Evacuare. Decizia nr. 402/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 402/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 402/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 402R
Ședința publică de la data de 22.02.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - Z. D.
JUDECĂTOR - I. L.- M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții – pârâți P. M. și P. O. împotriva deciziei civile nr. deciziei civile nr. 139 din 14.11.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți F. E. D. și F. P., cauza având ca obiect „evacuare”.
Dosarul a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții – pârâți P. M. și P. O. personal, lipsind intimații – reclamanți F. E. D. și F. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurenții – pârâți au arătat că apărătorul lor nu este prezent, dar înțeleg să-și susțină singuri cauza. Totodată, arată că nu au de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta-pârâtă P. M. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, respingerea acțiunii în evacuare formulată de intimați, precizând în același timp că aceștia nu dețin înscrisuri doveditoare că au construit imobilul în litigiu. Totodată, a arătat că nu dețin o altă locuință; cu cheltuieli de judecată.
Recurentul-pârât P. O. pune aceleași concluzii de admitere a recursului.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede sub nr._, reclamanții F. P. și F. E. D. au chemat în judecată civilă pe pârâții P. M. și P. O., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în ., compus din teren intravilan în suprafață de 571 m.p. și o locuință din BCA, amplasată pe această suprafață de teren, compusă din două camere, bucătărie și hol, acoperită cu plăci de azbociment, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că au achiziționat de la numita C. R. imobilul compus din o locuință din paiantă, acoperită cu țiglă, compusă din două camere și hol; un grajd din paiantă, cu șopron învelit cu plăci de azbociment, precum și terenul aferent în suprafață de 571 m.p, imobile situate pe raza comunei B., județul Teleorman. Prin contractul de întreținere autentificat sub nr.1848 din 14.07.1999 la BNP M. B., au dobândit nuda proprietate a acestor imobile, C. R. păstrându-și dreptul de uzufruct viager.
La data de 22.11.2011 C. R. a decedat, astfel că în prezent aceștia au dobândit proprietatea deplină asupra acestor imobile.
Reclamanții au mai precizat că în prezent casa de locuit din paiantă descrisă mai sus nu mai există, deoarece în locul acesteia au construit în mare parte pe vechiul amplasament în anii 2002-2003 o altă casă din BCA, amplasată pe suprafața de 571 m.p. teren intravilan, compusă din două camere, bucătărie și hol, acoperită cu plăci de azbociment.
Reclamanții au mai arătat pârâții refuză să le lase imobilul în pașnică folosință motivând că dețin un testament universal de la defunctă semnat cu 20 de zile anterior datei decesului acesteia, având un discernământ mult diminuat raportat la vârsta de 91 ani.
Reclamanții au arătat că dreptul de uzufruct asupra imobilului instituit în favoarea numitei C. R. s-a stins prin decesul acesteia, reclamanții dobândind proprietatea deplină.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 555 și urm., art. 746 Noul Cod Civil.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamanții nu au acte de proprietate; că defuncta a fost forțată de reclamanți să încheie un contract de întreținere cu obligația ca aceștia să o îngrijească, însă reclamanții nu s-au ocupat de întreținerea acesteia, iar când veneau la domiciliul bătrânei o loveau, îi luau toate produsele agricole, precum și pensia cuvenită. Nu au construit și renovat nici un imobil.
Reclamanții au formulat cerere precizatoare a acțiunii principale în care au arătat că au construit cu materialele lor în anii 2002-2004 un alt imobil din BCA, amplasat pe suprafața de 571 m.p teren intravilan, compus din două camere, bucătărie și hol, acoperit cu plăci de azbociment, solicitând să se constate că sunt proprietarii acestei construcții. Au arătat că, în prezent, casa de locuit din paiantă descrisă în contractul de întreținere autentificat sub nr. 1848/14.07.1999 la BNP „M. B.” nu mai există, în locul acesteia, în mare parte pe vechiul amplasament aceștia au construit imobilul din BCA, compusă din două camere, bucătărie, hol,acoperit cu plăci de azbociment.
În drept, cererea precizatoare a fost întemeiată pe dispozițiile art.494 și următoarele Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 1038/2.05.2012 Judecătoria Roșiorii de Vede a admis acțiunea, a obligat pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren intravilan de 571 m.p.,situată în ., având ca vecinătăți: N – P. M., S – P. R., V – DN 65 A, E – D. Ș.; a dispus evacuarea pârâților din imobilul construcție cu destinație de locuință amplasat pe acest teren, construit din BCA, compus din două camere, bucătărie și hol, acoperit cu plăci de azbociment; a constatat că reclamanții sunt proprietarii acestui imobil; a obligat pe pârâți la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 519 lei, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut că prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1848/14.07. numita C. R. a transmis, în schimbul întreținerii, lui F. P. nuda proprietate a imobilului situat în ., compus din locuință din paiantă, acoperită cu țiglă, cu două camere și sală, un grajd din paiantă cu șopron, construcții situate pe suprafața de 571 m.p., teren aferent, în ., cu vecinătățile indicate în contract.
Prin sentința civilă nr. 849/18.06.2008 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede a fost respinsă acțiunea având ca obiect rezoluțiune contract de întreținere formulată de reclamanta C. R. împotriva pârâților P. F. și F. E. D. la data de 19 martie 2008. A fost admisă cererea reconvențională formulată de cei doi pârâți și s-a constatat că aceștia sunt proprietari în devălmășie asupra imobilului casă de locuit, compusă din două camere, bucătărie și hol, situată pe terenul în suprafață de 571 m.p. intravilan în ..
Tribunalul Teleorman prin decizia civilă nr.641/R/2008 a admis recursul declarat de C. R. împotriva acestei hotărâri, pe care a modificat-o în sensul că a respins, ca inadmisibilă cererea reconvențională a pârâților - reclamanți F. P. și F. E., pentru constatarea dreptului de proprietate asupra casei în litigiu, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, tribunalul a apreciat că pârâții au dobândit nuda proprietate a imobilului, în calitate de întreținători, cu mențiunea dreptului de uzufruct viager pentru C. R.. S-a considerat că pârâții intră în posesia de drept a imobilului la data autentificării contractului, iar posesia de fapt o dobândesc după încetarea din viață a persoanei întreținute .
Cu această motivare tribunalul a considerat la momentul pronunțării hotărârii că acțiunea formulată de pârâți, având ca obiect, constatare drept de proprietate pentru imobil este inadmisibilă.
La data de 22 noiembrie 2011, numita C. R. a decedat și în acest fel numiții F. P. și F. E. au promovat prezenta acțiune împotriva pârâților, acțiune pe care au modificat-o, completat-o și precizat-o pe parcursul judecății, având ca obiect revendicare imobiliară, evacuare și acțiune în constatare.
Față de aspectele reținute mai sus, în urma lămuririi acțiunii promovate în instanță având ca obiect rezoluțiune contract întreținere, instanța a apreciat că în prezent, așa cum a stabilit Tribunalul Teleorman, reclamanții sunt proprietari ai terenului intravilan de 571 m.p.,situat în ., având ca vecinătăți: N – P. M., S – P. R., V – DN 65 A, E – D. Ș.. Imobilul teren a fost dobândit de către reclamanți în urma încheierii contractului de întreținere cu numita C. R., în prezent decedată, acesta reprezentând actul lor de proprietate.
Față de hotărârile judecătorești pronunțate cu privire la rezoluțiunea contractului de întreținere, la momentul de față instanța nu se mai consideră investită cu o astfel de acțiune și aspectele relevate de pârâți prin întâmpinarea formulată pe acest aspect și cele rezultate din administrarea probelor pentru pârâți au fost considerate lipsite de relevanță în soluționarea prezentei cauze.
Din probele administrate, instanța a reținut că în prezent pârâții ocupă, fără drept, imobilul aflat în litigiu, reclamanții nu au acces în imobil astfel că sunt îndreptățiți să solicite obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul teren.
În ceea ce privește imobilul construcție, casă de locuit situată pe teren, din probele administrate în cauză, constând în declarațiile martorilor audiați, instanța a reținut că aceasta a fost edificată de către reclamanți prin contribuție proprie, casa bătrânească menționată în contractul de întreținere fiind demolată în totalitate. În consecință, instanța a apreciat că imobilul casă de locuit se află în proprietatea reclamanților, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 667 din Codul civil.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții P. M. și O..
Pârâții nu au motivat apelul.
Prin decizia civilă nr. 139/14.11.2012 Tribunalul Teleorman a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții pârâți P. M. și P. O. împotriva sentinței civile nr. 1038/2.05.2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimații reclamanți F. P. și F. E. D..
Pentru a hotărî astfel, tribunal a reținut că, din probele administrate în cauză, a rezultat așa cum a reținut și prima instanță, că reclamanții au dobândit de la autoarea C. R., prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1848/1999, o locuință din paiantă acoperită cu țiglă, un grajd din paiantă și un teren intravilan de 571 m.p., pe care se află respectivele construcții.
Prin contractul mai sus menționat le-a fost transmisă reclamanților numai nuda proprietate asupra celor două construcții, autoarea rezervându-și dreptul de uzufruct viager.
În timpul vieții autoarea C. R. a solicitat pe calea acțiunii în justiție rezoluțiunea contractului de întreținere, însă, prin sentința civilă 849/2008 a Judecătoriei Roșiori de Vede, s-a respins acțiunea promovată de autoare. Totodată, prin sentința respectivă, a fost admisă cererea reconvențională formulată de P. F. și E. F., reclamanții din cauza de față, constatându-se că aceștia sunt proprietari în devălmășie asupra imobilului casă de locuit.
Prin decizia civilă nr. 641/R/2008, a fost admis recursul declarat de autoarea C. R. și s-a modificat sentința civilă nr. 849/2008, în sensul că, a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea reconvențională a numiților P. F. și P. E., prin care au cerut să li se constate dreptul de proprietate asupra locuinței ce face obiectul contractului de întreținere, cu motivarea că, aceștia au dobândit doar nuda proprietate asupra acestei locuințe, urmând a intra și în posesia imobilului, a-și întregi dreptul de proprietate numai la decesul autoarei.
Așa cum a rezultat din probele administrate, imobilul dobândit prin contractul de întreținere nu mai există, reclamanții edificând pe terenul de 571 m.p., un alt imobil din BCA, construirea începând în anul 2001 și terminându-se în anul 2008, imobilul nou fiind edificat cu contribuția exclusivă a reclamanților.
Ca urmare, în ceea ce privește terenul de 571 m.p., la data decesului autoarei, acesta a intrat în stăpânirea deplină a reclamanților, nuda proprietate dobândită prin contractul de întreținere transformându-se în drept de proprietate, cu toate atributele sale, iar în ceea ce privește locuința aflată pe acest teren, aceasta aparține reclamanților, fiind edificată de aceștia cu contribuție exclusivă, imobilul vechi realizat din paiantă, fiind demolat.
Deși la dosarul cauzei a fost depus de către pârâți un testament, încheiat la data de 2 noiembrie 2011, prin care autoarea C. R. a testat în favoarea acestora întreaga avere mobilă și imobilă, precum și declarații de acceptare a succesiunii autoarei, date la notariat, pârâții nu au formulat în cauza de față nici o cerere și nu au emis pretenții întemeiate pe acest testament, nu au dovedit dezbaterea succesiunii autoarei și calitatea lor de moștenitori, cu certificat de moștenitor, așa cum prevăd dispozițiile art.1133 Cod civil.
Chiar și în aceste condiții, la data întocmirii testamentului, 2 noiembrie 2011, în patrimoniul autoarei nu se mai regăsea dreptul de proprietate asupra imobilului casă și teren, întrucât acesta fusese transmis cu contract de întreținere anterior, contract nereziliat, autoarea neavând la momentul respectiv decât un drept de uzufruct viager.
În consecință, față de dispozițiile art. 555 Cod civil, potrivit cărora proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege, în mod legal și temeinic prima instanță a admis acțiunea în evacuare formulată de către reclamanți.
Acțiunea în evacuare este admisibilă în cauza de față, întrucât, așa cum a fost prezentată situația de fapt, ca urmare a toleranței îndelungate a pârâților în acest imobil, s-a creat aparența existenței unui raport juridic având ca obiect folosința imobilului, întrucât, în lipsa unui asemenea raport având ca obiect transmiterea folosinței voluntare a locuinței sau a aparenței unui asemenea raport, proprietarul are la îndemână calea unei acțiuni în revendicare.
Pentru considerentele expuse, instanța de apel a apreciat că apelul pârâților este neîntemeiat și l-a respins ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 296 C.pr.civ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P. O. și P. M..
În motivarea recursului, pârâții au învederat următoarele critici:
1. La termenul din 14.11.2012 nu s-au depus motivele de apel deoarece aparatorul lor prin nota telefonica Primaria Comunei B., le-a inminat actele doveditoare in ziua de 13.11.2012, punându-i in imposibilitatea de a formula motivele de apel si de a le depune cu 5 zile inainte de termenul de judecata.
2. Primaria comunei B. prin secretarul sau in mod intentionat de 2 ani de zile tăraganeaza înminarea actelor atat pârâților cit si trimiterea la Prefectura Teleorman, pentru ca Pasarica O. nepot de fiu al defunctei Carstoiu I.R. sa intre in posesia imobilului acesteia care i se cuvine, asa cum a lasat prin testament.
3. Imobilul pe care P. F. si E. D. îl revendica este construit din anul 1949 si acestia nu au acte doveditoare, in speta autorizatie de demolare, de constructie si de cadastru prin care sa dovedeasca ca au construit imobilul. Imobilul si in prezent se afla pe numele defunctei Carstoiu I.R..
4. ln decizia civila nr. 139/14.11.2012, familia P. spune ca a cumparat imobilul, insa nu face dovada cu acte din care sa reiasa ca exista un act de vinzare cumparare cu defuncta Carstoiu I.R..
Pârâții mentionează ca detin in prezent testament notarial si un referat din care rezulta masa succesorala facuta de aceștia prin notariat dupa decesul defunctei Carstoiu F.R..
5. Din anul 2008 exista declaratia defunctei Carstoiu I.R. inregistrata sub nr. 535 din 18.03.2008 prin care a revocat in intregime dispozitiile testamentare autentificat sub nr. 1849/14.07.1999 eliberat de B.N.P. M. B., pe motiv ca acestia nu si-au respectat obligatiile din contractual de intretinere, si din acea data pana la decesul acesteia a fost inregistrat de catre pârâți, nepotul de fiu Pasarica O. si M. (sotie).
6. Familia P. n-a locuit cu defuncta ci in permanenta au locuit in ., ea locuind singura tot timpul.
7. Recurenții – pârâți au arătat că din anul 2008 au stat permanent linga ea deoarece era bolnava si avea nevoie de ingrijirea acestora pana cind a decedat.
Recurenții au invocat faptul că au făcut inmormintarea si toate cele necesare conform obiceiurilor existente.
In drept, recursul a fost întemeiat pe dispozitiile art. 299-316 C..
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că motivele de recurs nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute de art. 304 C.pr.civ.; că se invocă apărări noi față de cele avute în vedere de instanțele de fond și de apel și că au dobândit dreptul de nudă proprietate, defuncta C. R. păstrându-și nuda proprietate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima critică, formulată la pct. 1-2 din motivele de recurs, prin care recurenții au arătat că au fost în imposibilitatea de a formula motivele de apel și de a le depune înainte de prima zi de înfățișare, Curtea constată că apelul formulat de pârâți a fost analizat pe fond de tribunal, în conformitate cu dispozițiile art. 292 alin. 2 C.pr.civ. potrivit cărora, în cazul în care apelul nu se motivează, instanța de apel se va pronunța, pe fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
În aplicarea corectă a acestor dispoziții legale, la pronunțarea hotărârii recurate tribunalul a avut în vedere apărările formulate de pârâți prin întâmpinarea depusă la prima instanță.
În ceea ce privește imposibilitatea de a administra anumite înscrisuri care se aflau la Primăria comunei B., Curtea constată că recurenții au atașat la recursul de față o . înscrisuri emanând de la Primăria comunei B., astfel încât constată că pârâților le-a fost respectat dreptul la apărare având posibilitatea, atât pe parcursul celor trei termene în faza de apel, cât și în faza de recurs, să administreze toate probele pe care le considerau necesare în soluționarea cauzei; iar la termenul de azi în fața instanței de recurs au declarat că nu mai au de administrat alte probe.
În ceea ce privește criticile de la pct. 3, 6 și 7 din motivele de recurs, Curtea arată că în faza de recurs controlul judiciar se limitează numai la problemele de drept incidente în speță, nu și asupra verificării situației de fapt, așa cum a fost stabilită de către instanța de apel.
Potrivit dispozițiilor art. 306 și art. 3021 lit. c) C.pr.civ., recursul este o cale extraordinară de atac, în situația în care litigiul este supus și căii de atac devolutive a apelului, astfel că recursul este pus la dispoziția părților numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege. Or, stabilirea datei construirii imobilului, a faptului dacă familia P. a locuit cu defuncta, i-a acordat îngrijire sau cine a suportat cheltuielile de înmormântare, nu se încadrează în niciunul din motivele de legalitate enumerate în mod expres de art. 304 C.pr.civ.
Critica de la pct. 4 este nefondată, deoarece în decizia recurată se menționează faptul că actul de proprietate al intimaților-reclamanți este contractul de întreținere autentificat sub nr. 1848/1999, în privința căruia acțiunea în revocare a fost respinsă în mod irevocabil într-un litigiu anterior; iar cu privire la testamentul lăsat de defuncta C. R. recurenților-pârâți, s-a arătat că nu constituie un titlu de proprietate pentru pârâți, deoarece la data decesului lui C. R. în patrimoniul acesteia nu se mai găsea dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, fiind înstrăinat intimaților-reclamanți în timpul vieții acesteia, defuncta păstrându-și doar un drept de uzufruct viager.
La moartea uzufructuarei C. R. dreptul de uzufruct a încetat, astfel că intimații-reclamanți și-au întregit atributele dreptului de proprietate dobândit prin efectul contractului de întreține și cu atributul folosinței.
Critica de la pct. 5 al motivelor de recurs privind revocarea testamentului autentificat sub nr. 1849/14.07.1999 eliberat de BNP M. B., dat de defunctă în favoarea intimaților-reclamanți, conform declarației date de C. R. sub nr. 535/18.03.2008 la BNP T. M., nu este întemeiată, deoarece modul de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, de către intimații-pârâți F. P. și F. E. D., nu îl reprezintă moștenirea; ci convenția pe care aceștia au încheiat-o cu defuncta C. R., autentificată sub nr. 1848/14.07.1999 de BNP M. B..
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-pârâți P. M. și P. O. împotriva deciziei civile nr. 139/14.11.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți F. E. D. și F. P..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. M. S. Z. D. I. L.-M.
Grefier,
D. L.
Red.dact.jud.MSC/11.03.2013
Tehnored. T.I./2 ex./11.02.2013
Jud. apel – C. Doinița
C. N. L.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 337/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 81/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
