Legea 10/2001. Decizia nr. 131/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-01-2012 în dosarul nr. 131/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 131
Ședința publică de la 26.01.2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. D.
JUDECĂTOR - A. D. T.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - I. A. G.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentele reclamante I. D. A. și I. S. T. și de către recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 965 din 17.05.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._ .
P. are ca obiect – acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul Toia P., în calitate de reprezentant al recurentelor reclamante I. D. A. și I. S. T., în baza împuternicirii avocațiale ._/2011, eliberată de Baroul București, aflată la dosar (fila 17) și recurentul pârât M. București prin Primarul General prin consilier juridic M. I., fără delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea dosarului instanței de fond.
La interpelarea instanței, apărătorul recurentelor reclamante învederează că motivele de recurs formulate sunt identice cu cererea de lămurire dispozitiv care a fost soluționată, motiv pentru care apreciază că nu se mai impune judecarea recursului.
Arată în continuare că prin dispozitivul cererii de lămurire, tribunalul a stabilit corect întreaga suprafața de teren și suprafața desfășurată de teren ocupată de construcție, respectiv 140 mp. în total, aspect care nu era menționat în dispozitivul sentinței pronunțată de acesta, și deoarece respectiva sentința a fost atacată cu recurs, apreciază că cererea de recurs a rămas fără obiect și nu mai insistă în susținerea acestuia.
Reprezentantul recurentului pârât, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat de instituția pe care o reprezintă, nefiind de acord cu capătul privind înaintarea dosarului către Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Cu privire la recursul formulat de recurentele reclamante precizează că în raport de încheierea de lămurire a dispozitivului, crede că există un interes din partea acestora, așa încât solicită respingerea acestuia ca nefondat, deși reclamantele sunt mulțumite de soluția încheierii sub toate aspectele.
Apărătorul recurentei reclamante solicită respingerea recursului formulat de pârât, deoarece mențiunea privind trimiterea dosarului direct către Comisia centrală, nu încalcă dispozițiile legale. Arată că prin titlul VII din legea 247/2005 s-a stabilit că, notificările nesoluționate înainte de apariția legii mai sus menționate, urmează a fi înaintate către comisie pentru evaluare și emitere titlu de despăgubiri, precizând că prin OUG 81/2007 s-a decis ca aceste notificări să fie stabilite prin intermediul prefectului în vederea efectuării controlului de legalitate.
Menționează că, față de împrejurarea că recurentul pârât nu a soluționat în termenul legal notificarea formulată de reclamante, deși dosarul era complet de 3 ani, este în culpă procesuală; pe fondul cauzei, apreciază că instanța a constatat în mod corect că au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 10/2001 și art. 6 din CEDO, având în vedere că reclamantele au fost prejudiciate, Tribunalul a dispus înaintarea dosarului direct către comisie, nu către prefect, soluție ce ar conduce la alte întârzieri.
Solicită ca instanța să aibă în vedere dispozițiile Convenției EDO și decizia XX/2007 pronunțată de Inalta Curte de Casație și Justiție.
Depune concluzii scrise și dovada cheltuielilor de judecată pe care înțelege să o solicite.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 03.08.2010, reclamantele I. D.–A. și I. S.-T., au chemat în judecată pe pârâții M. BUCUREȘTI prin Primarul General și STATUL ROMÂN prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să pronunțe o hotărâre prin care să se acorde măsuri reparatorii pentru imobilului situat în București, .. 14, sector 1; să se stabilească măsuri reparatorii la valoarea de piață a imobilului; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, au arătat că în fapt, prin notificarea nr. 4261/ 17.09.2001, transmisă prin executorul judecătoresc și înregistrată la Primăria Municipiului București, în Dosarul nr._/ 2001, I. T. a solicitat măsuri reparatorii, pentru imobilul situat în București, . ., sector 1, conform adresei nr._/11.04.2007, emisă de Serviciul Nomenclatură Urbană- PMB, privind istoricul arterei de circulație, artera de circulație cu denumirea L T. R. Beller, sector 1, București, a purtat denumirea și de . din teren în suprafață 195 m.p. și construcția compusă din șase camere de locuit și o prăvălie, au fost dobândite de mama acestora, T. I., prin actul dotal autentificat sub nr._/22 iunie 1932, la Tribunalul I., Secția notariat. Conform adreselor nr._/16.04.2007 și nr._/10.03.2008, emise de Direcția de Taxe și Impozite Locale a Sectorului 1 București, începând cu anul 1942, imobilul a figurat în evidențele fiscale, pe numele tatălui I. P., ca plătitor de impozite și taxe. Imobilul amintit, a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, la poziția 3736, pe numele autorului I. P. și conform adresei nr. 4127/16.04.2007 emisă de Direcția de Taxe și Impozite Locale a Sectorului 1 București și a adresei nr._/_/01.08.2007, emisă de DEIC, din cadrul PMB, privind situația Juridică a imobilului, imobilul a făcut obiectul Deciziei SPC NR. 3010/12.12.1956, care completează Decizia SPC nr._, ce se referă la trecerea magazinului din imobil de la Întreprinderea Locuințe și Localuri la Sfatul Popular al Capitalei. Precizăm că deși imobilul din .. 14, sector 1, București, a fost înscris la rolul fiscal și naționalizat pe numele lui I. P., imobilul, a fost proprietatea mamei I. fostă A. T., care l-a primit ca zestre de la părinții săi, astfel că acest imobil este bun propriu al său. Din acest punct de vedere, naționalizarea a fost fără titlu, efectuându-se din patrimoniul unui neproprietar. Pentru imobilul naționalizat prin Decretul amintit, nu s-au primit despăgubiri, astfel cum rezultă din declarația pe proprie răspundere nr._.01.2010, autentificată de Societatea civilă de Notari Publici V. și Asociații.
La data de 20 ianuarie 1962, tatăl acestora I. P. a decedat și conform certificatului de moștenitor nr. 286/09 iunie 1972, emis de Notariatul de Stat Local al Sectorului 2 București, reclamantele au rămas singurele moștenitoare, mama acestora renunțând la succesiune. La data de 04.10.2005, a decedat și mama acestora, I. T., reclamantele fiind singurele moștenitoare ale acesteia și singurele persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 220/01.11.2005, emis de BNP D. D..
Conform planurilor cu suprapunere, terenul nu este restituibil în natură, astfel că reclamantele solicită măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic a unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.
În conformitate cu dispozițiile Legii 10 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, apreciază că au depus la dosar, toate documentele pe care le-au anexat în original sau, după caz, în copie legalizată, prin care au făcut dovada: calității de proprietar al imobilului la momentul preluării abuzive, preluarea abuzivă, dovada rolului fiscal a imobilului, existent până în momentul preluării, calitatea de moștenitori, situația juridică a imobilului, istoricul arterei de circulație. În conformitate cu dispozițiile art.25 din Legea nr._, prin adresa înregistrată la pârâta nr. 1, sub nr._/22.05.2008, au solicitat expres prin mandatar să emită Dispoziția, anexând, în original sau în copie legalizată, toate documentele de care înțelegem să ne folosim pentru probarea drepturilor conferite de lege, iar prin adresa nr._.l2.2008, am formulat prin mandatarul nostru, somație pentru emiterea dispoziției de acordare de despăgubiri.
Pârâta însă, nu a dorit să respecte termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin 1 și 26 din Legea 10 /2001 și a pct. 25 din H.G. 250/2007, potrivit cu care PMB, avea obligația ca înlăuntrul acestui termen să ne fi informat cu privire la situația în care, fundamentarea și emiterea dispoziției cu privire la imobilul în discuție, ar fi fost condiționate de către noi sau în numele nostru și a altor probe.
Pârâta nr. 1, încalcă dreptul la un proces echitabil, privind soluționarea în termen rezonabil a notificării, principiu consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale la care România a devenit parte. Cum unitate a investită cu soluționarea notificării, nu respectă obligația instituită prin art.25 și 26 din Legea 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz de la data depunerii actelor doveditoare, se impune ca instanța de judecată să evoce fondul în condițiile prevăzute de art. 297 alin 1 Cod proc.civ. și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură sau de acordare de despăgubiri.
Într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv a entității investite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nici o dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci dimpotrivă, însăși Constituția prevede la art, 21 alin(2), că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime. Același punct de vedere l-a exprimat Înalta Curte de Casație și Justiție- Secțiile Unite, prin Decizia XX/19 martie 2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii, privind aplicarea dispozițiilor art.26 alin 3 din Legea 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.
Pe de altă parte, trebuie avută în vedere relevanța deosebită pentru domeniul de aplicare a Legii 10/2001 respectarea exigențelor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, potrivit căruia: " ART.l- Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale de drept internațional. În privința cuantumul despăgubirilor, în considerarea prevederilor capitolului IV, Titlul VII din Legea nr.247/2005, pârâta CCSD emite Titlul de despăgubire la valoarea stabilită prin expertiza de evaluare, respectiv la valoarea de piață. Al doilea capăt de cerere, subsidiar primului, este o consecință a rezolvării primului capăt de cerere, pentru a beneficia efectiv de dispozițiile Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, care până în prezent a fost lipsită de eficiență juridică, prin atitudinea pârâtei nr. 1 În consecință, urmează, să-mi admiteți cererea, să dispuneți acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, .. 14, sector 1, stabilirea valorii de piață a măsurilor reparatorii în echivalent valoric pentru imobilul și să obligați pârâtele, la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate cu prezentul proces.
În drept, acțiunea s-a întemeiat pe dispozițiile Legii 10/2001 art.1 din Protocolul nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispozițiile Legii 247/2005 și a normelor metodologice de aplicare a acestei legi, art. 274 Cod civ.
În dovedirea acțiunii, la dosar au fost depuse următoarele documente în copie conformă cu originalul: act dotal autentificat sub nr._ al Tribunalului București, Secția Notariat; proces verbal, părțile I și II emise de Comisiunea pentru Înființarea Cărților Funciare în București; planul cadastral din anul 1940, verificat în anul 1947, scara 1 :500, emis de Comisiunea pentru Înființarea Cărților Funciare București; adresei nr._.04.2007 emisă de Direcția de Taxe și Impozite Locale a Sectorului 1 București; adresa nr._/_/01.08.2007, emisă de DEIC, din cadrul PMB, privind situația Juridică a imobilului; adresa nr._.04.2007, emisă de DEIC Serviciul Nomenclatură Urbană - PMB, privind istoricul arterei de circulație; Adresa nr.L V/4926/SP3/27.02.2008, emisă de Instituția Prefectului Municipiului București; Adresa nr._/04.05.2009, emisă de ANRP- Birou Corp Control; Adeverința nr._.11.2009, emisă de ., însoțită de documentele atașate; actul de preluare Decretul_, poziția 3736; declarație pe proprie răspundere nr. 10 1/26.0 1.20 1 O, autentificată de Societatea civilă de Notari Publici V. și asociații.
În ședința publică din data de 14.12.2010, reclamantele au depus la dosar o precizare a obiectului cererii de chemare în judecată, astfel: primul capăt de cerere, se subscrie temeiului de drept, prevăzut de Legea 10/2001 și dispozițiilor Deciziei XX/10 martie 2007, pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, potrivit cu care instanțele sunt competente să soluționeze notificările formulate în temeiul Legii 10/2001, inclusiv pe fondul lor, având plenitudine de competență, astfel cum am solicitat în cererea de chemare în judecată. Prin urmare primul capăt de cerere, se referă la: soluționarea notificării pe fondul ei, în sensul stabilirii calității de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri, pentru suprafața de teren de 87,19 m.p. și construcție în suprafață de 140 m.p., situat în București, .. 14, sector 1, având în vedere că imobilul solicitat nu mai poate fi restituit în natură și construcția a fost demolată, pârâta PMB, urmând să emită Dispoziție cu propunerea de a se acorda aceste măsuri reparatorii.
Astfel, Legea 10/2001 are caracter reparatoriu și potrivit art. 1 alin 2 măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitate a investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor prelua te în mod abuziv.
Având în vedere că potrivit legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor efectuează evaluarea imobilelor și emite decizia constând în titlul de despăgubire, pe baza acelei evaluări, după ce persoana notificată stabilește care sunt măsurile reparatorii care se acordă persoanei îndreptățite, considerăm că hotărâre a trebuie să-i fie opozabilă acestei pârâte, privind evaluarea efectuată de instanța de judecată, conform plenitudinii de competență pe care o are.
Prin urmare capătul doi de cerere vizează evaluarea imobilului preluat abuziv (teren și construcție), în contradictoriu cu Comisia Centrală de Stabilire A Despăgubirilor, evaluare de care va ține seama în momentul emiterii titlului de despăgubire, aceasta fiind motivația prin care am solicitat: să stabiliți echivalentul despăgubirilor la valoarea de piață a imobilului în funcție de standardele internaționale de evaluare, în raport și de dispozițiile Legii_.
La termenul din 22.02.2011 Tribunalul a pus în discuție din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, excepție care a fost admisă pentru considerentele reținute în încheierea de la acea dată.
La același termen Tribunalul a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză topo având ca obiectiv identificarea suprafeței de teren ce face obiectul cauzei, în raport de actele de proprietate existente la dosar și să se precizeze dacă există teren liber, neafectat de detalii de sistematizare posibil de restituit.
A fost numit inginer expert D. G., cu un onorariu provizoriu în cuantum de 1.500 lei. Expertiza a fost depusă la termenul din 22.04.2011 iar părțile nu au avut de formulat obiecțiuni.
Prin sentința civilă nr.965/17.05.2011,Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis în parte contestația formulată de reclamante; a constatat calitatea de persoană îndreptățită a contestatoarelor în conformitate cu art. 3 Lg 10/2001 cu privire la imobilul situat în București . (fostă ., sector 1, compus din parter reprezentând 86 mp din care suprafața construită 75,84 m.p. (construcție veche de cărămida formată din 3 camere reprezentând fabrică de sifoane și doua camere) în prezent demolat; a dispus restituirea prin echivalent a imobilului de mai sus constând în despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (titlul VII din Legea nr. 247/2005 cu modificată și completată ulterior); a obligat intimata să înainteze dosarul împreuna cu hotărârea prezentă Comisiei pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat intimata la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu expert și 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat către contestatoare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 17.09.2001, defuncta I. T. a depus notificarea nr. 4261 în baza Legii nr. 10/2001, solicitând măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, . ., sector 1 (fila 98).
Deși autoarea reclamantelor precum și acestea din urmă au făcut mai multe demersuri în sensul soluționării de către pârâtul M. București a notificării, prin emiterea unei decizii motivate, acesta nu a respectat dispozițiile legii, refuzând să comunice un răspuns.
Având în vedere dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr. XX/19.03.2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit cu care instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, Tribunalul urmează să analizeze fondul cererii de restituire formulată prin notificarea nr. 4261/17.09.2001.
Sub acest aspect, Tribunalul a apreciat că cererea este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:
Imobilului în litigiu situat în București, . ., sector 1, a fost dobândit de mama acestora, T. I., prin actul dotal autentificat sub nr._/22 iunie 1932, la Tribunalul I., Secția Notariat (filele 6-8).
Imobilul ce a constituit dotă reprezenta o parte din imobilul proprietatea lui I. A., fiind alcătuit din una prăvălie, șase camere de locuit construite toate în prelungirea prăvăliei, având dimensiunile: față 5m lățime spre miazănoapte, fundul 2,40 m lățime spre miazăzi, spre apus și răsărit pe ambele laturi având 23 m lungime, curtea fiind comună cu restul proprietății.
De pe urma defunctei I. T. decedată la 04.10.2005 au rămas ca unice moștenitoare, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.220/01 noiembrie 2005 eliberat de notar public D. D. (fila 134), reclamantele I. S. T. și I. D. A..
Instanța a mai reținut că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului-Lege nr. 92/1950, poziția 3736, conform adresei Primăriei Municipiului București nr._/_ (fila 14) coroborat cu adresa Direcție Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București (fila 92).
Se impune a se evidenția faptul că din coroborarea celor două adrese cu înscrisul privind dota, rezultă că, nu întreg imobilul a făcut obiectul dotei și nici al naționalizării de la autorii reclamantelor, respectiv I. P. și I. T., ci doar o parte. Astfel, 3 camere pentru fabrica de sifoane și 2 camere. Ulterior, această proprietate a fost scoasă din funcțiune în vederea demolării.
Prin urmare, din coroborarea înscrisurilor aflate la filele 42, 85 și 92 dosar, rezultă că ceea ce a fost naționalizat reprezintă suprafața de 86 mp, din care suprafață construită la sol, 75,84 mp.
Imobilul în litigiu a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expert D. G. astfel: terenul în cauză are amplasamentul în prezent pe suprafața blocului 20 din ., pe suprafața anexelor comerciale ale magazinelor blocului și pe suprafața drumului de circulație din spatele blocului, domeniu public.
Astfel, instanța reține că, prin raportare la prevederile art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 sunt calificate de lege ca fiind preluate în mod abuziv, ceea ce înseamnă că imobilul în litigiu situat în București, . ., sector 1 se circumscrie calificării date de lege în sensul celor de mai sus, motiv pentru care tribunalul urmează a aprecia că acesta face obiectul de reglementare a legii speciale de reparație.
Potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, de prevederile prezentei legi beneficiază si moștenitorii legali si testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Sub acest aspect, Tribunalul a apreciat că reclamantele au justificat pe deplin calitatea de succesori în drepturi de pe urma autoarei, defuncta I. T..
Constatând îndeplinite cerințele legale cu privire la calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la restituirea imobilului în litigiu, în temeiul art. 4 coroborat cu art. 7 din Legea nr. 10/2001, precum și cu privire la faptul că bunul se circumscrie prevederilor legii speciale de reparație, tribunalul urmează a analiza cererea prin raportare la modalitatea concretă de reparație.
În acest sens, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, stabilește ca regulă, faptul că imobilele preluate abuziv se restituie în natură, consacrându-se principiul restituirii în natură, principiu reluat și de dispozițiile art. 9 din lege. În plus, tribunalul a reținut că, art. 10 din lege prevede că, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar, pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Sub aspectul modalității concrete de restituire, tribunalul a reținut din concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat de expert D. G. că nici o suprafața de teren nu este liberă.
Astfel, pe terenul rămas în urma demolării se află un . privește o suprafață mai mică, este reprezentată de trotuar, în această din urmă situație, tribunalul reținând incidența prevederilor art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, potrivit cu care, în toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că privitor la întreaga suprafață de 86 mp. urmează a se dispune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin art.16 alin.1 și 2 din Legea nr.247/2005 (titlul VII), privind regimul stabilirii plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, legiuitorul face distincție între notificările deja soluționate la data intrării în vigoare a legii prin consemnarea unor sume ce urmează a se acorda ca despăgubire, ipoteză a alin.1 al textului, și cele care nu au fost soluționate în atare modalitate până la data respectivă și despre care se arată că vor fi predate secretariatului comisiei centrale însoțite de dispozițiile entităților învestite cu soluționarea notificărilor, conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, ipoteză a alin.2 al textului art.16.
Or, în speță, notificarea reclamantei nefiind soluționată anterior intrării în vigoare a legii, sunt incidente dispozițiile art.16 alin.2 din lege.
La data de 04.08.2011, reclamantele I. D.–A. și I. S.- T. au formulat cerere de lămurire și completare a dispozitivului sentinței civile nr. 965/17.05.2011 pronunțată în acest dosar de Tribunalului București Secția a V-a Civilă.
În motivarea cererii s-a arătat că, din întreaga motivare a sentinței recurate, se desprinde concluzia indubitabilă la care a ajuns instanța de fond, în sensul că sunt persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii, constând în despăgubiri bănești, astfel cum au solicitat, pentru teren și pentru construcție.
Coroborând această concluzie cu dispozitivul sentinței, se constată că, în dispozitiv, nu se face nici o mențiune, cu privire la suprafața solicitată, respectiv suprafața de teren 87,79 m.p., astfel cum a fost solicitată și precizată în cererea de chemare în judecată.
Arată că se impune a se lămuri dispozitivul sentinței atacate, în special alin 2 din acest dispozitiv, sub aspectul constatării calității de persoane îndreptățite în conformitate cu art. 3 Legea nr. 10/2001, cu privire la imobilul situat în București, . ., sector l, compus din teren în suprafață de 57,79 m., precum și construcție în suprafață de 140 m.p., compusă din parter (construcție veche din cărămidă formată din 3 camere reprezentând fabrica de sifoane și două camere) în prezent demolată.
Această lămurire, este necesară, deoarece din expunerea considerentelor sentinței atacate, se face vorbire despre suprafața de teren de 86 m.p., la care tribunalul, constată că întreaga suprafață urmează să se dispună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Insă, în dispozitivul sentinței atacate, nu se regăsește nici o referire la suprafața de teren și la constatarea calității de persoană îndreptățită referitoare la acest teren.
Reținând că pe terenul rămas în urma demolării construcției, se află construit un . mai mici rămase neconstruite, se află trotuar și verificând destinația actuală a terenului, instanța de fond, face aplicarea dispozițiilor ar. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, arătând că pentru întreaga suprafață de teren, urmează a se dispune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, se lasă a se înțelege că dispozitivul sentinței face referire și la acest teren, de aceea trebuie lămurit dacă s-a pronunțat în sensul în care a lăsat să se înțeleagă.
Calitatea de persoane îndreptățite, este constatată prin dispozitivul sentinței atacate, doar cu privire la construcție, folosind sintagma imobilul situat în București, . (fostă ., sector l, compus din parter reprezentând 86 m.p. din care construită 75,84 m.p. ( construcție veche de cărămidă formată din 3 camere reprezentând fabrica de sifoane și două camere) în prezent demolată, însă suprafața construcției, este eronat reținută, aceasta având în realitate suprafața de 140 m.p., astfel cum a fost solicitată și cum rezultă și din raportul de expertiză extrajudiciară, aflat la dosar.
Această descriere a imobilului, este rezultatul constatării calității de persoană îndreptățită, însă dispozitivul vorbește doar de construcție, pentru teren, neexistând nici o descriere.
Pe de altă parte, suprafața construcției, solicitată și la care suntem îndreptățite, este de 140 de m.p. și nu de 86 m.p. din care construită 75,84 m.p.. după cum s-a reținut greșit în dispozitivul sentinței.
Suprafața de teren aferentă acestei construcții, este de 87,19 m.p., fiind îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii și pentru acesta, după cum s-a referit în considerentele sentinței recurate.
Identificarea exactă a imobilului în dispozitivul sentinței judecătorești, sunt esențiale sub aspectul executoriu al sentinței, privind întinderea suprafeței de teren și a construcției, ca și componența acesteia.
O asemenea lipsă, poate crea prilejul unor speculații din partea intimatului Municipiului București, dându-i posibilitatea să stabilească orice suprafață, deoarece nu i-a fost indicată prin dispozitiv, dar și în cea de-a doua etapă de soluționare a notificării, privind emiterea titlului de despăgubire.
Prin urmare, solicită instanței să lămurească și să completeze dispozitivul sentinței în sensul stabilirii calității de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri, pentru suprafața de teren de 87,19 m.p. și construcție în suprafață de 140 m.p., situat în București, .. 14, sector l, având în vedere că imobilul solicitat nu mai poate fi restituit în natură și construcția a fost demolată., pârâta Primăria Municipiului București, urmând să emită Dispoziție cu propunerea de a se acorda măsuri reparatorii, pentru aceste suprafețe ale imobilului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. art. 281 indice l și art. 281 indice 2 C.pr.civilă.
Prin sentința civilă nr.1838/25.10.2011, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis cererea formulată de reclamante și a lămurit dispozitivul sentinței civile nr.965/17.05._ pronunțată de Tribunalului București Secția a V-a Civilă în dosarul civil nr._, în sensul că, imobilul situat în București, . (fostă ., sectorul 1, cu privire la care s-a dispus restituirea prin echivalent constând în despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (titlul VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare), este reprezentat de terenul în suprafață de 86 m.p. și construcție demolată reprezentând parter care a ocupat desfășurat 75,84 m.p; a respins cererea de completare dispozitiv.
Examinând cererea formulată Tribunalul a reținut că aceasta cuprinde un capăt vizând lămurire dispozitiv și un alt capăt ce vizează completare dispozitiv.
În ceea ce privește cererea de lămurire dispozitiv, Tribunalul a reținut că potrivit art. 281 indice 1 C. proc. civ. alin.1 în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Tribunalul a apreciat că sub aspectul întinderii imobilului cu privire la care a fost admisă pretenția reclamanților în a li se acorda despăgubiri se impune a se lămuri dispozitivul.
În consecință, imobilul situat în București, . (fostă ., sectorul 1, cu privire la care s-a dispus restituirea prin echivalent constând în despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (titlul VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare), este reprezentat de terenul în suprafață de 86 m.p. și construcție demolată reprezentând parter care a ocupat desfășurat 75,84 m.p.
În acest sens de altfel s-a menționat în dispozitiv, ,,restituire prin echivalent a imobilului de mai sus”, respectiv compus din parter construcție demolată reprezentând care a ocupat desfășurat 75,84 m.p. pentru a se avea în vedere la stabilirea despăgubirilor cât a reprezentat contracția de pe terenul în suprafață totală de 86 m.p.
În ceea ce privește cererea de completare dispozitiv, s-a apreciat că aceasta nu poate fi primită.
În conformitate cu art. 281 indice 2 alin.1 C. proc. civ. dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri (…).
Așa cum rezultă din acest text de lege, uzând de procedura de completare a hotărârii, partea interesată nu poate solicita rejudecarea în fond a pricinii, cererea fiind admisibilă doar atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor ori capetelor de cerere.
Or, așa cum rezultă din dispozitiv, Tribunalul a admis în parte cererea reclamanților, dispozitiv susținut de considerente, unde se concluzionează la fila 5 alin.4 că din coroborarea înscrisurilor, rezultă că ceea ce s-a naționalizat reprezintă suprafața de 86 mp, din care suprafață construită la sol, 75,84 mp.
Prin urmare, Tribunalul s-a pronunțat atât asupra terenului, cât și a construcției care se menționează în dispozitiv ca fiind reprezentată de parter respectiv 75,84 mp.
În consecință, pentru nemulțumirea petenților privind neadmiterea în totalitate a cererii, respectiv construcție în suprafață de 140 m.p aceștia pot uzita căile de atac prevăzute de lege, și nu calea completării hotărârii.
Împotriva sentinței civile nr.965/17.05.2011, au formulat recurs M. București prin Primarul General și reclamantele.
M. București prin Primarul General a invocat în motivele de recurs dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, considerând că în mod greșit a fost obligat la emiterea unei dispoziții de acordare de despăgubiri și la înaintarea documentației Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În acest sens, invocă dispozițiile O.U.G. nr.81/2007 și obligația recurentului de a înainta dosarul anterior Prefecturii Municipiului București în vederea întocmirii ordinului.
Reclamantele au criticat sentința în temeiul art.304 pct.7 Cod de procedură civilă, apreciind că nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori există elemente de contradictorialitate.
Astfel, în expunerea considerentelor se referă la suprafețe de teren și construcție, care nu se regăsesc în documentele din dosar, iar solicitările reclamantelor au vizat alte suprafețe decât cele la care face ele referire.
Suprafața de teren solicitată este de 87,19 m.p. și nu 86 m.p., cum se reține în considerente, însă în dispozitivul sentinței atacate se ignoră total acest considerent, suprafața de teren chiar și de 86 m.p. nu mai este cuprinsă.
Calitatea de persoane îndreptățite este constatată prin dispozitivul sentinței atacate doar cu privire la construcție, terenul nefiind deschis sub nici un aspect.
Și suprafața construcției este reținută greșit în dispozitiv, deoarece suprafața de teren solicitată și la care sunt îndreptățite recurentele este de 140 m.p. și nu de 86 m.p., din care construită 75,84 m.p., în fapt instanța inversând suprafețele între teren și construcție.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarea situație de fapt.
Prin sentința civilă nr.965/17.05.2011, s-a dispus admiterea în parte a contestației, s-a constatat calitatea de persoana îndreptățită a contestatoarelor in conformitate cu art. 3 Lg 10/2001 cu privire la imobilul situat în București . (fostă ., sector 1, compus din parter reprezentând 86 mp din care suprafața construită 75,84 m.p. (construcție veche de cărămida formată din 3 camere reprezentând fabrică de sifoane și doua camere) în prezent demolata; s-a dispus restituirea prin echivalent a imobilului de mai sus constând în despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (titlul VII din Legea nr. 247/2005 cu modificată și completată ulterior); a obligat intimata să înainteze dosarul împreuna cu hotărârea prezentă Comisiei pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 lei.
Prin sentința civilă nr.1838/25.10.2011, s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.965/17.05.2011, în sensul că s-a dispus restituirea prin echivalent constând în despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (titlul VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare), este reprezentat de terenul în suprafață de 86 m.p. și construcție demolată reprezentând parter care a ocupat desfășurat 75,84 m.p.; s-a respins cererea de completare dispozitiv.
Având în vedere că cererea de completare a dispozitivului formulată de reclamante la 4.08.2011 și cererea de recurs formulată la 8.08.2011 privesc aceleași chestiuni de drept dezlegate de instanța de fond, Curtea constată că prin sentința civilă nr.1838/25.10.2011 s-a lămurit dispozitivul sentinței civile nr.965/2011, în sensul solicitat de apelanți, astfel încât, având în vedere și susținerile orale formulate la acest teren, recursul va fi respins ca fiind rămas fără obiect.
Recursul formulat de M. București prin Primarul General este nefondat și va fi respins ca atare.
În aplicarea deciziei nr.XX/2007, instanța de judecată are plenitudine de competență în a se pronunța asupra notificărilor nesoluționate formulate în temeiul Legii nr.10/2001, atât în ceea ce privește constatarea caracterului de persoane îndreptățite, cât și sub aspectul modalităților reparatorii ale dreptului de proprietate.
Din această perspectivă, dispoziția de obligare a recurentului la emiterea unei dispoziții de acordare a despăgubirilor este corectă, instanța de fond reținând corect atât situația de fapt, cât și temeiurile de drept aplicabile, întrucât imobilul construcție a fost demolat, iar terenul nu este liber, fiind ocupat de un . de alte elemente de sistematizare.
În această împrejurare, reclamantelor li se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit art.10 din Legea nr.10/2001.
De asemenea, au fost reținute corect și dispozițiile art.16 alin.1 și 2 din Legea nr.247/2005, recurentul având obligația de a înainta dosarul împreună cu hotărârea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr.81/2007, Curtea constată că dispozițiile de modificare ale articolului 16 se referă la următoarea situație premisă "(2) Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor."
24. După alineatul (2) al articolului 16 se introduc două noi alineate, alineatele (2^1) și alin. (2^2), cu următorul cuprins:
"(2^1) Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.
(2^2) Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării."
Aceste dispoziții nu sunt aplicabile și hotărârilor judecătorești prin care se analizează în fond drepturile pretinse în baza Legii nr.10/2001, instanțele judecătorești având plenitudine de competență, iar verificarea legalității acestora se poate realiza doar de către alte organe judecătorești cu respectarea gradelor de jurisdicție stabilite de lege, neputând fi supuse niciunui control de legalitate din partea organelor administrației de stat.
De altfel, textul de lege mai sus citat și dispozițiile O.U.G. nr.81/2007 la care se referă în general recurenta privesc, astfel cum s-a arătat, acele notificări nesoluționate aflate încă la Primăria Municipiului București, textul nefăcând nici o mențiune referitoare la sentințele judecătorești și la notificările deja cenzurate pe cale judecătorească.
Astfel fiind, Curtea va respinge acest recurs ca nefondat.
Având în vedere și dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă, va obliga pârâtul M. București prin Primarul General la 868 lei cheltuieli de judecată către reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentele reclamante I. D. A. și I. S. T. împotriva sentinței civile nr.965/17.05.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, ca rămas fără obiect.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul pârât M. București prin Primarul General împotriva aceleiași sentințe.
Obligă recurentul pârât la 868 lei cheltuieli de judecată către recurentele reclamante.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. D. A. D. T. D. A. B.
GREFIER
I. A. G.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/29.02.2012
--------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – S.P.
| ← Anulare act. Decizia nr. 168/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 285/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
