Anulare act. Decizia nr. 244/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 244/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-03-2016 în dosarul nr. 244/2016
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.244R /2016
Ședința publică din data de 11 martie 2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR A. V.
JUDECĂTOR: R. P.
JUDECĂTOR: P. F.
GREFIER: G. M. V.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr.635A/20.02.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în cauza civilă având ca obiect „anulare act, rezoluțiune contract”.
Părțile în prezentul proces sunt recurenta-reclamantă D. M. și intimații-pârâți N. F. și N. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-reclamantă reprezentată P. G. A., cu delegație de substituire la dosar și intimații-pârâți reprezentați de avocat Z. I., cu împuternicire avocațială la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, împrejurarea că procedura de citare este legal îndeplinită și faptul că s-au depus la dosar relațiile solicitate de la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.
Apărătorul recurentei-reclamante invederează că nu are cereri de formulat.
Apărătorul intimaților-pârâți invederează că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, curtea constată cauza în stare de judecată, declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului recursului.
Apărătorul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului conform motivelor depuse în scris la dosar, pe care le susține oral, casarea deciziei recurate și rejudecând cauza, admiterea acțiunii în sensul constatării nulității contractului de întreținere autentificat sub nr.2223 din 14.09.2009 sau pronunțarea rezoluțiunii acestuia. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Apărătorul intimaților-pârâți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Arată că dosarul nr.6136/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București nu are legătură cu obiectul cauzei de față.
CURTEA
Prin cererea din 30.07.2012, reclamanta D. M. i-a chemat în judecată pe pârâții N. C. și N. F., pentru anularea contractului de întreținere autentificat sub nr. 2223 din 14.09.2009 de BNP – E. S. A. și, în subsidiar, rezoluțiunea contractului pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor asumate de pârâți.
În motivare, a arătat că după moartea tatălui său adoptiv, ea s-a declarat de acord cu testamentul în baza căruia întreaga masă succesorală îi revenea soției supraviețuitoare, defuncta B. M., emițându-se în acest sens certificatul de moștenitor nr. 369/25.03.1988.
În anul 2008, la vârsta de 83 de ani, mama sa a avut probleme de sănătate, fiind internată timp de 20 de zile la Clinica de Neurologie București, iar după externare, a luat-o în locuința ei, acordându-i sprijinul și îngrijirea de care avea nevoie. În aceeași perioadă, pârâta N. F. (fiica surorii naturale a reclamantei) și-a intensificat vizitele, manifestând un interes în creștere față de mama sa adoptivă. După 7 luni de la externarea din spital, mama adoptivă a solicitat să fie dusă în locuința ei, astfel încât, ea, reclamanta, la începutul anului 2009, a reinstalat-o în imobilul proprietatea sa din ., continuând să-i asigure îngrijirea.
În luna septembrie 2009 a fost anunțată că nu mai este nevoie să meargă zilnic la mama sa pentru că o perioadă de timp va locui împreună cu pârâții C. și F. N..
În aceste condiții, între mama sa adoptivă, defuncta B. M. și pârâți a fost încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr. 2223 la 14.09.2009 de către Biroul Notarului Public E. S. A., prin intermediul căruia, vânzătoarea a transmis către pârâți dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în București, ., sector 2, constând din teren în suprafață de 216 mp și construcție.
A susținut că pârâții au indus-o în eroare pe mama sa adoptivă, utilizând în acest sens manopere dolosive și profitând de fragilitatea stării sale fizice și mentale, pentru a o determina să încheie acest contract, deși cunoșteau vârsta înaintată a defunctei, respectiv de 84 de ani, precum și faptul că aceasta suferise două accidente vasculare la sfârșitul lunii mai 2008. De asemenea, pârâții au acționat în mod clandestin, reușind să o inducă în eroare pe aceasta cu privire la faptul că pârâta ar fi nepoata sa, respectiv fiica reclamantei, și că nu ar fi binevenită în casa reclamantei, creându-i astfel temerea că nu se va putea descurca de una singura, asigurându-și în acest mod folosința gratuită a imobilului.
În plus, ea, reclamanta, a fost împiedicată de către pârâți să ia legătura cu mama sa, blocând poarta de acces în imobil și refuzând orice contact cu aceasta, chiar și telefonic, argumente ce susțin teza vicierii consimțământului prin dol.
În măsura în care se va constata că încheierea contractului s-a făcut în condiții legale, a solicitat desființarea acestuia pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor asumate de pârâți, întrucât aceștia nu i-au asigurat defunctei îngrijirea, hrana și tratamentul necesar, fapt ce a condus la degradarea rapidă a stării de sănătate a acesteia și la deces.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 953, 961, 1020 C.civ.
Prin întâmpinare, pârâții N. C. și N. F. au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivare, pârâții au arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 30 din Legea nr. 17/2000, la încheierea și semnarea contractului a asistat și un delegat al Serviciului de Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Sector 1 București, care a fost de acord cu întreagă procedură notarială, astfel încât consimțământul defunctei B. M. la încheierea contractului nu a fost viciată.
Mai mult, arată aceștia au arătat că defuncta a fost supusă unui examen medico-legal psihiatric, fiind emis certificatul A 2/2961/29.04.2009, prin care se concluzionează că toate funcțiile psihice ale bătrânei sunt integre și își motivează logic și comprehensibil dorința de a face contract de întreținere cu această strănepoată. În plus, din respectivul certificat rezultă și motivul pentru care bătrâna dorește înstrăinarea imobilului, respectiv să se asigure că fata asta adoptivă n-o să mai ia nimic, pentru că și-a bătut joc de ea.
Față de susținerile reclamantei în sensul că nu și-ar fi îndeplinit în mod culpabil obligațiile rezultate din contractul de întreținere, pârâții au arătat că și-au îndeplinit cu prisosință obligațiile de întreținere.
Prin sentința civilă nr._/06.06.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 14.09.2009, între pârâții N. C. și N. F. și defuncta B. M., mama adoptivă a reclamantei D. M., a fost încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr. 2223/14.09.2009 de BNP – E. S. A., prin care B. M. transmitea pârâților dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., sector 1, rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra imobilului, în schimbul obligației de întreținere asumate de către pârâți.
Prin art. 953 cod civil se prevede că: consimțământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violență sau surprins prin dol. dolul este acel viciu de consimțământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina să încheie un anumit act juridic.
Conform art. 960 alin. 1 Cod civil, dolul este o cauză de nulitate a convenției când mijloacele viclene întrebuințate de una din părți, sunt astfel încât este evident că, fără aceste mașinațiuni, cealaltă parte n-ar fi contractat. În ceea ce privește sarcina probei, art. 960 alin. 2 Cod civil prevede că ”dolul nu se presupune”, revenind astfel persoanei care invocă existența dolului drept cauză de anulabilitate a actului juridic, sarcina de a-l dovedi prin orice mijloc de probă.
Instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada utilizării de către pârâți a unor manopere dolosive pentru a o determina pe defuncta B. M. să încheie contractul de întreținere a cărui desființare se cere și nici existența intenției acestora de a o induce în eroare pentru a o determina să încheie contractul de întreținere.
Astfel, din declarația martorei T. G., vecină și prietenă cu mama adoptivă a reclamantei, instanța a reținut că defuncta B. M. a insistat ca pârâta N. F. să se mute la ea pentru că nu mai putea sta singură și o aprecia pe aceasta pentru că era vrednică și respectuoasă. Aceeași martoră a arătat că defuncta i-a povestit că a încheiat un contract cu pârâții și că ea a fost cea care a vrut să încheie acest contract, mărturisindu-i că, în perioada în care a locuit la reclamanta D. M., aceasta din urmă s-a purtat foarte urât cu ea și a vrut să o interneze la un ospiciu, susținând că este nebună.
Această declarație, coroborată cu declarația martorei D. Haritina și cu actele medicale aflate la dosarul cauzei, din care rezultă că defuncta prezenta la data externării – 19.05.2008 – o evoluție moderat favorabilă post tratament, iar la data de 29.04.2009 a motivat în fața comisiei medicale din cadrul INML că dorește să încheie contract de întreținere cu strănepoata N. F., au întărit convingerea instanței că starea de sănătate a acesteia era degradată, iar aceasta era conștientă de faptul că avea nevoie de îngrijire specială, motiv pentru care a și încheiat actul atacat. În ceea ce privește analiza medicală a motivației, în certificatul medico-legal psihiatric s-a menționat că toate funcțiile psihice sunt integre, iar aceasta își motivează logic și comprehensibil dorința de a face contract de întreținere cu strănepoata.
De asemenea, din declarația martorei D. Haritina, fostă colegă de serviciu și prietenă cu defuncta, pe care o vizita săptămânal, rezultă că defuncta și-a exprimat în fața acesteia dorința de a lăsa casa pârâților, spunându-i că le-a făcut acte pe casă pentru că a fost mulțumită de ei și că s-a dus la medic pentru a se constata că este sănătoasă, adică în deplinătatea facultăților mintale. Această declarație se coroborează cu mențiunile din certificatul medico-legal psihiatric nr. A2/2961/29.04.2009, conform cărora „nu se reconstituie tulburări volitive de natură a modifica posibilitatea de manifestare cu liberă voință în ceea ce privește încheierea actului dorit”.
Declarațiile martorilor V. G. și Comonita E. au fost găsite lipsite de relevanță, întrucât aceștia nu au avut o legătură apropiată cu defuncta B. M. (martorul V. G. văzând-o doar de 2 ori în perioada 2008-2012, iar martora Comonita E. văzând-o doar în 2008, în perioada cât defuncta a locuit la reclamantă), nu au fost să o viziteze, au relatat aspectele pe care le-au aflat exclusiv de la reclamantă și nici nu îi cunosc pe pârâți, nu i-au văzut niciodată.
În plus, la încheierea contractului de întreținere a fost de față și un delegat al Serviciului de Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 1 București (fiind astfel respectate și dispozițiile art. 30 din Legea nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor vârstnice), care a fost de acord cu întreaga procedură notarială, a auzit când s-a luat consimțământul expres al doamnei B. M. și nu a avut niciun fel de obiecțiuni.
În raport de cele de mai sus, instanța a reținut că la momentul perfectării contractului de întreținere a cărui desființare se cere în cauză, consimțământul defunctei B. M. nu a fost viciat de dol, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 960 Cod procedură civilă, drept pentru care a respins acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește capătul de cerere subsidiar, instanța a reținut caracterul patrimonial al acțiunii în rezoluțiunea contractului pentru neîndeplinirea obligației de întreținere față de beneficiar, care poate fi exercitată de succesorii în drepturi ai creditorului întreținerii, în speță de reclamanta D. M..
Analizând probele administrate în cauză, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada de către reclamantă că pârâții nu și-ar fi executat obligația de întreținere pe care și-au asumat-o prin contract. Din declarațiile martorei T. G. care a vizitat-o pe defunctă aproape zilnic în casa sa, unde locuia împreună cu pârâții, coroborată și cu declarația martorei D. Haritina, rezultă că pârâții au îngrijit-o pe defunctă, au dus-o la medic, la analize, i-au asigurat hrana. Potrivit declarațiilor martorei T. G., defuncta B. M. vorbea frumos despre pârâți și i-a spus că o duc la medic, îi fac în fiecare zi de mâncare și că nu îi pare rău că le-a lăsat lor casa. Această declarație se coroborează cu mărturia numitei D. Haritina care a arătat că, de fiecare dată când se ducea în vizită, defuncta B. M. avea mâncare, prăjituri și frigiderul era plin.
Susținerile reclamantei în sensul că a încercat să-și viziteze mama, însă nu i-au permis pârâții, nu au fost confirmate de probele administrate în cauză, martora T. G. – care stătea pe aceeași stradă cu defuncta – afirmând că nu a văzut-o pe reclamantă, iar martora D. Haritina arătând că, după momentul în care defuncta s-a întors în locuința ei, nu a mai fost vizitată de reclamantă. De asemenea, susținerile reclamantei în sensul că defuncta B. M. a cerut ajutor, spunând că este permanent încuiată într-o cameră și este amenințată cu violențe fizice, că pârâții îi iau banii primiți ca pensie și i se dau alimente interzise pentru afecțiunile de care suferă, nu au fost confirmate de nici unul din martori și de nici o probă administrată în cauză.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta care a susținut nelegalitatea și netemeinicia acesteia
Prin decizia civilă nr. 635A din 20.02.2015, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a respins apelul, ca nefondat.
Răspunzând motivelor de apel, instanța a reținut că în mod corect prima instanță a arătat că manoperele dolosive trebuie să fie dovedite, din probele de la dosar trebuind să rezulte efectiv elementul obiectiv al dolului, ce constă în utilizarea de mijloace viclene în vederea inducerii în eroare, pentru ca ulterior să se verifice dacă aceste manopere au fost săvârșite cu scopul de a induce în eroare.
Ca urmare, faptul că autoarea reclamantei nu se afla într-o reală stare de nevoie, cum se afirmă prin apel, nu conduce la aprecierea că încheierea contractului de întreținere a fost determinată de manopere dolosive făcute de pârâți. Încheierea unui astfel de contract de o persoană în vârstă este frecventă, indiferent dacă aceasta se află sau nu într-o stare de nevoie financiară. Ca urmare, simplul fapt că defuncta ar fi avut anterior resurse financiare cu care să se întrețină, nu poate constitui o prezumție a vicierii consimțământului la încheierea unui contract de întreținere, care are ca obiect asigurarea întreținerii și nu încasarea unei sume de bani, pentru a se realiza o legătură directă între venituri și necesitatea încheierii contractului.
Vicierea consimțământului prin dol presupune efectuarea unor manevre comisive sau omisive care să conducă la alterarea consimțământului părții contractante. Faptul ascunderii față de terți a încheierii actului juridic nu poate reprezenta o prezumție a existenței acestor manopere. De asemenea, aprecierea eronată a unei părți contractante asupra naturii actului încheiat nu are relevanță în dovedirea existenței dolului, nefiind relevant faptul că intimații au afirmat că „o moștenesc” pe defunctă.
Tribunalul nu a primit nici teza potrivit căreia pârâții au obținut prin manopere dolosive certificatul medico legal psihiatric, ce a stat la baza contractului de întreținere. Pentru vicierea consimțământului la încheierea acestui contract ar fi trebuit ca manoperele dolosive să fie îndreptate înspre persoana care necesita întreținerea. Omisiunea de a anunța comisia de medici ce a realizat examinarea și ulterior a eliberat certificatul medico legal psihiatric, asupra unor aspect ce țineau de viața privată și de sănătate a numitei B. M., nu intră în sfera manoperelor dolosive ce pot afecta consimțământul acesteia. Ceea ce afirmă apelanta reclamantă, respectiv că dacă ar fi cunoscut cele învederate prin apel relativ la starea de sănătate a numitei B. M., Institutul M. Minovici nu ar mai fi concluzionat în sensul că nu se constată tulburări volitive, nu are relevanță în cauză, față de obiectul acțiunii, respectiv anularea contractului pentru vicierea consimțământului prin dol și nu anularea pentru lipsa discernământului la momentul încheierii contractului.
În apel s-a dispus suplimentarea probatoriului cu proba testimonială, reieșind că înainte de deces, defuncta nu a dorit să mai conviețuiască cu fiica sa, apelanta solicitând să fie transportată la domiciliul său, pentru ca ulterior, cu aceasta să se mute pârâții și să fie încheiat cu aceștia un contract de întreținere.
Martora propusă de apelanta reclamantă, Alan A., afirmă că deși a încercat să pătrundă în casă, nu a reușit, ușa fiind încuiată, însă ulterior a pătruns în casă cu ajutorul unei vecine, observând că numita B. M. nu este bine îngrijită. Imposibilitatea pătrunderii în casă a fost afirmată și de martorul propus de reclamantă în faza de fond, însă acest aspect nu poate fi avut în vedere ca fiind o manoperă dolosivă, neputând fi apreciat ca o manoperă de captație în vederea încheierii contractului.
Pe de altă parte, din declarația martorei Maranca M., vecină a numitei B. M. rezultă că înainte de deces aceasta i-a comunicat încheierea contractului, precum și faptul că este mulțumită de cum este îngrijită, în antiteză cu comportamentul fiicei sale, de care se temea.
Declarația martorei propusă de apelantă în apel este mai puțin relevantă sub aspectul întreținerii acordate de pârâți, în condițiile în care aceasta a afirmat că în ultima perioadă nu a mai prea vizitat-o pe defunctă, întrucât nu putea pătrunde în imobil, în timp ce martora propusă de intimați arată că o vizita pe B. M., fiind vecină cu aceasta.
Constatând că din probele administrate atât în faza de fond cât și în cea de apel nu s-a realizat un probatoriu care să contureze existența unor manopere dolosive sau a neîndeplinirii obligațiilor contractuale, tribunalul a reținut netemeinicia apelului.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, care în susținerea motivelor de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, i-a adus următoarele critici:
- instanța de apel nu a procedat la o nouă judecată asupra fondului în virtutea caracterului devolutiv al apelului și nu a manifestat rol activ, ci s-a mărginit să reia spre analiză probatoriul administrat la prima instanță, înlăturând probele certe referitoare la vicierea consimțământului defunctei Băgdănescu M. și la neexecutarea contractului de întreținere de către pârâți;
- instanța nu a reținut existența sugestiei și a captației determinate în exprimarea consimțământului dispunătoarei, deși din probe rezultă că aceste elemente au existat și că au influențat decisiv consimțământul acesteia pentru încheierea contractului de întreținere. În susținerea acestor critici reclamanta a reluat susținerile din apel și a făcut o analiză a probatoriului administrat.
Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Astfel, criticile formulate de către reclamantă vizează, în cea mai mare parte, motive de netemeinicie a hotărârii, atâta vreme cât fac trimitere la greșita apreciere a probelor administrate.
Or, stabilirea situației de fapt în urma administrării probelor și a aprecierii acestora este atributul exclusiv al instanțelor de fond și nu poate face obiectul analizei în recurs.
Instanța de recurs este abilitată în baza art. 304 Cod procedură civilă să analizeze exclusiv motivele de nelegalitate indicate la pct. 1 – 9 din acesta.
Dolul constă în inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace viclene pentru a o determina să încheie un act juridic.
Situația de fapt definitiv stabilită de către primele instanțe nu converge spre reținerea existenței dolului în încheierea contractului de întreținere susmenționat, elementele invocate ca fiind manopere dolozive sub forma captației și sugestiei pentru afectarea consimțământului dispunătorului, fie nu intră în categoria mijloacelor viclene distructive de consimțământ, fie nu sunt dovedite ca atare.
Singurele motive de nelegalitate care au fost invocate, respectiv, încălcarea art. 129 Cod procedură civilă, pentru lipsa rolului activ al instanței de apel și nerespectarea caracterului devolutiv al apelului, nu sunt întemeiate, în condițiile în care aceasta a admis probele propuse de către reclamantă în apel și a procedat la o reevaluare a întregului probatoriu administrat în cauză.
De asemenea, aceasta a analizat și sub aspectul aplicării legii motivele de nelegalitate invocate prin apel.
Curtea reține din situația de fapt stabilită definitiv de către cele două instanțe, că nu există nici elemente care să conveargă spre rezoluțiunea contractului de întreținere, în condițiile în care nu a rezultat neîndeplinirea obligațiilor de întreținere de către pârâți.
Faptul că prestațiile sunt vădit disproporționale, ține de caracterul vădit aleatoriu al contractului de întreținere, părțile nefiind în măsură la data încheierii acestuia să cuantifice nici costul și nici durata întreținerii, în raport de care să se poată raporta contraprestația.
Împrejurarea că s-a pornit urmărirea penală împotriva pârâtei N. F. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzut de art. 244 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că la data de 22.02.2012, prin inducerea în eroare a angajaților CEC Bank, respectiv prin neanunțarea băncii despre decesul titularului contului a retras suma de 5.359,27 lei din contul aparținând numitei B. M., nu are legătură directă cu obiectul cauzei și nici nu poate schimba situația de fapt stabilită de către instanțele de fond.
Așa fiind, reținând netemeinicia tuturor motivelor de recurs, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă D. M. împotriva deciziei civile nr. 635A din 20.02.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți N. F. și N. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. V. R. P. P. F.
GREFIER,
G. M. V.
Red. AV
Tehnored. PS 2 ex.
15.03.2016
Jud. apel: A.C.
S.E.P.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 118/2016. Curtea... | Anulare act. Decizia nr. 168/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
