Expropriere. Decizia nr. 135/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 135/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 135/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
C. DE A. BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 135 A/2016
Ședința publică din data de 25.02.2016
C. constituită din:
PREȘEDINTE: D. M. G.
JUDECĂTOR: G. S.
GREFIER: D. M.
Pe rol se află pronunțarea în apelul declarat de apelanții reclamanți S. F. și S. I., cu domiciliul ales în București, ..16, ., ., împotriva sentinței civile nr.2194/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. BUCUREȘTI P. PRIMARUL G., cu sediul în București Splaiul Independenței, nr.291-293, sector 6, cauza având ca obiect „expropriere”.
Dezbaterile cauzei și concluziile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când C., având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 18.02.2016 și, apoi, la data de 25.02.2016, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, Secția a IV a civilă, la data de 16.09.2010, sub nr._/3/2010, reclamanții S. F. și S. I. au chemat în judecată pe pârâtul M. București, prin P. G., solicitând ca acesta să fie obligat, în conformitate cu dispozițiile art.9 din Legea nr.198/2004, să le acorde, cu titlu de despăgubire pentru expropriere, suma de 615.000 lei.
În motivare, reclamanții au arătat, în esență, că au cumpărat în anul 2003 imobilul situat în București, Calea Griviței nr. 119, ., iar la data de 4.04.2008, a fost notificată de pârât cu privire la intenția exproprierii imobilului, ocazie cu care s-au propus reclamanților despăgubiri în cuantum de 272.875 lei.
Reclamanții au considerat această despăgubire insuficientă și au formulat întâmpinare la comisia constituită în condițiile Legii nr. 33/1994, solicitând suma de 851.000 lei. Cu toate acestea, activitatea comisiei a încetat în mai 2008.
Ulterior, la data de 6.08.2010, fără ca reclamanții să fie convocați, expropriatorul a constatat că reclamanții „nu sunt de acord” cu despăgubirile propuse, fără a face referire la argumentele acestora, fiind emisă Hotărârea nr. 116/6.08.2010 pentru stabilirea despăgubirilor în cuantum de 207.801 lei.
Pârâtul M. București, prin P. G., legal citat, nu a depus întâmpinare.
La termenul de dezbateri din data de 13.01.2011, reclamanții au depus o cerere modificatoare, în condițiile art. 132 C.pr.civ., prin care au solicitat cu titlu de despăgubiri suma de 73.750 euro, în lei la cursul BNR din ziua plății.
Reclamanții au arătat în esență că această sumă a fost stabilită și comunicată de expropriator la data de 4.04.2008; ca urmare, reclamanții înțeleg să achieseze la propunerea pârâtului din data amintită.
Reclamanții au solicitat ca suma în lei, indicată în cuprinsul raportului în cuantum de 73.750 euro, să fie actualizată la cursul valutar la data plății.
În drept, cererea este întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 198/2004.
P. sentința civilă nr. 90/25.01.2011, Tribunalul București, Secția a IV a civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că exproprierea a fost inițiată în condițiile Legii nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, iar cererea modificată a reclamanților se referă la propunerea inițială de expropriere, formulată în condițiile art.13-14 din acest act normativ.
P. decizia civilă nr. 662A/27.06.2011, C. de A. București, Secția a IV a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței susmenționate.
Pentru a decide astfel, C. a reținut că în mod corect judecătorul fondului a constatat că reclamanții nu se mai pot prevala de procedura prevăzută de Legea nr.33/1994, în sensul acceptării sumei propuse inițial în cadrul acelei proceduri, motivat de faptul că oferta de despăgubire a fost respinsă de către reclamanți și că astfel între reclamanți și pârât nu s-a legat un raport juridic, oferta devenind caducă.
Decizia Curții de A. a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către reclamanți, care au criticat-o ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
P. decizia nr. 5074/29.06.2012, ICCJ Secția a I-a Civilă a admis recursul declarat de reclamanții S. F. și S. I. împotriva deciziei civile nr. 662 A din 27 iunie 2011 a Curții de A. București, Secția a IV a civilă a casat decizia recurată, a admis apelul reclamanților împotriva sentinței civile nr.90 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului București, Secția a IV a civilă a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.
Pentru a hotărî astfel, ICCJ Secția a I-a Civilă a reținut că prin demersul judiciar inițiat în cauza pendinte, reclamanții contestă cuantumul despăgubirii stabilite prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.116 din 06.08.2010 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr.198/2004, motivele de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată precizate, astfel cum au fost prezentate mai-sus, conducând, în mod neîndoielnic, la concluzia că cererea reclamanților are natura contestației prevăzute de art.9 alin.1 din Legea nr.198/2004.
Deși instanțele anterioare au reținut corect că reclamanții pot contesta în justiție cuantumul despăgubirii oferite de expropriator, au ignorat că ele au fost învestite tocmai cu o atare contestație, nedecalând corect natura cererii de chemare în judecată, conform art.84 Cod procedură civilă, prin raportare la intenția reală a reclamanților dedusă din motivele de fapt și de drept ale cererii lor, potrivit celor anterior arătate.
Faptul că în motivarea cererii precizatoare, prin care și-au micșorat câtimea pretențiilor din cererea introductivă de instanță la suma de 73.750 euro (272.875 lei), reclamanții au arătat că această sumă este cea oferită inițial de expropriator, la care înțeleg să achieseze, nu înseamnă că demersul lor judiciar urmărește aplicarea Legii nr.33/1994, deci a altei legi decât cea sub imperiul căreia s-a produs exproprierea (Legea nr.198/2004), cum eronat au apreciat instanțele anterioare.
Neanalizând cererea dedusă judecății ca o contestație împotriva hotărârii expropriatorului de stabilire a cuantumului despăgubirii, în condițiile art.9 din Legea nr.198/2004, instanțele anterioare nu au intrat practic în cercetarea fondului cauzei.
Conform art.9 alin.3 din Legea nr.198/2004, „Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art.21-27 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii”.
Analiza fondului contestației prevăzute de art.9 din Legea nr.198/2004 presupune, așadar, administrarea probei cu expertiză pentru determinarea cuantumului despăgubirii cuvenite expropriaților, prin raportare la criteriile prevăzute de art.26 din Legea nr.33/1994, sens în care nu s-a procedat în cauză.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 10.10.2012, sub nr. de dosar_ .
În cadrul probatoriului, Tribunalul a încuviințat efectuarea unei expertize evaluatorii, raportul de expertiză întocmit de o comisie de experți formată din experții M. V., B. A. M. D. și T. M. fiind depus la dosar la filele 23-46, completat cu răspunsul la obiecțiuni depuse la filele 91-92, 102.
P. sentința civilă nr. 2194/17.12.2013 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții S. F. și S. I., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul G..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în rejudecare, ca urmare a administrării probei cu expertiza în construcții și evaluare imobiliară, valoarea de piață a imobilului expropriat este de 102.506 lei, la data efectuării raportului de expertiză, respectiv 01.02.2013, astfel cum prevăd dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
În cauza de față, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamanții au contestat doar valoarea imobilului stabilită prin hotărârea de expropriere, fără a solicita și alte categorii de prejudicii, cum ar fi: prejudicii materiale și morale decurgând din afectarea stării de sănătate, beneficiul nerealizat ca urmare a încetării unui contract de închiriere a imobilului expropriat sau costurile legate de achiziționarea unui nou imobil. P. urmare, instanța nu este investită cu soluționarea acestor pretenții formulate pe calea unor note de ședință – înscrisuri depuse la data de 19.11.2013.
Evaluarea imobilului expropriat prin Hotărârea nr. 116/6.08.2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a Municipiului București, respectiv 207.801 lei, este superioară valorii stabilite prin expertiza efectuată în cauză.
Împotriva sentinței tribunalului au declarat apel reclamanții S. F. și S. I..
În motivarea apelului se arată că temeiul de drept invocat de către reclamanți este art. 9 alin. 1 din Legea nr. 198/2004, lege în baza căreia, a intervenit exproprierea, și care era în vigoare la data sesizării instanței: 16.09.2010.
Se invocă faptul că expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, și că în fapt, reclamanții contestă cuantumul stabilit prin hotărârea nr. 116/2010 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legiui nr. 198/2004.
Se menționează că instanța de fond nu a analizat întregul material probator în cauză și că a interpretat greșit actul dedus judecății, pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală, cu încălcarea dispozițiilor legale.
Apreciind asupra apelului declarat, C. reține următoarele considerente:
P. încheierea din data de 08.01.2015, cât și prin cea de la data de 05.03.2015, C. a dispus depunerea la dosar a contractelor de vânzare-cumpărare care au stat la baza întocmirii raportului de expertiză, contracte care au fost atașate la filele 74-105 și 108-117.
P. încheierea din data de 02.04.2015, C. de A. a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză, având ca obiectiv, stabilirea valorii de circulație a imobilului expropriat, avându-se ca punct de referință luna septembrie a anului 2010, reprezentând data consemnării sumei de către expropriator pe numele persoanelor expropriate.
La filele 159-164 a fost depus raportul de expertiză întocmit de către experții desemnați din partea instanței și respectiv din partea expropriatorului, iar la filele 215-221 din dosarul Curții s-a atașat raportul de expertiză întocmit exclusiv de către expertul T. desemnat din partea reclamanților expropriați.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de către experții M. și B., așadar, într-o opinie majoritară, reiese că valoarea de piață a apartamentului în cauză, prin metoda comparației directe, în perioada septembrie 2010 este de 131.724 RON.
Raportul de expertiză efectuat de către expertul T. concluzionează că valoarea de circulație a imobilului în cauză ce a fost expropriat, raportat la punctul de referință: septembrie anul 2010, este 218.687 lei.
C. de A. ia în considerare concluziile raportului de expertiză efectuată de către cei doi experți. Pe de o parte, acesta reflectă o opinie majoritară, exprimată de doi din cei trei experți.
Pe de altă parte, explicațiile date de aceștia atât prin raportul de expertiză, cât mai ales prin răspunsul la obiecțiunile formulate de către apelanții reclamanți și atașate la filele 258-259 din dosar, sunt lămuritoare și convingătoare în cauză.
Experții au explicat faptul că imobilele raportat la care s-a făcut comparația, luate în calcul prin raportul de expertiză, sunt imobilele cu cele mai puține diferențe și cele mai multe asemănări cu imobilul în cauză, parte din ele fiind luate în calcul și de către expertul T.. Cei doi experți însă, au în plus și imobilul descris în contractul de vânzare-cumpărare 3875/2010, imobil din Calea Griviței nr. 139 având o suprafață de 32 mp compus dintr-o cameră de locuit, pe când expertul T. a luat în considerare apartamentul descris în contractul de vânzare-cumpărare nr. 2565/2010, având trei camere și o suprafață de 79 mp. Cei doi experți au considerat că în afara imobilelor alese atât în opinie majoritară, cât și în opinie minoritară, imobilul descris în contractul de vânzare-cumpărare 3875/2010 are mai multe asemănări cu imobilul în cauză, descriind toate aceste asemănări, cât și diferențele dintre aceste apartamente, concluzia acestora fiind temeinic justificată.
De asemenea, cei doi experți au precizat și faptul că diferențele rezultate reies și din modul realizării și cuantificării corecțiilor care erau necesare, corelate strict cu caracteristicile reale ale imobilului în cauză și ale pieței imobiliare rezidențiale din zonă, aceștia respectând întocmai metodologia prevăzută în standardele de evaluare în vigoare, emise de ANEVAR.
Astfel fiind, având în vedere că evaluarea imobilului expropriat prin hotărârea nr. 116/2010 emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a Municipiului București, și anume 207.801 lei este superioară valorii stabilite prin expertiza efectuată cu opinie majoritară de către experții M. și B., C. consideră că în mod corect instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea.
Față de aceste considerente, C. va respinge apelul ca nefondat, conform art. 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții reclamanți S. F. și S. I., cu domiciliul ales în București, ..16, ., ., împotriva sentinței civile nr.2194/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primarul G., cu sediul în București Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. M. G. G. S.
GREFIER
D. M.
Red. GS
Tehnored. GC 4 ex
09.03.2016
Jud. fond R. E. G.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 210/2016. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
