Anulare act. Decizia nr. 99/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 99/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2016 în dosarul nr. 99/2016

Dosar nr._

(_ )

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 99-A

Ședința publică de la 19.02.2016

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - D. A.

JUDECĂTOR - F. P.

GREFIER - RĂDIȚA I.

* * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât S. R.-GUVERNUL R.-A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR-COMISIA NAȚIOANLĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, împotriva sentinței civile nr.551/12.05.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. T. M..

P. are ca obiect – anulare act/Legea nr. 165/2013.

La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea unei întâmpinări la data de 24.12.2015 din partea intimatei-reclamante la apelul de față, care a fost comunicată apelantului-pârât și prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.

De asemenea, se referă faptul că și apelantul-pârât prin motivele de apel a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 223 alin.2 C.p.civ.

Curtea, având în vedere împrejurarea că ambele părți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, va reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 20.10.2014, pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, sub nr._, reclamanta D. T. M. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. - Guvernul R. - A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: anularea Deciziei de invalidare nr. 1520 din 30.07.2014 emisă de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor; obligarea pârâtei să emită Decizia de validare în dosarul de despăgubiri nr. 2927/FFCC/09.12.2006.

În fapt, arată că în temeiul prevederilor Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, cu modificările și completările ulterioare, reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafață de 0,88 ha, înscris în CF nr. 9412 Satu M. sub nr. cadastral_, după autorul Debreczeni S., care a dobândit acest teren, prin cumpărare, în anul 1933. În susținerea solicitării a atașat toate înscrisurile prevăzute în art. 9 alin. (5) și (6) din Legea nr. 18/1991.

Prin sentința civilă nr.551/12.05.2015, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis cererea formulată de reclamanta D. T. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. – A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a anulat Decizia de invalidare nr. 1520/30.07.2014 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și a obligat pârâta să emită decizie de validare a Hotărârii nr. 162/2003, Anexa 39, poziția 55, a Comisiei Județene Satu M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și compensare cu privire la suprafața de 0,38 ha teren, nr. top. 945/15/2, situat în . M..

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că la data de 02.04.1998, reclamanta D. T. a solicitat Primăriei comunei B. (cererea nr. 245/02.04.2998 – fila 119 vol. I dosar) reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,88 ha teren de pe urma autorului Debreczeni A., petenta arătând că are calitatea de nepoată de frate a autorului său, susținând totodată că terenul pentru care solicită reconstituirea se regăsește în CF 9412 al comunei Satu M., nr. top_.

Potrivit referatului întocmit de Comisia Locală de fond funciar B., terenul solicitat este situat în hotarul comunei B., din CF 9412.

Pentru suprafața de 0,50 ha teren, solicitat conform celor sus arătate, s-a eliberat pe numele reclamantei titlul de proprietate nr. 31-_ în data de 04.04.2000, prin care s-a reconstituit în natură, pe vechiul amplasament dreptul de proprietate asupra terenului situat în ., categorie de folosință arabil.

Prin Hotărârea nr. 162/27.05.2003 a Comisiei Județene Satu M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a validat propunerea Comisiei Locale B., reclamanta fiind înscrisă în anexa 39, poziția 55, pentru despăgubiri cu suprafața de 0,38 ha teren, imposibil de reconstituit în natură întrucât, conform referatului întocmit de Comisia Locală de fond funciar B. (fila 35 vol. I), respectivul teren identificat cu nr. top. 945/15/2 a fost atribuit conform titlului de proprietate nr._(fila 87 vol. II) posesorilor Bundics N. M. și Bundics N. M..

Instanța a reținut că în cartea funciară nr. 9412 nu figurează nicio înscriere din care să rezulte că autorul Debreczeni A. ar fi înstrăinat, printr-un act translativ de proprietate, imobilul intabulat în CF, iar în registrul agricol aferent anilor 1953-1954 acesta figurează cu o suprafață mult mai mare de teren, de 19,09 ha, din care i s-au preluat, așa cum s-a arătat mai sus, 18,67 ha, se poate prezuma că terenul menționat în CF, ca fiind proprietatea autorului, a rămas în proprietatea acestuia inclusiv în perioada de referință, ulterior anului 1945, fiind înglobat în suprafața de 19,09 ha și transpus ca atare în registrul agricol întocmit în anul 1953, ce conținea evidența tuturor proprietăților deținute de titular atât pe raza localității de domiciliu, cât și a altor localități.

Deși nu se poate stabili cu certitudine momentul preluării acestui teren în proprietatea statului, având în vedere că autorului i s-au preluat succesiv terenuri în intervalul 1955 -1961 (aspect pe care însăși pârâta CNCI îl notează în întâmpinare), așa încât nu se poate determina dacă terenul solicitat la despăgubiri în prezenta cauză face parte din terenul preluat conform procesului verbal din 28.09.1961 sau a fost preluat anterior conform mențiunilor olografe din RA, este cert că suprafața de teren în litigiu se afla în proprietatea statului numai și dacă se are în vedere, dincolo de mențiunile neechivoce din registru, simplul fapt că întreaga suprafață de 0,88 pentru care s-a solicitat reconstituirea, identificat în prezent pe raza .. top 945/15/1 (0,50 ha pentru care s-a emis titlul de proprietate) respectiv 945/15/2 (0,38 ha pentru care s-au propus despăgubiri) se regăsea, la momentul intrării în vigoare a Legii nr.18/1991 la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar, pentru a face posibilă reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea persoanelor îndreptățite.

Prima instanță a constatat că au fost prezentate dovezi concludente în sensul că autorul reclamantei a deținut în proprietate, în perioada de referință, terenul pentru care se solicită măsuri compensatorii, nefiind posibilă reconstituirea dreptului de proprietate în natură, teren care, ulterior anului 1968, aparține din punct de vedere administrativ teritorial de localitatea B., că s-a făcut dovada preluării acestuia de către stat iar reclamanta are, în calitate de moștenitor legal, calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii (calitate ce nu a fost contestată nici de autoritatea administrativă), în temeiul art. 35 din Legea nr.165/2013, tribunalul a admis cererea, a anulat Decizia de invalidare nr. 1520/30.07.2014 emisă de CNCI și, astfel cum a solicitat reclamanta, a obligat pârâta să emită decizie de validare a Hotărârii nr. 162/2003, Anexa 39, poziția 55, a Comisiei Județene Satu M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și compensare prin puncte cu privire la suprafața de 0,38 ha teren, nr. top. 945/15/2, situat în . M..

Împotriva sentinței primei instanțe a formulat apel pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin care a arătat că instanța de fond obligând-o la emiterea unei decizii de compensare prin puncte ignoră dispozițiile legale ce se regăsesc la art.21 alin.5 din Legea nr.165/2013, respectiv obligarea verificării de către SCNCI a dosarelor de despăgubire sub aspectul existenței dreptului persoanei ce se consideră îndreptățită și, în egală măsură, pe cele ce se găsesc la art.17 alin.1 lit.a teza a II-a, respectiv posibilitatea invalidării Hotărârii Comisiei Județene de către CNCI.

Susține apelanta – pârâtă că propunerea Comisiei locale B. de fond funciar a avut la bază doar Cartea Funciară nr.9412 a comunei Satu M. cu mențiuni din 1933, iar din întreaga documentație depusă nu reiese că autorul Debrezeni A. (S.) a avut în proprietate în perioada de referință 1945 – 1989 teren situat în . preluării abuzive.

Apelanta – pârâtă solicită admiterea apelului și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată.

Prin întâmpinarea formulată la data de 24.12.2015, intimata – reclamantă a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că a depus la dosarul de despăgubiri (precum și anexat cererii introductive), în copie, Cartea funciară nr.9412 Satu M. în extenso, înscris pe care îl apreciază ca făcând dovada incontestabilă a calității de proprietar a antecesorului său Debrezeni S., începând cu anul 1933, asupra terenului pentru care solicită despăgubirea.

Verificând legalitatea sentinței apelate, Curtea constată că apelul este nefondat și în baza art.480 alin.1 Cod de procedură civilă l-a respins pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a solicitat anularea deciziei de invalidare nr.1520/2014 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și obligarea pârâtei să emită decizie de validare în dosarul de despăgubiri nr.2927/09.12.2006.

Curtea nu a reținut criticile formulate de apelantă privitoare la modul de aplicare al dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. a) și ale art. 21 alin. (8) din Legea nr. 165/2013, care prevăd competența Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a valida/invalida deciziile conținând propuneri de acordare a despăgubirilor, Curtea constată că în cauză nu poate fi incidentă Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015 – invocată de apelant prin motivele de apel, prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. a) și ale art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate. per a contrario, își găsesc aplicarea considerentele reținute în Decizia nr. 724 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2015, prin care Curtea a constatat constituționalitatea art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013. Prin această decizie, Curtea a reținut, în esență, că atribuția Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii este justificată de necesitatea unui control suplimentar al dosarelor de despăgubire în care există acest tip de dispoziții ale entităților învestite de lege, dacă, evident, nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se fi statuat asupra calității de persoană îndreptățită și asupra întinderii dreptului. Totodată, Curtea a avut în vedere dispozițiile art.35 alin.1 din Legea nr.165/2013 care arată că deciziile emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită în termen de 30 de zile de la data comunicării. Prin promovarea acțiunii reclamanta nu a contestat atribuția apelantei de a exercita un control suplimentar al dosarelor de despăgubire, ci și-a valorificat dreptul prevăzut de art.35 alin.1 de a ataca Decizia de invalidare nr.1520/30.07.2014 aflată la fila 11 din dosarul de fond.

De asemenea, Curtea nu a reținut critica apelantei privitoare la lipsa dovezii că autorul reclamantei a avut în proprietate teren situat în . fila 83 din vol.I al dosarului de fond a fost depus memoriul la studiul cadastral întocmit de expertul B. Z.-P. care a concluzionat că .._, înscrisă în cartea funciară nr.1912 Satu M., obiect al prezentei cereri, se regăsește în exclusivitate pe teritoriul comunei B., după reorganizarea administrativ teritorială efectuată în anul 1968 prin Legea nr.2. La fila 73 din dosarul de fond a fost depusă adresa nr.956/28.05.1998 emisă de Oficiul de cadastru Agricol și Organizarea Teritoriului Agricol Satu M. din care rezultă că parcela_ aparține în prezent de teritoriul comunal B., fiind atașat planul cadastral.

Curtea nu a reținut critica apelantei privitoare la lipsa dovezii dreptului de proprietate, deoarece în prezenta cauză probele au fost propuse în condițiile art.194 lit.e și art.254 Cod de procedură civilă, instanța s-a pronunțat asupra admisibilității lor cu respectarea cerințelor art.255 și au fost încuviințate în condițiile art.258 Cod de procedură civilă. Probele au fost administrate în fața instanței fondului fiind depuse înscrisuri ce au constituit cele trei volume ale dosarului de fond și instanța, pornind de la aceste înscrisuri, a folosit instituția prezumțiilor legale cu respectarea cerințelor art.260 și art.328, 329 Cod de procedură civilă.

În fața instanței fondului au fost depuse înscrisuri privitoare la dreptul de proprietate al autorului reclamantei, înscrisuri analizate de instanță. Din acest probatoriu a rezultat că autorul intimatei Debreczeni A., în intervalul 1933 – 1963 a avut 19,09 ha teren. În registrul agricol aferent anilor 1953 – 1955 al comunei Satu M. – fila 50 vol.I a fost înregistrat cu o suprafață de 19,09 ha teren, din care 13,10 arabil, 5,80 fânețe și 0,10 curți construcții. Din această suprafață de teren i s-a preluat în proprietatea statului succesiv în intervalul 1955 – 1961 – 18,67 ha, în anul 1959 - 6,24 ha și în anul 1961 – 3,4 ha, aspecte ce rezultă din mențiunile din registrele agricole. În cartea funciară nr.9412 Satu M. – fila 15 din dosarul de fond nu apare nicio mențiune privitoare la existența unei înstrăinări a suprafeței de 0,38 ha teren, nr.top.945/15/2 situată în . Comisia Județeană Satu M. de Aplicare a Legii nr.18/1991 a emis Hotărârea nr.162/27.05.2003, prin care a validat propunerea Comisiei Locale B. și reclamanta a fost înscrisă în anexa nr.39, poziția 55 pentru despăgubiri. Terenul pentru care s-au propus despăgubiri a figurat în cartea funciară nr.9412 Satu M., nr.top._, din care i s-a reconstituit, în natură, pe vechiul amplasament, suprafața de 0,50 ha. Prin emiterea titlului de proprietate nr.945/15/2 pentru suprafața de teren de 0,50 ha rezultă că reclamantei i s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită și, implicit, caracterul abuziv al preluării, terenul obiect al prezentei cereri regăsindu-se la momentul intrării în vigoare a Legii nr.18/1991 la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar, pentru a face posibilă reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea persoanelor îndreptățite.

La fila 54 din dosarul de fond a fost depusă declarația de notorietate autentificată la nr.4505/2013, din care rezultă că Debreczeni S. este una și aceeași persoană cu Debreczeni A., cu D. A..

Aceste înscrisuri au reprezentat baza ca instanța să folosească prezumția judiciară că imobilul în suprafață de 0,38 ha face parte din suprafața de 19,09 ha ce a aparținut autorului reclamantei și evidențiat în Registrul Agricol din anul 1953. De asemenea, instanța a folosit prezumțiile legale instituite de art.6 alin.11 și art.6 alin.12 din Legea nr.1/2000. Astfel, potrivit art.6 alin.12 din Legea nr.1/2000, consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la Arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate. Față de împrejurarea că s-a emis titlul de proprietate nr.945/15/2 pentru suprafața de 0,5 ha teren din cartea funciară 9412 Satu M., în cauză sunt incidente și dispozițiile art.6 alin.11, conform cărora titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr.18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Față de aceste dispoziții legale, în mod corect tribunalul a reținut că pentru diferența de suprafață de 0,38 ha provenind din aceeași parcelă, din aceeași carte funciară, nemaifiind însă liberă întrucât a fost atribuită altor persoane, comisiile de fond funciar sunt obligate să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.

Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță juridică produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate, conform art.6 alin.14 din Legea nr.1/2000. Apelantul nu a administrat în fața instanței fondului sau în apel nicio dovadă prin care să răstoarne prezumțiile legale menționate anterior și care să infirme dreptul de proprietate dovedit a aparține autorului reclamantei.

Contrar susținerilor apelantului reclamanta a făcut dovada existenței dreptului de proprietate în patrimoniul autorului său nu numai prin cartea funciară nr.9412 Satu M., ci și prin mențiunile din registrul agricol, respectiv probele administrate de intimată privitoare la reforma administrativă și poziționarea în prezent pe raza localității B. a terenului obiect al prezentei cereri. Aceste înscrisuri coroborate cu prezumțiile judiciare și legale mai sus evocate, necontestate prin administrarea unor dovezi contrare, a condus la respingerea apelului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-pârât S. R.-GUVERNUL R.-A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR-COMISIA NAȚIOANLĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, împotriva sentinței civile nr.551/12.05.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. T. M., CNP_, domiciliată în Satu M., ., județ Satu M..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19.02.2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

D. A. F. P.

GREFIER

RĂDIȚA I.

Red.D.A.

Tehdact.R.L.

4 ex./23.02.2016

TB-S.5 – A.M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Decizia nr. 99/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI