Acţiune în constatare. Decizia nr. 86/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 86/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-01-2012 în dosarul nr. 86/2012
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.86 R
Ședința publică din data de 19.01.2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: G. D. M.
JUDECĂTOR: M. A.
JUDECĂTOR: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă PĂȘTIN C. împotriva deciziei civile nr.1332A/17.12.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. E. și intimatul pârât P. G., având, ca obiect, „anulare act”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata reclamantă P. E., reprezentată de avocat M. C., cu împuternicire avocațială nr._/02.08.2011, la fila 13 dosar, lipsind recurenta pârâtă Păștin C. și intimatul pârât P. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recurenta pârâtă Păștin C. a depus la dosar, prin fax, un set de înscrisuri.
Apărătorul intimatei reclamante P. E. apreciază că actele depuse de către recurentă nu au nicio legătură cu prezenta cauză.
Curtea constată că s-a respins cererea de recuzare formulată de către recurenta pârâtă și că momentul procedural de la termenul anterior era acela al dezbaterii fondului recursului. Prin urmare, acordă cuvântul intimatei reclamante în combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul intimatei reclamante P. E. solicită respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că instanța de apel a făcut o bună aplicare a legii, iar motivele pentru care recurenta critică soluția recurată nici nu pot fi încadrate în prevederile art.309 alin.1 Cod procedură civilă și, în opinia sa, sunt total nefondate.
Astfel, arată că titlul de proprietate al intimatei reclamante a fost analizat în mod irevocabil de către o instanță de judecată, iar recurenta nu arată modul prin care se poate menține drept valabilă o înstrăinare de imobile prin act sub semnătură privată, fără îndeplinirea formalităților prevăzute de lege, la notariat, la cartea funciară și la direcția de impozite și taxe. În ceea ce privește vânzarea de drepturi litigioase, apărătorul intimatei reclamante arată că aceasta era pârâtă în acele dosare, astfel încât nu avea ce anume să cedeze.
Solicită respingerea recursului, ca nefondat, cheltuielile de judecată urmând a fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.05.2005 pe rolul Judecătoriei B., reclamanta P. E. a chemat în judecată pe pârâții Păștin C. și P. G., solicitând instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 26.11.2004, având ca obiect imobilul situat în corn. Snagov, sat Snagov, ..
Pârâtul P. G. a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei de interes și solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
S-a formulat și cerere reconvențională de către pârât, care a solicitat constatarea inexistenței titlului de proprietate al reclamantei, întrucât aceasta a renunțat la dreptul său prin constituirea de parte civilă în dosarul penal referitor la infracțiunile comise cu ocazia încheierii contractului ce constituie titlul reclamantei.
La data de 03.03.2006, la dosar a fost depusă o cerere de intervenție în interes propriu, formulată de Independent International Financial Advisors, reiterată la 02.06.2006, declarată nulă prin încheierea din 20.10.2006 (f. 142). O cerere identică a fost anulată la 17.11.2006 pentru lipsa calității de reprezentant.
Ulterior, reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând a se constata și nulitatea absolută a contractului de subrogație și cesiune de drepturi litigioase încheiat în data de 26.11.2004 între aceleași părți.
La 22.12.2006, numitul I. I. Sutzu a depus la dosar o cerere de intervenție intitulată „în nume propriu" declarată nulă la termenul din 26.01.2007. Reiterată ulterior de intervenientul prezent personal în sala de judecată, cererea a fost admisă în principiu la termenul din 23.02.2009.
La termenul din 20.04.2007, atât cererea reconvențională cât și cea de intervenție au fost anulate, ca urmare a admiterii excepției netimbrării.
Prin sentința civilă nr. 2584/2007, s-a admis excepția lipsei de interes a cererii de chemare în judecată a cererii completate, cu consecința respingerii cererii.
Prin decizia civilă nr. 587 A din 25.04.2008, Tribunalul București a admis apelul declarat împotriva acestei sentințe de către reclamantă, dispunând desființarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
In motivarea acestei decizii, tribunalul a arătat că reclamanta are un interes în promovarea acțiunii, fiind proprietara bunului ce a făcut obiectul contractului atacat, act ce aduce atingere dreptului său.
Prin sentința civilă nr. 3376/17.06.2009, Judecătoria B. a admis în parte cererea principală completată formulată de reclamanta-pârâtă P. E., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant P. G. și cu pârâta Păștin C.; a constatat nulitatea absolută parțială a contractelor de vânzare-cumpărare și, respectiv, de subrogație și cesiune de drepturi litigioase din 26.11.2004, exclusiv cu privire la terenul în suprafața de 1835 mp situat în ., ..
Instanța de fond a anulat cererea reconvenționala formulată de pârâtul-reclamant P. G., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă P. E., ca netimbrată; a anulat cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul I. Juan Sutzu, ca netimbrată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, că reclamanta a dobândit dreptul asupra imobilului în discuție prin contractul autentificat sub nr. 1129/13.03.1997, înscriindu-și ulterior dreptul în cartea funciară (08.09.2003).
La data de 08.07.2003, imobilul a fost adjudecat la licitație de către P. G. în cadrul procedurii de executare silită, în temeiul unui contract de ipotecă din anul 1996 încheiat de către persoanele ce înstrăinaseră imobilul reclamantei.
La data de 26.11.2004, între pârâtul P. și pârâta Păștin s-au încheiat cele două contracte atacate, în forma unor înscrisuri sub semnătură legalizată, având ca obiect vânzarea, respectiv cesiunea drepturilor litigioase asupra bunului în discuție, compus din teren și construcție.
In drept, prima instanță, cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtul P. și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientu I. Juan Sutzu, a reținut că ele au fost anulate ca netimbrate în primul ciclu procesual, soluție ce nu a fost antamată de instanța de apel. Întrucât cererile nu au fost timbrate la rejudecare, se impune aceeași soluție cu privire la acestea, dispunând anularea lor.
În ceea ce privește cererea principală, completată, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 2 alin. 1 din Legea 54/1998, în vigoare la momentul încheierii actelor juridice atacate, terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate și dobândite prin acte între vii, încheiate în formă autentică.
Prin urmare, pârâtul-vânzător deținea la momentul încheierii actului un titlu de proprietate asupra bunului, astfel încât nu se poate susține că el era de rea credință atunci când afirma validitatea acestuia și prevalenta lui asupra titlului invocat de reclamantă, câtă vreme titlul nu fusese nici anulat și nici comparat cu al reclamantei în cadrul unei acțiuni în revendicare.
Cu atât mai mult nu s-ar putea reține reaua credința a pârâtei-cumpărătoare a bunului, în privința nu a fost răsturnată prezumția de bună credință.
Lipsa cercetării evidențelor de publicitate imobiliară, a apreciat instanța de fond, nu constituie motiv de nulitate. Fața de cele arătate mai sus, în lipsa unei acțiuni în revendicare, simpla înscriere a titlului unei terțe persoane în cartea funciară nu poate constitui o dovadă a relei credințe a persoanei ce deține un titlu, chiar neînscris, asupra aceluiași bun, dobândit în condițiile arătate (ipotecă preexistentă titlului reclamantei).
În ceea ce privește prețul contractului, se poate considera că acesta lipsește numai atunci când prețul este atât de mic încât nu poate constitui cauza valabilă a obligației pe care și-a asumă vânzătorul bunului. Un preț inferior celui practicat în mod obișnuit pe piață la un moment dat nu constituie, în sine, o cauză de nulitate. De altfel, reclamanta nici nu a dovedit faptul că, in concret, bunul valora, la momentul vânzării,_ euro. Oricum, în speță, prețul există și este semnificativ, astfel încât el poate constitui cauza obligației vânzătorului.
În ceea ce privește cauza de nulitate invocată exclusiv cu privire la contractul de cesiune a drepturilor litigioase, referitor la lipsa bunului din patrimoniul vânzătorului, tocmai ca urmare a încheierii actului anterior, prima instanță a reținută că nici acest motiv nu este întemeiat. Astfel, lipsa calității de proprietar a înstrăinătorului asupra bunului vândut nu atrage nulitatea absolută, ci pe cea relativă a actului juridic, nulitate ce nu poate fi invocată decât de către cocontractant, ceea ce nu s-a întâmplat în speță. Acest motiv de nulitate este distinct de cel analizat anterior (caracterul speculativ al vânzării unui bun proprietatea unui terț fața de contract).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta P. E. și pârâta Păștin C., recursurile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 28.07.2009, recursul exercitat de recurenta-pârâtă vizând și încheierile premergătoare pronunțate de Judecătoria B..
La termenul de judecată din data de 13.01.2010, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de la acea dată, tribunalul a calificat căile de atac exercitate în cauză drept apeluri.
Tribunalul a constatat decesul intimatului-pârât I. Juan Sutzu, însă prin încheierea din 10.11.2010 a respins cererea de suspendare a cauzei în baza art. 243 C.p.c. cu motivarea arătată în încheierea de ședință de la acest termen.
În apel nu s-au administrat alte probe cu excepția înscrisurilor, iar la termenul din 02.12.2010 apărătorul apelantei-pârâte a arătat că nu susține cererile formulate de către pârâtă personal și depuse la dosarul cauzei.
Prin decizia civilă nr. 1332A/17.12.2010 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă Păștin C., împotriva încheierilor premergătoare și a sentinței civile nr. 3376/17.06.2009, pronunțată de Judecătoria B., a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă P. E. împotriva sentinței civile nr. 3376/17.06.2009 pronunțată de Judecătoria B., a schimbat în parte sentința civilă apelată, a admis cererea principală completată formulată de reclamantă-pârâtă P. E., a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare și, respectiv, de subrogație și cesiune de drepturi litigioase din 26.11.2004, încheiate la BNP D. G. între P. G. și Păștin C. având ca obiect terenul în suprafață de 1835 m.p. situat în ., ., jud. I. și construcția edificată pe acesta și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței privind anularea cererii reconvenționale formulată de pârâtul-reclamant P. G., ca netimbrată și privind anularea cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Israti Juan Sutzu ca netimbrată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a dobândit dreptul asupra imobilului situat în corn. Snagov, sat Snagov, . prin contractul autentificat sub nr. 1129/13.03.1997, înscriindu-și ulterior dreptul în cartea funciară (08.09.2003).
La data de 08.07.2003, imobilul a fost adjudecat la licitație de către P. G. în cadrul procedurii de executare silită, în temeiul unui contract de ipotecă din anul 1996 încheiat de către persoanele ce înstrăinaseră imobilul reclamantei.
La data de 26.11.2004, între pârâtul P. și pârâta Păștin s-au încheiat cele două contracte atacate, în forma unor înscrisuri sub semnătură legalizată, având ca obiect vânzarea, respectiv cesiunea drepturilor litigioase asupra bunului în discuție, compus din teren și construcție.
Tribunalul a reținut că, potrivit art. 2 alin. 1 din Legea 54/1998, în vigoare la momentul încheierii actelor juridice atacate, terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate și dobândite prin acte între vii, încheiate în formă autentică.
Actele atacate sunt încheiate nu în formă autentică, ci în forma unor înscrisuri sub semnătură legalizată.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 17 din Legea nr. 7/1996, publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidență al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din același teritoriu administrativ și se realizează de către oficiile teritoriale pentru imobilele situate în raza de activitate a acestora.
La analiza bunei-credințe a pârâtei Păștin C., instanța trebuie să analizeze dacă orice persoana cu o prezenta si diligenta normala ar fi perfectat contractul fără să aibă îndoieli cu privire la operațiunea juridică încheiată.
Așadar, atâta vreme cât prin încheierea_/08.09.2003 dreptul de proprietate al reclamantei P. E. asupra imobilului a fost înscris în cartea funciară Snagov în luna septembrie 2003, iar potrivit încheierii nr. 8997/21.05.2004 a fost notată în cartea funciară interdicția de înstrăinare a imobilului de către reclamantă, precum și existența litigiului ce face obiectul dosarului 891/2004 a Curții de Apel București, nu se poate reține în sarcina pârâților buna-credință la încheierea contractelor care s-au încheiat ulterior .
Referitor la motivul de nulitate ce viza neseriozitatea prețului, și acesta este întemeiat întrucât prin preț serios se înțelege ca acesta să nu fie derizoriu (infim), atât de disproporționat în raport de valoarea lucrului vândut, însă având în vedere că seriozitatea este o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanței.
În ceea ce privește apelul formulat de către pârâta Păștin C., acesta este nefondat pentru aceleași considerente cu cele menționate la analiza apelului declarat de către reclamantă și atâta vreme cât tribunalul a admis apelul reclamantei și a constatat nulitatea actelor, în mod evident apelul pârâtei urmează a fi respins.
Susținerea pârâtei în sensul că judecarea pricinii, la termenul din data de 10.06.2009, s-a făcut în condițiile lipsei de procedură cu Posirca G., A. N., A. G., P. T. si celelalte părți chemate in garanție, pe lângă faptul că nu este reală, persoanele indicate nefiind părți în proces (cu excepția lui Posirca G.) este și irelevantă, pentru că o eventuală vătămare a necitării ar putea fi invocată numai de aceste persoane și nicidecum de pârâtă (care nu poate invoca lipsa de procedură cu altă parte).
Susținerea pârâtei în sensul că judecarea pricinii de către instanța, înainte de soluționarea cererii de abținere/recuzare a președintelui completului de judecata, in condițiile in care, anterior, acesta se pronunțase in sensul ca sunt motive legale de abținere in judecarea pricinii este nefondată, cererea de abținere fiind soluționată prin respingerea acesteia la 22.04.2009.
Apelanta a mai invocat rămânerea in pronunțare pe fondul cauzei fără a lua in discuție si a se pronunța cu privire la cererea de chemare in garanție a numiților P. T., avocat B. M., avocat M. C. G., grefier D. M. si magistrat S. A. din cadrul Judecătoriei B., însă această susținere este nefondată, persoanele indicate nefiind părți în proces și de altfel cererea nu are nici o legătură cu fondul cauzei, fiind una pur șicanatorie și fără finalitate juridică.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a acțiunii, invocată de către pârâtă, aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Tribunalul a reținut că prin interes, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile se înțelege folosul practic urmărit de către persoana care a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv de către reclamanți.
Altfel spus, persoana care formulează o cerere de chemare în judecată, este datoare să justifice printre altele și faptul că în urma admiterii cererii sale ea ar dobândi un anumit folos practic, în caz contrar, dacă admiterea cererii nu ar schimba cu nimic situația actuală a reclamantului, cererea sa ar urma să fie respinsă ca lipsită de interes.
In speța dedusă judecății, nu se poate susține că reclamanta nu are un interes în sensul de folos practic urmărit prin promovarea acțiunii, întrucât acest interes este dat tocmai de faptul că reclamanta solicită constatarea nulității unor acte juridice asupra unui imobil pentru care reclamanta deține ea însăși un titlu de proprietate.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă, aceasta presupune o identitate între persoana reclamantului și persoana care se pretinde titularul dreptului dedus judecății.
Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și pe cea pasivă prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, tribunalul a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât pentru a exista autoritate de lucru judecat, art.1201 cod civil prevede întrunirea cumulativă a trei condiții, respectiv identitatea de obiect, identitatea de cauză și identitatea de părți.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtă Păștin C..
În motivarea recursului, se arată că tribunalul a reținut că reclamanta a dobândit dreptul asupra imobilului în cauză prin contractul autentificat sub nr. 1129/1997, fără a ține cont și chiar ignorând următoarele fapte și acte juridice, și anume: adjudecarea imobilului la licitație de către intimatul P. G. la data de 08.07.2003 și încheierea celor două contracte care fac obiectul pricinii, și anume vânzarea, și respectiv cesiunea drepturilor litigioase asupra bunului în discuție și faptul înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei la data de 08.09.2003 cu vădită rea credință.
În cel de-al doilea motiv de recurs, se arată că tribunalul a reținut greșit că potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 54/1998, în vigoare la momentul încheierii actelor juridice atacate, terenurile situate în intravilan și extravilan, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte între vii, încheiate în formă autentică, precizând că afirmația tribunalului este lipsită de obiect. Se precizează că potrivit art. 28 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din vânzare silită, ori în cauză, imobilul a intrat în patrimoniul reclamantului-intimat P. G. printr-un proces-verbal de adjudecare.
Se mai arată că recurenta a invocat și dispozițiile art. 971 Cod civil potrivit căruia, în contractele care au ca obiect translația proprietății, proprietatea se transmite prin efectul consimțământului părților, cât și art. 1295 Cod civil, care prevede că vânzarea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu a fost predat și prețul încă nu a fost numărat.
Criticile din cel de-al doilea motiv de recurs pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În cel de-al treilea motiv de recurs, se menționează că tribunalul a apreciat în mod greșit că se impune nulitatea absolută a actelor juridice încheiate atât cu privire la teren, cât și cu privire la construcție, reținând eronat reaua credință a vânzătorului P. G. și a cumpărătoarei P. C., acordând reclamantei apelante mai mult decât s-a cerut, și anume, anulând actul de adjudecare prin care vânzătorul P. G. a devenit proprietarul imobilului în litigiu și făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 968 Cod civil, cel puțin în privința construcției.
Se mai arată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 17 din Legea nr. 7/1996, ci art. 84 din Ordinul nr. 2371/1997. Se mai arată că prin afirmația făcută de instanță în sensul că vânzarea cumpărarea din speță, s-a făcut în frauda dreptului proprietarului P. E., instanța a devenit apărătorul apelantei-reclamante.
Criticile din al treilea motiv de recurs pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă.
În motivul patru de recurs, ce vizează de asemenea, nelegalitatea hotărârii recurate și este bazat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă se precizează că motivul de nulitate ce viza neseriozitatea prețului este întemeiat, deoarece stabilirea prețului este un „negotium” între vânzător și cumpărător, iar în speță, imobilul vândut era unul litigios, iar pentru vânzarea terenului, va trebui încheiat un contract în formă autentică.
În cel de-al cincilea motiv de recurs, se arată că în fapt, contractul de subrogație și de cesiune de drepturi litigioase nu trebuia încheiat în formă autentică, deoarece nu are ca obiect transferul unui drept de proprietate asupra terenului, părțile dorind să se refere la toate litigiile legate de bunul respectiv, iar succesiunea numerelor celor două contracte fiind nerelevantă. Acest motiv poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În al șaselea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă se arată că în mod contradictoriu, tribunalul a reținut că apelul formulat de către pârâta Păstin C. ar fi nefondat, pentru considerentele menționate în analiza apelului reclamantei, câtă vreme tribunalul a admis apelul reclamantei, și a constatat nulitatea actelor solicitate, precizându-se că motivele de apel ale pârâtei erau diferite, iar instanța trebuia să se pronunțe cu privire la incidența textelor legale invocate.
În cel de-al șaptelea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă se arată că judecarea pricinii la data de 10.06.2009 s-a făcut în condițiile lipsei de procedură cu P. G., ori dispozițiile privind citarea părților sunt imperative, nelegalitățile putând fi invocate de orice parte.
În ultimul motiv de recurs, care de asemenea poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă se arată că recurenta susține în continuarea excepțiile lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, excepția calității procesuale active a reclamantei și excepția autorității de lucru judecat.
Analizând recursul declarat, Curtea de Apel reține următoarele considerente:
În ceea ce privesc cele învederate în primul motiv de recurs, Curtea de Apel constată că tribunalul a reținut existența dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu, luând în considerate înscrisurile administrate în cauză, și „faptele juridice” la care face referire recurenta, precum adjudecarea imobilului și vânzarea și cesiunea de drepturi litigioase, însă în faza recursului, nu este posibilă o reanalizare, o interpretare a probelor administrate, așa cum dorește recurenta, critica din primul de recurs neputând fi încadrată în nici unul din punctele art. 304 Cod procedură civilă.
Critica din cel de-al doilea motiv de recurs este nefondată.
În mod corect tribunalul a reținut aplicarea art. 2 alin. 1 din Legea nr. 54/1998, în vigoare la momentul încheierii actelor juridice atacate, potrivit căruia, terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate și dobândite prin acte între vii, încheiate în formă autentică.
În ceea ce privesc actele supuse analizei în litigiul de față, acestea au forma unor înscrisuri sub semnătură legalizată, nerespectându-se condiția formei autentice, condiție de valabilitate a actului juridic a cărei neîndeplinire se sancționează cu nulitatea absolută a actului juridic.
Faptul că s-a înstrăinat dreptul litigios asupra terenului, nu conduce spre o concluzie contrară, cât timp legea nu distinge în funcție de caracterul litigios sau nu al bunului înstrăinat.
Trebuie reținute și dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 54/1998, care prevăd că sunt interzise înstrăinările sub orice formă a terenurilor cu privire la titlul cărora există litigiul la instanțele judecătorești pe tot timpul soluționării acestor litigii, în cauză dovedindu-se de altfel existența litigiilor, fapt recunoscut și de către recurenta pârâtă.
Invocarea art. 28 alin. 1 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 republicată nu are nici o relevanță, prin raportare la obiectul cauzei de față, cât timp, așa cum s-a reținut, titlul de proprietate al reclamantei, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1129/13.03.1997 este anterior, reclamanta transcriind acest contract în Registrul de transcripții-inscripții a Judecătoriei SAI sub nr. 2469/13.03.1997 și intabulându-l ulterior în Cartea Funciară a Judecătoriei B., imobilul fiind înscris în rolul fiscal al comunei tot pe numele reclamantei.
Valabilitatea titlului de proprietate al reclamantei a fost stabilită în mod irevocabil și prin decizia civilă nr. 1098/2004 a Curții de Apel București.
Dispozițiile legale la care a făcut referire recurenta, și anume art. 971 Cod civil și art. 1295 Cod civil, nu au nici o relevanță în ceea ce privește legalitatea hotărârii pronunțată în apel, având în vedere obiectul litigiului de față și considerentele mai sus menționate, ele neschimbând situația de fapt și de drept reținută.
Și cel de-al treilea motiv de recurs este neîntemeiat.
Conform art. 84 din Ordinul 2371/1997, în vigoare în anul 2003, notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul, iar în această categorie, la litera h este prevăzută interdicția de înstrăinare sau de grevare a imobilului și modalitățile interdicției de strămutare sau grevare.
În speță, vânzarea-cumpărarea imobilului teren și construcție s-a făcut în frauda drepturilor proprietarului reclamant P. E. de către vânzătorul P. G. cu complicitatea și pe riscul cumpărătorului Păstin C., acesta fiind un motiv de nulitate absolută. În cauză s-a făcut dovada că imobilul vândut era proprietatea reclamantei P. E., însă numiții Posircă G. și Păstin C., dând dovadă de rea credință, și existând cauză ilicită și complicitate la fraudă, nu au ținut cont de acest fapt, încercând o prejudiciere a reclamantei, cu atât mai mult cu cât, în fața notarului public nu au fost prezentate certificatul de sarcini, extrasul de carte funciară sau certificatul fiscal, cumpărătoarea asumându-și astfel riscul unei astfel de cumpărări.
Este neîntemeiată afirmația recurentei, în sensul că instanța ar fi acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, în fapt, instanța nepronunțându-se așa cum pretinde asupra anulării actului de adjudecare, ci constatând doar nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare și de subrogație și cesiune de drepturi litigioase, așa cum reține atât din considerentele hotărârii recurate, cât și din dispozitivul acesteia,
Și motivul patru de recurs, în care este pretinsă seriozitatea prețului, este neîntemeiat,
Față de dispozițiile art. 1303 Cod civil reiese în mod clar că prețul stabilit de către părți în convenția încheiată, este cu mult inferior față de prețul real, având în vedere că este vorba de un imobil situat în Snagov, suprafața de 1835 mp a terenului și construcția alcătuită din parter, etaj, mansardă, garaj, astfel că prețul stabilit este unul disproporționat de mic față de cel real, chiar și în condițiile în care era vorba de un bun litigios.
Și cel de-al cincilea motiv de recurs este neîntemeiat.
În ceea ce privesc contractul de subrogație și cesiune de drepturi litigioase, acest contract trebuia încheiat în formă autentică, fiind referitoare la un imobil. Legea nu distinge după cum dreptul asupra bunului înstrăinat este sau nu litigios, astfel că nici Curtea nu poate face o distincție în acest fel.
Și cel de-al șaselea motiv de recurs este neîntemeiat.
Motivarea instanței de apel nu este contradictorie. Considerentele expuse de către tribunal care explicau în concret care sunt motivele pentru care criticile formulate de apelanta reclamantă sunt întemeiate și conduc la admiterea apelului acesteia, în sensul schimbării sentinței apelate, admiterii cererii principale completate de către reclamanta P. și constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, de subrogație și cesiune de drepturi litigioase conduceau și la concluzia respingerii ca nefondat a apelului declarat de pârâta Păștin.
Așadar, considerentul expus nu este unul contradictoriu, și, în plus, trebuie menționat faptul că oricum instanța a analizat toate criticile, susținerile și excepțiile invocate prin motivele de apel de către pârâta apelantă.
În ceea ce privește motivul șapte de recurs, Curtea constată că și acesta este nefondat. Recurenta pârâtă Păștin C. invocă existența unei lipse de proceduri cu o altă parte, și anume cu numitul P. G. la data judecării pricinii -10.06.2009, care și în condițiile în care ar fi veridică, nu i-ar aduce acestei părți nici un prejudiciu, nici o vătămare.
Partea însăși, care ar fi fost vătămată printr-o astfel de lipsă de procedură avea posibilitatea să atace prin calea de atac legală acest aspect, ceea ce în fapt nu s-a realizat.
Și criticile din ultimul motiv de recurs sunt neîntemeiate.
Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, aceasta este neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 2584/2007 a Judecătoriei B. a fost admisă această excepție, însă ulterior, prin decizia nr. 587/25.04.2008, Tribunalul București a admis apelul declarat de către numita P. E. împotriva acestei sentințe, și a dispus desființarea acesteia, și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, soluție confirmată și de instanța de recurs prin decizia civilă nr. 1661/19.11.2008, astfel că nu se mai poate reveni asupra acestei excepții soluționată în mod irevocabil. Nu se poate susține că reclamanta nu ar avea un interes în sensul de folos practic urmărit prin promovarea acțiunii de față, acțiune prin care reclamanta urmărește și solicită constatarea nulității absolute a unor acte juridice cu privire la un imobil pentru care deține un titlu valabil de proprietate.
Și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei este nefondată. Reclamanta are calitatea de proprietar asupra imobilului în cauză, calitate confirmată și prin decizia nr. 1908/2004 a Curții de Apel București, decizie atașată la filele 60-62 din dosarul Tribunalului București. Din această hotărâre irevocabilă reiese că a fost respinsă acțiunea reclamantului P. care solicita constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1129/1997 transcris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni sub nr. 2469/1997 încheiat de către pârâta P. E.. Rezultă astfel în mod clar că reclamanta are calitate procesuală activă să solicite constatarea nulității absolute a unor acte care privesc același imobil pentru care dovedește că este proprietară.
De asemenea, este nefondată și excepția autorității de lucru judecat, invocată de către recurentă.
Potrivit art. 1201 Cod civil, există autoritate de lucru judecat, numai în condițiile în care sunt întrunite condițiile de obiect, de cauză și de părți.
În ceea ce privește cauza prezentă, obiectul acesteia este anularea contractului de vânzare-cumpărare, a contractului de subrogație și de cesiune de drepturi litigioase, fiind așadar diferit de obiectul dosarului nr. 801/2000 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 499/2010 a Tribunalului București - Secția I-a Penală. În acest dosar penal, s-a dispus obligarea inculpaților A. la despăgubiri civile către partea civilă P. E..
Reclamanta așadar este proprietara imobilului în cauză, contractul său de vânzare-cumpărare nefiind anulat, ci fiind pe deplin valabil, astfel că reclamanta poate să solicite constatarea nulității actelor juridice menționate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, constatând că recursul, așa cum a fost formulat, este nefondat, îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Păștin C. împotriva deciziei civile nr.1332A/17.12.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. E. și intimatul pârât P. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. M. M. A. S. G.
GREFIER
M. D.
Red. SG
Tehnored. GC – 2 ex
29.02.2012
Jud. apel I. Târțău
D. G. N.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 47/2013. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 338/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
