Succesiune. Decizia nr. 929/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 929/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 929/2015
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 929 R
Ședința publică din data de 01.10.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M. G.
JUDECĂTOR: A. M. M.
JUDECĂTOR: G. S.
GREFIER: D. M.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentele reclamante D. M. I. și C. P. împotriva deciziei civile nr.1198A/ 23.12.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât TEBEȘOI P., cauza având, ca obiect, „succesiune”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentele reclamante D. M. I. și C. P. reprezentate de avocat D. M., cu împuternicire avocațială la fila 10 și intimatul pârât Tebeșoi P. reprezentat de avocat A. Koszti, cu împuternicire avocațială la fila 85.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că taxa judiciară de timbru aferentă recursului a fost redusă la suma de 2000 lei, urmare a admiterii cererii de acordare a ajutorului public judiciar, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 24.09.2015. De asemenea, învederează faptul că intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură, comunicată recurentelor.
Apărătorul recurentelor reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2000 lei timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau acte de depus, Curtea acordă cuvântul pe recurs și pe excepția nulității recursului pentru neîncadrarea recursului în disp. art.304 C.pr.civ., invocată prin întâmpinare.
Apărătorul recurentelor reclamante D. M. I. și C. P. solicită respingerea excepției nulității recursului raportat la dispozițiile art.306 alin.3 C.pr.civ., potrivit cărora indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea într-unul din cazurile prev de art.304 C.pr.civ. De asemenea, solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului, invocată tot prin întâmpinare, având în vedere că nu există nicio normă legală care să dispună că o cale extraordinară de atac poate fi exercitată de către parte doar dacă ar fi atacat cu apel soluția de fond. Sub acest aspect, apreciază că recursul este admisibil, având în vedere că este vorba despre o hotărâre ce poate fi atacată în conformitate cu disp. art.304 și următoarele C.pr.civ.
Pe recurs, apărătorul recurentelor reclamante solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauze spre rejudecare pentru reevaluarea și a terenului situat în extravilan, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului și rejudecând pe baza actelor de la dosar, anularea în tot a deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond. În ceea ce privește dispoziția cu privire la cheltuielile de judecată, solicită anularea acesteia și compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părțile aflate în litigiu în apel, astfel cum a dispus și instanța de fond. În subsidiar, în situația în care se va aprecia că sunt îndreptățite cheltuielile de judecată puse în sarcina reclamantelor de către instanța de apel, precum și sultele datorate intimatului pârât, solicită eșalonarea acestora, conform legislației în vigoare. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
În susținerea recursului, apărătorul recurentelor reclamante invocă inechitatea deciziei instanței de apel, în sensul că deși intimatul pârât-apelant a solicitat în apel reevaluarea tuturor terenurilor intravilane și extravilane, instanța a dispus doar refacerea expertizei cu privire la reevaluarea doar a terenului intravilan. Ca urmare, datorită schimbărilor la nivelul pieței imobiliare, au rezultat diferențe foarte mari față de expertiza efectuată la instanța de fond, ajungând ca un teren extravilan să valoreze mai mult decât un teren intravilan. Apreciază că echitabil era ca instanța de apel să dispună refacerea expertizei în privința tuturor terenurilor, pentru a exista echitate față de ambele părți implicate în dosar și pentru se stabili o sultă echitabilă.
Apărătorul recurentelor reclamante mai arată că instanța de apel nu a luat în considerare dispozițiile art.6734 alin.2 C.pr.civ., având în vedere faptul că atât pârâtul, prin întâmpinarea depusă la fila 34 din dosarul de fond, cât și reclamantele, au solicitat inclusiv la momentul la care s-au dispus obiectivele expertizei, ca intimatul să preia terenurile din intravilan, iar recurentele pe cele din extravilan, cu plata unor sulte. Arată că acesta a fost acordul părților dat în fața instanței de judecată, iar în încheierea de ședință din data de 18.11.2011 se menționează faptul că instanța pune în discuție eventual împăcarea părților, apreciind că expertiza ar fi irelevantă, precum și faptul că cele două reclamante sunt de acord să preia terenurile extravilane cu condiția de a fi despăgubite cu sultă, avocatul pârâtului exprimându-și acordul cu privire la această metodă de partajare.
În ceea ce privește construcțiile aflate pe terenul intravilan, apărătorul recurentelor reclamante arată că intimatul știa că mai există și alți moștenitori și au construit pe întreg terenul, astfel încât și-a asumat ca și partea adversă să poată avea proprietate pe terenul intravilan. Mai arată că raportul de expertiză întocmit de expertul F. R. a fost omologat de către instanță, însă acesta nu a fost atacat pe calea apelului, ceea ce înseamnă că împărțirea loturilor ar trebui să se facă potrivit expertizei omologate de prima instanță. De asemenea, solicită să fie avut în vedere și raportul de expertiză efectuat de către expertul-parte, cuprinde sume modice și, față de ultimul raport de expertiză, se referă inclusiv la terenurile extravilane, însă instanța de apel nu a luat în considerare nici această opinie.
Pentru aceste considerente, apărătorul recurentelor reclamante solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Apărătorul intimatului pârât Tebeșoi P. solicită admiterea excepției nulității recursului, raportat la dispozițiile art.306 C.pr.civ., în sensul că cele patru motive de recurs invocate, respectiv cele prev. de art.304 pct.6, 7, 8 și 9 C.pr.civ., au fost trecute cu titlu generic. Mai mult, din concluziile puse în fața instanței rezultă faptul că nu se invocă vreo nelegalitate a hotărârii, ci într-o cale extraordinară de atac se solicită reaprecierea probatoriului în condițiile în care recurentele nu și-au exercitat dreptul de apel. De asemenea, solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului raportat la același aspect, respectiv faptul că nu s-a exercitat apel împotriva unei hotărâri a instanței de fond, ci direct recurs, având în vedere că toate motivele de recurs se referă la soluția instanței de fiind, astfel încât se încalcă principiul ierarhizării căilor de atac.
Pe fondul recursului, apărătorul intimatului pârât solicită respingerea acestuia conform motivelor expuse prin întâmpinare, apreciind că prin decizia instanței de apel s-a făcut o corectare a sumelor stabilite de instanța de fond cu privire la terenul intravilan. Mai arată că terenurile extravilane au o suprafață de 4 ha, cel intravilan de 8000 mp, iar ceea ce s-a greșit la instanța de fond și a făcut obiectul apelului a fost valoarea terenului intravilan. În opinia sa, în mod corect instanța de apel a considerat că trebuie refăcută expertiza cu privire la terenul intravilan, deși s-a solicitat și pentru terenurile din extravilan, iar instanța nu a încuviințat. Mai arată că partea adversă nu a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, nu a formulat obiecțiuni, iar în recurs solicită o reanalizare a probelor. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea din data de 21.05.2009 înregistrată la Judecătoria Cornetu sub nr._ reclamantele Dugheaqnu M. I. și C. P. au chemat în judecată pe pârâtul Tebeșoi P., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța: să constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului Tebeșoi Ș., decedat la data de 6.04.2003; să constate că moștenitori sunt părțile din prezenta cauză (pârâtul în calitate de fiu cu o cotă de 2/4 din masa succesorală și reclamantele cu câte o cotă de ¼ din întreaga masa succesorală fiecare (în calitate de nepoate de fiică predecedată); să constate că masa succesorală este compusă din 4 terenuri extravilane arabile și 7 terenuri intravilane plus imobilul construcție și curte în suprafață de 289 m.p. situat în tarlaua nr. 1/97/2; și să dispună ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale prin lotizarea și atribuirea în natură a bunurilor, urmând să se stabilească sultă dacă va fi cazul.
Prin întâmpinare pârâtul a arătat că este în principiu de acord cu sistarea indiviziunii dar a precizat că solicită să îi fie acordate în natură terenuri din intravilan și construcțiile aferente acestora, deoarece a contribuit la consolidarea gospodăriei.
La data de 7.04.2010 pârâtul a formulat o cerere reconvențională în care a arătat că sunt bunuri proprii sau au fost edificate prin contribuție proprie corpul de casă nouă și planșeele de beton făcute la corpul vechi de casă, acoperișul de pe întreaga casă, tâmplăria la corpul vechi și fațada la toată casa, instalațiile de gaze, solariile făcute din țeavă de metal, puțul, hidroforul, gardul și cotețele pentru animale. Pârâtul – reclamant a solicitat includerea în pasivul succesoral a ½ din sumele plătite și dovedite prin înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 5639/24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr._, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, s-a admis în parte cererea reconvențională, s-a constatat deschisă succesiunea, s-a constatat că de pe urma defunctului au rămas moștenitori părțile din prezenta cauză (cu o cotă de ½ pârâtul și cu o cotă de ¼ fiecare reclamantă), s-a constatat că masa succesorală se compune din 4 ha și 2200 m.p. teren, conform titlului de proprietate nr._/18.01.1996, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, s-a omologat raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat de inginer F. R., s-a omologat raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuat de inginer T. N. L., s-a atribuit pârâtului reclamant Tebeșoi P. terenul intravilan în suprafață de 0,7878 ha situat în ., compus din mai multe parcele, dintre care una în suprafață de 0,0289 ha categoria curți - construcții în T.1/97/2 și alta în suprafață de 0,0864 ha, categoria curți-construcții în T.1/41/2, având o valoare totală (întregul lot) de 140.160 euro, s-a atribuit reclamantelor – pârâte în cote egale terenul extravilan în suprafață de 3,248 ha situat în ., compus din mai multe parcele în valoare de 87.588 euro și a fost obligat pârâtul – reclamant la plata către reclamantele – pârâte a sumei de 13.143 euro pentru fiecare cu titlu de sultă, fiind compensate cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul – reclamant Tebeșoi P..
Calea de atac a fost calificată ca fiind apel de către Tribunalul I. prin încheierea din ședința publică de la 26.02.2013.
Prin decizia civilă nr. 1198/A/23.12.2014 pronunțată de Tribunalul I. s-a admis apelul declarat de pârât, s-a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că s-a stabilit valoarea terenului intravilan la suma de 71.050 euro, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză tehnică judiciară evaluatorie, au fost obligate fiecare dintre reclamantele – pârâte la plata către pârâtul – reclamant a sumei de 4134,5 euro cu titlu de sultă, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate, au fost obligate intimatele la plata către apelat a sumei de 6220 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, au fost obligate intimatele la plata către stat a sumei de 7686,495 lei (1/2 fiecare) reprezentând cheltuieli cu titlu de taxe judiciare de timbru pentru care apelantul a beneficiat de reducere, urmare a încuviințării ajutorului public judiciar și s-a dispus comunicarea deciziei către Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București pentru urmărirea încasării de către intimată a sumei menționate.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamantele.
În motivarea recursului se arată următoarele: 1) instanța a greșit flagrant atunci când a considerat că apelantul – pârât a solicitat doar reevaluarea terenului intravilan, dând în acest sens o turnură total improprie cauzei; 2) decizia instanței de a reface expertiza numai în privința terenurilor intravilane a dus la crearea unei disproporții vădite între modalitățile de calcul pentru terenurile intravilane și modalitățile de calcul pentru terenurile extravilane, avantajându-l pe pârât ca urmare a diminuării valorii terenurilor intravilane; 3) decizia instanței de apel este nelegală în condițiile în care este obligatorie aplicarea egalitară a procedurilor cu privire la toate părțile implicate și cu privire la toate bunurile evaluabile pentru că nu se pot evalua anumite bunuri din masa succesorală după o monedă, iar alte bunuri din aceeași masă succesorală după o altă monedă (procedându-se astfel s-a ajuns ca terenul extravilan să fie estimat la 3 euro/m.p. deși acesta se vinde la hectar, iar terenul extravilan să fie evaluat la 6 euro/m.p., ceea ce este nereal); 4) dacă instanța de apel a considerat că expertiza realizată în fața instanței de fond este nelegală și trebuie schimbată trebuia să dispună reevaluarea tuturor bunurilor imobile (de către aceeași evaluatori și după aceeași metodă) și nu doar reevaluarea în privința terenurilor intravilane, mai ales că apelantul pârât a criticat metoda de evaluare a tuturor terenurilor și imobilelor supuse evaluării în expertiza efectuată de ing. T. în fața primei instanțe; 5) instanța de apel nu a luat în considerare prevederile art. 6734 alin. 2 potrivit cărora trebuia să constate că părțile se înțeleseseră în sensul preluării imobilului din intravilan de către pârât doar cu condiția de a plăti sulte către reclamante, aspect care rezultă indubitabil din încheierea de ședință din data de 18.11.2011; 6) instanța de apel nu a avut în vedere construcțiile edificate pe terenul intravilan care măresc valoarea acestuia (sub acest aspect se susține că valoarea construcțiilor de 59.800 euro trebuia adăugată la valoarea terenului de 71.050 euro, în acest fel ajungându-se la situația în care tot pârâtul trebuia să acorde sultă reclamantelor într-un cuantum de 21.646 euro fiecare); 7) raportul de expertiză tehnică efectuat de către F. R. a fost omologat de către instanță și nu a fost contestat de către apelant, astfel că împărțirea loturilor trebuia efectuată în conformitate cu propunerile acestuia; 8) raportul de expertiză efectuat de către expertul parte al intimatului apelant pârât conține erori de calcul; 9) obligarea intimatelor la plata taxelor judiciare de timbru pentru care apelantul pârât a formulat cerere de ajutor public judiciar este în contradicție cu susținerile acestuia în sensul că dea lungul timpului a avut încasări mult peste media vremurilor, asigurând o prosperă afacere pentru îmbunătățirea familiei și îmbunătățirea nivelului de trai; 10) prin neevaluarea terenurilor la același moment s-a încălcat dreptul reclamantelor la un proces echitabil, astfel că se impune anularea încheierii din data de 23.04.2013 prin care s-a admis efectuarea unei noi expertize în condițiile arătate; 11) obligarea intimatelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată este nelegală și discreționară față de acestea din urmă deoarece nu au nici o culpă procesuală, iar în speță erau incidente atât dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă cât și dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă; și 12) instanța de apel trebuia să eșaloneze cheltuielile de judecată și sultele datorate intimatului apelant pârât în conformitate cu prevederile art. 262 Cod procedură civilă, date fiind posibilitățile materiale limitate ale reclamantelor.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6,7,8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin încheierea din data de 24.09.2015 Curtea a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de către recurente.
Prin întâmpinarea depusă de către intimat s-a invocat excepția nulității recursului și excepția inadmisibilității acestuia. Sub aceste aspecte s-a susținut că recursul nu conține critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în textele indicate de către recurente și că recurentele își exprimă nemulțumirile față de hotărârea primei instanțe și nu față de hotărârea instanței de apel, astfel că în recurs nu pot fi examinate criticile formulate omisso medio.
Pe fondul recursului intimatul arată că instanța de apel a ținut seama de criticile apelantului și respectând principiul disponibilității, respectiv limitele rejudecării în apel, a reevaluat doar terenurile cu privire la a căror valoare a adus critici apelantul.
Intimatul mai arată că pasivitatea reclamantelor nu poate fi imputată apelantului sau instanței de apel care nu a reevaluat probele ca urmare a deprecierii monetare sau ca urmare a vreunui efect de scădere a valorii imobilelor, ci a avut în vedere numai corectarea valorii unuia din bunurile masei succesorale.
De asemenea intimatul arată că recurentele sunt eroare atunci când consideră că, construcțiile edificate pe terenul din intravilan nu intră în masa succesorală, astfel că nu pot mări sau micșora valoarea terenului.
În opinia intimatului, instanța de apel nu putea să ia act de o înțelegere a părților care nu se înțelegeau pentru cuantumul sultelor și nu era ținută de vreuna dintre propunerile de lotizare ale experților.
Intimatul consideră că expertiza din apel era corectă și arată că criticile relative la ajutorul public judiciar trebuiau făcute în fața instanței de apel.
În opinia intimatului încheierea din 23.04.2012 pronunțată în dosarul de apel poate fi atacată odată cu fondul și nu pe cale separată.
În fine, intimatul arată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă și se opune aplicării dispozițiilor art. 262 Cod procedură civilă, în condițiile în care instanța de recurs poate cel mult să stabilească un termen pentru executarea hotărârii pronunțate.
Recurenta a solicitat ca instanța de recurs să suspende executarea hotărârii definitive pronunțate în apel, această cerere rămânând fără obiect întrucât recursul s-a soluționat la primul termen de judecată în calea de atac (termenul din data de 14.09.2015 a fost acordat exclusiv pentru soluționarea cererii de ajutor public judiciar).
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Dezvoltarea motivelor de recurs permite încadrarea criticilor recurentelor în dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 deoarece prin acestea se tinde a se demonstra nelegalitatea încuviințării, respectiv respingerii probatoriului de către instanța de apel, greșita reținere de către instanța de apel a unor aspecte formale și de conținut ale apelului declarat de către pârât și nesocotirea unor principii de drept (cum ar fi egalitatea părților și dreptul acestora la un proces echitabil), respectiv greșita interpretare și aplicare a unor dispoziții legale din materia partajului (cuprinse în art. 6731-art. 67314 Cod procedură civilă) ori a unor dispoziții privitoare la cheltuielile de judecată și ajutor public judiciar.
Prin urmare, Curtea va respinge excepția nulității recursului.
Excepția inadmisibilității criticării în recurs a hotărârii primei instanțe (omisso medio, adică în lipsa declarării apelului), nu poate fi primită de către Curte cu privire la nici una dintre susținerile recurentelor deoarece toate nemulțumirile acestora sunt rezultatul modului în care s-a desfășurat judecata în apel și a soluției pronunțate de către această din urmă instanță.
Reclamantele nu au criticat hotărârea primei instanțe deoarece au fost de acord cu modalitatea de sistare a indiviziunii. Recursul declarat de acestea este rezultatul faptului că în apel s-a schimbat hotărârea primei instanțe într-un mod pe care reclamantele l-au considerat nelegal și injust. De altfel, intimatul pârât nu arată în concret, prin întâmpinare, care sunt criticile apelantelor relative la soluția pronunțată de prima instanță sau care critici anume ar nesocoti principiul ierarhizării căilor de atac. Mai mult, Curtea constată că, chiar intimatul – pârât, arată în întâmpinare că solicitarea recurentelor este aceea de a se menține hotărârea primei instanțe, ceea ce contravine susținerii anterioare a aceluiași intimat-pârât.
Pe fondul recursului Curtea reține că raționamentul principal pe care s-a bazat instanța de apel la momentul judecării căii de atac are la bază o premisă greșită care, inevitabil, a dus la o concluzie greșite.
Astfel, instanța de apel, referindu-se la motivele de apel a reținut, în esență, că acestea „vizează valoarea terenului intravilan”, ceea ce a dus la „încuviințarea administrării în etapa apelului a unui nou raport de expertiză în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, cu luarea în considerare a principiului disponibilității, reținând că intimatele – reclamante nu au înțeles să critice sentința instanței de fond, pe de o parte, și, pe de altă parte, că apelantul a renunțat la motivul de apel vizând modul de partajare a terenurilor”.
Or, Curtea observă că în primul motiv de apel invocat de către T. P. se arăta că „instanța de fond nu a analizat în mod corect ultimul raport de expertiză întocmit în cauză, dând curs unor calcule total nerealiste, față de situația în concret a valorilor terenurilor intra și extravilane”. În al doilea motiv de apel invocat de către Tebeșoi P. se arăta că „instanța de fond, deși a dispus refacerea primei expertize pe motiv de greșită evaluare a bunurilor succesorale, nu a observat faptul că noua expertiză pe care a omologat-o evidențiază valori mult mai mari și ca atare la fel de nerealiste pentru bunurile expertizate.
Or, apelantul pârât nu a renunțat la motivele de apel prin care se susținea greșita evaluare a terenurilor intra și extravilane, ci doar la motivul de apel privitor la modalitatea de partajare subsumat punctului 3 din cererea de apel (fila 6 dosar apel). Prin acest din urmă motiv de apel se susținea că instanța de fond nu a dat prioritate împărțirii în natură a bunurilor, neținând cont de natura acestora și situația concretă a părților și se invoca nerespectarea dispozițiilor art. 6739 și art. 67310 Cod procedură civilă.
Declarația autentificată aflată la fila 257 din dosarul de apel cuprinde mențiunea că Tebeșoi P. renunță „în mod expres la capătul trei din motivele de apel (intitulate motive de recurs) depuse în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului I., referitor la împărțirea în natură a bunurilor supuse partajării fiind de acord cu soluția pronunțată de instanța de fond referitor la atribuirea bunurilor (mai puțin stabilirea valorii acestora și a sultelor)”.
În sensul cele arătate anterior, Curtea mai observă că prin încheierea din data de 23.04.2013 s-a încuviințat, printre altele, administrarea probei cu expertiză de evaluare a proprietății imobiliare referitor la bunurile care fac obiectul litigiului și care sunt menționate în încheierea de admitere în principiu. Această din urmă încheiere se află la fila 67 din dosarul judecătoriei și se referă atât la terenurile intravilane, cât și la terenurile extravilane, în condițiile în care toate terenurile în suprafață de 4 ha și 2200 m.p. sunt înscrise în același titlu de proprietate având nr._/_ aflat în copie la filele 9 și 10 din dosarul judecătoriei.
Deci, instanța de apel a încuviințat evaluarea tuturor terenurilor intravilane și extravilane care intră în masa partajabilă, astfel cum a solicitat apelantul prin avocat la termenul din data de 23.04.2013. La fila 35 din dosarul de apel se află încheierea de la termenul menționat anterior, în care, după ce s-a acordat cuvântul pe probe, se arată că „apelantul, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri și expertiză tehnică de evaluare a terenurilor extravilane și intravilane…”.
Este adevărat că construcțiile edificate pe terenul intravilan nu fac parte din masa partajabilă, deoarece reclamantele nu au atacat încheierea de completare a încheierii de admitere în principiu, din data de 28.01.2011, prin care dispunându-se completarea încheierii din data de 22.12.2010, prima instanță a respins cererea cu privire la partajarea construcțiilor, ca neîntemeiată.
În concluzie, Curtea reține că instanța de apel a reținut în mod greșit că principiul disponibilității, renunțarea apelantului la un motiv de apel și nedeclararea apelului de către reclamante ar fi constituit impedimente la evaluarea terenurilor din extravilan.
În realitate, toate bunurile cuprinse în masa succesorală trebuie să fie supuse evaluării la aceeași dată, situată la un moment de timp cât mai apropiat de data soluționării definitive a partajului. Din dispozițiile art. 6736 alin. 2 rezultă implicit că evaluarea bunurilor din masa partajabilă trebuie să se facă la momentul efectuării raportului de expertiză. Or, în speță, instanța de apel a stabilit sulta prin raportare la valori ale bunurilor atribuite părților care au fost calculate în anul 2012, pentru imobilele terenuri din extravilan (raport de expertiză T. N. L., filele 208-219 dosar judecătorie) și în anul 2014, pentru terenurile situate în intravilan (raport de expertiză E. M. R., G. C., Zoran T., filele 97-106 dosar apel, plus răspunsul la obiecțiunile încuviințate aflate la filele 152-155 dosar apel).
Chiar dacă s-ar accepta susținerile intimatului – pârât conform cărora prețul terenurilor și cursul valutar nu a fluctuat în perioada anilor 2012 – 2014, nu se explică de ce valoarea terenurilor extravilane stabilită de expertul T. a fost considerată corectă de către instanța de apel, iar valoarea terenurilor intravilane stabilite de către același expert a fost considerată incorectă de către aceeași instanță. Toate acestea, în condițiile în care din considerentele încheierii de la 23.04.2013 nu rezultă motivul concret pentru care instanța de apel a încuviințat o nouă probă cu expertiză evaluatoare proprietăți imobiliare (terenuri intravilane și extravilane) deși, în fața primei instanțe, se întocmiseră două expertize cu același obiectiv (prima expertiză efectuată de către expertul F. R., fiind considerată nesatisfăcătoare deoarece respectivul expert nu avea atestat ANEVAR).
Pentru a face aplicarea dispozițiilor art. 295 alin. 2, instanța de apel trebuie să înlăture motivat sau să găsească nesatisfăcătoare (de asemenea motivat) și cea de-a doua expertiză evaluatoare, efectuată de către expertul D. N., ceea ce nu a fost cazul în speță.
Dacă instanța de apel considera că, doar metodele de evaluare folosite de către comisia de experți care a întocmit expertiza în apel sunt corecte, trebuia să constate același lucru cu privire la toate bunurile expertizate deoarece expertul de la prima instanță a folosit aceeași metodologie, atât în privința terenurilor intravilane, cât și în privința terenurilor extravilane.
Refacerea expertizei, inclusiv cu privire la terenurile din extravilan era necesară deoarece (1) apelantul criticase evaluarea tuturor terenurilor, (2) prin încheierea de încuviințare a probelor din data de 23.04.2013 instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize de evaluare a proprietății imobiliare cu privire la toate bunurile indicate în încheierea de admitere în principiu, (3) prin reevaluarea unei singure părți a bunurilor care intrau în masa partajabilă se poate ajunge la inechități în condițiile în care volatilitatea pieței imobiliare românești în perioada anilor 2012-2014 nu trebuia neglijată.
În plus, Curtea reține că la termenul din data de 25.03.2015 intimatele apelante, după ce luaseră cunoștință de noua evaluare din apel cu privire la terenurile intravilane care fuseseră atribuite apelantului, au solicitat suplimentarea obiectivelor expertizei pentru că nici evaluarea terenului extravilan nu mai corespundea la momentul apelului cu cea din momentul efectuării expertizei la judecătorie. Suplimentarea probatoriului în apel trebuia încuviințată față de dispozițiile art. 138 pct. 2 din Codul procedură civilă și nu respinsă pe motiv că partea care nu a declarat apel nu ar putea propune probe, respectiv pe motiv că limitele investirii instanței nu permit acest lucru. Aceasta deoarece schimbarea metodologiei de calcul a valorii pentru terenurile intravilane și evaluarea acestora la momentul judecării apelului produce efecte inclusiv asupra valorii terenurilor extravilane care nu mai era una actuală și nu fusese stabilită după o metodologie pe care instanța de apel să o considere corectă.
Or, intimatul poate propune suplimentarea probatoriului în apel pentru combaterea pretențiilor apelantului. În speță, solicitarea intimatelor de la termenul din 25.03.2014 avea tocmai o astfel de semnificație.
Având în vedre toate cele arătate Curtea reține că instanța de apel trebuia să se aplece mai atent asupra dreptului reclamantelor la un proces echitabil, pentru a nu se ajunge în situația de a nu le da posibilitatea să combată pretențiile părții adverse într-o cale de atac care a dus la schimbarea hotărârii primei instanțe.
Faptul că reclamantele nu au atacat hotărârea primei instanțe nu poate avea altă semnificație decât aceea că au fost de acord cu cele dispuse prin sentință. Sub nici o formă nu se poate considera că neapelarea sentinței împiedică intimatele să administreze probe care să combată susținerile apelantului în calea de atac, mai ales că acesta a criticat inclusiv evaluarea terenurilor extravilane, iar încheierea de încuviințare a probelor (asupra căreia nu s-a revenit) dispunea expertizarea tuturor terenurilor.
Cert este că în urma derulării judecății în fața primei instanțe și în fața instanței de apel s-a ajuns la situația ca terenul extravilan, atribuit în totalitate intimatelor – reclamante, să fie evaluat la momentul anului 2012 (pe baza informațiilor primite de către expertul T. N. L. de la Biroul de cadastru al Comunei Cornetu, pe baza discuțiilor purtate de către expert cu localnicii și pe baza unui ghid orientativ elaborat pentru anul 2012 și utilizat de notarii publici) iar terenul situat în intravilan, pe care se află și casa veche, casa nouă și solariile, să fie expertizat, atât cu, cât și fără construcții (pe baza unor comparabile reprezentate de oferte de vânzare publicate pe internet în anul 2014).
Într-un partaj efectuarea unei împărțirii echitabile trebuie realizată chiar dacă apelul a fost declarat de către o singură parte, în condițiile în care simpla reevaluare a bunurilor nu echivalează cu agravarea situației părții în propria cale de atac. În speță, principiul non reformatio in pejus ar fi nesocotit doar dacă, păstrându-se componența loturilor stabilită de către prima instanță, instanța de apel l-ar obliga pe apelant la plata unei sulte mai mare decât cea la care a fost obligat anterior, lucru care nu a fost avut în vedere de către intimatele care au solicitat evaluarea unitară a terenurilor împărțite.
În concluzie, Curtea va respinge excepția nulității recursului, va admite recursul și, constatând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 5 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va casa decizia și va trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță.
În rejudecare se va efectua o nouă expertiză care va evalua întreaga masă partajabilă la același moment și va stabili sultele (în condițiile în care limitele rejudecării împiedică schimbarea de către instanță a bunurilor atribuite părților) în așa fel încât să reflecte valoarea reală a loturilor. Evident că părțile vor putea să se înțeleagă în rejudecare, inclusiv cu privire la schimbarea componenței loturilor, deoarece dreptul procesual de dispoziție al coproprietarilor există până la momentul soluționării definitive a litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Admite recursul declarat de recurentele reclamante D. M. I. și C. P. împotriva deciziei civile nr.1198A/ 23.12.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât TEBEȘOI P.,
Casează decizia și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. M. G. A. M. M. G. S.
GREFIER
M. D.
Red. G.D.M.
Tehnored. T.I.
2 ex./06.10.2015
Jud. apel: E.M.O.
C.D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 826/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1292/2015. Curtea... → |
|---|
