Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1292/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1292/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 1292/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
Decizia civilă nr.1292 R
Ședința publică de la 16 decembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. R. T.
JUDECĂTOR – M. S. C.
JUDECĂTOR – M. D. O.
GREFIER – G. C. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât C. I., cu domiciliul în București, ..8, sector 1, împotriva încheierii de ședință din data de 18 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6.
Cererea de chemare în judecată are ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-pârât C. I., reprezentat de avocat Z. R., cu delegația de substituire nr.439/15.12.2015, acordată de avocat A. D. N., cu împuternicirea avocațială ._/2015 și intimatul reclamant M. București, reprezentat de avocat Gramaticescu D. și de avocat Ș. A., cu împuternicirea de substituire nr.1483/15.12.2015, acordată de avocat S. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-pârât C. I. solicită acordarea unui termen pentru a se depune încheierea de ședință din data de 18.09.2015, motivată. Precizează că nu a avut încheierea motivată și nu a putut formula motive de recurs pe baza acesteia. Consideră că potrivit dreptului la apărare se impune amânarea cauzei.
Apărătorul intimatului-reclamant M. București solicită respingerea cererii, întrucât partea adversă putea face demersurile necesare pentru a intra în posesia încheierii și de asemenea nu există obligația de a se comunica astfel de încheiere.
Curtea, în urma deliberării, reține că la acest moment procesual nu este necesară amânarea cauzei în vederea comunicării încheierii atacate; are în vedere că prin întâmpinare s-a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, iar soluționarea acesteia primează față de o eventuală motivare a declarației de recurs, motiv pentru care respinge cererea de amânare a cauzei pentru comunicarea încheierii atacate și formularea eventualelor altor motive decât cele deja arătate.
Apărătorul recurentului-pârât C. I. arată că întâmpinarea nu i-a fost comunicată, împrejurare față de care solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia și pentru a-și formula apărările.
Curtea constată că, potrivit dovezilor aflate la filele 34 și 35 din dosar, la data de 03 noiembrie 2015 s-a depus de către intimatul-reclamant M. București întâmpinarea, care a fost comunicată recurentului-pârât C. I. la data de 04 noiembrie 2015 în București, .. 8 și primită de acesta la 06 noiembrie 2015, data afișării procedurii prealabile, astfel că respinge cererea de amânare pentru acest motiv.
Curtea pune în discuția părților excepția inadmisibilității căii de atac, invocată prin întâmpinare de către intimatul-reclamant M. București.
Apărătorul intimatului-reclamant M. București arată că susține excepția invocată și solicită admiterea acesteia, deoarece potrivit dispozițiilor art.457 alin.1 Cod proc.civ. căile de atac împotriva unei hotărâri sau încheieri sunt exclusiv cele prevăzute de lege.
În cauza de față, în ceea ce privește încheierea prin care s-a respins excepția de netimbrare a acțiunii, căile de atac pot fi cele prevăzute de OUG nr.80/2013 respectiv cererea de reexaminare, ceea ce nu este cazul de față, iar în codul de procedură civilă nu există o prevedere specială care să îndrituiască partea adversă să formuleze calea de atac împotriva unei încheieri, motiv pentru care, cu prioritate, solicită admiterea excepției inadmisibilității.
Apărătorul recurentului-pârât C. I. solicită respingerea excepției inadmisibilității, pe care o apreciază ca nefondată.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată cu care a învestit instanța, astfel cum a fost modificată, reclamantul M. București prin Primarul General a solicitat obligarea pârâților C. I. ș.a. la plata sumei de 17.757.210 Eur, la care Consiliul General al Municipiului București a fost obligat prin decizia civilă nr.1146/2007, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._/3/2005, la care se adaugă dobânda legală și accesoriile ce sunt acordate de instanțele de judecată sau calculate de executorul judecătoresc; obligarea pârâților la plata sumei de_ Eur (_ Eur + 6.417.669 Eur), reprezentând sumele la care a fost obligat prin sentința civilă nr.1309/05.07.2011 a Tribunalului București Secția a V-a Civilă; obligarea pârâților la plata sumei de 63.696.322,16 lei, reprezentând dobânda legală aferentă, pentru perioada aprilie 2008 - decembrie 2009, precum și în continuare până la data plății, invocând, în drept, dispozițiile art. 56 din Legea nr. 393/2004 și art.998-999 C.civ 1864.
Prinîncheierea de ședință din data de 18.09.2015, Tribunalul București – Secția a V-a Civilăa dispus comunicarea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul P. D. către pârâții lipsă la acest termen, a constatat că cererea de chemare în judecată este scutită de taxa judiciară de timbru, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.30 din O.U.G nr. 80/2013 și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.3, art.31 alin.1 și art.34 alin.3 din O.U.G nr. 80/2013, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri, cu referire la dispoziția prin care s-a constatat scutirea de taxă judiciară de timbru a acțiunii principale, a declaratrecurspârâtul C. I., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă la data de 12.10.2015 sub nr._ .
În motivarea recursului se arată că despăgubirile solicitate, ce fac obiectul dosarului nr._, nu sunt venituri publice și că prin aceasta, instanța de fond creează o favoare uneia din părțile la care se referă dosarul cauzei și în dauna celorlalte părți din dosar cărora li s-a impus taxa de timbru pentru cererea de chemare în garanție, regim de favoare care se va reflecta și ulterior în momentul în care se va pune în discuție exercitarea unei căi de atac.
Recurenta pârâtă a mai arătat, legat de cea de-a doua parte a soluției privind sesizarea Curții Constituționale, că a formulat recurs separat.
Intimatul-reclamant M. București a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea căii de atac a recursului împotriva încheierii din 18.09.2015, față de dispozițiile art.257 alin.1 Cod proc.civ., arătând că prevederile OUG nr.80/2013, art.39 alin.1, stabilesc că singura cale de atac împotriva modalității de stabilire a taxei judiciare de timbru este cererea de reexaminare, aflată exclusiv la îndemâna celui în sarcina căruia taxa a fost stabilită.
A fost invocată și decizia nr.7/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Examinând cu prioritate chestiunea inadmisibilității recursului, invocată de intimat, curtea reține următoarele:
Potrivit ar.457 alin.1 Cod proc.civ., „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în termenele și condițiile stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.
Totodată, conform art.466 alin.4 Cod proc.civ., „Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel”.
Mai reține curtea și prevederile art.483 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora: „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”.
Pe de-o parte, față de caracterul extraordinar al căii de atac a recursului (menționat de art.456 Cod proc.civ.) și în raport cu dispozițiile citate ale art.483 alin.1 Cod proc.civ., curtea observă că nu există prevedere legală expresă care să permită părții să atace cu recurs o încheiere premergătoare cum este cea a primei instanțe dată la 18.09.2014.
Pe de altă parte, reținând că, de principiu, o atare încheiere putea fi atacată cu apel odată cu fondul, potrivit art.466 alin.4 Cod proc.civ., se constată că aspectul referitor la calea de atac ce poate fi promovată cu privire la măsura stabilirii taxei judiciare de timbru a fost dezlegat prin decizia dată în recurs în interesul legii nr.7/8 decembrie 2014.
Astfel, prin decizia amintită, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.137 din_, s-a statuat că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.”
Mutatis mutandis, problema este dezlegată similar și sub imperiul legii noi, OUG nr.80/2013, care reglementează similar în art.39 posibilitatea formulării cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
Prin urmare, pentru problema în discuție, părții nu îi este deschisă calea de atac a apelului sau a recursului nici odată cu fondul.
De aceea, curtea reține că prezenta cale de atac este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât C. I., cu domiciliul în București, ..8, sectorul 1, împotriva încheierii de ședință din data de 18 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. R. T. M. S. C. M. D. O.
GREFIER
G.-C. A.
Red. IRT
Tehnored.GC, IRT
2 ex/15.01.2016
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă – judecător S. C.
| ← Succesiune. Decizia nr. 929/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1026/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
