Anulare act. Decizia nr. 1349/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1349/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 1349/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1349
Ședința publică de la 16.12.2015.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea C. I., împotriva deciziei civile nr. 159 R din 02.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV- Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. E., ȚIPU M., A. R. E., I. A., S. C., MÂRȘOVINĂ A., V. C., B. I., B. C., O. A.-M. S. și B. S..
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 10.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 16.12.2015, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată sub nr._, pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, contestatoarea C. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimații P. E., ȚIPU M., A. R. E., I. A., S. C., MÂRȘOVINĂ A., V. C., B. I., B. C., O. A.-M. S. și B. S., anularea deciziei civile nr.159/R/02.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă.
În motivare, contestatoarea a susținut că procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii pentru I. A. și B. S., acest motiv de contestație fiind întemeiat pe art.317 pct.1 C.proc.civ.
De asemenea, a mai susținut contestatoarea că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale - în speță instanța a omis și nu s-a pronunțat asupra cererii sale de recuzare depusă prin registratură la data de 26.01.2015 - acest motiv de contestație fiind întemeiat pe art.318 alin.1 C.proc.civ.
Contestatoarea a susținut, totodată, că instanța, respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de modificare sau casare – art.318 alin.1, teza II-a C.proc.civ. – deoarece a solicitat prin motivele de recurs casarea cu trimitere spre rejudecare, având în vedere că la Tribunalul București nu a putut să se prezinte la judecarea cauzei, întrucât a avut sesiune științifică cu studenții, depunând în acest sens dovezi alături de concluzii scrise. A mai arătat aceasta că intimata B. S. a folosit în apel și în recurs o procură judiciară din 8.03.2013, care se află la fila 115 din dosarul nr._ al Tribunalului București, făcută la B.N.P. I. A., care, în opinia contestatoarei, este nulă, deoarece la acea dată B. S. nu mai putea figura cu domiciliul în București, ..27, ., ci trebuia să se conformeze sentinței civile definitive și executorii nr.699/18.01.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2012, prin care B. S. fusese obligată să își radieze domiciliul din București, ..27, .. Mai mult, a arătat că, în dosarul Curții de Apel București, a făcut dovada că în dosarul nr._/299/2014, la 18.09.2014, Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită a intimatei B. S. potrivit sentinței civile nr.699/18.01.2013, pronunțată în dosarul nr._/299/2012 și, deci, având în vedere că procura intimatei nu a fost valabilă nici la Tribunalul București, nici la Curtea de Apel București, ea nu putea formula concluzii în fața instanței de apel și de recurs, iar în apel și recurs B. S. nu a avut avocat să o reprezinte.
La data de 25.03.2015, contestatoarea a depus la dosar completare la motivele contestației în anulare, arătând că instanța de recurs în mod nelegal a reținut că acțiunea reclamantei este lipsită de interes, or interesul său materializat în folosul practic se justifică prin faptul că intimata B. S., dacă nu se vor anula cele 10 declarații nereale, le va folosi și în dosarul cu termen 08.04.2015 la Judecătoria Sectorului 1 București, având ca obiect căsătoria putativă pe care B. S. o invocă în mod nelegal cu N. C., tatăl contestatoarei.
Aceste declarații ascund starea gravă de sănătate a lui N. C. în perioada 1998 – 2000, când acesta avusese multiple accidente cerebrale vasculare, primul avându-l în 1997, cu spitalizare la Spitalul Elias, aceste declarații venind în contradicție cu adeverințele medicale, cartea „Viața lui N.N.C.” scrisă de către contestatoare în 2002 și cu raportul de expertiză efectuat în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București, unde aceasta arată că lucrările apărute pe numele C. N. între 1998 – 2000 sunt lucrări vechi ale acestuia. Mai mult, declarația intimatei Țipu M. vine în contradicție cu declarația lui B. C., fost rector al A.S.E., cu declarația prof.univ.dr.O. A. din A.S.E., cu declarația prof.Viner A. M., care arată că niciodată nu a existat vreo relație între C. N. și B. S.. De altfel, faptul că între tatăl contestatoarei și B. S. nu a existat niciodată vreo legătură este dovedit chiar de domiciliul intimatei B. S. cu soțul ei, Rusenescu E. între 1964 și 2013 în Bloc E., ., ., ., București unde aceasta a fost coproprietară cu soțul său, a locuit și locuiește și în prezent, Rusenescu E. decedând în 2013.
Astfel, rezultă că interesul contestatoarei există, folosul practic este dovedit, impunându-se nulitatea acestor declarații pentru a nu mai produce efecte juridice și a nu mai putea fi folosite de intimata B. S. în alte dosare.
În drept, au fost invocate dispoz.art.132, 317-321 vechiul C.proc.civ.
La data de 04.05.2015, contestatoarea și-a completat contestația în anulare, cu referire la completarea dispozitivului din data de 27.04.2015, solicitând anularea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON acordate intimatei B. S. motivat de faptul că cererea de completare a dispozitivului nu i-a fost comunicată, această parte fusese reprezentată în recurs de avocat H. M. care nu avusese împuternicire avocațială semnată de B. C., ci de B. S., iar întâmpinările fuseseră scrise de B. S. în locul intimatei B. C. pe care a semnat-o în fals, B. C. nevenind niciodată la proces. A mai arătat contestatoarea că la data la care s-a soluționat cererea de completare dispozitiv nu numai că nu i s-a comunicat cererea de completare a dispozitivului, dar a și fost în imposibilitate de prezentare deoarece a avut un alt proces la Judecătoria sector 1 București.
Curtea, analizând contestația în anulare cu care a fost învestită, constată următoarele:
Potrivit reglementărilor legale cuprinse în art. 317 – 318 Cod procedură civilă și doctrinei juridice de specialitate, contestația în anulare este o cale de atac extraordinară care poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 317 Cod procedură civilă, care reglementează contestația în anulare obișnuită, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru următoarele motive: „1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență”.
Totodată, chiar și aceste motive pot fi invocate numai dacă acestea nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Același articol mai dispune în sensul că această contestație poate fi totuși primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Articolul 318 Cod procedură civilă, care reglementează contestația în anulare specială, prevede alte două motive pentru exercitarea acestei căi de atac, respectiv: 1. dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și 2. respingând recursul sau admițându-l numai în parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
În cauza de față, contestatoarea a susținut ca prim motiv de contestație faptul că procedura de citare cu intimații I. A. și B. S. nu a fost corect îndeplinită.
Or, neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părților, este sancționată, potrivit art. 108 din Codul de procedură civilă, cu nulitatea relativă, care poate fi invocată, inclusiv în cadrul contestației în anulare, numai de partea vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural, interesată a o invoca.
Așadar, contestatoarea nu are abilitatea procesuală să formuleze contestație în anulare pentru neîndeplinirea legală a citării altei persoane.
Potrivit Codului de procedură civilă de la 1865, ale cărei dispoziții sunt aplicabile în cauză, a doctrinei de specialitate și practicii juridice constante (decizia civilă nr. 280 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția civilă și de proprietate intelectuală), introducerea unei contestații în anulare trebuie să fie justificată în persoana contestatorului, care singur se poate prevala de neregularitățile procedurale prevăzute de lege.
Această concluzie a fost justificată inclusiv de Înalta Curte de Casație și Justiție prin considerații de ordin procedural, legea ocrotind persoanele care își exercită drepturile procedurale cu bună credință.
În sens contrar ar însemna să se accepte ca prevederile respective să profite celor care au beneficiat de neregularitățile procedurale și dimpotrivă să prejudicieze părțile, ale căror interese, deși protejate, nu au înțeles să le invoce deoarece, de exemplu, au obținut în final câștig de cauză și nu mai au interes juridic în promovarea dreptului vătămat ceea ce ar răsturna rațiunea și finalitatea legii.
Ca urmare, acest prim motiv de contestație în anulare nu fundamentează cererea în măsura a conduce la admiterea ei.
În ce privește cel de-al doilea motiv de contestație invocat de contestatoare constând în omiterea instanței de a se pronunța asupra cererii de recuzare depusă prin registratură la data de 26.01.2015, Curtea are în vedere următoarele:
În acord cu literatura de specialitate juridică și jurisprudența în materie, Curtea apreciază că primul motiv prevăzut de art. 318 din codul de procedură civilă - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite. Prin urmare, este vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța de recurs, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
În literatura juridică de specialitate și practica judiciară s-a stabilit că sunt greșeli materiale, în sensul articolului susmenționat, de exemplu, respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la oficiul poștal, înăuntrul termenului de recurs; anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei judiciare de timbru, ori nu s-a observat că pentru unele motive de recurs nu era necesară timbrarea; anularea recursului ca fiind făcut de un mandatar fără calitate, deși la dosar se afla procura dată reprezentantului părții; pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea recurată etc.
Prin raportare la conținutul normei de drept și considerațiile expuse mai sus, Curtea conchide că textul articolului de lege vizat are în vedere greșeli evidente, involuntare, realizate prin confruntarea unor elemente sau a unor date aflate la dosarul cauzei și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale.
Or, cererea de recuzare la care face trimitere contestatoarea reprezintă un incident procedural ivit în cursul judecății cauzei în faza procesuală a recursului care nu poate fi considerată greșeală materială în raport de considerațiile teoretice arătate mai sus.
Contestatoarea a susținut ca și motiv de contestație în anulare specială faptul că a solicitat prin motivele de recurs casarea cu trimitere spre rejudecare, având în vedere că la Tribunalul București nu s-a putut prezenta la judecarea cauzei, invocând în acest sens motive care în opinia sa sunt obiective, depunând și dovezi în acest sens. Această susținere a fost încadrată de contestatoare ca reprezentând un motiv de contestație încadrat în drept în art. 318 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă.
Or, faptul că instanța de recurs a dispus respingerea recursului ca nefondat și nu ceea ce s-ar fi cerut, respectiv casarea cu trimitere spre rejudecare, nu se încadrează în exigența acestui text de drept, soluția adoptată în recurs nefiind condiționată de formularea unei cereri în acest sens de partea recurentă, ci fiind impusă de lege în raport cu considerațiile de fapt și de drept reținute de instanța de recurs.
De asemenea, contestatoarea a mai arătat că intimata B. S. a folosit în apel și în recurs o procură judiciară din 8.03.2013, care se află la fila 115 din dosarul nr._ al Tribunalului București, făcută la B.N.P. I. A., care, în opinia contestatoarei, este nulă, deoarece la acea dată B. S. nu mai putea figura cu domiciliul în București, ..27, ., ci trebuia să se conformeze sentinței civile definitive și executorii nr.699/18.01.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2012, prin care B. S. fusese obligată să își radieze domiciliul din București, ..27, .. Mai mult, a arătat că, în dosarul Curții de Apel București, a făcut dovada că în dosarul nr._/299/2014, la 18.09.2014, Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită a intimatei B. S. potrivit sentinței civile nr.699/18.01.2013, pronunțată în dosarul nr._/299/2012 și, deci, având în vedere că procura intimatei nu a fost valabilă nici la Tribunalul București, nici la Curtea de Apel București, aceasta nu putea formula concluzii în fața instanței de apel și de recurs, iar în apel și recurs B. S. nu a avut avocat să o reprezinte.
În referire la aceste aspecte care vizează mandatul de reprezentare din 8.03.2013 care se află la fila 115 din dosarul nr._ al Tribunalului București, Curtea constată că instanța de recurs s-a pronunțat, în practicaua deciziei atacate cu contestație în anulare, în sensul respingerii ca nefondată a excepției lipsei calității de reprezentant cu motivarea că aceasta întrunește condițiile de valabilitate în privința semnăturii clientului, mandatul nefiind contestat de partea care l-a acordat.
Mai mult, soluția adoptată de instanța de recurs în referire la această chestiune de drept invocată de recurentă nu poate face obiectul analizei instanței în contestație în anulare. Astfel, Curtea reține că instituția juridică a contestației în anulare specială, ca și cale extraordinară de retractare, este un remediu procedural pentru greșelile săvârșite în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, și nu un mijloc de control judiciar asupra temeiniciei și legalității hotărârii din recurs, legiuitorul neurmărind prin reglementarea acestei căi de atac să deschidă părților calea recursului la recurs, sub motivul că s-a stabilit greșit situația de fapt sau că s-a aplicat greșit legea.
Astfel, în cauza S. Taub împotriva României, Hotărârea din 12 octombrie 2006, Curtea de la Strasbourg, în referire la contestația în anulare a decis că: „Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere diferite asupra subiectului nu reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când o cer motive substanțiale și imperioase", în același sens fiind și: Riabykn împotriva Rusiei, Hotărârea nr._/1999, Mașiniexportimport Industrial Group SA împotriva României, Hotărârea din 1 martie 2006; B. împotriva României, Hotărârea din 12 octombrie 2006.
În ce privește cererea completatoare a contestației în anulare formulată la data de 25.03.2015, prin care contestatoarea a susținut că în mod greșit instanța de recurs a apreciat că acțiunea sa este lipsită de interes, Curtea are în vedere faptul că prin aceasta contestatoarea nu a făcut decât să susțină o greșită soluționare a cauzei în recurs, prezentând încă o dată motivele pentru care, în opinia sa, declarațiile la care a făcut trimitere se impun a fi anulate, ceea ce ar demonstra folosul practic cerut de lege pentru justificarea interesului demersului său judiciar și care constă în cererea de sesizare a instanței care s-a soluționat în mod irevocabil prin decizia a cărei anulare se solicită prin prezenta contestație în anulare.
Instanța de recurs a apreciat că respectivele declarații sunt relatări asupra unor împrejurări de fapt, astfel că în această situație, nu se pune problema neîndeplinirii condițiilor de fond și de formă pentru nașterea valabilă a unui act juridic, care să fie sancționată cu nulitatea.
A mai apreciat instanța de recurs că și în împrejurarea că declarațiile ar conține elemente necorespunzătoare adevărului și că, în baza acestora, pârâta B. S. ar fi obținut pronunțarea unor hotărâri judecătorești favorabile, nu este de natură să justifice interesul în promovarea prezentei acțiuni. S-a motivat de către instanța de recurs că atâta vreme cât respectivele declarații au fost folosite ca mijloace de probă, numai instanțele învestite cu judecarea acelor procese au abilitarea legală de a aprecia valoarea probatorie a respectivelor declarații, și dacă este cazul, de a dispune măsurile legale în cazul în care se considera că aspectele consemnate în declarații nu corespund adevărului. În același sens, s-a apreciat de către aceeași instanță că nu este relevantă dorința reclamantei ca acele declarații să nu mai poată fi folosite în fața unei instanțe judecătorești sau altor autorități întrucât autoritățile învestite cu soluționarea unor cereri apreciază temeinicia pretențiilor care urmare a coroborării tuturor probelor administrate în acele cauze, eficacitatea, din punct de vedere probatoriu, a unor declarații notariale, urmând a fi apreciată de respectivele autorități.
De asemenea, instanța de recurs a apreciat că susținerea recurentei în sensul că aspectele consemnate în declarații sunt în contradicție cu o hotărâre judecătorească nu este de natură să justifice interesul reclamantei în cauză, având în vedere că hotărârea judecătorească se bucură de putere de lucru judecat, fiind prezumată a exprima adevărul, împrejurare în care declarațiile unor persoane fizice prin care se susțin aspecte contrarii celor reținute în hotărârea judecătorească sunt lipsite de eficacitate juridică.
Mai mult, susținerea reclamantei din acțiune în sensul că prin acele declarații, se urmărea menținerea căsătoriei dintre tatăl său, C. N. (decedat) și B. S. nu justifică interesul în formularea prezentei acțiuni, având în vedere că, prin decizia civilă nr. 1011/31.05.2012, irevocabilă, Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă, a constat nulitatea absolută a acestei căsătorii.
Or, contestatoarea, prin completarea la motivele de contestație nu face decât să readucă în discuție cele anterior dezlegate în mod irevocabil de către instanța de recurs, ceea ce nu este posibil, dat fiind cele anterior reținute mai sus, în sensul că instituția juridică a contestației în anulare specială, ca și cale extraordinară de retractare, este un remediu procedural pentru greșelile săvârșite în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, și nu un mijloc de control judiciar asupra temeiniciei și legalității hotărârii din recurs, ceea ce solicită contestatoarea fiind contrar doctrinei de specialitate, practicii judiciare interne și jurisprudenței instanței de contencios european.
În ceea ce privește cererea de completare a contestației în anulare din data de 04.05.2015, Curtea constată că această parte a fost citată pentru data de 27.04.2015, pentru discutarea cererii de completare dispozitiv, dovezile de citare a contestatoarei fiind depuse la filele 1081 respectiv 1089 dosar recurs, prin actul procedural depus la data de 22.04.2015, această parte recunoscând faptul că a fost citată, însă nu a primit copie de pe cererea de completare dispozitiv.
Or, acest aspect al necomunicării cererii de chemare în judecată ca și imposibilitatea de prezentare la judecata unei cauze nu se pot constitui în veritabile motive de contestație în anulare, neputându-se încadra în exigențele art. 317 și art.318 Cod procedură civilă.
Mai mult, prin decizia nr. 504R/27.04.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IV a civilă, a fost admisă cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr.159/02.02.2015 pronunțată de aceeași instanță, în considerentele acestei decizii reținându-se că nu poate fi primită apărarea recurentei în sensul că împuternicirea avocațială prezentată de avocatul intimatei ar fi nulă de vreme ce instanța s-a pronunțat deja asupra acestui aspect prin încheierea din data de 26.01.2015, respingând ca nefondată excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului ales al intimatei B. C.. Mai mult, instanța de recurs a reținut culpa procesuală a recurentei astfel că a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă și a obligat recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata B. C..
Or, prin cererea de contestație în anulare nu se pot pune în discuție aspecte de drept care au format deja obiectul judecății, instanța de recurs pronunțându-se asupra acelorași aspecte, prin încheierea de ședință din data de 26.01.2015, cât și prin considerentele deciziei nr. 504R/27.04.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IV a civilă.
Așa cum s-a arătat mai sus, Curtea are în vedere, în același sens, că legiuitorul nu a urmărit prin reglementarea acestei căi de atac să deschidă părților calea recursului la recurs, sub motivul că s-a stabilit greșit situația de fapt sau că s-a aplicat greșit legea, această cale de atac fiind pusă la îndemâna justițiabililor doar pentru motive expres prevăzute de lege. Or, prin motivele de contestație completatoare, contestatoarea nu a făcut decât să susțină nemulțumirea sa față de soluția adoptată de instanța de recurs, ceea ce nu corespunde exigențelor art. 317 și 318 Cod procedură civilă.
Curtea nu poate primi solicitarea contestatoarei de a sancționa cu nulitatea întâmpinarea depusă de intimatul I. A. pentru neîncadrarea acesteia în drept, dispozițiile legale din vechiul cod de procedură neprevăzând o atare sancțiune pentru neprecizarea temeiului de drept al apărărilor formulate în cuprinsul întâmpinării.
De asemenea, Curtea nu poate constata nulitatea precizărilor formulate de B. C. pe motiv că acestea au fost scrise de intimata B. S., aceste susțineri nefiind dovedite în cauză.
În consecință, Curtea, față de considerațiile de fapt și de drept expuse, va respinge contestația în anulare ca nefondată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, incident și în această cale extraordinară de atac, Curtea va obliga contestatoarea la cheltuieli de judecată către intimatele B. S. și B. C. în sumă de1500 lei, având în vedere că această contestatoare a căzut în pretenții prin respingerea contestației în anulare ca nefondată, față de dovezile aflate la dosarul de contestație respectiv chitanța aflată la fila 697, acest cuantum al cheltuielilor fiind apreciat ca fiind rezonabil, față de problemele de drept dezlegate, miza procesului pentru părți, munca prestată de avocat și, totodată, necesar având drept scop susținerea și apărarea intimatelor în procesul pendinte față de pretențiile contestatoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea C. I., împotriva deciziei civile nr.159/R din 02.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV- Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. E., ȚIPU M., A. R. E., I. A., S. C., MÂRȘOVINĂ A., V. C., B. I., B. C., O. A.-M. S. și B. S..
Obligă contestatoarea la cheltuieli de judecată către intimatele B. S. și B. C. în sumă de 1.500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. D. M. I. M.-A.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.I.D.
Tehnored.I.D/B.I.
2 ex/12.01.2016
-----------------------------------------------------
C.A.B.-Secția a IV-a – D.F. B.
- I.P.
- B.A.S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1026/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 25/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
