Anulare act. Decizia nr. 110/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 110/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-02-2016 în dosarul nr. 110/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.110 A
Ședința publică din 24.02.2016
Curtea constituită din:
Președinte - M. G. R.
Judecător - A. D. T.
Grefier - E. C.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta pârâtă A. Națională pentru R. Proprietăților – C. Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile nr.681 din 20.05.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. D. M., S. A. și S. I..
Cauza are ca obiect acțiune civilă întemeiată pe dispozițiile Legii nr.165/2013.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocatul P. A. în calitate de reprezentant al intimaților reclamanți S. D. M., S. A. și S. I., în baza împuternicirii avocațiale eliberate de Baroul Argeș, ce se află la fila 22 din dosar; lipsește apelanta pârâtă A. Națională pentru R. Proprietăților – C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Se face referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, că intimații au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare în două exemplare, dintre care unul a fost comunicat părții apelante; aceasta a depus, la rândul său, răspuns la întâmpinare și note de ședință.
Avocatul intimaților arată că a lecturat notele de ședință formulate de partea adversă, că nu are cereri prealabile de formulat și nu solicită administrarea de noi probe, iar Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocatul intimaților reclamanți S. D. M., S. A. și S. I. solicită respingerea apelului, susținând că actul nou depus de aceștia nu viza întinderea pretențiilor, ci poziționarea imobilului, astfel încât invocarea de către partea adversă a dispozițiilor art.32 din Legea nr.165/2013 nu poate fi admisă.
Se susține că apelanta formulează critici și în sensul că nu s-a ținut seama de gradul de uzură al clădirilor, dar la fila 12 din hotărârea tribunalului se arată care sunt imobilele și care era gradul de uzură al fiecăreia.
Pe de altă parte, apelanta a depus la dosar, în celea de atac, o hartă pe care se poate observa poziționarea imobilului în litigiu, dar nu ține seama de numărul poștal pentru stabilirea situării acestuia.
Solicită a se ține seama de toate apărările formulate în cuprinsul întâmpinării și a se respinge apelul, fără a solicita cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 18.08.2014, contestatorii S. D. M., S. I. și S. A., au formulat, în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013 contestație împotriva Deciziei de compensare nr. 1238 din 22 mai 2014, comunicată la data de 23 iulie 2014 emisă de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, învederând că înțeleg să se judece cu A. Națională pentru R. Proprietăților - C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, în calitate de intimată, solicitând admiterea contestației și anularea deciziei nr. 1238 din 22.05.2014, decizie care nesocotește dispozițiile Deciziei nr. 210 din 8 aprilie 2014 a Curții Constituționale a României.
Intimata C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, contestatoarele au chemat în judecată A. Națională pentru R. Proprietăților - C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând: anularea Deciziei de compensare nr. 1238/22.05.2014 emisă de CNCI, apreciind faptul că imobilul teren în suprafață de 804 mp și construcție situat municipiul Pitești în . a fost subevaluat, precum și faptul că decizia contestată nesocotește dispozițiile Deciziei nr. 210/08.04.2014 a Curții Constituționale.
În privința citării Autorității Naționale pentru R. Proprietăților - C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, subliniază faptul că cele două instituții sunt diferite, atribuțiile ce revin fiecăreia fiind reglementate prin acte normative distincte.
Prin sentința civilă nr.681/20.05.2015, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte acțiunea formulată de contestatoarele S. D. M., S. I. și S. A., în contradictoriu cu intimata A. Națională pentru R. Proprietăților - C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, a anulat în parte Decizia de compensare nr. 1238/22. 05.2014 emisă de intimată și a obligat intimata să emită decizie de compensare pentru imobilul teren și construcție, situat în Municipiul Pitești, ., județ Argeș, pentru 601.459,01 puncte pe numele contestatorilor.
P. a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, contestatorii au criticat legalitatea Deciziei de compensare nr. 1238/22.05.2014 atât sub aspectul Legii aplicabile și a modului de calcul al despăgubirilor, cât și sub aspectul numărului de puncte acordate, susținând că imobilul este amplasa în zona A a municipiului Pitești.
Prin încheierea de ședință din data de 17.12.2014, tribunalul a admis excepția autorității de lucru judecat parțiale în raport cu decizia nr. 3747/R-C./27.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr._ *, în ceea ce privește legea aplicabilă în cauză, respectiv Legea nr. 165/2013, și a stabilirii despăgubirilor prin compensare în puncte a imobilului potrivit acestei legi, cu motivarea cuprinsă în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, soluție în raport cu care inadmisibilitatea se apreciază, astfel cum judicios a susținut și intimata ca fiind o apărare de fond, ce a fost deja valorificată.
Așadar, aceste susțineri nu mai pot face obiectul analizei pe fond a tribunalului.
În ceea ce privește numărul de puncte acordat din perspectiva situării imobilului, tribunalul a constatat întemeiată contestația. În ceea ce privește modalitatea de calcul a punctelor însă, tribunalul constată ca fiind fondate criticile formulate de contestatoare.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 165/2013 „Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7)”, iar potrivit art. 21 alin. (6) „Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu” și (7) „Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).”
Prin întâmpinare intimata a comunicat criteriile pe care le-a avut în vedere la stabilirea numărului de puncte, depunând în acest sens un calcul clar și concis, care a putut fi urmărit și cenzurat de tribunal, prin prisma valorilor propuse prin grila notarilor publici, potrivit dispozițiilor legale amintite mai sus.
Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 206/19.06.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ (filele 88-90), irevocabilă prin decizia nr. 6483/31.10.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (filele 79-83) a fost recunoscut dreptul contestatorilor la despăgubiri pentru terenul în suprafață de 804 mp, situat în Pitești, ., pe care tribunalul le reține și în ceea ce privește persoanele care sunt îndreptățite la restituire și care corespund cu cele indicate în decizia contestată.
Din adresa nr. F/_/27.04.2015 emisă de Primăria municipiului Pitești rezultă însă că imobilul în litigiu este încadrat în zona A, iar nu în zona B cum s-a reținut în decizia contestată.
Refăcând calculele privind valoarea punctelor cuvenite în raport cu grila notarilor publici și noua încadrare în zona A, tribunalul a constatat că pentru terenul în suprafață de 804,00 mp contestatorii sunt îndreptățiți la 482,400 puncte (804,00 mp x 600 lei/mp), pentru construcția în suprafață de 183,65 mp contestatorii sunt îndreptățiți la 125.616,6 puncte (183,65 mp x 855,00 lei/mp = 157.020,75 lei –_,15 lei (reducere 20%), pentru beci contestatorii sunt îndreptățiți la_ puncte (26,8 mp x 855 lei/mp =_,00 lei –_ (reducere 50%) =_,00 lei), iar pentru coteț sunt îndreptățiți la 1848 puncte, astfel cum a stabilit intimata, în lipsa altor criterii de evaluare (stare fizică, materiale etc. și vechimea peste 58 ani la data exproprierii) și cu privire la care tribunalul nu ar fi acordat despăgubiri, rezultând un total de 621.321, 6 lei (puncte) din care se scade suma de 19.862,59 lei primiți deja cu titlul de despăgubiri la data exproprierii în 1978.
Concluzionând, tribunalul a constatat că rezultă un număr de 601.459,01 puncte.
Cu referire la coteț, tribunalul a reținut că fiind în propria cale de atac a contestatorilor, nu le poate agrava acestora situația, însă reparația propusă de intimată pentru această anexă la fosta gospodărie este suficientă și rezonabilă.
De asemenea, cotețul nu figurează nici în descrierea bunului imobil făcută de părți în fața notarului public și consemnată în certificatul de moștenitor nr. 25/09.05.2003 (fila 37), nu figurează nici în schița anexă la autorizația de construire din 1945 (filele 55,56).
Mai mult, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 206/19.06.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ (filele 88-90), irevocabilă prin decizia nr. 6483/31.10.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (filele 79-83) instanțele au recunoscut numai dreptul cu privire la terenul în suprafață de 804 mp, nefiind analizată situația construcțiilor, întrucât nu a fost contestată.
Tribunalul a subliniat încă o dată că nu va primi propunerile de evaluare a imobilului potrivit altor criterii propuse de către contestatore, respectiv valoarea de circulație stabilită pe bază de expertiză tehnică, ori pe baza ofertelor pe piața imobiliară, întrucât sintagma „valoare de circulație” a fost explicit abrogată prin dispozițiile 50 alin. 1 lit. b din Legea nr. 165/2013, care prevăd că „orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă”.
Întrucât Legea nr. 165/2013 prevede o modalitate clară și unitară de evaluare a imobilelor, obiectivă și de natură a asigura o reparație egală și echitabilă persoanelor aflate în situații similare ori comparabile, spre deosebire de modalitatea de calcul anterioară, în care valoarea se stabilea potrivit aprecierilor fiecărui expert tehnic, cu riscul obținerii unor valori diferite, în funcție de modalitatea în care fiecare expert aprecia că se aplică ori anumiți indici de corecție, ori, dimpotrivă de sporire a valorii imobilului, răspunzând unui deziderat îndelung așteptat de aplicară unitară a legilor de reparație, tribunalul apreciază că nu pot fi primite alte criterii de evaluare, dispozițiile în materie prevăzute de Legea nr. 165/2013 fiind imperative.
În sfârșit, tribunalul a reținut și principiile pe care s-a fondat decizia nr. 95/2014, și în care, Curtea Constituțională a avut în vedere că, pornind de la recomandările Curții EDO în cauza Faimblat împotriva României, „Luând în considerare și aceste constatări, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sugerat modificarea mecanismului de restituire actual și implementarea urgentă a unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, care să poată menține un just echilibru între diferitele interese în cauză, și a luat act cu interes de propunerea avansată de Guvern în planul său de acțiune ce vizează stabilirea unor termene constrângătoare pentru toate etapele administrative (Hotărârea din 12 octombrie 2010 pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, paragrafele 232 și 234)”.
P. considerentele care preced, tribunalul a admis în parte acțiunea, a anulat în parte Decizia de compensare nr. 1238/22. 05.2014 emisă de intimată și a obligat intimata să emită decizie de compensare pentru imobilul teren și construcție, situat în Municipiul Pitești ., jud. Argeș, pentru 601.459,01 puncte pe numele contestatorilor.
Împotriva sentinței primei instanțe a formulat apel pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art.466 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, pentru următoarele motive:
I. Înainte de a menționa motivele pentru care apelanta – pârâtă consideră sentința civilă ante-menționată ca fiind netemeinică și nelegală, și având în vedere că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească în contradictoriu cu ANRP- CNCI, face precizarea că CNCI și ANRP sunt entități diferite, atribuțiile ce revin fiecăreia dintre acestea fiind reglementate prin acte normative distincte.
II. Instanța de fond, în mod greșit, a anulat parțial decizia de compensare contestată și a obligat C. Națională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea unei decizii de compensare pentru 601.459,01 puncte.
1. Instanța în mod netemeinic și nelegal a folosit o adresă depusă de către reclamanți, respectiv adresa nr. F/_/27.04.2015 la care face referire Tribunalul București, cu mult peste termenul prevăzut de art. 32 din Legea nr. 165/2015.
Astfel, învederează apelanta – pârâtă că, potrivit dispozițiilor art. 32 al Legii nr.165/2013, a fost instituit un termen de decădere în procedura administrativă, de 120 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile investite de lege.
Termenul prevăzut de art. 32 din Legea nr.165/2013 este un termen de decădere, reprezentând intervalul de timp înăuntrul căruia titularul unui drept subiectiv este obligat, printr-o dispoziție legală imperativă (în speță Legea nr.165/2013) să-și exercite acel drept (într-un anumit mod sau în anumite condiții), sub sancțiunea stingerii dreptului respectiv.
Astfel, termenul de decădere are ca efect pierderea dreptului subiectiv însuși, acest termen nu poate fi suspendat sau întrerupt și este incompatibil cu instituția repunerii în termen.
Revenind la adresa nr.F/_/_ emisă, de Primăria Municipiului Pitești, ce vizează valorile impozabile ale clădirilor și terenurilor solicitate, și reținută de instanța de fond în soluționarea prezentei cauze, apelanta – pârâtă solicită instanței să verifice numărul acesteia de înregistrare întrucât printre adresele ce i-au fost comunicate nu se regăsește o adresă înregistrată sub acest număr, fiindu-i comunicată adresa nr. F/_/27.04.2015, pe care o atașează în copie.
Mai mult decât atât, adresa amintită a fost depusă de către reclamanți cu mult peste termenul prevăzut de art. 32 din Legea nr. 165/2013, termen stabilit în favoarea persoanelor de a depune înscrisuri în completarea dosarelor de despăgubire la nivelul procedurii administrative prevăzută de actul normativ amintit.
2. Instanța ce s-a pronunțat pe fondul cauzei, în mod greșit, a încadrat imobilul solicitat în Zona A a municipiului Pitești.
Astfel, apelanta – pârâtă face precizarea că imobilul situat în ., delimitat pe harta atașată prezentei în conturul format de . V. cu trecere peste Calea Craiovei și continuare în . în Zona B a municipiului Pitești.
Prin urmare, în mod corect a fost evaluat imobilul de către CNCI prin aplicarea grilei aferente imobilelor situate în această zonă (B).
3. Analizând calculul menționat în cuprinsul sentinței civile nr.681/20.05.2015 pronunțată de către Tribunalul București apelanta – pârâtă observă că, deși instanța de judecată a reținut un calcul (doar din punct de vedere matematic corect, pentru că nu înțelege să-și însușească și încadrarea pe grila din Zona A a imobilului solicitat) cu privire la evaluarea imobilului construcție, înțelegând să aplice o depreciere de 20% din valoarea acesteia, aceeași instanță a omis să extindă raționamentul și în ceea ce privește calculul valorii beciului.
Astfel, consideră apelanta – pârâtă că, în mod greșit, instanța de fond nu a aplicat uzura și pentru beciul imobilului solicitat de reclamanți.
Prin urmare, instanța ar fi trebuit să stabilească și să ia în calcul și uzura beciului imobilului construcție în speța de față, iar acesta ar fi trebuit să fie calculată așa cum a avut în vedere și la imobilul construcție solicitat de către reclamanți.
P. toate aceste considerente, apelanta – pârâtă solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat și să se dispună modificarea sentinței civile apelate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Prealabil, se reține că apelanta înțelege să invoce și să susțină că A. Națională P. R. Imobilelor și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor reprezintă două entități diferite, aspect necontestat de curte, fără însă a merge mai departe și a formula în concret o critică de nelegalitate sau netemeinicie pe care ar aduce-o sentinței pronunțate.
Sub acest aspect, curtea are în vedere faptul că, atribuții în domeniul validării sau invalidării deciziilor emise de entitățile investite de lege are C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, aceasta fiind de altfel și instituția chemată în judecată în prezentul litigiu.
De precizat că, în urma întâmpinării formulate la data de 6.10.2014 de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, reclamanții au arătat, în cadrul răspunsului la întâmpinare, că „ înțeleg să se judece cu emitentul actului contestat, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor”, aceasta fiind persoana care are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, astfel că o eventuală preluare a denumirii ANRP- CNCI nu poate reprezenta decât o eroare materială.
Criticile ce vizează greșita admitere a contestației și anularea parțială a deciziei de compensare nr. 1238/22.05.2014 nu sunt întemeiate.
Cu titlu preliminar, curtea observă că anularea parțială a deciziei de compensare a fost determinată exclusiv de contestarea de către intimații – reclamanți a modalității de calcul a punctelor prin raportare la grila notarilor publici aferentă zonei B, apreciind aceștia că imobilul ar fi situat în zona A a municipiului Pitești.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut că este competent să analizeze decizia în raport de dispozițiile art. 35 din legea 165/2013, dispunând, în urma admiterii probei cu înscrisuri, emiterea unei adrese către Primăria Municipiului Pitești – serviciul de taxe și impozite, pentru a se comunica zona în care ar fi situat imobilul în litigiu, fiind depuse în acest sens, în cadrul prezentului litigiu adresa nr. F/_/27.04.2015 și respectiv F/_/27.04.2015, adrese prin care se confirmă că imobilul este situat în zona A.
Ca atare, în mod greșit apelanta susține că adresele în discuție, pe de o parte au fost depuse cu depășirea termenului prevăzut de art. 32 din legea 165/2013, pe de altă parte că nu i-ar fi fost comunicate, astfel că nu trebuiau să fie avute în vedere de tribunal.
Astfel, sub un prim aspect, curtea reține că dispozițiile art. 32 alin. 1 din lege nu sunt incidente în prezentul litigiu, întrucât ele au în vedere procedura desfășurată în fața entităților învestite de lege, respectiv depunerea de înscrisuri anterior emiterii deciziei de către aceste entități, or prezentul litigiu este determinat de emiterea deciziei de compensare, care reprezintă faza ulterioară emiterii deciziei de către aceste entități.
Pe de altă parte, oricum aceste acte au fost depuse în cadrul prezentului litigiu, în cadrul probei cu înscrisuri încuviințată de tribunal, astfel că intimata nu poate să susțină că nefiindu-i comunicate de părți nu trebuie avute în vedere.
În acest sens, curtea reține că sunt incidente dispozițiile art. 249 și următoarele din codul de pr. civ. cu privire la probe și nu cele din legea 165/2013 care reglementează alte termene pentru depunerea unor înscrisuri în fața entităților învestite de lege cu soluționarea notificărilor.
Cea de-a treia critică ce vizează modul de calcul al beciului nu va fi primită, tribunalul nefăcând altceva decât să recalculeze numărul de puncte la care au dreptul intimații prin raportare la încadrarea imobilului în zona A și nu în zona B, cum greșit s-a reținut în decizia de compensare contestată.
P. aceste considerente în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 C. pr. civ. respinge apelul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta – pârâtă A. NAȚIONALĂ P. R. PROPRIETĂȚILOR - C. NAȚIONALĂ P. COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, împotriva sentinței civile nr.681/20.05.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații – reclamanți S. D. M., CNP_, S. I., CNP_ și S. A., CNP_, toți cu domiciliul ales la Av.P. A., în Pitești, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. G. R. A.-D. T.
GREFIER
E. C.
Red.A.D.T.
Tehdact.R.L./A.D.T.
6 ex./10.03.2016
TB-S.4 – E.R.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 45/2016. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 195/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
