Anulare act. Decizia nr. 19/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 19/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.19
Ședința publică din 14.01.2015
Curtea constituită din:
Președinte - A. D. T.
Judecător - M. G. R.
Judecător - A. P. B.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulate de contestatorul P. V. împotriva deciziei civile nr.879 din 22.05.2014, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. C., S. P. și B. T. S.A. Cluj – Sucursala B. Obor București.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul P. V. și consilierul juridic S. E. în calitate de reprezentant al intimatei B. T. S.A. Cluj – Sucursala B. Obor, în baza delegației aflate la fila 26 din dosar; lipsesc intimații S. C. și S. P..
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
La prima strigare a cauzei, contestatorul solicită acordarea unui termen pentru a i se comunica și intimatei S. P. o copie a completării motivelor contestației în anulare, pe care părțile prezente la termenul de judecată anterior s-au obligat a o studia din dosar. La interpelarea instanței, arată că a depus la dosar două exemplare ale actului procedural amintit, cum este menționat și în cuprinsul încheierii.
Reprezentantul intimatei B. T. lasă instanța să aprecieze asupra cererii părții adverse.
După deliberare, Curtea respinge cererea de amânare, raportat la faptul că judecarea pricinii a fost deja amânată un termen pentru ca intimații să ia cunoștință de completarea la motivele contestației în anulare de la dosar, având în vedere că partea a depus un singur exemplar, astfel cum rezultă din încheierea de ședință. Constatând că dosarul a fost strigat pe lista cauzelor solicitate la amânare fără discuției, instanța dispune reluarea cauzei la ordine.
La apelul nominal, făcut la ordine, se prezintă aceleași părți, care arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea pune în discuție competența instanței în soluționarea contestației în anulare declarate de P. V. împotriva sentinței pronunțate în primă instanță.
Contestatorul, dar și reprezentantul intimatei B. T., având pe rând cuvântul, solicită disjungerea acestei cereri și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare.
Contestatorul P. V. susține, în primul rând, că toată încurcătura a pornit de la faptul că S. C. a formulat mai multe cerere – contestații la executare, cerere de anulare a actului de adjudecare și altele. Consideră că pricina trebuia soluționată de tribunal în calea de atac a recursului, în complet de trei judecători. Susține că, în această modalitate a fost încălcată o cale de jurisdicție în calea de atac a executării. La interpelarea instanței, precizează că a invocat această problemă în recurs, atât ca motiv de necompetență, cât și ca inadmisibilitate.
Un alt motiv al contestației în anulare vizează eroarea materială. În opinia sa, Curtea de Apel București, când a soluționat recursul, a interpretat în mod greșit contestația la executare formulată de S. C. în dosarul nr._, ca fiind o contestație la titlu.
Contestatorul arată că a formulat în completare și alte două motive ale contestației în anulare, în raport de modul de soluționare a recursului, având în vedere că instanța a pășit la judecată, deși a considerat că nu este procedură completă cu S. P. și trebuia să se comunice tuturor părților cererea de ajutor public judiciar și înscrisurile anexate acesteia, cu toate că are caracter necontencios. La interpelarea instanței, menționează că interesul în susținerea acestei critici constă în aceea că, dacă ar fi avut cunoștință despre acea cerere, și-ar fi putut spune punctul de vedere cu privire la cererea de ajutor public judiciar, mai ale că se respinsese cererea de reexaminare.
Solicită admiterea contestației în anulare, astfel cum a fost pe larg motivată în scris la dosar.
La acest moment se prezintă și avocatul P. Rakoczi A. – reprezentant al intimatului S. C., potrivit împuternicirii aflate la fila 16 din dosar.
Reprezentantul intimatei B. T. S.A. Cluj – Sucursala B. Obor solicită admiterea contestației în anulare, susținând, la rândul său, că soluționarea recursului nu era de competența Curții de Apel București și că s-a făcut o interpretare greșită a obiectului cauzei ce formează obiectul dosarului de executare nr._ . La interpelarea instanței în ceea ce privește admisibilitatea acestei critici, arată că problema a fost sesizată în forma excepției de inadmisibilitate, atât la instanța de fond cât și la Tribunalul București; în recurs nu a fost formulată o atare critică.
Avocatul intimatului S. C. solicită respingerea contestației în anulare.
Se pune problema căii de atac în cauza având ca obiect contestația la executare, dar această discuție se referă la actul de adjudecare. Apreciază, așadar, că s-a stabilit în mod corect că este un proces întemeiat pe prevederile dreptului comun, având în vedere că a fost atacat titlul în baza căruia contestatorul a dobândit dreptul său. În aceste condiții, Curtea de Apel București era competentă să judece recursul, mai ales că problema nu a fost invocată ca o critică de către recurent, niciodată.
Apreciază că partea adversă încearcă să limiteze obiectul pricinii ca fiind o contestație la executare, dar instanța nu a făcut nicio greșeală, având în vedere că în dosarul nr._ a fost atacat și cuantumul creanței.
Cât privește prezenta contestație în anulare, consideră că motivele acesteia nu se încadrează în cazurile strict prevăzute de textul de lege.
În legătură cu invocata lipsă de procedură la momentul soluționării cererii de ajutor public judiciar, solicită respingerea acestei critici, având în vedere că este vorba despre o cerere cu caracter necontencios, astfel că nu se impune comunicarea actului către celelalte părți.
În concluzie, solicită respingerea contestației în anulare, ca neîntemeiate, fără cheltuieli de judecată.
Contestatorul P. V. susține, în replică, faptul că, în raport de modul în care s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, toată acțiunea capătă caracterul unei contestații la executare.
CURTEA
La data de 06.02.2014 contestatorul Pompoiu V. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.879/22.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. C. și cu intimații – pârâți B. T. SA Cluj – Sucursala B. Obor și S. P..
În primul rând, contestatorul a invocat faptul că instanța de recurs a încălcat dispozițiile de ordine publică privitoare la competență.
În susținerea acestui motiv, contestatorul arată că instanța de recurs nu era competentă să judece recursul întrucât acțiunea formulată de intimatul-reclamant S. C. avea caracterul și trebuia calificată ca fiind o contestație la executare, cu o singură cale de atac, recursul, care era de competența Tribunalului București.
Prin urmare, judecând recursul Curtea de Apel București secția a III a civilă a pronunțat decizia civilă nr. 879/2014 cu încălcarea normelor privitoare la competență întrucât nu era competentă a judeca un recurs în cadrul unei contestații la executare.
Contestatorul susține că actul de adjudecare este un act de executare, care a fost emis de executorul judecătoresc în cadrul unei proceduri speciale a executării silite, astfel că se supune, în ceea ce privește contestarea, regulilor privind contestația la executare, reglementate de art. 399 și următoarele C.pr.civ. și nu poate face obiectul unei proceduri de drept comun. Pe cale de consecință, instanța competentă să se pronunțe asupra nulității actului de adjudecare era Judecătoria sectorului 3, în baza unei contestații la executare, care era supusă recursului la Tribunalul București, iar Curtea de Apel București, pronunțând decizia contestată a încălcat normele privitoare la competență.
Ca atare, pe de o parte Curtea de Apel nu era competentă să judece recursul asupra unei contestații la executare, iar pe de altă parte, această contestație la executare nu a mai fost supusă celor două grade de jurisdicție cum prevede în mod imperativ legea.
Contestatorul susține că a invocat aceste aspecte în recursul declarat, însă recursul nu a fost judecat pe fond, ci a fost anulat ca netimbrat.
În al doilea rând, contestatorul susține că instanța de recurs a pronunțat o decizie care este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul că a interpretat greșit aspectele din contestația la executare formulată de S. C..
Astfel, contestatorul S. C. a investit instanța cu o cerere prin care solicita strict anularea actelor de executare și nu avea ca obiect fondul dreptului, respectiv contractul de împrumut și contractul de ipotecă încheiate de acesta cu B. T..
Însă, în mod eronat, printr-o greșeală materială, instanța de recurs a interpretat contestația la executare ca fiind o contestație care privește cuantumul creanței, ceea ce reprezintă fondul dreptului. Datorită acestei greșeli materiale - interpretarea eronată a dosarului de executare_ - instanța de recurs a ajuns la o concluzie eronată, o greșeală materială, în sensul că atât contractul de împrumut cât și contractul de ipotecă ce au fost cesionate reprezintă un drept litigios.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 317 alin. 1 pct 2 și alin 2 și art. 318 C. pr. civ.
La data de 14.10.2014, contestatorul a depus o cerere completatoare prin care a înțeles să invoce și dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 și 2 C. pr. civ. și art. 318, în sensul că încheierea pronunțată de C. secția a III a civilă prin care s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar și recurentul S. C. a fost scutit de plata taxei de timbru aferente cererii de recurs, a fost pronunțată cu procedura de citare a părții viciate, care nu a fost îndeplinită potrivit legii.
Astfel, la termenul din data de 13.03. 2014, instanța de recurs, pe de o parte a constatat lipsa de procedură cu intimata - pârâtă S. P. și a dispus amânarea cauzei pentru acest motiv, pe de altă parte a soluționat cererea de ajutor public judiciar și l-a scutit pe recurentul S. C. de plata taxei de timbru.
În concluzie, încheierea din 13.0.2014 este nelegală și netemeinică, motiv pentru care se impune anularea acesteia și pe fondul cauzei anularea recursului ca netimbrat.
În al doilea rând, instanța de recurs a pronunțat o decizie care este rezultatul unei erori materiale, în sensul că, pe de o parte a amânat cauza pentru lipsă de procedură, iar pe de altă parte a soluționat cererea de ajutor public judiciar. Procedând astfel, instanța a comis o greșeală materială, contrazicându-se grav, pe de o parte reținând lipsa de procedură, pe de altă parte, soluționând cererea de ajutor public judiciar, fără a permite tuturor părților să-și exprime punctul de vedere cu privire la o astfel de cerere importantă.
Prin completarea formulată, contestatorul arată că înțelege să formuleze contestație în anulare și împotriva sentinței civile nr._/6.10.2011a Judecătoriei sectorului 3 București, arătând și motivele acestei contestări.
Examinând contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 879/22.05.2014 a C. secția a III a civilă, curtea constată că este nefondată pentru următoarele considerente.
Prin sentința civilă nr._/06.10.2011, Judecătoria Sectorului 3 București a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității; a respins ca neîntemeiată excepția tardivității; a admis acțiunea; a anulat contractul de cesiune de creanța încheiat la data de 30.04.2008 între paratul P. V., în calitate de cesionar și parata B. T. în calitate de cedent și a anulat actul de adjudecare încheiat la data de 04.08.2008 în cadrul dosarului de executare nr.136/2008 pe rolul B. „A. și C.”.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul P. V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând, în primul rând, recalificarea căii de atac, apreciind că sentința instanței de fond este atacabilă cu apel și nu cu recurs și, în al doilea rând, admiterea recursului ca fiind fondat, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Prin încheierea pronunțată la data de 05.09.2012, Tribunalul a recalificat calea de atac incidentă în cauză, ca fiind apel.
Prin decizia civilă nr.109/A/4.02.2013 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelurile, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată și a menținut celelalte dispoziții.
Prin decizia civilă nr. 879/22.05.2014 Curtea de apel București secția a III a civilă a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurentul pârât P. V. împotriva deciziei civile nr.109/A/4.02.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă. A admis recursul declarat de recurentul reclamant S. C. împotriva deciziei civile nr.109/A/4.02.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți B. T. S.A. CLUJ – SUCURSALA B. OBOR și S. P. și a modificat în tot decizia atacată în sensul că a respins apelurile declarate.
Primul motiv al contestației vizând încălcarea normelor de competență de către instanța de recurs, cu ocazia soluționării recursului prin decizia civilă nr. 879/22.05.2014 nu este fondat.
Astfel, în primul rând curtea observă că, în cauză, a fost soluționat, prin decizia contestată, recursul pronunțat împotriva deciziei civile nr. 109A/4.02.2013 pronunțată de Tribunalul București secția a V civilă, motiv pentru care în raport de dispozițiile art. 299 alin. 2 C. pr. civ. Curtea de Apel București era instanță competentă din punct de vedere material. Nu în ultimul rând, curtea reține că, în apel chiar contestatorul a solicitat calificarea căii de atac pe care a exercitat-o împotriva sentinței ca fiind apelul și nu recursul, punct de vedere pe care Tribunalul București și l-a însușit, pronunțând astfel o decizie în apel.
În al doilea rând, curtea observă că, ceea ce susține în realitate contestatorul se referă la greșita calificare a acțiunii ce a format obiectul dosarului nr._/301/2008, soluționat irevocabil prin decizia contestată, apreciind acesta că, în raport de calificarea greșită a acestei acțiuni, ca fiind o acțiune în constatarea nulității, și nu o contestație la executare s-a ajuns la situația în care sentința pronunțată în fond a fost atacată cu apel, iar acesta din urmă cu recurs, deși în contestația la executare, sentința pronunțată la fond era susceptibilă de a fi atacată doar cu recurs. De altfel, în acest sens a și fost invocată excepția și prin motivele de recurs, ca o excepție de inadmisibilitate a acțiunii și nu de necompetență a Curții de Apel, aspecte care nu se încadrează însă în cele expres reglementate de dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 și alin. 2 C. pr. civ.
Nici cel de-al doilea motiv invocat reprezentat de săvârșirea unei erori materiale de către instanța de recurs nu este fondat.
Conform art. 318 teza 1, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare și atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Greșeala materială reglementată de articolul 318 teza a I a Cod Procedură Civilă are în vedere erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecății și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite .Este deci vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de calificare juridică a acțiunii, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, sau de calificarea juridică a acțiunii, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac prin declararea unui recurs la recurs .
În speța de față, deși invocă greșeala materială, contestatorul susține că instanța de recurs a interpretat greșit dosarul de executare_ apreciind că se contestă fondul dreptului deși era vorba exclusiv despre o contestație la executare prin care se tindea la anularea actului de executare, aspecte care, în realitate nu se circumscriu noțiunii de eroare materială astfel cum este reglementată de dispozițiile legale arătate anterior, ci vizează eventual greșeli de judecată, ce privesc fondul propriu-zis al procesului, calificarea acțiunii și interpretarea dispozițiilor legale incidente.
Nu sunt întemeiate nici motivele contestației în anulare vizând soluționarea cererii de ajutor public judiciar la termenul din data de 13.03.2004, motive încadrate de contestator în dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ și respectiv art. 318 teza I C. pr. civ., referitoare la faptul că, pe de o parte instanța a reținut lipsa de procedură și a amânat soluționarea recursului și pe de altă parte a procedat la soluționarea unei cereri de ajutor public judiciar.
Sub acest aspect, curtea observă că, în mod corect instanța de recurs a procedat la soluționarea cererii de ajutor public judiciar, fiind incidente dispozițiile art. 15 din OUG 51/2008, care stabilesc că o astfel de cerere se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, neprezentând astfel nici un fel de relevanță lipsa de procedură constatată cu ocazia soluționării recursului, aspect în raport de care a fost amânată doar soluționarea recursului.
Tot astfel, această critică nu se încadrează în categoria erorilor materiale reglementate de dispozițiile art. 318 C. pr. civ. întrucât aprecierea asupra îndeplinirii legale sau nu a procedurii de citare, sau soluționarea unei cereri fără îndeplinirea legală a procedurii de citare ar reprezenta eventual greșeli de judecată, ce nu pot fi analizate pe calea contestației în anulare.
Cât privește contestația în anulare formulată împotriva sentinței civile nr._/6.10.2011 a Judecătoriei sectorului 3 București, curtea în temeiul dispozițiilor art. 319 alin. 1 C. pr. civ. care stabilesc competența instanței a cărei hotărâre este atacată, va admite excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și va declina competența de soluționare a acestei contestații în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul P. V. împotriva deciziei civile nr.879 din 22.05.2014, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. C., S. P. și B. T. S.A. Cluj – Sucursala B. Obor București..
Admite excepția necompetenței materiale a C.A.B. în soluționarea contestației în anulare formulate împotriva sentinței civile nr._/6.10.2011 pronunțate de Judecătoria sectorului 3.
..//..
Declină competența de soluționare a acesteia în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. D. T. M. G. R. A. P. B.
GREFIER,
E. C.
Red.A.D.T.
Tehnored.R.L./A.D.T.
Ex.2/22.01.2015
Jud.recurs:M.I.
M.A.N. G.
I.D.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Succesiune. Decizia nr. 67/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
