Succesiune. Decizia nr. 67/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 67/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.67R
Ședința publică de la 19 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - I. P.
JUDECĂTOR - D. F. B.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul reclamant T. V. împotriva deciziei civile nr. 135A/04.02.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a lll-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. M. și C. P., având ca obiect: succesiune, simulație și raportul donației, partaj judiciar, acțiune în constatare, obligația de a face.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 12.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 19.01.2015.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București, la data de 15.03.2010, sub nr._, reclamantul T. V. a solicitat instanței să constate, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu pârâtele C. P., C. M. și T. T. I. P., deschiderea succesiunii defunctului T. G., decedat la data de 9.12.2009, stabilirea moștenitorilor și a masei succesorale rămase de pe urma defunctului, constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 942/16.06.2005 de BNP Lexus, în sensul de a se stabili că acesta este deghizat sub aspectul naturii sale, obligarea pârâtelor C. M. și C. P. să raporteze la masa succesorală imobilul situat în București, .-16 ., primit de acestea cu titlul de donație și partajul bunurilor din masa succesorală, cerere formulată de T. V. în contradictoriu cu pârâtele C. P., C. M. și T. I. P..
În ceea ce privește masa succesorală, reclamantul a indicat o cotă de ½ din imobilul-apartament mai sus menționat, o cotă de ½ din suprafața de 350 mp din terenul și casa nelocuibilă situate în București, sector 5, Prelungirea Ferentari nr. 19, acțiuni la . a preciza numărul și valoarea acțiunilor respective, 6 carnete CEC, fără a preciza valoarea și un loc de veci, situat în Cimitirul Progresul, iar în ceea ce privește modalitatea de partajare, reclamantul a solicitat să-i fie atribuit imobilul din București, Prelungirea Ferentari nr. 19 sector 5, imobilul-apartament să fie atribuit pârâtei C. P., iar acțiunile, carnetele CEC și locul de veci să revină pârâtei T. I. P.. Reclamantul a precizat că a chemat-o în judecată pe pârâta C. M. numai pentru solicitarea de a se constata simulația și pentru cea referitoare la raportul donației.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că T. G. a decedat la data de 9.12.2009, a avut ultimul domiciliu în București, sector 4, .-16 . . acestuia sunt T. I. P., în calitate de soție supraviețuitoare, reclamantul și pârâta C. P., în calitate de fii. Apartamentul a fost dobândit de către defunct și de pârâta T. I. P., în timpul căsătoriei, prin cumpărare de la ICRAL Berceni, iar cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului din București, .. 19 sector 5 a fost dobândită de T. G., prin moștenire de la părinți, cealaltă cotă aparținând fratelui defunctului, T. A..
Reclamantul a mai arătat că a aflat înainte de a deceda tatăl său de existența contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 924/16.06.2005 de BNP Lexus, s-a supărat iar în urma discuțiilor existente în familie s-a găsit soluția ca pârâta C. P. să păstreze apartamentul iar imobilul din Prelungirea Ferentari să revină reclamantului. A susținut că acel contract de vânzare-cumpărare este un act simulat, în realitate fiind vorba despre o donație, deoarece prețul nu a fost achitat niciodată iar scopul încheierii acelui act a fost de a scoate din masa succesorală acest bun.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 728-799, art. 800-855, art. 1175 din C.civil..
La data de 27.05.2010, pârâtele au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția prematurității, excepția inadmisibilității și excepția prescripției. Pe fondul cauzei au solicitat să se constate că masa succesorală se compune numai din cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului din București, Prelungirea Ferentari nr. 19 sector 5, acțiunile de la . CEC și locul de veci.
În motivare, pârâtele au arătat că succesiunea poate fi dezbătută pe cale judiciară, numai în situația dezacordului moștenitorilor, dezacord ce poate fi dovedit cu încheierea notarială de suspendare a procedurii succesorale notariale. De asemenea, acceptarea unei succesiuni trebuie să se facă în fața unui notar public.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, pârâtele au susținut că situația invocată de reclamant nu poate conduce la o nulitate în baza art. 845 din C.civ., în ceea ce o privește pe C. M., deoarece aceasta nu este succesoare la moștenirea lui T. G.. Referitor la prescripție, pârâtele au susținut că existența contractului de vânzare-cumpărare a fost făcută publică prin înscrierea în Cartea Funciară, iar de la acea dată au trecut 5 ani.
Pe fond, pârâtele au învederat că prețul imobilului a fost plătit de C. P. și de C. M. la momentul încheierii contractului, în fața notarului public, din sumele de bani economisite de C. P. împreună cu soțul și fiica sa. Din suma încasată de părinți, reclamantul a folosit suma de 10.000 lei pentru plata tratamentului medicamentos și pentru acoperirea cheltuielilor cu spitalizarea, fără a se restitui până în prezent banii respectivi.
Prin încheierea pronunțată la data de 29.09.2010, prima instanță a respins, ca neîntemeiate, excepția prematurității și excepția prescripției dreptului material la acțiune și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C. M. și T. I. P., invocată de pârâte, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect raportul donației.
La data de 3.12.2010, reclamantul a depus la dosar o cerere precizatoare, prin care a renunțat la includerea în masa succesorală și la partajul acțiunilor, carnetelor CEC și locului de veci. Prin aceeași cerere, reclamantul a subliniat că este moștenitor rezervatar, fiind terț față de contractul de vânzare-cumpărare, astfel încât poate dovedi simulația cu orice mijloc de probă. De asemenea, a susținut că voința părinților a fost de a se împărți în mod egal între frați bunurile rămase de pe urma acestora, iar art. 845 C. Civil prevede că înstrăinarea cu titlu oneros făcută unui succesibil în linie dreaptă sub rezerva uzufructului reprezintă o donație deghizată supusă reducțiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 728-799, art. 800-855, art. 1175 din C.civ..
Expertiza topografică a fost efectuată de M. C., iar cea imobiliară de Osepeanu C.. Ambele părți au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de Osepeanu C., răspunsul la acele obiecțiuni fiind atașat la dosar în data de 29.03.2011. Ulterior, la data de 4.05.2011 s-a admis cererea reclamantului de efectuare în cauză a unei noi expertize imobiliare, fiind desemnat expertul Meita V.. Raportul de expertiză întocmit de Meita V. a fost depus la dosar la data de 15.12.2011, iar răspunsul la obiecțiuni la data de 20.02.2012.
La data de 29.02.2012, reclamantul și-a precizat pretențiile, în sensul că a solicitat să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului T. G., să se constate că au calitatea de moștenitori T. I. P., soție supraviețuitoare, T. V. și C. P., fii ai defunctului, să se constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare în ceea ce privește cota de ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului, să se dispună obligarea pârâtei C. P. să raporteze la masa succesorală, în natură, cota de ½ din apartament, să se dispună reducțiunea liberalității în ceea ce o privește pe C. M., să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din cota de ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 16 din București, .-16 . . și din cota de ½ din imobilul teren situat în București, Prelungirea Ferentari nr. 19 sector 5 și să se dispună ieșirea părților din indiviziune cu privire la aceste bunuri. În cererea respectivă reclamantul a făcut referire și la simulația prin interpunere de persoane.
La termenul din 14.03.2012, reclamantul a solicitat efectuarea unei alte expertize imobiliare pentru evaluarea celor două bunuri, cerere ce a fost respinsă de instanță. De asemenea, pârâtele au invocat excepția tardivității depunerii cererii modificatoare, în ceea ce privește reducțiunea liberalității și constatarea simulației prin interpunere de persoane, excepția fiind admisă de instanță.
Prin sentința civilă nr.5495/ 26.06.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor T. I. P. și C. M., cu privire la capătul de cerere având ca obiect raportul donației și a respins capătul de cerere privind raportul donației formulat în contradictoriu cu C. M. și T. I. P., ca fiind promovat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis în parte cererea principală formulată de reclamantul T. V., în contradictoriu cu pârâtele T. I.-P., CrișanPaula și C. M. și a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctului T. G., decedat la data de 9.12.2009, cu ultimul domiciliu cunoscut în București, .-16 sector 4. A constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctului pârâta T. I. P., ca legatar cu titlu particular – legatul uzufructului tuturor bunurilor mobile și imobile rămase de pe urma defunctului, reclamantul T. V. și pârâta C. P., legatari universali – legatul nudei proprietăți asupra tuturor bunurilor mobile și imobile rămase de pe urma defunctului, conform testamentului autentificat sub nr. 250 din 19.12.1995 de notarul public D. L.. A constatat că reclamantului și pârâtei C. P. le revine câte ½ din nuda proprietate asupra bunurilor rămase de pe urma defunctului.
A respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 924 din 16.06.2005 de BNP Lexus și raportul donației.
A respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind includerea în masa succesorală a cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 16, situat în București, .-16 . și a cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, .. 19 sector 5.
A respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind partajul.
A compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 9 decembrie 2009 a decedat T. G., cu ultimul domiciliu în București, .-16 sector 4, conform certificatului de deces . nr._, eliberat de Primăria Sectorului 4 București, la data de 10.12.2009. Conform certificatului de căsătorie . nr._, eliberat de Primăria Sector 4 București, defunctul a fost căsătorit cu pârâta T. I. P., căsătoria fiind înregistrată sub nr. 145 din 27.08.1942. Potrivit certificatelor de naștere ..3 nr._ și . nr._, eliberate de Sfatul Popular al Raionului N. B., reclamantul T. V., născut la data de 19.03.1947, și pârâta C. P., născută la data de 1.07.1943, sunt fiii defunctului T. G. și ai pârâtei T. I. P., iar potrivit certificatului de naștere ..9 nr._, eliberat de Consiliul Popular al Orașului Roșiorii de Vede, pârâta C. M. este fiica pârâtei C. P. (nepoata defunctului de fiică).
Prima instanță a reținut că înstrăinarea cotei din dreptul de proprietate asupra apartamentului prin act autentic și pretinsa împuternicire a reclamantului să întreprindă demersurile necesare pentru înstrăinarea imobilului din Prelungirea Ferentari nr. 19 sector 5, nu pot fi considerate acte de revocare a testamentului, atât timp cât acesta cuprinde și legate universale, iar înstrăinarea unui bun poate avea efect de revocare numai în cazul legatului cu titlu particular ce vizează bunul înstrăinat.
Cum reclamantul și-a restrâns pretențiile sub aspectul masei succesorale la cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului din București, .-16 ., cotă ce nu se mai afla în patrimoniul defunctului la data decesului și la cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului din București, .. 19 sector 5, cotă în privința căreia nu s-a făcut dovada existenței în patrimoniul defunctului la data decesului, prima instanță a respins, ca neîntemeiate, pretențiile reclamantului de a se include în masa succesorală cotele respective și de a se dispune partajul cu privire la acestea.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâte, prima instanță a reținut că obligația de raport există numai în cazul descendenților și în cazul soțului supraviețuitor (art. 751 C. Civil și art. 3 din Legea nr. 319/1944) care sunt, în același timp donatari și moștenitori ai donatorului. În cauză, T. I. P. are calitatea de înstrăinător și nu de donatar, iar C. M. nu are calitatea de moștenitor al defunctului T. G., fiind înlăturată de la moștenire de existența testamentului și a unor rude ale defunctului de grad mai apropiat.
Referitor la cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 și art. 276 din C.pr.civ., prima instanță a dispus compensarea acestora, constatând că reclamantul este îndreptățit în raport de soluția dată cererii deduse judecății și dispozițiile art. 274 alin. 1 și 3 din C.pr.civ., să recupereze numai o parte din onorariul de avocat și numai o parte din taxa de timbru (taxa aferentă capătul de cerere ce a fost admis, având ca obiect stabilirea moștenitorilor), iar pârâtele au făcut dovada plății unui onorariu de avocat în cuantum de 1500 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul T. V. și pârâta C. P., cererile de apel fiind înregistrate pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a civilă la data de10.10.2012, sub nr._ .
În motivele de apel formulate, apelantul-reclamant T. V. a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică și a solicitat schimbarea în tot a acesteia, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizată. A susținut că prima instanță a respins greșit capătul de cerere privind raportul donației, dând o interpretare eronată contractului, reținând greșit că voința internă a defunctului și a soției sale a fost aceea de a înstrăina pârâtelor C. M. si C. P. imobilul in schimbul prețului, nicidecum de a face o liberalitate in favoarea acestora. Concluzia instanței de fond in sensul ca nu exista niciun motiv justificat pentru a se retine că defuncții ar fi renunțat la dreptul lor de proprietate asupra imobilului fara a primi nimic in schimb de la paratele C. P. si C. M. este total eronata. Simplul fapt ca parata C. M. nu a avut o relație strânsa cu bunicii acesteia, iar mama acesteia avea probleme de sănătate si locuia in provincie, nu pot conduce la ideea că a fost plătită o suma de bani pentru imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare. Din contra, raportat Ia vârsta defuncților, la faptul ca parata C. P. si fiica acesteia nu se interesau de soarta lor si, având in vedere si starea de sănătate a acestora, defuncții se puteau lăsa înduplecați cu ușurința să încheie un contract de vânzare-cumpărare simulat în favoarea pârâtelor, fără a primi un preț in schimb, cu atât mai mult cu cat erau rude de gr.I. Pârâtele au urmărit eludarea dispozițiilor legale ce reglementează rezerva succesorala, dorind fraudarea dreptului său.
Actul de vanzare-cumparareincheiat este un act cu titlu gratuit, o liberalitate, supus reductiunii, potrivit art. 845 cod civil, astfel ca se impunea constatarea caracterului de donație deghizata printr-un act cu titlu oneros.
In speța, caracterul simulat al contractului a fost invocat de reclamant, descendent de gradul I al defunctului, care au participat la perfectarea actului juridic cu titlu oneros, iar contractul s-a incheiat cu rezerva unui drept de abitatie, care este de altfel o varietate a dreptului de uzufruct in favoarea înstrăinătorului, dobânditoarele urmând să intre în posesia bunului imobil la data decesului vânzătorilor. In aceasta situație, legea insasi a instituit o prezumție legala relativa a deghizării donației, sub aparența unui act cu titlu oneros, ceea ce înseamnă că cel care o invoca nu este ținut sa facă dovezi sub acest aspect, sarcina probei fiind deplasata la partea adversa. Prin urmare, paratelor le revenea obligația sa combată prezumția deghizării donației, instituita de art. 845 Cod civil.
Apelantul a mai susținut că prima instanță greșit nu a inclus în masa succesorală cota de 1/2 din imobilul teren situat in București, Prelungirea Ferentari nr. 19, sector 5, cu motivarea ca la dosar nu a fost depusa copia titlului de proprietate pentru acest imobil. Cu privire la teren, acesta nu a făcut obiectul vreunei legi speciale, ci el are regimul juridic generat de modul de dobândire al acestui bun, fiind dobândit prin moștenire legală, fapt confirmat si de conținutul certificatului de moștenitor nr.151/1957 eliberat de notariatul de Stat al Raionului Orășenesc Lenin, certificatul suplimentar nr. 576/1976, eliberat de Notariatul de Stat Sector 6 București si certificatul de moștenitor nr. 94/1976 eliberat de Notariatul de Stat Sector 6 București, actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/22.08.1924 de Tribunalul I. Secția Notariat având ca obiect un imobil situat in Prelungirea Ferentari nr. 7 sector 5, prin renumerotare devenit nr. 19, terenul fiind dobândit de la autorii inițiali, el nu a trecut niciodată in proprietatea statului, nici in baza unei legi speciale sau al vreunui decret de naționalizare sau expropriere, antecesorii continuând in timp posesia netulburat si in nume de proprietar, fapt pentru care operează joncțiunea posesiilor in timp si, mai mult, in perioada anterioara anului 1990, terenurile erau scoase din circuitul civil fiind sub incidența Legilor nr. 58/1974 si 59/1974, dar niciodată statul nu le-a luat din folosința dreptului de proprietate, terenul fiind posedat așa cum a fost cumpărat; numărul de stradă a fost modificat datorita sistematizării orașului si schimbării numerotării, însă identitatea acestuia nu a fost contestă de către nicio parte și a fost confirmată prin raportul de expertiza întocmit în cauză de către expert.
Apelantul a mai susținut că nu a fost făcută o analiză corectă a probelor nici în ceea ce privește valoarea imobilelor și stabilirea taxei judiciare de timbru, precum și în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
În motivele de apel formulate, apelanta-pârâtă C. P. a susținut că s-a reținut greșit că pârâta T. I. P.(in prezent decedata) are calitatea de legatar cu titlu particular, în baza testamentului autentificat sub nr. 250/19.12.1995 de B.N.P. D. L., întrucât au existat două testamente conjucte intre cei doi soti, testând unul in favoarea celuilalt in anul 1995 uzufructul tuturor bunurilor mobile si imobile ce se afla în patrimoniu la data decesului lor, iar copiilor le revenea nuda proprietate asupra tuturor bunurilor mobile si imobile. Ulterior, părinții au vândut, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 924/16.06.2005 de BNP Lexus, nuda proprietate păstrându-și abitația viageră asupra apartamentului nr. 16, care se întregește in persoana cumpărătorilor la data decesului, dreptul de abitatie nefiind un drept transmisibil. Prin actul de dispoziție, încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 924 din 16.06.2005 de BNP Lexus cu privire la apartamentului nr. 16 situat in București, .-16, ., etaj 3, ., atât defunctul cat si soția sa revoca tacit voluntar testamentele conducte cu privire la apartamentul nr. 16, in sensul că, prin vânzarea si încasarea prețului, acest bun imobil nu mai face parte din masa succesorala la data decesului. Aceste testamente, fiind separate, pot fi revocate unilateral prin acte autentice.
Ca urmare a instrainarii dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 16, situat in București, .-16, ., etaj 3, ., la data decesului lui T. G., acest bun imobil nu se mai afla in patrimoniul său(nici in patrimoniul soției supraviețuitoare T. I. P.,) astfel încât, dând efect testamentului defunctului, autentificat sub nr. 250/19.12.1995 de notarul public D. L., in mod netemeinic nu a redus testamentul cu privire la acest bun imobil, considerând greșit că numai in cazul unui legat cu titlu particular se revoca testamentul ca urmare a înstrăinării bunului supus legatului.
Dispoziția potrivit căreia T. V. și C. P. in calitate de legatari universali, având legatul nudei proprietăți asupra tuturor bunurilor ramase de pe urma defunctului T. G., este netemeinica si nelegala, întrucât cu privire la bunurile mobile reclamantul a renunțat la includerea lor in masa succesorala, prin cererea din 03.12.2010, referitor la moștenirea defunctului asupra terenului din București, ., instanța in mod greșit include si suprafața de teren de 114 m.p. care face obiectul dosarului nr._, având ca obiect uzucapiune, suspendat in prezent, asupra căruia nu se poate inca dispune ca facand parte din bunurile ramase de pe urma defunctului T. G., pentru ca nu s-a stabilit irevocabil ca are drept de proprietate. In mod legal din masa succesorala la data decesului defunctului nu mai făcea parte nuda proprietate asupra apartamentului nr. 16, situat in București, .-16, ., etaj 3, ., pentru ca a fost înstrăinat dreptul de proprietate către C. M. si C. P.( căsătorita cu C. O.) in cote de 1/2.
In ceea ce o privește pe soția supraviețuitoare, aceasta avea un drept de abitatie constituit prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 924/16.06.2005 de BNP Lexus, pana la deces, care se întregește la dreptul de proprietate al cumpărătorilor apartamentului nr. 16.
Cu privire la soluția de neincludere in masa succesorala a cotei de 1/2 din imobil teren in suprafața de 350 mp si casa nelocuita situate in București, .. 19, sector 5, este netemeinica deoarece din toate actele depuse la dosarul cauzei, inclusiv titlul de proprietate, actul de vânzare cumpărare din 1924 si certificatul de moștenitor nr. 151/1957, plus adeverința nr._/20.01.2011 emisa OCPI, Serviciul Publicitate imobiliara sector 5, care atesta ca imobilul de la nr. 19 este același cu cel din actele de proprietate de la nr. 7, deoarece nu se putea efectua înregistrarea daca nu exista identitate de imobil. Mai mult, expertiza efectuata in cauza a identificat terenul si construcția existenta conform actelor de la dosar.
Apelanta nu a indicat temeiul de drept în baza căruia a formulat motivele de apel.
La data de 22.07.2012, T. I. P. a decedat, procesul fiind continuat de către T. V. și C. P., moștenitorii acesteia.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Prin decizia civilă nr. 135 A/4.02.2014 Tribunalul București Secția a III-a Civilă a respins apelurile ca nefondate.
S-a reținut în esență că prezumția caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare cu clauza dreptului de abitație, instituită de art. 845 din C.civ., a fost combătută în cauză prin probele administrate, voința internă a defunctului și a soției sale la încheierea contractului a fost aceea de a înstrăina pârâtelor C. M. și C. P. imobilul respectiv, în schimbul prețului menționat menționat în contract și achitat și nu aceea de a face o liberalitate în favoarea acestora, cum, fără temei, susține apelantul. Această situație de fapt a fost corect reținută de prima instanță, în cauză fiind făcută o corectă analiză a probelor produse de către părți. Apelantul susține caracterul simulat al acestui contract de vânzare-cumpărare, însă nu produce nicio probă care să dovedească aceste susțineri. Tribunalul constată că nu s-a invocat prin cererea de chemare în judecată existența unui contract secret încheiat între părți, iar, apoi, nu s-a dovedit că un astfel de contract există(condiție necesară pentru a se reține simulația), astfel încât motivul de apel formulat de apelantul-reclamant este nefondat a fost respins.
Referitor la imobilul din București, Prelungirea Ferentari nr. 19 sector 5, tribunalul a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada titlului de proprietate pentru acest imobil, certificatele de moștenitor depuse la dosar nefăcând dovada dreptului de proprietate asupra acestuia, cum corect a reținut și prima instanță. De asemenea, actul autentificat sub nr._/22.08.1924 de Tribunalul I. Secția Notariat privește un imobil din Prelungirea Ferentari nr. 7 sector 5, dar nu imobilul de la nr. 19, astfel încât prima instanță a reținut corect că acesta nu poate fi inclus în masa partajabilă, cum, fără temei susțin apelanții, motivele acestora de apel fiind nefondate și nu sunt primite. Sarcina probei pentru proprietatea acestui imobil revenea părților, iar această dovadă nu a fost făcută nici în calea de atac a apelului, la dosarul cauzei nefiind depusă nicio dovadă care să ateste schimbarea adresei poștale a imobilului pentru a se putea reține identitatea între imobilul ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare din 1924 și imobilul asupra căruia se pretinde deținerea de către defunct a unei cote de ½, cum corect a reținut și prima instanță.
Tribunalul a mai reținut că defunctul a lăsat un testament autentic a cărui valabilitate nu a fost contestată de părți, în cauză fiind aplicabile regulile devoluțiunii succesorale testamentare, cum corect a reținut și prima instanță, potrivit art. 888, art. 894, și art. 894 din C. civil. Conform acestui testament, T. I. P. are dreptul la uzufructul bunurilor deținute de către defunct la data decesului, iar reclamantul, T. V. și pârâta C. P., primesc nuda proprietate a bunurilor respective. Ambii legatari universali au acceptat moștenirea în mod expres, prin declarații autentice, astfel încât aceștia împart în mod egal emolumentul legatului. Înstrăinarea cotei din dreptul de proprietate asupra apartamentului prin act autentic, nu constituie un act de revocare a testamentului, atât timp cât acesta cuprinde și legate universale, iar înstrăinarea unui bun poate avea efect de revocare numai în cazul legatului cu titlu particular ce vizează bunul înstrăinat, cum corect a reținut prima instanță, criticile formulate de apelantă fiind, de asemenea, nefondate și nu au fost primite.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs în termen legal reclamantul T. V. solicitând casarea cauzei pentru rejudecare instanței de apel pentru neîndeplinirea cerinței legale a motivării, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă această situația echivalând cu nepronunțarea asupra fondului cauzei, în subsidiar, casarea cauzei pentru rejudecare instanței de apel pentru administrarea de probe suplimentare, întrucât probele solicitate au fost respinse de Tribunalul București fără nici o motivare, iar în situația că nu va casa hotărârea recurată reclamantul solicită admiterea recursului, respectiv admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.
Se susține că hotărârea judecătorească este greșită în raport de dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă în sensul că instanța de apel nu a răspuns criticilor formulate, încălcând dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă.
Se mai arată că hotărârea judecătorească recurată este nelegală întrucât s-a reținut că nu au fost administrate probe noi deși acestea au fost solicitate la data de 10.09.2013 și nu există nici o motivare a respingerii probelor solicitate ceea ce impune casarea cu rejudecare la instanța de apel.
În mod greșit, se susține, instanțele de judecată nu au reținut că actul autentic, contractul de vânzare – cumpărare cu abitație încheiat între defunct și soția sa cu C. P. și C. M. reprezintă o donație deghizată, aspect dovedit în cauză cu declarațiile martorilor cât și cu împrejurarea că vânzătorii nu și-au majorat patrimoniul cu suma de bani reprezentând prețul vânzării.
În ceea ce privește existența vreunui contraînscris care să ateste faptul că este vorba de o donație deghizată, noțiunea de contraînscris se referă la operațiunea juridică, în sens de negotium, și nu la înscrisul material constatator al voinței reale a părților, respectiv instrumentum, astfel că sunt pe deplin aplicabile dispozițiile legale care se referă la imposibilitatea morală de reconstituire a unui contraînscris, ca mijloc de probă, date fiind relațiile de rudenie existente între părțile contractante, acestea născând o prezumție simplă în favoarea simulației, prezumție ce poate fi completată cu alte dovezi, dovezi care au fost administrate la instanța de fond.
Recurentul – reclamant susține că, în mod greșit, nu s-a inclus în masa succesorală cota de ½ din imobilul teren situat în București, Prelungirea Ferentari nr. 19, sector 5, bun dobândit prin moștenire și asupra căruia ambele părți procesuale au căzut de acord.
O ultimă critică vizează modul de stabilire a taxei judiciare de timbru de către instanța de fond cât și cea de apel cât și modul de soluționare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
Instanțele au greșit, pe de o parte, stabilind greșit taxa de timbru, iar pe de altă parte, reclamantul consideră că în situația în care s-a stabilit doar calitatea sa de moștenitor ar fi trebuit să i se restituie taxa de timbru achitată în plus, cu reținerea taxei de 50 de lei care trebuia plătită pentru constatarea calității de moștenitor.
Practic prin hotărârea pronunțată, instanța de fond nu a făcut decât să constate ceea ce s-a reținut și prin certificatul de moștenitor însă sub condiția achitării unei taxe de 31.863,5 lei și jumătate în apel, ceea ce este profund nelegal, nebeneficiind de un proces echitabil.
Cu privire la cheltuielile de judecată compuse din onorariu de avocat, taxe de timbru și onorariu de expert, compensarea făcută de instanța de fond este nelegală întrucât părțile au efectuat cheltuieli de proces în sume diferite, reclamantul achitând sume de bani mai mari decât pârâtele care au suportat cheltuieli minime.
Instanța de fond ar fi trebuit să compenseze cheltuielile efectuate de părți după care să le oblige pe pârâte să plătească către reclamant diferența de bani rezultată.
La termenul de judecată de la 12 ianuarie 2015 recurentul reclamant a mai invocat ca și motiv de ordine publică lipsa încheierii de admitere în principiu, arătând că aceasta atrage nulitatea hotărârii judecătorești întrucât se vatămă dreptul părților de a uza de calea de atac împotriva încheierilor obligatorii în situațiile expres prevăzute de lege.
În cauză intimatele pârâte C. P. și C. M. au formulat întâmpinare solicitând admiterea recursului numai în ceea ce privește includerea în masa succesorală a imobilului teren situat în Prelungirea Ferentari nr. 19,sector 5 București.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei în raport de criticile formulate, susținerile din întâmpinare cât și față de dispozițiile legale incidente în materie, Curtea reține că recursul este nefondat.
În ceea ce privește lipsa încheierii de admitere în principiu, Curtea reține că în raport de dispozițiile art. 6736 alin. 1 Cod procedură civilă pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu nu este obligatorie, norma legală având caracter dispozitiv și nu imperativ întrucât în raport de aceste prevederi legale - dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operații de măsurătoare, evaluare și altele asemenea, pentru care instanța nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele arătate la art. 6735 alin. 1, respectiv bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele, întocmind în mod corespunzător minuta prev. de dispozițiile art. 258 și dispunând efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor.
Ca urmare, instanța de fond nu era obligată să pronunțe o încheiere de admitere în principiu iar în ceea ce privește exercitarea căilor de atac, Curtea reține că recurentul reclamant nu a fost vătămat întrucât căile de atac au fost exercitate de acesta și au privit toate aspectele procedurale și procesuale vizate în hotărârile judecătorești atacate, aspecte ce în cazul pronunțării unei încheieri de admitere în principiu ar fi fost atacate separat.
În ceea ce privește critica vizând încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 15 Cod procedură civilă de către instanța de apel, Curtea reține că hotărârea judecătorească cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate criticile formulate de reclamant. De altfel, recurentul reclamant nu precizează în concret care sunt aspectele invocate ce nu au fost analizate de către instanța de apel.
Curtea reține în ceea ce privește critica formulată cu privire la probe că, contrar susținerilor recurentului - reclamant,la termenul de judecată de la 10.09.2013 instanța de apel a respins proba cu interogatoriu, expertiză topografie și expertiză construcții solicitată de apelanți, apreciind că acestea nu sunt utile soluționării cauzei în raport și de criticile formulate în apel cu care a fost investită instanța.
În ceea ce privește calificarea contractului de vânzare – cumpărare încheiat între defunct și soția sa și intimatele pârâte C. P. și C. M., se reține că instanțele de judecată au apreciat legal că în raport de actul autentic de vânzare cumpărare, reclamantul nu a făcut dovada simulației în cauză.
Această probă trebuia făcută de către recurentul reclamant și nu de către intimatele pârâte întrucât acestea beneficiază de autenticitatea consemnărilor notarului public inclusiv în ceea ce privește prețul plătit.
Așadar, conform dispozițiilor art. 1169 cod civil cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească, recurentul reclamant era partea ce trebuia să răstoarne prezumția conținută în mențiunile inserate în actul autentic de vânzare – cumpărare, independent de existența sau nu a unui contraînscris.
În ceea ce privește includerea imobilului - teren situat în București, .. 19, sector 5, Curtea reține că acordul de voință al părților din proces nu este suficient pentru a stabili compunerea masei succesorale în lipsa unui titlu de proprietate pentru acest teren. Certificatul de moștenitor indicat de recurentul reclamant nu constituie titlu de proprietate și ca urmare instanțele de judecată au procedat în mod legal adoptând soluția neincluderii acestui teren în masa succesorală.
Critica vizând modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru este neîntemeiată.
Conform dispozițiilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare la aceiași instanță în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.
Or, în cauză recurentul reclamant nu a uzat de această cale de atac împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și ca urmare în cadrul recursului nu se mai poate cenzura acest aspect.
În ceea ce privește modul de compensare a cheltuielilor de judecată la instanța de fond, instanța de apel a reținut, în mod corect, că au fost aplicate legal dispozițiile art. 276 cât și art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, împrejurarea că onorariul avocatului reclamantului a fost mai mare neavând legătură cu modul de compensare prev. de dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, Curtea în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a respinge recursul ca nefondat .
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă recurentul reclamant fiind partea căzută în pretenții va fi obligat către intimatele pârâte la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de formulată de recurentul reclamant T. V. împotriva deciziei civile nr. 135A/04.02.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a lll-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. M. și C. P.,
Obligă pe recurent la 2600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. P. D. F. B. C. M. S.
GREFIER
V. Ș.
Red. C.M.S.
Tehnored. T.I.
2 ex./29.01.2015
| ← Anulare act. Decizia nr. 19/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 35/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
