reclamanta . care a oferit_ de lei (f. 7).
Procesul verbal întocmit (f.7 - 10) nu cuprinde mențiuni cu privire la caietul de sarcini și nici alte criterii de atribuire a bunului la licitație context în care, în raport de inexistența oricăror criterii de departajare a licitanților, unicul criteriu de atribuire care poate fi avut în vedere rămâne „prețul cel mai mare oferit”.
Chiar și așa, adunarea generală nestatutară a SA Voința Branistea cu o reprezentare de 44%, după criterii arbitrarii, necunoscute, neindicate și nemotivate în cuprinsul procesului verbal a declarat ca fiind câștigător al licitației pe . (reclamanta), care a oferit prețul cel mai mic.
În ceea ce privește diferența de preț s-a reținut faptul că participantul la licitație . a oferit un preț (_ ROL – 70.000RON) cu 37% mai mare decât reclamanta desemnată adjudecatară (_ ROL - 55.000RON).
Mai mult decât atât, reclamanta pretinsă adjudecatară nu numai că a oferit prețul cel mai mic (cu 37% mai mic decât celalalt participant la licitație) însă a și refuzat să achite avansul de 10 % arătând faptul că va achita avansul la un moment ulterior, respectiv „când vor fi actele de intabulare gata”.
Deși aceste împrejurări rezultă neîndoielnic din procesul verbal întocmit de Adunarea Generală nestatutară (f.9), totuși fără ezitare și fără vreo motivare prealabilă câștigător al licitației a fost „stabilit” reclamanta ..
La un an și doua luni după încheierea pretinsei „licitații”,mai precis la data de 06.06.2007 Societatea A. Voința a emis factura fiscală nr. 06.06.2007, la aceeași dată reclamanta . achitând prin Ordin de plata suma de_ lei (f.11), și prin doua chitanțe diferite sumele de 5000 lei și 2983 lei.
La data de 07.06.2007, reclamanta . a mai achitat o suma de 5000 lei (f.12), iar din anul 2008 reclamanta pretins „adjudecatar” a început să plătească impozit aferent bunurilor, aferent anilor 2006 și 2007 (ulterior pretinsei licitației) impozitul fiind plătit tot de către vânzătorul .>
Sub acest aspect, în raport de situația de fapt, instanța a considerat că nu poate acredita licitația ca fiind legală, credibilă sau serioasă, din două puncte de vedere, mai precis, Adunarea Generală a societății vânzătoare nu a fost statutar constituită, pe de altă parte reținându-se și faptul că la desemnarea câștigătorului nu au fost respectate criteriile de adjudecare consacrate și obligatorii (în lipsa unui caiet de sarcini sau a unei stipulații exprese) prețul cel mai mare oferit, plata avansului de 10%, și nici plata prețului într-un termen fix serios și rezonabil.
Așadar, câștigător a fost desemnat (pe alte criterii decât cele clasice) reclamanta cu o oferta cu 37% mai mică decât celălalt participant la licitație, iar avansul de 10% a fost achitat după un an și două luni de la presupusa licitație (fără actualizarea sumei cu indicele de inflație, fără plata vreunei dobânzi legale a vreunei penalități și fără vreo alta formalitate).
În raport de aceste împrejurări instanța a apreciat că procesul verbal întocmit nu este susceptibil de a avea autonomie proprie și de a fi recunoscut ca atare de instanța de judecată.
În ceea ce privește posibilitatea de a aprecia „procesul verbal de licitație întocmit în anul 2006” ca antecontract valabil de vânzare cumpărare, și săvârșirea pe cale judecătorească a vânzării, potrivit pretențiilor reclamantei, instanța a retinut faptul că operațiunea nu este posibilă.
Astfel, Adunarea generală a „vânzătorului” fost nestatutară, neputându-se reține așadar o obligație valabil asumată de persoana juridică ca promitent vânzător. De asemenea, nici prețul (astfel cum a fost stabilit și achitat) nu se circumscrie noțiunii de preț serios, context în care pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract nu este posibilă.
Împotriva sentinței civile nr.4873/2014 pronunțată de Judecătoria G. a formulat apel reclamanta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că în mod greșit instanța se subrogă atribuțiilor adunării generale și constată că aceasta a fost nestatutară, fără să fie investită cu un astfel de capăt de cerere situație care a condus la încălcarea dispozițiilor art.129 C.pr.civ., alin.6 care stipulează în mod expres faptul că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
În același timp, consideră că în mod greșit, fără să i se solicite expres acest lucru de către vreo parte din proces și depășind atributele conferite de lege, instanța se pronunță cu privire la legalitatea licitației și în acest sens consideră că nu trebuia să fie declarată câștigătoare, deoarece a oferit un preț mai mic, ignorând faptul că de principiu prețul oferit nu este singurul criteriu de adjudecare.
De remarcat pe acest aspect este faptul că cealaltă participantă la licitație . deținea sediul în Mihăilești, acesta fiind de fapt unul din motivele pentru care adunarea generală a asociaților a preferat să fie declarată câștigătoare firma reclamantă, ce are sediul în . de impozitul pe profit urma să beneficieze întreaga comunitate.
Concluzionând pe acest aspect apreciază că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, precum și limitele cererii cu care a fost investită subrogându-se în mod nelegal și atributele forului de conducere a pârâtei . Adunarea generală a societății vânzătoare.
Potrivit art.6 din Statutul SA Voința Braniștea, Adunarea generală ordinea este valabil constituită și poate lua hotărâri în prezența a cel puțin 2/3 din totalul numărului de părți sociale a asociațiilor prin vot deschis.
În aceste condiții, concluzia instanței potrivit căreia adunarea generală a fost nestatutară ca urmare a unei prezențe doar de 44% este greșită, deoarece numărul membrilor prezenți nu echivalează cu numărul de părți sociale.
În acest sens art.15 din același statut precizează faptul că valoarea unei părți sociale nu va fi mai mică de 10.000 lei și pentru exprimarea votului se va considera că parte socială acea valoare subscrisă care depășește 5000 lei.
Instanța de fond la momentul la care a concluzionat faptul că adunarea generală a SA Voința Braniștea nu a fost statutară nu a avut în vedere și anexa la procesul verbal din data de 12.04.2006 cu membrii din asociație care nu au putut lua parte la adunarea generală, dar care sunt de acord cu vânzarea obiectivelor, respectiv un număr de 6 membrii asociați care au semnat procesul verbal anexă, astfel că numărul asociaților participanți la adunarea generală a fost de 47 de familii și nu 41.
Raportat la cele menționate anterior, este evident că hotărârea instanței de fond este una nelegală, deoarece a depășit atribuțiile puterii judecătorești, s-a pronunțat peste limitele cererii cu care a fost investită și a concluzionat greșit faptul că adunarea generală a societății vânzătoare a fost una nestatutară la momentul organizării licitației.
Instanța de fond în mod greșit a concluzionat faptul că din moment ce procesul verbal întocmit la licitație nu cuprinde mențiuni cu privire la caietul de sarcini și nici alte criterii de atribuire duce la concluzia că unicul criteriu de atribuire care poate fi avut este prețul cel mai mare oferit și față de această situație câștigarea licitației de către apelantă este una nelegală.
Susține faptul că interpretarea instanței de fond pe acest aspect este greșită, deoarece așa cum a susținut și la punctul anterior excede puterii judecătorești, nu se poate subroga și atribuțiile adunării generale, iar prețul mai mare oferit nu poate reprezenta criteriul prioritar de departajare.
A accepta punctul de vedere al instanței ar echivala cu încălcarea unui atribut al dreptului de proprietate, respectiv dreptul de dispoziție, situație care ar impune proprietarilor să dispună de bunurile lor numai în favoarea celor care oferă prețul mai mare, aspect de neacceptat.
De altfel, deși aparent, pe termen scurt ar fi fost în avantajul SA Voința Braniștea să declare câștigătoare cealaltă firmă pe termen lung membrii asociației ar fi fost dezavantajați având în vedere că sediul firmei . era la Mihăilești, astfel că impozitul pe profit s-ar fi virat la Mihăilești și nu la .> Nu în ultimul rând, consideră că singura care ar fi putut contesta rezultatul licitației pe acest aspect era cealaltă firmă participantă . Mihăilești, lucru care nu s-a întâmplat, astfel că suntem în situația unei hotărâri a Adunării generale cu caracter definitiv care nu mai poate fi răsturnată nici măcar de instanța de fond.
Considerentele instanței, potrivit cărora adjudecarea de către apelantă a bunurilor ce formează obiectul litigiului, cu prețul cel mai mic, plătit la un an după încheierea licitației au condus la falimentul SA Voința B. nu pot fi reținute, deoarece pe de o parte nu fac obiectul prezentei judecății iar pe de altă parte nu s-a dovedit existența legăturii de cauzalitate între falimentul SA Voința B. și licitația în urma căreia a dobândit bunurile.
Totodată, în raport de actele existente la dosar rezultă faptul că SA Voința B. a intrat în faliment în anul 2013, la mai mult de 5 ani de la data achitării prețului bunurilor dobândite, creîndu-se astfel prezumția că această situație nu are legătura cu licitația din 2006.
În mod greșit instanța a respins acțiunea și a constatat că nu poate aprecia procesul verbal de licitație întocmit în anul 2006 ca antecontract de vânzare-cumpărare și săvârșirea pe cale judecătorească a vânzării, deoarece pentru motivele deja invocate Adunarea generală a vânzătorului nu a fost una nestatutară, iar în acest sens poate fi reținută o obligație valabil asumată de persoana juridică în calitate de promitent vânzător.
Consideră nefondată și motivația instanței cu privire la prezumtivul preț neserios, deoarece noțiunea de preț neserios se referă la un preț mult mai mic decât valoarea bunurilor vândute și nu la faptul că la licitație a fost preferată societatea care a oferit prețul mai mic.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282 și urm.C.pr.civ.
În probațiune apelanta a depus la dosarul cauzei înscrisurile aflate la filele 18-26 și a fost audiat martorul C. S. a cărui depoziție a fost atașată la file,e 33.
P. decizia civilă nr.499/25.11.2015, Tribunalul G. a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis în parte acțiunea, a omologat raportul de expertiză întocmit de expert V. M., a constatat săvârșită vânzarea-cumpărarea intervenită între reclamantă în calitate de cumpărător și pârâta Asociația A. Voința S.A. în calitate de vânzător la data de 12.04.2006 pentru prețul de_ lei ROL, în privința următoarelor bunuri imobile: construcție C1 în suprafață de 1.059 mp având destinație de hală păsări, construcție C2 în suprafață de 723 mp cu destinația de grajd, construcție C3 în suprafață de 564 mp cu destinația de grajd, construcție C4 în suprafață de 539 mp cu destinația de grajd, construcție C6 în suprafață de 415 mp cu destinația de magazie și construcție C7 în suprafață de 712 mp cu destinația de magazie, urmând ca decizia să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și a luat act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
Tribunalul a constatat că reclamanta a învestit prima instanță cu o acțiune prin care solicită să se constate că este proprietarul mai multor construcții și terenului aferent acestora, imobile situate în localitatea Braniștea, ., pe care le-a cumpărat în anul 2006 în cadrul unei licitații publice organizate chiar ce către vânzătorul Asociația A. SA Braniștea și pentru care a plătit integral prețul imobilelor adjudecate.
Acestea fiind limitele învestirii sale, prima instanță nu le putea depăși în sensul de a cerceta legalitatea hotărârii Adunării generale a asociaților referitor la modul de luare a deciziilor, cvorum, etc., întrucât nu fusese învestit cu o acțiune de anulare împotriva menționatei hotărâri prin intermediul căreia să facă această verificare de legalitate.
Niciunul dintre membrii asociați (prezenți sau absenți de la ședința adunării asociaților) sau contracandidatul reclamantei de la licitația publică, nu au contestat vreodată această hotărâre de a înstrăina parțial activele asociației către ., rezultând, implicit, dar neechivoc faptul că au fost de acord cu această decizie, întrucât era în interesul tuturor asociaților care aduseseră pământ în cadrul Asociației.
Astfel, din declarațiile martorului audiat în apel a rezultat faptul că pe fondul dificultăților financiare și al restrângerii de activitate a asociației, membrii asociației au decis înstrăinarea parțială de active unui asociat/firme cu profil agricol care să continue obiectul de activitate al asociației și să lucreze în continuare terenurile agricole ale membrilor asociați, singura care a îndeplinit această condiție fiind reclamanta, firmă înființată în localitate și cu exploatații agricole în Braniștea, acesta fiind motivul esențial pentru care a fost organizată licitație și a fost declarată câștigătoare oferta reclamantei, chiar dacă oferea un preț mai mic decât contracandidata sa, dar care nu dorea să continue să lucreze terenurile asociaților.
Conducerea ., potrivit declarației martorului C. S., începând cu anul 2006 când a adjudecat activele a funcționat efectiv în locația cumpărată, a efectuat lucrări de amenajare și îmbunătățire a construcțiilor și a cultivat terenurile membrilor fostei asociații agricole.
În cauză fiind vorba despre o vânzare parțială voluntară a activelor de către un subiect de drept privat, în mod legal și principial nu se impunea exigența unei licitații, ci asociația prin organele sale de conducere puteau vinde în mod liber oricărei persoane interesate, licitația fiind totuși organizată din motive de transparență a înstrăinării activelor și a putea avea cât mai multe oferte din care să se aleagă pe cea care servea mai bine interesele asociaților.
Asociația A. Voința SA Braniștea s-a înființat în condițiile art.28 și urm.din Legea nr.18/1991 (forma inițială) prin preluarea de active de la fostul CAP local pe baza procesului verbal și a protocolului de predare primire dintre conducerea asociației nou înființate (Voința SA Braniștea) și comisia de lichidare a fostului CAP.
P. protocoalele încheiate între asociația nou înființată și CAP Braniștea această din urmă a predat primeia mai multe construcții și bunuri mobile strict inventariate și enumerate în cele două protocoale încheiate în anii 1991 – 1992, fără ca CAP Braniștea să fi transmis asociației și terenul aferent construcțiilor predate.
De asemenea, nici în actele încheiate în anul 2006 (proces verbal, facturi fiscale) între Asociația Voința Braniștea SA și dobânditoarea . nu s-a făcut mențiune decât despre vânzarea construcțiilor preluate de la fostul CAP Braniștea, vânzarea construcțiilor formând obiectul actului, nu și terenul aferent despre care nu s-a făcut mențiuni că ar fi fost vândut către B. SRL și corespunzător că s-ar fi plătit vreun preț pentru teren.
În mod evident, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate pentru construcțiile care au făcut obiectul cumpărării, întrucât asociația era proprietarul lor potrivit actelor de predare primire încheiate în anii 1991-1992 cu fostul CAP Braniștea, însă nu a înstrăinat și nici nu putea să înstrăineze în anul 2006 către B. SRL bunuri imobile (terenul) pe care nu le-a preluat de la CAP Braniștea.
Cu atât mai mult cu cât potrivit regimului juridic al circulației terenurilor consacrat prin chiar Legea nr.18/1991 în baza căreia s-au desființat cooperativele agricole de producție și s-au înființat noile forme de asociere în agricultură, transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor se realiza numai prin act autentic întocmit în fața notarului public competent (art. 46 din Legea nr.18/2991).
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în parte, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii în totalitate, așa cum a fost formulată, în sensul constatării că recurenta este proprietara bunurilor indicate prin cererea de chemare în judecată atât construcții, cât și terenul aferent acestora.
Recurenta-reclamantă consideră nefondată decizia Tribunalului G. sub aspectul respingerii cererii cu privire la dobândirea terenului ca urmare a licitației. Apreciază că decizia atacată a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor ce guvernează vânzarea, caz de incidență a motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Recurenta - reclamantă susține că în mod greșit instanța de apel constată că nu poate aprecia procesul-verbal de licitație întocmit în anul 2006 ca antecontract de vânzare - cumpărare și săvârșirea pe cale judecătorească a vânzării și a terenului aferent construcțiilor pe considerentul că acesta nu ar fi fost menționat în actele de dobândire ale recurentei.
Apreciază că în raport de probatoriul administrat a dovedit faptul că Adunarea Generală a vânzătorului a fost una statutară, iar în acest sens poate fi reținută o obligație valabil asumată de persoana juridică în calitate de promitent vânzător.
Astfel în actul adițional nr.1 din 13.04.2006 la procesul-verbal de Licitație din 12.04.2006 rezultă în mod expres faptul că obiectul licitației detaliat este și teren de 11.940 mp și suprafața construită de 4105,6 mp defalcat astfel:
1. teren - 3146 mp și magazie cereale 712,1 mp
2. teren-1571 mp și hală găini 1109 mp, conform nr.cadastral al corpului de proprietate 209
3. teren 2109 mp și garaje 414,5 mp
4. teren 5114 mp și 3 grajduri bovine 1870 mp, conform nr.cadastral alcorpului de proprietate.
Actul adițional aferent licitației a fost încheiat tocmai pentru a nu exista nici un dubiu cu privire la bunurile dobândite prin efectul licitației .
Nu în ultimul rând de remarcat faptul că terenul este menționat și în factura emisă pentru plata prețului, defalcat pentru fiecare construcție dobândită.
De altfel, în contextul în care nu s-ar fi vândut și terenul aferent, construcțiile nu ar fi putut înstrăinate și nimeni nu ar fi participat la licitație.
Totodată, faptul că pentru terenul aferent construcțiilor există număr cadastral al corpului de proprietate demonstrează faptul că societatea vânzătoare Asociația Voința a preluat de la CAP B. și terenul aferent.
În raport de cele menționate, recurenta - reclamantă consideră că hotărârea instanței de apel cu privire la teren este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea dispozițiilor cu privire la vânzare și obligațiilor contractuale, motiv pentru care solicită modificarea ei în parte, pe fondul cauzei admițând acțiunea în totalitate atât cu privire la construcție, cât și la teren.
Față de motivele invocate, recurenta – reclamantă solicită admiterea recursului, pe cale de consecință, modificarea deciziei recurate, în parte, în sensul desființării în totalitate a sentinței instanței de fond, pe fondul cauzei admiterea cererii reclamantei, în condițiile în care aceasta a făcut dovada legalității și temeiniciei celor solicitate, bunei-credințe în respectarea clauzelor contractuale, prezenta cerere reprezentând unica modalitate de constatare a dobândirii legale a bunurilor licitate, astfel încât să se poată bucura în de atributele dreptului de proprietate, în caz contrar fiind în situația în care, deși firma a fost declarată câștigătoare și a plătit un preț mai mult decât substanțial, să nu se poată folosi de bunurile dobândite, cu consecința creării unor prejudicii foarte mari și încălcării principiului securității actelor juridice.
Examinând actele dosarului, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul nu este fondat.
P. criticile aduse de recurentă hotărârii instanței de apel se susține nelegalitatea deciziei decurgând din încălcarea dispozițiilor ce guvernează vânzarea‚ prin constatarea de către tribunal a împrejurării că din procesul verbal al Adunării Generale a Asociației „Voința” ori din facturi nu rezultă că ar fi fost vândut și terenul aferent construcțiilor despre care se fac mențiuni în aceste înscrisuri. Se susține, astfel, de către recurentă că atât din factura fiscală, dar și din actul adițional nr. 1/13.04.2006 la procesul verbal de licitație din 12.04.2006 rezultă expres că obiectul licitației a inclus și terenul de_ mp, iar plata s-a făcut și pentru teren.
Curtea constată, pe baza dezvoltărilor din cererea de recurs, că, deși recurenta își întemeiază critica pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., aceasta contestă în realitatea modul în care instanța de apel, pe baza probelor administrate, a stabilit întinderea obligației de a vinde, obligație pe care, potrivit tribunalului, pârâta Asociația Voința Brănești și-a asumat-o la data de 12.04.2006 prin procesul verbal de licitație doar pentru construcții, numai cu privire la acestea existând mențiuni în cuprinsul acestuia.
Așa fiind, întrucât o astfel de concluzie, privind obiectul obligației de înstrăinare a fost stabilit de tribunal, pe lângă mențiunile din procesul verbal, pe baza probelor administrate, o astfel de probă fiind factura prin care s-a achitat prețul stabilit pentru vânzare, Curtea constată că o analiză în sensul solicitat de recurenta reclamantă echivalează cu o reanalizare a probelor administrate în fața instanțelor de fond. Or, un astfel de demers excede limitelor în care analiza de nelegalitate a hotărârii atacate se poate face în recurs, față de limitele expres stabilite prin dispozițiile art. 304 C.pr.civ.
De asemenea, cât privește actul adițional la procesul verbal de licitație, act încheiat la data de 13.04.2006, depus în calea de atac a recursului, Curtea consideră că, față de cele arătate deja privitor la limitele în care se poate cerceta în recurs legalitatea hotărârii pronunțate în apel, o analiză a actului adițional depășește aceste limite, având caracterul unei probe prin care se urmărește a se dovedi întinderea obligației asumate de intimata pârâtă.
Mai mult, Curtea constată că tribunalul a reținut corect în cuprinsul hotărârii pronunțate, cât privește limitele învestirii instanței prin cererea de chemare în judecată, că reclamanta a solicitat să se constate că este proprietara mai multor construcții și terenului aferent acestora, imobile situate în localitatea Braniștea, ., pe care le-a dobândit în anul 2006 în cadrul unei licitații publice organizate chiar ce către vânzătorul Asociația A. SA Braniștea și pentru care a plătit integral prețul imobilelor adjudecate, instanțele fiind așadar învestite cu o acțiune în constatare, în cuprinsul cererii de chemare în judecată neexistând nicio mențiune privind solicitarea de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic ca urmare a existenței unei promisiuni de vânzare cumpărare.
Observă, de asemenea, Curtea că nicio modificare nu a fost adusă cererii de chemare în judecată pe parcursul judecății în fața primei instanțe. Astfel, fiind, în aceste limite ale cadrului procesual obiectiv, stabilit chiar de reclamantă, este corectă concluzia tribunalului potrivit cu care nu se poate reține că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor, câtă vreme dispozițiile art. 46 din Legea nr. 18/1991 impuneau forma autentică a actului de înstrăinare având ca obiect terenuri. Or, procesul verbal al adunării generale, invocat de reclamantă ca temei al transmiterii dreptului de proprietate și asupra terenului, nu are în mod evident forma cerută imperativ de normele legale arătate.
Curtea reține, totodată, cât privește limitele în care s-a purtat judecata în primă instanță, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, prin care pretenția exprimată expres a fost aceea de a se constata că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra construcțiilor și terenului, iar nu aceea de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare, că în lipsa unui recurs declarat asupra soluției pronunțate de instanța de apel referitor la construcții, o schimbare a acestei soluții prin invocarea din oficiu a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ. (instanța a dat altceva decât s-a cerut) ar fi avut ca efect crearea pentru reclamantă a unei situații mai grea în propria cale de atac și deci încălcarea dispozițiilor art. 296 teza dinală C. pr.civ. aplicabile conform art. 316 C.pr.civ.
Nu în ultimul rând, cât privește constatarea tribunalului privind inexistența în patrimoniul Asociației Voința a dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor, Curtea reține că recurenta și-a fundamentat critica exclusiv pe susținerea privind existența numărului cadastral pentru corpul de proprietate.
Reținând că împrejurarea invocată referitor la numărul cadastral este fără relevanță cât privește dovedirea dreptului de proprietate al pârâtei asupra terenului, constată Curtea, pe de o parte, că existența acestui drept în patrimoniul Asociației Voința Braniștea trebuia să se facă prin raportare la dispozițiile art. 29 din Legea nr. 18/1991. Aceasta presupunea în esență stabilirea împrejurării dacă Asociația Voința făcea parte din categoria prevăzută la alineatul 1 al art. 29, potrivit cu care construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele si alte asemenea mijloace fixe, ce au aparținut cooperativei agricole de productie desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale, plantațiile de vii si pomi si animalele devin proprietatea membrilor asociatiilor de tip privat, cu personalitate juridică, dacă se vor inființa.
Aspecte de fapt necesare pentru stabilirea, în raport de dispozițiile legale menționate, a titularului dreptului de proprietate asupra terenului, cum sunt data la care s-a desființat cooperativa agricolă de producție (pentru stabilirea datei la care s-a împlinit termenul prevăzut de art. 29 alin. 7, în situația în care asociația pârâtă nu este din categoria celor menționate șa alineatul 1), natura juridică a asociației pentru determinarea incidenței art. 29 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 ori determinarea în concret a terenului necesar utilizării normale a aconstrucțiilor, utilajelor ori mașinilor la care norma legală face referire, nu au fost stabilite în fața instanțelor de fond.
Apreciază, însă, Curtea că, în raport de cele deja arătate privitor la limitele judecății sub aspectul obiectului, limite stabilite prin cererea de chemare în judecată, casarea hotărârii și reluarea judecății în fața instanțelor de fond pentru stabilirea pe deplin a situației de fapt nu se impune, apărând ca inutilă în cauză, față de obiectul cauzei și de motivul pentru care s-a reținut că și în situația în care Asociația Voința avea în patrimoniu terenul pretins de reclamantă, înstrăinarea invocată de aceasta nu era un valabilă, respectiv neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de Legea nr. 18/1991.
În consecință, în raport de cele arătate, Curtea constată că recursul nu este fondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.pr.civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta – reclamantă ., împotriva deciziei civile nr.499/25.11.2015, pronunțată de Tribunalul G., în contradictoriu cu intimatele – pârâte ASOCIAȚIA A. VOINȚA SA BRANIȘTEA, . și ASOCIAȚIA A. VOINȚA SA BRANIȘTEA prin lichidator judiciar MANAGEMENT CONSULT PURL G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.03.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. P. B. C. B. T. M. G. R.
GREFIER
Ș. P.
Red.M.G.R.
Tehdact.R.L./M.G.R.
2 ex./16.03.2016
Trib.G. – I.N.; M.Z.U.
Jud.G. - A.Măscinoiu
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 193/2016. Curtea de Apel... | Expropriere. Decizia nr. 135/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
