Conflict de competenţă. Sentința nr. 109/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 109/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 109/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 109 F
Ședința din camera de consiliu de la 30.10.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. I.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Cornetu și Judecătoria Sectorului 2 București, în cauza civilă având ca obiect cererea de încuviințare executare silită formulată de către petentul B. E. JUDECĂTORESC „M. A. E.”, la cererea creditorului B. E. JUDECĂTORESC „T. G.”, în contradictoriu cu debitorul B. S.A.
Cauza a fost soluționată în camera de consiliu, fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._ la data de 08.07.2014, B. M. A. E. la cererea creditorului B. T. G. a solicitat instanței încuviințarea executării silite a titlului executoriu –proces verbal de stabilire a cheltuielilor din data de 06.07.2012 și proces verbal de stabilire a cheltuielilor suplimentare din data de 27.03.2014 privind pe debitor B. SA, pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor bănești, față de creditor sume stabilite prin titlul executoriu. Prin cererea de executare silită formulată, creditorul a solicitat încuviințarea executării silite în toate modalitățile de executare și autorizarea creditoarei pentru trecerea la executarea silită a obligației cuprinse în titlurile executorii menționate.
Prin sentința civilă nr. 5255 pronunțată la data de 26.08.2014, în baza deciziei Curții Constituționale nr. 348 din 17 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16.07.2014 și a art. 650 alin. 1 din C.p..c., Judecătoria Cornetu a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 19.09.2014 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.9903/25.09.2014, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, a declinat competența de soluționare a cauzei și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul către Curtea de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că, potrivit art. 650 alin. 1 C.proc.civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Așadar, competența teritorială a instanței de executare se stabilește în funcție de biroul executorului judecătoresc, competența acestuia din urmă fiind determinată prin raportare la circumscripția curții de apel în cadrul căreia urmează să se desfășoare executarea, în funcție de felul urmăririi sau executării, conform art. 651 C.proc.civ.
S-a mai reținut că în situația executărilor silite în cazul cărora instanța de executare a fost sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 348/17.06.2014, încuviințarea fiind o premisă esențială a executării silite înseși și, ca atare, constituie mai mult decât un simplu incident, cum este în pricina de față, este pe deplin aplicabilă regula potrivit căreia competența rămâne câștigată în favoarea instanței legal învestite, chiar dacă ulterior norma care a determinat competența este înlăturată, regulă consacrată în art. 25 alin. 2 NCPC, care prevede că procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început.
Prin urmare, efectul deciziei Curții Constituționale este limitat la executările silite viitoare, nefiind mai energic decât o modificare legislativă a prevederilor art. 650 alin. (1) NCPC, astfel că în ambele cazuri, noua situație normativă nu este aplicabilă executărilor silite în curs, care rămân supuse legii în vigoare la data începerii lor, conform art. 147 alin. (4) din Constituție, art. 24 și ale art. 25 alin.(1) NCPC.
Față de cele expuse mai sus, ținând seama că cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată la data de 08.07.2014 și de prevederile art. 528 alin. 2 rap. la art. 650 alin. 1 C.proc.civ., având în vedere locul situării sediului executorului judecătoresc, în baza art.529 alin. 2 C.proc.civ., instanța a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare silită în favoarea Judecătoriei Cornetu.
În temeiul art. 133 pct. 2 Cod pr.civ. instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență, astfel că în temeiul art.134 și art.135 alin.1 cod pr.civ. a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul către Curtea de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie sub nr._, la data de 24.10.2014.
Analizând conflictul de competență cu care a fost legal sesizată Curtea retine următoarele:
In ceea ce privește normele de procedură incidente în cauză, Curtea reține că în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă: „ Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”.Așadar, potrivit normelor tranzitorii cuprinse art. 3 din Legea nr. 76 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile legii noi de procedură se aplică proceselor și executărilor silite începute după ..
Or, în cauză, cererea de executare silită a fost formulată la data de 08.07.2014, astfel că în cauză sunt incidente normele înscrise în din noul Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește conflictul de competență cu care a fost sesizată, Curtea reține următoarele:
Prin decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014, publicata în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă, reținându-se că acestea sunt de natură să încalce dispozițiile art. 1 alin. 5, ale art. 21 alin. 3 și ale art. 126 alin. 2 din Constituție, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Curtea are în vedere, totodată, prevederile art. 131 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care: „la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu”.
În cauză, cererea formulată de creditor a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 08.07.2014, fiind soluționată la data de 26.08.2014, dată la care decizia Curții Constituționale fusese deja publicată în M. Oficial și prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție devenise general obligatorie.
În același sens,Curtea reține că așa cum a statuat Curtea Constituțională în cadrul deciziilor nr. 414/2010 și nr. 1.039/2012, declararea neconstituționalității unei norme, „este un efect specific al pierderii legitimității constituționale [...], sancțiune diferită și mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ", respectiv că „puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta. În consecință, atât Parlamentul, cât și Guvernul, respectiv autoritățile și instituțiile publice urmează să respecte întru totul atât considerentele, cât și dispozitivul …deciziilor”.
Într-adevăr, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituția României, „Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.” Tot astfel, conform art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Deciziile, hotărârile și avizele Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.
În consecință, în cazul în care se decide că prevederea legală în cauză este neconstituțională - cum este și cazul de față - ea nu mai poate fi aplicată, procesul judecându-se la instanțele judecătorești cu luarea în considerare a acestei noi realități juridice. Prin urmare, decizia Curții Constituționale, paralizează efectele juridice ale normei juridice contestate și constatată ca nefiind conformă prevederilor Constituției.
Este real că deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor însă, așa cum s-a statuat de instanța supremă în cadrul deciziei în interesul legii nr. 12/2011( raționamentul impunându-se și în prezenta cauza pentru identitate de rațiune), „o atare normă dă expresie unui alt principiu constituțional, acela al neretroactivității, ceea ce înseamnă că nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite….De aceea, din punctul de vedere al dreptului intern, se concluzionează că judecata nu se poate întemeia pe o dispoziție legală inexistentă din punct de vedere juridic, ca urmare a declarării ei ca fiind neconstituțională …Fiind incidentă o normă imperativă, de ordine publică aplicarea ei generală și imediată nu poate fi tăgăduită, deoarece, în sens contrar, ar însemna ca un act neconstituțional să continue să producă efecte juridice, ca și când nu ar fi apărut niciun element de noutate, în ordinea juridică actuală”.
Așa fiind, în raport de prevederile art. 31 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, la momentul la care erau chemate să stabilească competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, ambele instanțe de fond, nu puteau face abstracție de . deciziei Curții Constituționale.
Altfel spus, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 348/2014 nu puteau fi ignorate în soluționarea cauzei de față.
Curtea are în vedere, de asemenea, prevederile art. 147 alin. 1 din Constituție care enunță în sensul că: „Dispozițiile din legile [...] constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul [...], după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”. Curtea constată, că prin Legea nr. 138 / 2014, prevederile art. 650 din codul de procedură civilă au fost modificate, acestea statuând în sensul că: „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.
Concluzionând, Curtea reține că în condițiile în care în cererea de încuviințare executare silită s-a menționat expres faptul că executarea se va desfășura prin toate formele de executare silită prevăzute de lege și în condițiile în care legea nu cerea efectuarea unor investigații prealabile cu privire la existența și situarea bunurilor debitorului, atare investigații putând fi desfășurate de executorul judecătoresc doar după obținerea încuviințării executării silite, este competentă teritorial să soluționeze, în primă instanță, cererea de încuviințare executare silită, instanța de la domiciliul debitorului, unde se presupune că acesta are și bunurile ce pot fi supuse executării.
În acest context, în aplicarea art. 133 din Codul de procedură civilă, Curtea urmează a stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2, instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul debitorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul B. M. A. E., cu sediul în ., nr. 140, Județul I., creditorul B. T. G., cu sediul în București, Splaiul Unirii, nr. 35, .. 2, ., Sector 3, debitoarea B. S.A., cu sediul în București, ..6A, sector 2, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.10.2014.
PREȘEDINTE
M. I. GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehnored.B.I.
5 ex/5.11.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1599/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 26/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
