Conflict de competenţă. Sentința nr. 29/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-03-2016 în dosarul nr. 29/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECTIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR.29
Ședința din camera de consiliu de la 7.03.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. S.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență intervenit între Tribunalul București – Secția a I a Penală și Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în cauza civilă privind pe petenta A. SA.
Cauza a fost soluționată în camera de consiliu, fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată reține dosarul în pronunțare.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a I-a Penală sub nr._/3/2015, astfel cum a fost precizată la data de 11.11.2015, contestatoarea A. S.A. a chemat în judecată pe intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE T., solicitând: 1) anularea actelor de executare emise de AJFP T. în baza deciziei penale nr. 862 A/08.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a II-a penală în dosarul nr._/3/2006, având în vedere că executarea este pornită împotriva unei alte persoane decât ce prevăzută în hotărârea de condamnare; 2) să se constate că Decizia penală nr. 862A/08.06.2015 a Curții de Apel București secția a II-a penală nu este opozabilă contestatoarei, urmând a dispune înlăturarea actelor de executare și a măsurii sechestrului asigurător față de activele societăților comerciale la care inculpații și părțile responsabile civilmente figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați, (acționari)) sau administratori, situate în țară sau în străinătate, această măsură fiind dispusă în afara cadrului procesual, fără a fi citați terții interesați împotriva cărora s-a dispus extinderea măsurilor asigurătorii.
În drept cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 2 alin 1 art. 107 alin. 2 și art. 112 alin. 1 lit. e) din Codul penal și art. 598 alin. 1 lit. b), art. 599 C.pr.penală.
Prin încheierea pronunțată la 11.11.2015 în dosarul nr._/3/2015 Tribunalul București Secția a I-a Penală,s a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului spre competentă soluționare unei secții civile.
Astfel, a fost admisă excepția de necompetență materială în temeiul art. 600 alin. 3 C.pr. penală.
Pentru a dispune astfel, instanța penală a reținut în esență că:
AJTFP T. a început executarea societății petente, prin contestația formulată solicitându-se „anulare a tuturor actelor de executare”.
Sub aspect formal, contestația la executare formulată în cauză, raportată la scopul urmărit - plângere împotriva unei măsuri de executare - dobândește caracterul unei căi speciale de atac (deși nu poate fi identificată cu căile ordinare sau extraordinare propriu zise) având ca principal obiectiv anularea actelor de executare.
În raport de aceste considerente, de prevederile art. 600 alin. 1 din C.pr.pen, și de principiul potrivit căruia „norma de procedură este de strictă interpretare, s-a constatat că cererea formulată de petentă este de competența instanței civile.
Urmare a măsurii astfel dispuse de instanța penală, cauza a fost înregistrată pe rolul secției a III-a civilă a Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr.1554/16.12.2015, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis excepția de necompetență după materie a cauzei privind pe reclamanta A. S.A., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția Penală; a constatat ivit conflict negativ de competență, și a dispus înaintarea cauzei la Curtea de Apel București – Secția Civilă.
Pentru a dispune astfel, instanța civilă a reținut, în esență, că:
Contestatoarea A. S.A. nu invocă neregularități ale actelor de executare, ci tinde la lămurirea titlului executoriu, susținând că dispozitivul sentinței penale nr. 2858/P/16.12.2014 nu face nicio referire la confiscarea sumei de_ ron de la A. S.A., care este terț în raport cu aceasta (se susține că A. S.A. nu a fost parte în dosarul penal nr._/3/2006, iar actele de executare emise în baza menționatei sentințe îi vatămă grav interesele legitime).
Având în vedere că, prin contestație, se solicită lămurirea titlului executoriu reprezentat de o hotărâre penală, tribunalul a găsit întemeiată excepția de necompetență după materie și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București Secția a I-a Penală.
Constatând ivit conflict negativ de competență între secția civilă și secția penală, tribunalul a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel București – secția civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 22.02.2016, sub nr._ .
Analizând conflictul de competență astfel ivit, Curtea reține următoarele:
Din analiza petitului contestației promovate de contestatoarea . cum a fost precizat prin cererea depusă la data de 11.11.2015 - reiese că demersul judiciar are ca finalitate atât anularea actelor de executare efectuate de către intimata AJFP T. împotriva contestatoarei, cât și constatarea inopozabilității față de contestatoare a hotărârii penale ce constituie titlul executoriu, și înlăturarea (în sensul restrângerii efectelor) uneia dintre măsurile dispuse prin aceeași hotărâre - titlu executoriu, respectiv măsura sechestrului asigurator.
Solicitările astfel formulate, în coordonatele contestației la executare, sunt argumentate prin aceea că actele de executare au caracter abuziv, pentru că ele au fost efectuate considerându-se în mod eronat că partea contestatoare ar avea o datorie fiscală constând în „sume reprezentând confiscări speciale stabilite în baza sentinței penale nr. 2858/PI/16.12.2014 a Tribunalului București – secția I Penală în dosarul nr._/3/2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 862/A/08.06.2015 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală”. A mai precizat societatea contestatoare că ea nu a avut calitatea de parte în dosarul penal în care a au fost pronunțate hotărârile menționate în actele de executare, precum și că prin, respectivele hotărâri penale, nu s-a urmărit instituirea confiscării de la terți.
Analizând petitului cererii prin prisma argumentelor (menționate) care îl susțin, Curtea constată că, practic, contestația formulată de . punerea în executare a dispozițiilor penale conținute în hotărârile ce constituie titluri executorii, instanța investită fiind chemată a analiza în ce măsură pot fi executate în privința contestatoarei acele dispoziții care privesc confiscarea, și menținerea sechestrului asigurator asupra activelor societăților comerciale la care inculpații și părțile civilmente responsabile figurează în calitate de: împuterniciți, beneficiari reali, asociați (acționari) sau administratori.
Din dispozitivul hotărârii penale prin care s-a instituit menționata măsura supusă executării (pg. 13-23 din dosarul constituit la secția penală), se constată că dispoziția instanței este în sensul menținerii măsurii sechestrului asigurator care fusese anterior instituită – de organele de urmărire penală – în temeiul art. 32 din Legea 656/2002 și a art. 249 din C.pr.pen., precum și faptul că această dispoziție de menținere a sechestrului este subsecventă celei care privește confiscarea – întemeiată pe prevederile art. 112 alin. 1 lit. e) din C.pen. –, de la inculpați și de la părțile responsabile civilmente, a unei sume de bani „dobândită prin săvârșirea infracțiunilor și care nu servește la despăgubirea persoanei vătămate”.
În raport de conținutul acestor dispoziții ale hotărârilor penale (pe baza cărora s-au realizat actele de executare care se contestă în speță), Curtea constată că sechestrul asigurator care a fost dispus de instanța penală este corelativ măsurii confiscării speciale, această din urmă măsură fiind una care se circumscrie acțiunii penale – în coordonatele date de art. 14 din C.pr.pen. conform căruia „Acțiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni” - pe care numai instanța penală este competentă a o judeca.
În lumina prevederilor art. 108 din C.pen., confiscarea specială reprezintă o măsură de siguranță, iar scopul unei măsuri de această natură este definit prin art. 107 lit. d din același cod în sensul că „(1) Măsurile de siguranță au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală.
(2) Măsurile de siguranță se iau față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată”.
Pe de altă parte, sechestrul asigurator asociat unei astfel de măsuri de siguranță este reglementat prin art. 249 și urm. din C.pr.pen. – normă care este amplasată în CAPITOLUL III, intitulat „Măsurile asigurătorii, restituirea lucrurilor și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii” din TITLUL V, intitulat „Măsurile preventive și alte măsuri procesuale”, – finalitatea sa fiind, potrivit alin. 2 al art. 249, aceea de indisponibilizare a unor bunuri mobile sau imobile.
Ținând seama de natura penală a măsurilor (sechestrului asigurator, și respectiv confiscării speciale) care fac obiectul executării în cadrul căreia au fost emise actele de executare a căror desființare a fost solicitată, în speță, de către contestatoare, Curtea constată că ele fac parte din categoria dispozițiilor penale ale hotărârilor care constituie titluri executorii, astfel că soluționarea contestației promovate în ce privește modalitatea aducerii lor la îndeplinire este de tot de competența instanței penale.
Dispoziția înscrisă în art. 600 din C.pr.pen., care are în vedere – astfel cum reiese chiar din titulatura marginală a normei – situația în care este exercitată o contestație privind executarea dispozițiilor civile ce sunt conținute într-o hotărâre penală nu își găsesc aplicare în speță atâta vreme cât măsurile supuse executării nu pot fi calificate ca „dispoziții civile” atâta vreme cât ele nu se circumscriu unei soluții care să fi fost pronunțată asupra laturii civile a procesului (ca efect al prorogării de competență ce este permisă de art. 19 alin. 4 și art. 25 din C.pr.pen.
Aplicabile litigiului de față sunt prevederile art. 599 raportat la art. 598 alin. ultim din C.pr.pen.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, precum și cele ale art. 135 alin. 2 raportat la art. 135 alin. 1 din C.pr.civ., și ținând seama că, în coordonatele conflictului de competență ce este supus analizei la acest moment, Curtea a fost investită a analiza numai chestiunea legată determinarea competenței între instanța civilă si cea penală de a soluționa contestația la executare, urmează a se constata că instanței penale îi revine competența de a soluționa contestația promovată de . la actele de executare întocmite de AJFP T. în baza deciziei penale nr. 862A/08.06.2015 a Curții de Apel București - secția a II-a penală., urmând a dispune în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. SA, cu sediul în Timișoara, . nr.8, județ T., în favoarea instanței penale, respectiv Secția a I-a Penală a Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.03.2016.
PREȘEDINTE
G. S.
GREFIER
L. C.
Red.G.S.
Tehdact.R.L./G.S.
3 ex.
TB-S.3 – S.M.
TB-S.I – I.P.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 139/2016. Curtea... | Pretenţii. Decizia nr. 178/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
