Anulare act. Decizia nr. 168/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 168/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-03-2016 în dosarul nr. 168/2016
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 168A /2016
Ședința publică din data de 7 martie 2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR D. F. B.
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: V. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată împotriva sentinței civile nr. 397/20.03.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în cauza civilă având ca obiect: anulare act.
Părțile în prezentul proces sunt apelanta pârâtă C. Națională pentru C. I., intimații pârâți C. Locală S. pentru A. L. Fondului Funciar, C. Județeană B. pentru A. L. Fondului Funciar și intimata reclamantă L. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile în proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual și împrejurarea că procedura de citare este legal îndeplinită.
Se referă, de asemenea, că s-a primit răspuns la adresa emisă către C. Locală S. pentru A. L. Fondului Funciar, iar prin motivele de apel, apelanta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de dispozițiile art. 223 alin.2 NCPC.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 08.07.2014, sub nr. de dosar_, reclamanta Lucacs I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. Națională P. C. I., C. Locală pentru A. L. Fondului Funciar, C. Județeană pentru A. L. Fondului Funciar, anularea deciziei de invalidare nr.1075/24.04.2014 a Comisiei Naționale pentru C. I. primită în data de 10.06.2014, aprobarea dosarului de despăgubiri nr. 874/FFCC/19.04.2007 și, în consecință, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile legii.
La data de 02.10.2014, pârâta C. L. S. pentru A. L. Fondului Funciar a depus întâmpinare, arătând că nu se opune admiterii cererii reclamantei.
La data de 01.10.2014, pârâta C. Națională pentru C. I. a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 397/20.03.2015, Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C. Locală S. pentru A. L. Fondului Funciar și C. Județeană B. pentru A. L. Fondului Funciar, a admis contestația formulată de contestatoarea L. Ilean, a anulat decizia de invalidare nr. 1075/24.04.2014 emisă de C. Națională pentru C. I., a obligat pârâta C. Națională pentru C. I. la emiterea în favoarea reclamantei a deciziei de acordare a măsurilor compensatorii sub formă de puncte stabilite conform dispozițiilor art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013 pentru imobilul – teren categoria arabil în suprafață de 1,79 ha identificat în cuprinsul Hotărârii nr. 2579/V/2002 pentru validarea unor propuneri de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la Municipiul S. emisă de C. Județeană B. pentru A. L. Fondului Funciar, a respins contestația formulată în contradictoriu cu pârâtele C. Locală S. pentru A. L. Fondului Funciar și C. Județeană B. pentru A. L. Fondului Funciar, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în calitate de pârât, poate fi chemat în judecată doar emitentul actului contestat. Ca atare, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C. Locală S. pentru A. L. Fondului Funciar și C. Județeană B. pentru A. L. Fondului Funciar și a respins contestația formulată în contradictoriu cu acestea ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, la data de 15.01.1998, în temeiul Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după antecesoarea sa, B. E., asupra terenului arabil pe care aceasta din urmă l-a deținut în proprietate, înscris în CF_ S., în suprafața de 1,_ ha. Reclamanta a făcut dovada faptului că este moștenitoarea lui B. E., conform actelor de stare civilă depuse în copie certificată la coroborate cu certificatul de moștenitor nr. 225/15.09.1997, aflat la fila 29 în dosar.
Tribunalul a constatat că, în vederea soluționării cererii sale, reclamanta a atașat actele doveditoare ale dreptului pretins, potrivit prevederilor art. 9 și 11 din Legea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, fiind depuse: copia cărții funciare CF_ S. unde autoarea reclamantei, defuncta B. E., figura înscrisă cu dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren agricol arabil de 1,_ ha, copia registrului agricol unde autoarea reclamantei figura înscrisă cu aceeași suprafață de teren arabil, declarație pe propria răspundere asumată prin semnătură de reclamantă cu privire la suprafețele pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, conform prevederilor art. 10 ale aceleiași legi.
Prin cererea depusă la data de 20.04.2000 înregistrată la Primăria Orașului S. sub nr. 3441 reclamanta a optat pentru despăgubiri în echivalent bănesc, în ceea ce privește terenul ce face obiectul prezentei cauze, din cauza faptului că, la nivelul Comisiei locale, nu exista teren disponibil.
Tribunalul a avut în vedere prevederile art. 6 din Legea 1/2000 cu modificările și completările ulterioare și ale art. 11 alin. 2 ind. 1 și 3 din Legea 18/1991. Tribunalul a reținut că, prin înscrisurile la care s-a făcut referire anterior, s-a probat preluarea abuzivă de cooperativa agricolă de producție, de la autoarea reclamatei – defuncta B. E. – și, de asemenea, s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei reclamantei asupra terenului în speță. Reclamanta a formulat cererea de reconstituire în termenul stabilit de legile fondului funciar, completându-și dosarul, pe parcursul instrumentării, cu înscrisurile solicitate de instituțiile abilitate pentru soluționarea cererii sale. De asemenea, dosarul de despăgubiri a fost considerat complet întocmindu-se și un Raport de evaluare in acest sens.
Tribunalul a reținut că, în exercitarea atribuțiilor și competentelor stabilite de art.6 lit. e, a HG nr. 1172 din 21 noiembrie 2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuție și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, C. Județeană B. pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor a procedat la validarea cererii reclamantei Lucacs I., propusă de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., sens în care a adoptat Hotărârea nr. 2579/V/2002 prin care s-a validat pe anexa nr. 40 la HG nr. 1172/2001 suprafața de 1,79 ha teren pentru care urma să se stabilească despăgubirile cuvenite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, restituirea în natură nefiind posibilă.
Tribunalul a apreciat că nu există nici un impediment în validarea deciziei Comisiei Județene prin prisma faptului că în actele de proprietate ale autoarei reclamantei figurează suprafața de 1,_ ha, în timp ce în hotărârea comisiei nr. 2579/V/2002 figurează suprafața de 1,79 ha teren. Reclamanta avea posibilitatea de a formula plângere împotriva hotărârii nr. 2579/V/2002 – drept de care nu s-a prevalat – și, prin urmare, suprafața de 1,79 ha teren urmează a fi reținută de tribunal.
În raport de materialul probator la care s-a făcut referire anterior, tribunalul a constatat că toate înscrisurile reținute în decizia de invalidare contestată a fi necesare se regăsesc la dosarul administrativ, astfel cum a fost completat de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, solicitând admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 397 din 20.03.2015 pronunțată de Tribunalul București și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată.
În motivarea apelului, apelanta pârâtă a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că dosarul de despăgubire este complet și că nu există nici un impediment în validarea deciziei Comisiei locale. Apelanta pârâtă a arătat că, urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 18/1991 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia. Astfel, în vederea aplicării Legii nr. 165/2013, Secretariatul C.N.C.I. trebuie să verifice actele privind dovada proprietății și actele privind dovada preluării de către stat sau cooperativele agricole a suprafeței de teren ce formează obiectul dosarelor de despăgubiri. În speța de față, în temeiul art. 21 din Legea nr. 165/2013, în vederea completării dosarului de despăgubire nr. 5874/FFCC/2007, în data de 09.12.2013, prin adresa nr. 2685/SCFF/2013, Secretariatul C. a solicitat Comisiei Locale S. și reclamantei completarea dosarului de despăgubire nr. 5874/FFCC cu o copie a registrului Agricol după autorul B. E., CF 1768 copie integrală, copie de pe Registru special de cereri din care să rezulte numărul sub care au fost înregistrate cererile de restituire formulate după autor și în baza cărora a fost constituit dosarul de despăgubire și declarația persoanelor îndreptățite, dată potrivit art. 10 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Adresa nr. 2685/SCFF/2013 a fost comunicată doamnei L. I. în data de 13.12.2013.
Apelanta a arătat că termenul de decădere prevăzut de art. 32 din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 368/2013, a expirat față de persoana îndreptățită în data de 13.04.2014, fără a fi primite documentele solicitate iar nerespectarea acestui termen atrage imposibilitatea probării dreptului de a i se acorda beneficiul legilor de reparație.
Apelanta pârâtă a arătat că reclamanta, conform prevederilor legale în vigoare, trebuia să transmită actele solicitate prin adresa menționată Secretariatului Comisiei Naționale pentru C. I. și nu la C. locală de fond funciar S., astfel încât reclamanta își invocă propria culpă pentru depunerea greșită a documentelor solicitate prin adresa nr. 2685/SCFF/09.12.2013.
Apelanta a considerat că instanța de fond a reținut în mod greșit că reclamanta a făcut dovada proprietății întrucât la dosarul de despăgubire nr. 5874/FFCC/2007, lipsește Registrului Agricol și copia integrală a CF_, după autorul B. E., acte prin care se putea face dovada proprietății. De asemenea, de la dosar lipsește declarația persoanelor îndreptățite, dată potrivit prevederilor art. 10 din Legea 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Mai mult, prin lipsa filei din Registrului special de cereri din care să rezulte numărul sub care au fost înregistrate cererile de reconstituire formulate după autor și în baza cărora a fost constituit prezentul dosar de despăgubiri nu se poate stabili respectarea condițiilor legale pentru reconstituirea dreptului de proprietate sub forma despăgubirilor, conform art. 9 din Legea nr. 18/1991 întrucât cererea datată 15.01.1998, existentă la dosar nu poartă însemnele înregistrării.
Apelanta a apreciat că instanța de fond în mod greșit a reținut că dosarul de despăgubire nr. 5874/FFCC este complet întrucât a fost întocmit raportul de evaluare. Raportul de evaluare, chiar întocmit la cererea Comisiei Centrale în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005, nu stabilește prin sine însuși întinderea dreptului reclamantului.
Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Conform art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165 din 16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. P. clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
În aplicarea acestei prevederi legale, prin adresa nr. 2685/9.12.2013, apelanta a solicitat reclamantei depunerea următoarelor acte: registrul agricol după autorul B. E., în copie integrală; CF_ în copie integrală; copie de pe Registrul special de cereri din care rezultă numărul sub care au fost înregistrate cererile de reconstituire formulate după autor și în baza cărora a fost constituit prezentul dosar de despăgubiri; declarația persoanelor îndreptățite, dată potrivit prevederilor art. 10 din Legea 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin adresă, intimata a comunicat reclamantei că s-a adresat și Comisiei Municipale S. de fond funciar cu solicitarea de a se comunica documentele anterior menționate.
Astfel cum corect a reținut tribunalul, actele despre care pârâta pretinde că lipsesc din dosarul administrativ au fost atașate de reclamantă, C. locală recunoscând existența dreptului pretins de aceasta. Astfel, prin întâmpinarea din 2.10. 2014 C. Locală pentru A. L. Fondului Funciar S. a recunoscut pretențiile reclamantei de acordare de despăgubiri pentru suprafața de 1,79 ha.
Împrejurarea că reclamanta a înaintat actele solicitate Comisiei locale, în condițiile în care chiar apelanta în adresa sa a precizat că s-a adresat acestei comisii pentru comunicarea documentelor nu poate atrage sancțiunea decăderii prevăzută de art. 32 din Legea nr. 165/2013, câtă vreme actele solicitate au fost depuse la autoritatea de la care chiar apelanta a solicitat respectivele acte. Chiar o eventuală greșeală a reclamantei în îndreptarea actelor către C. locală și nu către apelantă nu poate avea ca efect sancțiunea decăderii din dreptul său, cele două autorități fiind obligate să își comunice reciproc actele necesare în vederea soluționării cererilor cu care au fost învestite.
Concluzionând, în condițiile în care reclamanta a completat cu înscrisurile solicitate dosarul depus la entitatea învestită, respectiv, C. locală S., sancțiunea decăderii prevăzută de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 în procedura administrativă nu poate opera în ceea ce o privește pe reclamantă.
În contextul expus, motivul de apel privind greșita constatare a instanței de fond în sensul că întocmirea raportului de evaluare în procedura administrativă ar reprezenta o recunoaștere a dreptului reclamantei este lipsit de relevanță, acest drept fiind recunoscut de instanța de judecată pe baza probelor administrate, și anume, înscrisurile depuse la dosar, simpla întocmire a raportului respectiv nefiind o probă în acest sens.
Astfel, la dosarul tribunalului a fost depusă copia cărții funciare CF_ S. în care a fost înscris dreptul de proprietate al autoarei reclamantei, defuncta B. E.; copia registrului agricol unde autoarea reclamantei figura înscrisă cu terenul arabil, declarație pe propria răspundere asumată prin semnătură de reclamantă cu privire la suprafețele pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, conform prevederilor art. 10 ale aceleiași legi. De asemenea, prin întâmpinarea depusă de intimata C. locală S. la prima instanță, aceasta a recunoscut legala sa învestire cu cererea reclamantei de acordare a despăgubirilor, necontestând înregistrarea acestei cereri în condițiile legii, acest fapt rezultând și din copia Registrului de cereri eliberată de Primăria S. de la fila 27 din dosarul Curții.
Având în vedere cele expuse, reținând că motivele de apel invocate de pârâtă nu sunt întemeiate, prima instanță realizând o corectă stabilire a situației de fapt și aplicare a legii, Curtea, în temeiul art. 480 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de această parte împotriva sentinței civile nr. 397/20.03.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă C. Națională pentru C. I., intimații pârâți C. Locală S. pentru A. L. Fondului Funciar, C. Județeană B. pentru A. L. Fondului Funciar împotriva sentinței civile nr. 397/20.03.2015 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă L. I..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.03.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. F. B. I. P.
GREFIER
V. Ș.
Red. D.F.B.
Tehnored. T.I.
4 ex.
Jud. fond:
A. T. E.
| ← Anulare act. Decizia nr. 244/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 131/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
