Legea 10/2001. Decizia nr. 116/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 116/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 116 A
Ședința publică de la 25.02.2016.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta pârâtă A. P. A. A. S., împotriva sentinței civile nr. 862 din 01.07.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. I..
P. are ca obiect: acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul S. G., în calitate de reprezentant al intimatei reclamante C. I., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2016, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind apelanta pârâtă A. pentru A. A. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul intimatei reclamante arată că nu mai arfe cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Avocatul intimatei reclamante solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii apelate ca temeinică și legală.
Solicită a se observa faptul că în ceea ce privește al doilea argument invocat în susținerea prezentului apelului, a fost tranșat într-un alt apel și care a avut ca obiect o cerere precizatoare, care era de fapt o cerere parțială de renunțare la judecată și pe care nu o putea face avocatul decât cu acordul expres al părții.
Consideră că susținerile apelantei nu sunt întemeiate, având în vedere următoarele aspecte:
Urmează a se observa faptul că, în principal, partea adversă susține că la momentul soluționării notificării, nu exista depus la dosarul administrativ certificatul de moștenitor și pentru cele 1980 de acțiuni, afirmație care nu corespunde realității.
Învederează faptul că sunt mai mulți notificatori pentru acțiunile deținute la Fabrica E. C. și, personal, reprezintă patru dintre notificatori.
Arată că dosarul administrativ a conexat toate notificările și în certificatul de moștenitor de care partea pe care o reprezintă se prevalează sunt menționați toți notificatorii, fiecare cu câte o cotă parte, având în vedere împrejurarea că I. C., predecedat, nu a avut moștenitori de gradul I, motiv pentru care la moștenire au venit frații acestuia.
Chiar dacă s-ar admite că I. C. nu ar fi depus și ea acest certificat de moștenitor, acest act exista în dosarul administrativ, fiind depus de ceilalți moștenitori.
Solicită a se avea în vedere faptul că intimata reclamantă C. I. are calitatea de persoană îndreptățită și pentru acest număr de acțiuni care rezultă din certificatul de moștenitor.
Mai arată că autorul intimatei reclamante, E. C., a deținut un număr de 6990 de acțiuni proprii în calitate de acționar și pentru care i s-a recunoscut dreptul de persoană îndreptățită, însă, mai deținea și cota de 4/112 din acțiunile fratelui său I. C., predecedat.
Cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul proces, arată că înțelege să le solicite pe cale separată.
Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.100/03.02.2014, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins cererea formulată de reclamanta C. I. în contradictoriu cu pârâta A. P. Valorificarea A. S.-A.V.A.S devenită A. pentru A. A. S.-A.A.AS. ca rămasa fără obiect și a luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecată, retinandu-se emiterea de parata a Deciziei nr. 1/17.01.2014 prin care s-a soluționat notificările nr. 261/2001, 986/2001 și 2459/2001 formulate de C. Vania M. Suzane și C. I..
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamanta (cale de atac înregistrată inițial ca recurs și calificată ulterior ca apel), prin care aceasta a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței civile nr.100/03.02.2014, admiterea în parte a acțiunii și obligarea pârâtei A.A.A.S. sa emită o decizie prin care să propună acordarea de măsuri compensatorii apelantei - reclamante pentru valoarea recalculata pentru un număr de 1.982,357 acțiuni deținute în baza Certificatului de moștenitor de calitate nr.172/1966 de antecesorul său E. C. la . SAR S..
Prin decizia civila nr.414/09.10.2014 Curtea de Apel București - Secția a III-a Civila a admis apelul, a anulat sentința pronunțată de tribunal, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de fond, ținând seama de voința apelantei-reclamante exprimată expres în acest sens prin cererea de apel, reținând în esența că în mod incorect tribunalul a avut în vedere cererea din data de 01.10.2013 prin care apărătorul reclamantei a precizat obiectul cererii introductive, în sensul restrângerii acestuia numai la cele_ acțiuni cu privire la care s-a emis Dispoziția nr. 1/2014.
În fond după anulare, prin sentința civilă nr.862/01.07.2015, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. I., astfel cum a fost precizată; a constatat calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru cota de 4/112 din masa succesorală rămasă după defunctul I. C., respectiv la acordarea de despăgubiri pentru un număr de 1982,357 lei, acțiuni deținute de I. C. la fosta societate întreprinderile E. Costinesu SA S.; a obligat pârâta A. pentru Valorificarea A. S. să emită dispoziție prin care să se propună acordarea de măsuri compensatorii pentru un număr de 1982,357 acțiuni, deținute de defunctul I. C. la fosta societate întreprinderile E. Costinesu SA S.; a respins cererea de înaintare către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor ca neîntemeiată; a constatat că s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru 69.770 acțiuni deținute de defunctul E. Costinesu la întreprinderile E. Costinesu SA S. și s-a propus acordarea de măsuri compensatorii prin Decizia nr. 1-17.01.2014 emisă de A. P. A. A. S.; a respins capătul 1 și 2 de cerere, având ca obiect constatare calitate de persoană îndreptățită și acordare despăgubiri pentru 69.770 acțiuni, ca rămase fără obiect; a luat act că nu se mai solicită cheltuieli de judecată.
P. a dispune astfel, Tribunalul a reținut că prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civila sub nr._ la data de 26.04.2013, reclamanta C. I. a chemat în judecata pârâta A. pentru Valorificarea A. S., solicitând să se constate calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru valoarea recalculata a acțiunilor deținute de autorul său E. C. la Întreprinderile E. C. pentru cota de ½ din valoarea recalculata a acțiunilor deținute de ceilalți acționari care nu au urmat procedura prevăzuta de Legea nr. 10/2001, să se oblige pârâta la emiterea Deciziei prin care sa se propună acordarea de despăgubiri pentru valoarea recalculata a acțiunilor deținute de autorul său E. C. și să înainteze Decizia împreuna cu dosarul administrativ direct către Comisia Naționala pentru finalizarea procesului de obținere a despăgubirilor, să fie obligata pârâta la plata cheltuielilor de judecata.
Ulterior reclamanta a precizat cererea și a solicitat să se constatate calitatea sa de persoana îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru valoarea acțiunilor deținute de autorul său E. C. la . în aceste acțiunii fiind incluse și cota de 4/112 din acțiunile deținute de I. C., să oblige pârâta A.A.A.S. să emită decizia prin care sa se propună acordarea de despăgubiri pentru valoarea recalculata a acțiunilor deținute de autorul său E. C. și să înainteze Decizia împreuna cu dosarul administrative direct către CNCI pentru finalizarea procesului de obținere a despăgubirilor.
Prin notificările nr. 261/2001, nr. 986/2001 și nr. 2459/2001, formulate de d-nele C. Vania M. Suzane (ulterior decedata, prin moștenitor C. I.) și C. I., s-au solicitat despăgubiri echivalente pentru preluarea abuziva pe baza Legii nr.119/1948 a fostelor "Întreprinderi E. C." SAR S., preluare care a cuprins terenurile și clădirile întreprinderii și acordarea de măsurii reparatorii prin echivalent reprezentând valoarea recalculată a acțiunilor autorului său E. C., la . SAR S., respectiv,
71.752.357 acțiuni.
În cadrul procedurii administrative, A. a soluționat notificările, prin emiterea Deciziei motivate nr.1/17.01.2014 cu propunerea de măsuri compensatorii d-nei C. I. pentru un număr de 69.770 acțiuni deținute de E. C. la fosta societate "Întreprinderile E. C." SAR S., în suma de 1._ lei, la data de 14.02.2001,
Prin aceasta Decizie, A.A.A.S. nu s-a pronunțat cu privire la cele 1.982,357 acțiuni moștenite de E. C. la defunctul său frate I. C. (adică 4/112 din 55.506 acțiuni) moștenite de E. C. de la fratele sau I. C., acționar la ." SAR S..
Tribunalul a constatat că potrivit Listei de prezentare a acționarilor la Adunarea generala extra-ordinara de la 15 Aprilie 1948 la ." SAR S. (fila 34, dosar fond) erau următorii acționari:
1.N. C. cu un număr de_ acțiuni,
2.E. C. cu un număr de_ acțiuni,
3.A. Bratianu cu un număr de_ acțiuni
4.I. C. cu un număr de_ acțiuni
5.M. L. Iuca cu un număr de_ acțiuni
6.F. B. cu un număr de_ acțiuni
7.E. Swoboda cu un număr de_ acțiuni
8.I. B. cu un număr de_ acțiuni
9.D. A. cu un număr de_ acțiuni
10.R. A. cu un număr de 7024 acțiuni
11.Ava M. cu un număr de 667 acțiuni.
Preluarea ." SAR S. de către stat a fost realizată în baza Legii naționalizării din 11.06.1948, întreprinderea fiind radiată prin decizia nr. 97/27.01.1949 emisă de Camera de Comerț și Industrie din Ploiesti.
De asemenea, s-a constatat că au fost depuse certificate de moștenitor sau de calitate de moștenitor după E. C. și C. I. ce au avut calitatea de acționari ai fostei societăți "Întreprinderii E. C." din care rezultă calitatea de moștenitoare a reclamantei, respectiv că, au fost depuse declarații notariale nr.686/2003 și nr.3775/2003 de către C. Vania M. Suzane – f.170 și C. I. - f.171 moștenitorii acționarilor C. I. și C. E., ca nu au primit despăgubiri pentru acțiunile societății "Întreprinderii E. C.".
Având în vedere probelor existente, tribunalul a reținut că autorul reclamantei-E. C. a deținut deosebit de cele 69.770 acțiuni (pentru care s-au propus masuri reparatorii prin Decizia nr.1/2014), și cota de 4/112 din acțiunile în număr 55.506 moștenite de la fratele său, C. I. (deținute de acesta la ." SAR S.), în baza Certificatului de moștenitor de calitate nr.172/1966 emis în data de 22 septembrie 1967 de notariatul de Stat al Raionului 23 August - București, în dosarul nr.172/1966 .
În concluzie, tribunalul a apreciat că s-a făcut dovada afirmațiilor că reclamanta este persoana îndreptățită la măsuri compensatorii în temeiul dispozițiilor art.4 al. 4 din lege și pentru cota moștenită de autorul său I. C. și în consecință a admis în parte cererea astfel cum a fost precizată, a constatat calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru cota de 4/112 din masa succesorală rămasă după defunctul I. C., respectiv la acordarea de despăgubiri pentru un număr de 1982,357 lei, acțiuni deținute de I. C. la fosta societate întreprinderile E. Costinesu SA S..
Întrucât nu s-au soluționat notificările referitor și la cota de 4/112 din acțiunile deținute Dr. I. C. la ." SAR S., tribunalul, văzând Decizia nr. XX/2007 pronunțată în recurs în interesul legii, de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, obligatorie conform art. 329 din codul de procedură civilă din 1865 (ulterior, art. 3307 alin.4), a obligat pârâta să emită dispoziție prin care să se propună acordarea de măsuri compensatorii pentru un număr de 1982,357 acțiuni, deținute de defunctul I. C. la fosta societate întreprinderile E. C. SA S..
A fost respinsă cererea de înaintare a dosarului de notificare și dispoziția către CNCI ca neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art.21 al 3 din Legea nr.165/2013 potrivit cu care dispozițiile se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art.11 alin.(1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile. Prin urmare, tribunalul a reținut că scopul pentru care dispozițiile autorităților administrației publice locale trec în prealabil înregistrării la Comisia Națională pe la instituția prefectului este efectuarea controlului legalității și centralizarea dispozițiilor, chestiuni a căror nerezolvare în termenul administrativ legal pot fi atacate în contencios administrativ.
S-a constatat că prin Decizia nr.1/17.01.2014 emisă de A. P. A. A. S. s-a reținut calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru 69.770 acțiuni deținute de defunctul E. C. la întreprinderile E. C. SA S. și s-a propus acordarea de măsuri compensatorii, iar în acest context a respins capătul 1 și 2 de cerere având ca obiect constatare calitate de persoană îndreptățită și acordare despăgubiri pentru 69.770 acțiuni, ca rămase fără obiect, luând act că nu se solicita cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta A. P. Valorificarea A. S., solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate.
În motivare, apelanta pârâtă susține că au fost interpretate și aplicate nelegal prevederile Legii nr.10/2001, iar în acest sens a făcut precizarea că instanța de fond în rejudecare, a constatat calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru cota de 4/112 din masa succesorală rămasă după defunctul I. C., respectiv la acordarea de despăgubiri pentru un număr de 1982,357 acțiuni deținute de I. C. la fosta societate „Întreprinderile E. C.".
Arată că prin notificările formulate în temeiul Legii nr.10/2001, de către C. Vania M. Suzane (ulterior decedată) și C. I.,s-au solicitat despăgubiri prin echivalent pentru preluarea abuzivă a fostelor „Întreprinderi E. C." S..
Prin decizia motivată nr.1/17.01.2014 emisă de A., au fost soluționate notificările formulate și s-a propus acordarea de măsuri compensatorii pentru un număr de 69.770 acțiuni deținute de autorul notificatoarelor - E. C. la fosta „Întreprindere E. C." S..
Invocând dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, apelanta apreciază că potrivit acestor norme, în vederea dovedirii calității de moștenitor, trebuiau depuse certificate de moștenitor/calitate de la toți antecesorii notificatoarelor până în prezent, pentru toți moștenitorii.
Apelanta menționează că la data soluționării notificărilor formulate în temeiul Legii nr.10/2001, a fost dovedită calitatea de moștenitor după fostul acționar - E. C., dar nu a fost dovedită și calitatea de moștenitor după fostul acționar I. C..
Mai mult, prin citația emisă la data de 15.10.2013 s-a comunicat apelantei „copia precizatoare depusă de reclamant”, cererea în care se solicita în mod expres:„1. ... acordarea de despăgubiri doar pentru valoarea recalculată a acțiunilor deținute de autorul meu E. C. la „Întreprinderile E. C." în număr de_ ....2. ... emiterea Deciziei prin care sa se propună acordarea de despăgubiri doar pentru valoarea recalculata a acțiunilor deținute de autorul E. C. la „întreprinderile E. C." în număr de 69.770 și să înainteze...".
Prin Declarațiile date de cele două notificatoare privind despăgubirile, au menționat în mod expres, că nu au primit despăgubiri pentru acțiunile deținute de antecesorul E. C. și nu au făcut nicio referire cu privire la acțiunile deținute de antecesorul I. C..
Având în vedere cele ce preced, apreciază că în mod temeinic și legal a emis Decizia nr.1/17.01.2014 prin care a propus acordarea de măsuri compensatorii reclamantei, pentru un număr de 69.770 acțiuni deținute de antecesor (E. C.) la fosta societate „întreprinderile E. C." S. ..." întrucât a fost dovedită calitatea de moștenitor (după E. C. dar nu a fost dovedită calitatea de moștenitor după antecesorul I. C. și nici solicitată la momentul soluționării notificărilor formulate în temeiul Legii nr.10/2001.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 470, 471 NCPC, Legea nr.10/2001, republicată.
În apel, nu au fost administrate probe noi.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate, în limitele stabilite prin cererea de apel, în conformitate cu prevederile înscrise în art. 477 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă și art. 488 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În referire la critica vizând aplicarea greșită în cauza a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, în sensul că în vederea dovedirii calității de moștenitor, trebuiau depuse certificate de moștenitor/calitate de la toți antecesorii notificatoarelor până în prezent, pentru toți moștenitorii.
Critica este nefondată.
Curtea reține că în prezenta cauză, autoarea reclamantei și acesta din urmă, au solicitat prin notificările nr. 261/2001, nr. 986/2001 și nr. 2459/2001, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent reprezentând valoarea recalculată a acțiunilor autorului E.
C., la . SAR S..
Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 (art. 22 în numerotarea inițială, anterior republicării Legii nr. 10/2001): „actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării”.
Curtea reține că prin notificările formulate în temeiul Legii nr.10/2001, de către C. Vania M. Suzane (ulterior decedată) și C. I., s-au solicitat despăgubiri prin echivalent pentru acțiunile deținute de E. C. la fostele „Întreprinderi E. C." S., notificatoarele invocând calitatea lor de succesoare ale defunctului E. C..
Or, în cauză, contrar susținerilor din apel, la fila 55 din dosarul de fond a fost atașat certificatul de moștenitor de calitate nr.172/1966 emis în data de 22 septembrie 1967 de Notariatul de Stat al Raionului 23 August - București, în dosarul nr.172/1966, prin care se face dovada calității de moștenitor al defunctului C. I. pentru C. E., pentru o cotă de 4/112 din masa succesorală a defunctului.
În plus, la data sesizării instanței de fond, pârâta nu emisese nici o dispoziție prin care să procedeze la soluționarea notificărilor, aceasta fiind emisă doar la data de 17.01.2014. De altfel, Curtea are în vedere că pârâta nu a probat că a solicitat reclamantei anexarea și a altor înscrisuri, în dovedirea notificărilor, respectiv că a cerut precizări reclamantei în sensul că nu mai deține alte probe, așa cum era obligată în aplicarea art. 25.1 alin.2 din HG nr. 250/2007, nici anterior și nici ulterior datei la care i s-a comunicat cererea de chemare în judecată.
Curtea are în vedere, pe de altă parte, faptul că orice contestație prin care se urmărește valorificarea unui drept patrimonial - real sau de creanță - indiferent de modalitatea concretă de soluționare prescrisă de lege, trebuie să beneficieze de toate exigentele edictate de caracterul echitabil al procedurii. Or, din acest punct de vedere, exigențele dreptului de acces la un tribunal independent și imparțial, cu deplină jurisdicție, în fapt si în drept, recunoscut părților interesate, prin reglementarea căii de atac împotriva actului unității deținătoare, drept garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, impun o atare conduită în sarcina instanțelor de judecată, în lipsa recunoașterii unei asemenea posibilități a acestora de a demonstra temeinicia pretențiilor lor, prin propunerea și administrarea de probatorii, un atare drept neputând fi configurat. Legea nr.10/2001 are caracterul unei legi speciale de reparație civila, ai cărei beneficiari sunt persoanele îndreptățite la restituire - art.3 din lege. Or, pentru a se putea da eficiența acțiunii legii de reparație civilă și exercițiului efectiv al atributelor dreptului de proprietate și protecției acestui exercițiu, nu s-ar putea aprecia că în cadrul procedurii judiciare declanșate, cum este cazul în speță, anterior soluționării notificării de către autoritățile administrative, reclamanta ar fi decăzută din dreptul de a administra probe în susținerea cererii sale, o atare susținere fiind contrară atât obligațiilor care revin autorităților statului de a-și aduce contribuția la operațiunea de clarificare a situației juridice a bunurilor care constituie obiectul de reglementare al legii speciale, obligației instanței de judecată de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de acordare a măsurii reparatorii și asupra eficienței soluției pe care o adoptă, cât și dreptului reclamantei la un proces echitabil.
Faptul că prin declarațiile date în dosarul administrativ de cele două notificatoare, acestea au menționat că nu au primit despăgubiri pentru acțiunile deținute de antecesorul E. C., fără a face referire la acțiunile deținute de antecesorul I. C., nu era de natură, așa cum susține apelantul,a impune instanței de fond la concluzia pârâtul nu a fost investit cu privire la acțiunile deținute la data naționalizării de către I. C., dat fiind că, reclamantele au precizat neechivoc că înțeleg să formuleze cererea de restituire în calitate de succesoare ale lui C. E., iar acestea decurg din preluarea abuzivă a .” Societate anonimă pe acțiuni, preluare care a cuprins terenurile și clădirile societății. Or, în raport de cuprinsul notificărilor formulate, care trebuie interpretate potrivit principiului voinței interne, care guvernează dreptul civil conform art. 977 vechiul cod civil și a precizărilor aduse de reclamante acestora, nu se poate reține cu deplin temei că notificatoarele, exercitând dreptul de a sesiza pârâtul cu cererea de restituire, în condițiile art. 22 din Legea nr. 10/200, nu ar fi avut în vedere toate drepturile dobândite de acest autor asupra acțiunilor la fosta întreprindere naționalizată sau în legătură cu aceste acțiuni.
Împrejurarea că pârâtei i s-a comunicat, ulterior primirii cererii de chemare în judecată, o cerere intitulată cerere precizatoare formulată de apărătorul reclamantei, în care se solicita acordarea de despăgubiri doar pentru valoarea recalculată a acțiunilor deținute de autorul E. C. la „Întreprinderile E. C." în număr de_, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, în condițiile în care, conform îndrumărilor obligatorii date prin decizia civilă nr. 414A/09.10.2014 a Curții de Apel București Secția a III-a, instanța de fond avea a verifica existența împuternicirii speciale a acestui avocat de a renunța parțial la judecată.
Cum o atare împuternicire, cerută de art. 406 din Codul de procedură civilă, nu a fost anexată la dosar, în aplicarea art. 480 alin. 3 teza finală din Codul de procedură civilă, care stabilesc caracterul obligatoriu al dezlegărilor date, în calea de atac a apelului, problemelor de drept și asupra necesității probelor, nu se poate imputa tribunalului că a procedat la soluționarea cauzei, făcând abstracție de această cerere, care nu îndeplinea cerințele impuse de lege de a dezinvesti parțial instanța de fond.
P. toate aceste considerente, în temeiul art. 480 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Totodată, în aplicarea art. 22 alin.6 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 482 din Codul de procedură civilă, se va lua act că intimata reclamantă și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta pârâtă A. P. VALORIFICAREA A. S., CUI RO_, cu sediul în București, . Ș., nr. 50, sector 1, împotriva sentinței civile nr.862/01.07.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. I. cu domiciliul ales la C..av. „S. G.” cu sediul în, București, ., nr. 4, ., parter, ..
Ia act că intimata reclamantă și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. D. M. I.
GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehdact.B.I./M.I.
4 ex./25.03.2016
-------------------------------------
T.B.-Secția a IV-a – L.I.F.
| ← Anulare act. Decizia nr. 133/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 193/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
