Pretenţii. Decizia nr. 118/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 118/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 118/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 118
Ședința publică de la 30.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant, B. L., împotriva deciziei civile nr.1014.A. din 18.10.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR-SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 290/2003.
P. are ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă, procuratorul, B. S., în calitate de reprezentant al recurentului-reclamant, B. L., în baza procurii speciale, autentificate sub nr.499/10.10.2013, de B.N.P. ” V./B.”, lipsește intimata-pârâtă, A. Națională pentru restituirea Proprietăților-Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, din partea intimatei-pârâte, A.N.R.P. a unor note de ședință cu privire la recursul de față.
La întrebarea instanței, procuratorul recurentului-reclamant, arată că are studii juridice, fiind consilier juridic, prezintă și legitimația, arătând totodată că nu are alte probe de administrat în cauză.
Curtea ia act de precizarea acestuia, în sensul că nu sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, pe recursul declarat.
Având cuvântul, procuratorul recurentului-reclamant, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 231.870 Ron și actualizarea sumei cu indicele de inflație până la data plății.
Arată că la momentul depunerii cererii de chemare în judecată la Judecătoria Sectorului 1 București în anul 2013, cererea le-a fost respinsă, invocându-se excepția lipsei de interes, încălcându-se astfel principiul contradictorialității și dreptul la apărare.
Precizează că reclamantul nu a manifestat nicio dată o lipsă de interes față de această cauză și față de recuperarea sumelor dispuse prin hotărârea dată de Comisia de Aplicare a Legii nr. 290/2003.
Referitor la excepția de prematuritate, face referire la OUG nr. 10/_ din data de 28.02.2013, și arată că acțiunea reclamantului a fost introdusă la data de 06.02.2013, încălcându-se în opinia sa principiul neretroactivității legii civile.
Instanța de apel a reținut faptul că acordarea despăgubirilor bănești în baza Legii nr. 290/2003, nu este condiționată de obținerea unei hotărâri judecătorești. Or, ei s-au adresat unui executor judecătoresc și au obținut o încheiere pe care au depus-o la Judecătoria Sector 1, pentru a fi încuviințată executarea și care a fost respinsă, întrucât nu este titlu executor.
Cu privire la faptul că intimata-pârâtă a invocat excepția lipsei calității procesuale active, arată că aceasta a fost parte în dosar încă de la fond și că în opinia sa, are calitate.
Depune concluzii scrise.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 06.02.2013 sub numărul de dosar_, reclamantul B. L. a solicitat obligarea pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicare a Legii nr. 290/2003 la plata sumei de 231.870 lei, reprezentând compensații bănești care au fost acordate reclamantului în baza Legii nr.290/2003.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că, deși este beneficiarul dispozițiilor Legii nr.290/2003 și deținător al Hotărârii nr.248/16.08.2007 emisă de Instituția Prefectului-Județul Iași-Comisia de Aplicare a Legii nr. 290/2003, prin care i-au fost acordate compensații bănești în calitate de moștenitor al defuncților B. I. și B. M. în sumă de 231.870 lei, pentru bunurile abandonate de aceștia în Basarabia, iar pârâta avea obligația, potrivit legii, să achite despăgubirile solicitate, aceasta nu a efectuat nici o plată până în prezent. Reclamantul a mai arătat că legea nu conferă valoare de titlu executoriu obligației rezultate din hotărârea menționată, fiind necesar pentru executarea silită să fie urmată calea dreptului comun.
Prin sentința civilă nr._/24.05.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția lipsei de interes a acțiunii formulată de reclamantul B. L., în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicare a Legii nr. 290/2003, invocată de instanță din oficiu și a respins acțiunea, ca fiind lipsită de interes.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că încasarea compensațiilor bănești acordate reclamantului în baza Legii nr. 290/2003, actualizată, nu este condiționată de obținerea unei hotărâri judecătorești, plata sumelor respective urmând a se realiza direct în baza Hotărârii nr.248/16.08.2007 emisă de Instituția Prefectului-Județul Iași-Comisia de Aplicare a Legii nr.290/2003, potrivit prevederilor OUG nr.10/2013.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior prezentate, instanța, constatând că în cauza de față nu este îndeplinită una dintre condițiile generale de exercitare a acțiunii civile, și anume, condiția interesului, altfel spus a folosului practic urmărit de reclamant prin formularea unei cereri de chemare în judecată pentru a-i fi recunoscut un drept de creanță pentru care deține deja un titlu executoriu, fără vreo altă formalitate, a admis excepția invocată și a respins acțiunea reclamantului ca fiind lipsită de interes.
Prin decizia civilă nr.1014 A/18.10.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat apelantul reclamant de apelantul reclamantul B. L., împotriva sentinței civile nr._/24.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicare a Legii nr. 290/2003.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul, cu privire la soluția asupra excepției de interes, a reținut următoarele: Hotărârea nr.248/16.08.2007 emisă de Instituția Prefectului-Județul Iași-Comisia de Aplicare a Legii nr.290/2003, este un act administrativ si datorită acestei naturi are caracter executoriu. Este de esența actelor administrative unilaterale (emise in baza puterii conferite de lege si prezumate a fi legale) ca acestea să se opună cu caracter obligatoriu in primul rând organului emitent (in cazul de față instituției indicate in actul normativ aplicabil – art. 18 alin. 1 din Norma Metodologică de aplicare a Legii nr.290/2003 să execute actul administrativ care i se opune).
In cauză nu este vorba despre refuzul de a executa un act administrativ care deschide calea formulării acțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr.554/2004 propoziția a doua. Art. 2 litera i din Legea nr.554/2004 se referă la ”refuzul nejustificat de rezolvare a cererii”, prin care legiuitorul a înțeles „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile”. Spre deosebire de tăcerea administrativă, care este considerată refuz implicit de rezolvare a cererii, in situația prevăzută de art. 8 din Legea nr.554/2004 suntem în prezența unui refuz explicit de rezolvare. Refuzul explicit de rezolvare trebuie să fie exprimat „cu exces de putere”, sintagma care desemnează ilegalitatea subiectivă a refuzului.
Reglementarea expresă a caracterului executoriu in cazul anumitor acte nu înlătură caracterul general de titlu executoriu al celorlalte.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul B. L., criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv instanța fondului a admis greșit excepția lipsei de interes cu încălcarea formelor legale în materie, ignorând sentința civilă nr.1052/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, irevocabilă și neținând cont de faptul că acțiunea a fost introdusă la 06.02.2011, în timp ce OUG nr.10/2013, invocat de instanță, a fost publicat în Monitorul Oficial la 28.02.2013. Recurentul a invocat ca temei juridic prevederile art.483 – 501 din Noul Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la 08.10.2014 intimata A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că cererea reclamantului este prematur introdusă față de prevederile OUG nr.10/2012.
La 26.01.2015 intimata a depus note de ședință și a învederat instanței că la 15.12.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr.164/2014 care a reglementat o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul Legii nr.290/2003, precum și de plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile emise de comisiile județene pentru aplicarea legii.
Verificând legalitatea deciziei recurate, Curtea a constatat că recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă l-a respins, pentru următoarele considerente:
Cu privire la temeiul juridic al recursului, Curtea constată că cererea introductivă de instanță a fost formulată la 06.02.2013 și Legea nr.134/2010 care reprezintă Noul Cod de procedură civilă a intrat în vigoare la 15.02.2013, astfel că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile vechiului Cod de procedură civilă.
Curtea a constatat că sunt adevărate susținerile recurentului în sensul că OUG nr.10/2013 a fost publicat în Monitorul Oficial la 28.02.2013.
De altfel, acest act normativ a fost constatat neconstituțional prin decizia nr.528/2013, prin care Curtea Constituțională, admițând excepția de neconstituționalitate, a constatat că prevederile acestei ordonanțe sunt neconstituționale. Dar, neconstituționalitatea ordonanței a fost constatată la 12.12.2013 și recurentul a promovat cererea anterior constatării neconstituționalității, astfel că excepția lipsei de interes a acțiunii a fost soluționată corect de către ambele instanțe de fond.
Curtea Constituțională a reținut că emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013, în temeiul căreia executarea integrală a unei creanțe asupra statului ar avea loc în decursul a 10 ani, este de natură a nu răspunde cerinței termenului rezonabil ce se circumscrie noțiunii de proces echitabil, care include și faza executării, afectând, în acest mod, drepturi fundamentale ale cetățeanului, respectiv dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate.
De altfel, conceptul de termen rezonabil al unei proceduri judiciare nu poate fi considerat respectat, în condițiile în care Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013 instituie o a doua eșalonare a plății unei creanțe asupra statului.
În acest context legislativ, Curtea Constituțională constată că măsura instituită prin ordonanța de urgență criticată, de reeșalonare a unor debite ale statului pe o durată de 10 ani, nu poate fi considerată una de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, ci, dimpotrivă, se poate aprecia că persoana îndreptățită suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege.
Dar, pe parcursul derulării procedurii, a intrat în vigoare Legea nr.164/2014 având ca scop accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr.290/2003, reglementând o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul Legii nr.290/2003 și de plată a despăgubirilor stabilite prin hotărârile emise de comisiile județene.
Această lege este aplicabilă situației juridice a recurentului, în art.3 alin.2 prevăzându-se expres că legea se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a actului normativ pentru care nu s-a efectuat plata.
Plata despăgubirilor stabilite în dosarele constituite în baza Legii nr.290/2003 „se efectuează în ordine cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 01.01.2015”, conform art.10 alin.1 din Legea nr.164/2014.
Conform art.10 alin.6 și 7 din lege, pentru fiecare tranșă anuală, intimata urmează să emită un titlu de plată, care se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite.
Din modul de reglementare rezultă că sarcina plății revine în mod exclusiv Ministerului Finanțelor Publice – conform art.11 alin.1 din Legea nr.164/2014, intimata neavând obligații decât privitoare la emiterea titlului de plată.
Curtea nu a reținut critica recurentului privitoare la neaplicabilitatea în cauză a prevederilor OUG nr.10/2013, deoarece instanța fondului doar a argumentat motivarea sa privitoare la lipsa interesului făcând trimiteri la ordonanță. De altfel, instanța chiar a arătat că reclamantul deține un titlu prin care i s-au calculat despăgubirile anterior adoptării Ordonanței nr.10/2013.
Admiterea excepției lipsei de interes a avut la bază constatarea caracterului executoriu al hotărârii nr.248/16.08.2007 emisă de Instituția Prefectului Județului Iași – Comisia de Aplicare a Legii nr.290/2003, ca act administrativ unilateral.
În mod judicios, ambele instanțe au făcut aplicarea prevederilor art.2 lit.c coroborat cu art.8 și 14 din Legea nr.554/2004, legea contenciosului administrativ, concluzionând că atunci când un act administrativ nu este respectat de bună voie, nu este necesar să fie declanșat un litigiu în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești. Actul administrativ unilateral reprezintă un titlu executoriu, iar pronunțarea unei hotărâri judecătorești ar multiplica numărul titlurilor prin care este recunoscut dreptul reclamantului la plata despăgubirilor conform hotărârii nr.570/2009 și a hotărârii nr.248/16.08.2007 emisă de Instituția Prefectului Județului Iași – Comisia de Aplicare a Legii nr.290/2003.
De altfel, la momentul soluționării cererii erau aplicabile prevederile HG nr.1120/2006, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, care în capitolul 6 reglementează plata despăgubirilor solicitate în baza Legii nr.290/2003, în art.18 fiind precizat că solicitarea plății se face pe bază de cerere scrisă adresată către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, aspect menționat și în răspunsul Prefectului Județului Iași, la petiția reclamantului, aflat la fila 3 din dosarul de fond.
Față de aceste considerente, Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant B. L., împotriva deciziei civile nr.1014 A din 18.10.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR-SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 290/2003.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./18.02.2015
TB-S.5 – L.P.; S.V.
Jud.S.1 – V.G.-P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 35/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 248/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
