Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 121/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 121/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 121 R
Ședința publică de la 22.01.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- A. C. B.
JUDECĂTOR:- M. S. C.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. S. împotriva Deciziei civile nr. 352 A/05.04.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. Ș. C. R. și S. R. C., având ca obiect, acțiune în declararea simulației și constatare nulitate absolută.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-reclamantă A. S. personal și asistată de avocat D. S. O., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 40 dosar și intimatul-pârât C. Ș. C. R. prin apărător, avocat N. C., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 25 dosar, lipsă fiind intimatul-pârât S. R. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul recurentei-reclamante A. S. depune la dosar dovada citării intimatului-pârât S. R. C. prin M. Publicitate.
Părțile prezente prin apărători, declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenta-reclamantă A. S. prin apărător,solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza să se dispună admiterea acțiunii, iar prin hotărâre să se constate conform dispozițiilor art. 1 și 2 din Legea nr. 313/1879, nulitatea absolută a clauzei de garanție, înserată în contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat cu nr. 129/02.06.2009 la BNP Asociați D. R. ș.a., în sensul că această clauză este o clauză penală deghizată într-o clauză de garanție, care ascunde în fapt, un împrumut cămătăresc.
Solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât C. Ș. C. R. prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Precizează că s-a solicitat nulitatea unui contract de împrumut prin care recurenta-reclamantă A. S. a garantat cu imobilul, benevol, nefiind vorba de o ipotecă în raport de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 313/1879, așa cum de altfel a constatat și instanța de apel.
CURTEA
Prin sentința civilă nr._/30.06.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. S., în contradictoriu cu pârâții C. Ș. C. R. și S. R. C., ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat urmatoarele:
Între paratul C. S. C. R., in calitate de creditor, paratul S. R. C., în calitate de debitor si reclamanta A. S., în calitate de garanta, s-a încheiat la data de 2.06.2009 contractul de împrumut cu garantie imobiliara autentificat sub nr.1269 de BNP Asociati D. R., P. M.,S. A. G. si P. A..Conform contractului încheiat, creditorul a dat cu titlu de împrumut debitorului suma de 60.000 Euro cu termen de restituire la data de 01.06.2010 iar reclamanta A. S., pentru împrumutul acordat, a înțeles sa garanteze cu terenul arabil în suprafata de 6666 mp(din masuratorile cadastrale 6666,44 mp) proprietatea sa, situat in extravilanul localitatii P., Jud.I., . 59/24/2 individualizat cu numarul cadastral al bunului imobil 1889, inscris în cartea funciara a comunei P..Prin acelasi contract reclamanta a consimtit în mod expres ca asupra terenului sa se înscrie o ipoteca de rang I în favoarea creditorului C. S. C. R. precum si la constituirea interdictiei de instrainare, a interdictiei de grevare de alte sarcini asupra imobilului ipotecat. Partile au declarat expres ca în cazul neachitarii la termen a împrumutului de catre debitor, creditorul va intra de îndata fara alte formalitati în proprietatea si posesia imobilului ce constituie garantie, sumele partiale deja achitate de catre debitor nemaiputand fi restituite.
Instanta a constatat, pe de o parte ca, desi reclamanta a solicitat a se constata caracterul simulat al clauzei de garantie inserata în acest contract, în sensul ca aceasta ar fi o clauza penala deghizata într-o clauza de garantie, nu a facut dovada existentei contractului real, secret încheiat anterior sau concomitent cu contractul aparent, simulatia neputand fi dovedita între partile contractante decat printr-un contraînscris ce ar modifica actul aparent ce se pretine a fi simulat, astfel cum rezulta din dispozitiile art.1175 si 1197 Cod civil.
Pe de alta parte, instant a retinut ca, garantarea unui imprumut cu instituirea unei ipoteci imobiliare nu este interzisa de lege, ipoteca reprezentand un mijloc de garantare a obligatiei asumata de catre debitor iar prin clauza penala inserata in contract, ca mod de garantare a obligatiilor, partile au determinat anticipat echivalentul prejudiciului suferit de catre creditor ca urmare a neexecutarii obligatiei de catre debitor.
Instanta a constatat, referitor la pretinsa lipsa a mentiunii echivalentului în lei a sumei împrumutate, ca în cazul oricarui contract de împrumut sunt incidente dispozitiile art.1584 si 1578 cod civil iar cu privire la pretinsa lipsa a descrierii terenului ipotecat, ca îsi gasesc aplicare prevederile art.1774 si 1776 Cod civil, ipoteca fiind specializata atat sub aspectul determinarii bunului ce urmeaza a fi afectat de garantie cat si asupra valorii creantei garantate.
Insasi reclamanta s-a oferit sa îl ajute pe paratul S. R. C., oferindu-se „sa puna garantie un teren proprietatea sa, „ avand în vedere si perioada scurta de timp de maxim un an in care urma sa fie restituit împrumutul”, astfel cum a declarat martora propusa de catre reclamanta, C. A., audiata la termenul de judecata de la 23.06.2011. Totodata, martorul Crihana I. D., propus de catre paratul C. S. C. R. si audiat în ședinta publica de la 12.05.2011 a declarat ca reclamanta a citit contractul înainte de a-l semna, întrebând notarul „ce înseamna ipoteca de rang 1”, notarul explicandu-i ca in cazul in care paratul S. R. C. nu va restitui suma împrumutata, creditorul va avea un drept de preferinta asupra imobilului proprietatea sa. Același martor a relatat, cu privire la remiterea sumei de bani, ca la semnarea efectiva a actului in fata notarului paratul S. R. C. a numarat suma de 60.000 Euro, la acel moment fiind de față și reclamanta.
Astfel, instanta a constatat ca în cauza de față nu poate fi vorba despre o frauda la lege, astfel cum reclamanta a sustinut, si nici despre o cauza ilicita a contractului, iar în privința invocarii dolului, ca viciu de consimtamant, existenta sa, care oricum nu a fost dovedita de catre reclamanta, conduce la nulitatea relativa a actului juridic, si nicidecum la nulitatea sa absoluta.
Față de aceste considerente, instanta a constatat ca actiunea reclamantei este neîntemeiata, fiind respinsa ca atare.
Reclamanta A. S. a formulat, la data de 01.09.2011, apel împotriva acestei hotărâri, apel ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a III – a Civilă la data de 05.09.2011.
Din dezvoltarea motivelor de apel rezulta ca hotararea atacata este nelegala si netemeinica, fiind data prin interpretarea gresita a probelor si aplicarea gresita a textelor de lege invocate.
Se arata ca instanta de fond, în mod curios a menționat gresit numele paratului în Ecris si desi la primul termen a solicitat rectificarea acestuia, instanta a mai acordat un termen pentru acoperirea viciului de procedura, fiind mentionat si în considerentele hotararii atacate. De asemenea, fara sa tina cont de dispozitiile legale invocate de reclamanta, s-a limitat doar la cateva dispozitii legale din codul civil, cu privire la simulatie, îndeosebi pe faptul ca nu ar fi existat un contraînscris ce ar modifica actul aparent, fara sa faca nici o referire daca aceasta clauza de garantie, asa cum este redactata, este deghizata sau nu, in considerarea disp. art. 2 din Legea 313/1879. Se arata ca din chiar cuprinsul clauzei, dar si din raspunsurile date la interogatoriu de catre pârât, rezulta în mod clar ca ambii parati au avut anterior încheierii contractului o înțelegere asupra sumei si a modului de redactare a acestei clauze de garantie, ambii parati avand intentia fraudarii legii, prin încheierea acestui contract cu clauza de garantie, care în realitate are efectul unui contract de vanzare-cumparare cu o valoare derizorie si fara plata impozitelor.
La aceasta concluzie se ajunge si prin prisma faptului ca paratul C. S. C. R. nu a efectuat nici un demers cu privire la recuperarea sumei împrumutate în sensul notificarii debitorului si a refuzat dialogul cu reclamanta.
Instanta nu a apreciat probele, cu luarea in considerare a motivelor invocate în sustinerea fraudei la lege, respectiv ca este vorba de un contract de împrumut între doua persoane fizice ce are echivalentul unei vanzari deghizate, încercând să se eludeze taxele datorate statului în situatia preluarii acestei suprafete de 6666 mp care are o valoare mult mai mare decat suma împrumutată.
Contractul de împrumut reprezinta o vanzare deghizata, cei doi folosindu-se de mijloace dolosive, pentru a determina apelanta sa semneze acel contract, nefiind vorba despre remiterea unei sume de bani. Daca i s-ar fi prezentat conditiile inserate in contract cu privire la consecintele neplatii sumei împrumutate si modalitatea de preluare a proprietatii, nu ar fi acceptat semnarea acestui act, fiind vorba despre o frauda, ce a fost savarsita de parti în dauna tertilor. Cei doi parati au avut realizarea mentala a încheierii contractului de vanzare-cumparare a terenului mentionat în ipoteca pentru o suma derizorie, profitand de buna intentie a reclamantei de a-l ajuta pe S. R. C., conform solicitarii acestuia si a recomandarilor verisoarei sale. Creditorul a urmarit si obtinut pentru o presupusa suma imprumutata a unui teren cu o valoare de 9 euro mai mare pe mp si desi în contractul de împrumut nu s-a prevazut nici o dobanda, acest contract reprezinta un împrumut cămătăresc, terenul avand o valoare de_ euro, asa cum s-a stabilit la expertiza evaluatoare dispusa in cadrul contestatiei la executare.
Intimatul-parat C. S. C. R. a formulat întâmpinare împotriva apelului formulat de reclamanta, solicitand respingerea acestuia ca nefondat.
In motivare se arata ca în mod corect instanta de fond a constatat ca reclamanta nu a facut dovada existentei contractului real si secret, încheiat anterior ori concomitent cu cel aparent, simulatia neputand fi dovedita între parti decat printr-un asemenea înscris. Chiar reclamanta a recunoscut la interogatoriu ca nu a semnat alt înscris în afara contractului de împrumut cu garantie imobiliara.
In ceea ce priveste întelegerea asupra sumei împrumutate si a clauzei de garantie se arata ca este de esenta contractului de împrumut suma împrumutata, partile avand posibilitatea stabilirii anticipat a modului de garantare a obligatiilor asumate. Nu au existat constrangeri asupra reclamantei pentru a semna contractul, aceasta declarand ca s-a oferit singura sa-l ajute pe debitor iar pe creditor l-a cunoscut direct la notar, aceasta coroborandu-se si cu declaratia martorei C. A., propusa de reclamanta. Din declaratiile martorului Crihana I. rezulta ca reclamanta a întrebat ce înseamna ipoteca de gradul I, notarul dandu-i explicatiile necesare si nimeni nu se poate prevala de propria turpitudine. Martorul a declarat de asemenea si faptul ca suma împrumutata a fost remisa la notariat în fața partilor.
Dolul, ca viciu de consimtamant, invocat de reclamanta, nu se încadreaza in categoria nulitatilor absolute a actului juridic, ci în cadrul nulitatilor relative. Clauza prin care s-a stipulat în mod expres ca in cazul neachitarii la termen a împrumutului creditorul va intra de îndată fara alte formalitati in posesia bunului este o clauza penala, legala.
Examinând sentința apelata, prin prisma motivelor de critică exprimate de apelanta-reclamanta si în raport de prevederile art. 296 C.pr.civ, tribunalul a apreciat că apelul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Intre intimatul-parat C. S. C. R., în calitate de creditor, paratul S. R. C., în calitate de debitor si apelanta-reclamanta A. S., in calitate de garanta, s-a încheiat la data de 2.06.2009 contractul de împrumut cu garantie imobiliara autentificat sub nr.1269 de BNP Asociati D. R., P. M., S. A. G. si P. A.. Conform contractului incheiat, creditorul a dat cu titlu de împrumut debitorului suma de 60.000 Euro cu termen de restituire la data de 01.06.2010 iar reclamanta A. S., pentru împrumutul acordat, a înteles sa garanteze cu terenul arabil în suprafata de 6666 mp(din masuratorile cadastrale 6666,44 mp) proprietatea sa, situat in extravilanul localitatii P., Jud.I., . individualizat cu numarul cadastral al bunului imobil 1889, înscris în cartea funciara a comunei P.. Prin acelasi contract reclamanta a consimtit în mod expres ca asupra terenului sa se înscrie o ipoteca de rang I în favoarea creditorului C. S. C. R. precum si la constituirea interdictiei de instrainare, a interdictiei de grevare de alte sarcini asupra imobilului ipotecat.Partile au declarat expres ca in cazul neachitarii la termen a imprumutului de catre debitor, creditorul va intra de indata fara alte formalitati in proprietatea si posesia imobilului ce constituie garantie, sumele partiale deja achitate de catre debitor nemaiputand fi restituite.
In privinta criticilor referitoare la consemnarea eronata a numelui paratului in sistemul informatizat ECRIS, tribunalul retine ca aceasta critica nu poate constitui un motiv de apel, nefiind aduse critici hotararii atacate prin aceasta eventuala eroare materiala.
Pe de alta parte, este evident ca nu judecatorul este autorul erorii survenite in sistemul informatizat, fiind o eroare materiala, care, chiar daca ar fi fost reluata în considerentele hotararii, poate fi îndreptata în procedura îndreptarii erorilor materiale.
In privinta criticilor referitoare la deghizarea clauzei de garantie, care ar avea natura unei clauze penale si incidenta disp. art. 2 din Legea 313/1879, tribunalul retine ca aceasta nu poate fi retinuta.
Astfel, tribunalul a reținut ca garantarea unui împrumut cu instituirea unei ipoteci imobiliare nu este interzisa de lege, ipoteca reprezentand un mijloc de garantare a obligatiei asumata de catre debitor, fiind o garantie reala conventionala asupra bunului ipotecat, creditorul avand un drept legal de urmarire si de preferinta asupra acestui bun, mai ales in conditiile in care in contract a fost instituit si un rang al ipotecii imobiliare.
Prin inserarea unei astfel de garantii reale nu inseamna ca partile au stipulat o clauza penala, ce are rolul de a determina anticipat intinderea prejudiciului, ci s-a garantat ca in caz de neexecutare din partea debitorului se va trece la urmarirea garantiei.
Acest aspect nu este acelasi lucru cu o clauza penala, asa cum s-a mai retinut de catre tribunal.
Clauza penala, reprezintă potrivit art. 1066 C civ. o convenție accesorie prin care părțile determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neeexecutarii,executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul sau si nu se poate retine ca prin instituirea unei garantii reale imobiliare partile au instituit o clauza penala.
De exemplu se poate retine ca are natura unei clauze penale in cazul acestui contract stipularea ca in cazul dobandirii dreptului de proprietate de catre creditor asupra imobilului ca urmare a neindeplinirii obligatieie de catre debitor, sumele partiale achitate de debitor nu vor fi restituite. In acest caz se poate retine existenta unei astfel de clauze penale, pentru ca partile determina anticipat prejudiciul in cazul neexecutarii, insa in cazul stipularii unei garantii nu se determina prejudiciul, bunul ipotecat avand doar rolul de a garanta creanta.
Fundamentul juridic al acestei interdicții in contractul de împrumut este cauza ilicita a convenției de clauza penala grevata pe un contract de împrumut. Prin cauza unui act juridic se înțelege obiectivul avut in vedere de părți la încheierea actului juridic, cu alte cuvinte cauza este ceea ce se urmărește prin încheierea respectivei convenții. Pentru a fi valabila, cauza trebuie sa îndeplinească cumulativ unele condiții, printre care sa fie licita, adică sa nu fie prohibita de legi sau sa fie contrara bunelor moravuri sau ordinii publice, conform dispozițiilor art. 968 C. civ.
Așadar, existând interdicția expresa prevăzuta de Legea nr. 313/1879, clauza penala este sancționată cu nulitatea absoluta, deoarece este expresia unei cauze ilicite, urmărite de parti sau cel puțin de una dintre ele, respectiv împrumutătorul.
În raport cu definiția legala a contractului de împrumut data de art. 1576 si art. 1584 C civ. si de dispozițiile art. 966 si art. 968 C civ. cu privire la nevalabilitatea cauzei actului juridic, clauza penala cuprinsa in contractul de împrumut contravine naturii juridice a acestuia, întrucât prin norma imperativa din art. 1088 C civ., la obligațiile care au ca obiect o suma oarecare, daunele interese pentru neeexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legala, in afara de regulile speciale in materie de comerț, de fidejusiune si societate.
De asemenea, prin Decizia nr. XI din data de 24.10.2005 a înaltei Curți de Casație si Justiție, s-a stabilit ca in aplicarea dispozițiilor art. 1, art. 2 si ale art. 3 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobata prin Legea nr. 356/2002, cu referire la art. 969 alin. 1 C civ., clauza penala prin care se stabilește obligația restituirii la scadenta a sumei împrumutate sub sancțiunea penalităților de întârziere, pe lângă dobânda contractuala convenita, sau pe lângă dobânda legala, contravine prevederilor legii.
Tribunalul a reținut, față de toate aceste considerente, ca aceasta clauza penala privind retinerea sumelor achitate deja de debitor ar putea fi anulata, avand in vedere ca in contractele de împrumut sunt interzise clauzele penale, insa acest aspect poate fi solicitat doar de partea contractanta, respectiv debitorul, avand în vedere ca anularea acesteia ar produce efecte doar intre aceste parti, precum si faptul ca reclamanta nu este parte in contractul de imprumut, fiind parte doar in contractul de ipoteca, chiar daca ambele contracte sunt materializate in cuprinsul material al aceluiasi înscris iar pe de alta parte, nulitatea acestei clauze nu conduce la nulitatea intregului contract de împrumut, ci doar a acestei clauze, si nici a contractului accesoriu de ipoteca.
Faptul ca reclamanta a garantat cu bunul sau pentru debitor, in cazul in care acesta nu restituie la scadenta suma împrumutata, nu poate fi calificat ca fiind o clauza penala, chiar si in lipsa unei astfel de garantii, debitorul trebuia sa garanteze obligațiile asumate prin contract cu toate bunurile mobile si imobile existente in patrimoniul sau, constituind astfel in favoarea creditorului un drept de gaj general. Potrivit art. 1718 C civ. (oricine este obligat personal este ținut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare) debitorul răspunde pentru obligațiile asumate cu întregul sau patrimoniu. Acesta reprezintă dreptul de gaj general al creditorului chirografar asupra patrimoniului debitorului sau, adică al acelor creditori care nu-si vad garantata creanța prin garanții reale care sa poarte asupra unor bunuri determinate din acel patrimoniu.
Așadar, dreptul de gaj general al creditorilor chirografari nu poarta asupra unor bunuri determinate, ci asupra unei universalități - patrimoniul debitorului.
Insa nici dreptul de gaj general si nici garantia reala imobiliara nu sunt clauze penale, ci garantii ale executarii obligatiei asumate.
In ceea ce priveste caracterul simulat al acestei garantii, care ar deghiza un contract de vanzare-cumparare iar creditorul ar dobandi bunul prin eludarea legilor fara plata taxelor, tribunalul retine ca nici aceasta sustinere nu poate fi primita.
In primul rand, instituirea acestei ipoteci nu echivaleaza cu transferul dreptului de proprietate, din patrimonial garantului in patrimonial creditorului, ci da dreptul creditorului de a trece la urmarirea silita a bunului garantat.
Este si cazul situatiei de fapt din prezenta speta, bunul nefiind transferat în patrimonial creditorului, ci a fost scos la vanzare silita, conform procesului verbal de licitatie imobiliara din 30.03.2011 intocmit de B. Cosoreanu I. I.. Faptul ca a fost declarat adjudecatar creditorul C. S. C. R. in schimbul sumei de_,5 lei(echivalentul a_,59 euro) nu este de natura sa conduca la o alta concluzie, deoarece aceasta a dobandit dreptul de proprietate in urma executarii silite iar reclamanta putea evita acesta aspect fie prin procedura purgei, reglementata de art. 1801-1814 Cod civil, fie prin plata creditorului si subrogarea in drepturile sale.
Prin urmare nu se poate retine critica apelantei referitoare la o deghizare prin inserarea in contractual de împrumut a garantiei imobiliare a unui contract de vanzare-cumparare.
Pe de alta parte, asa cum a retinut si instant de fond, reclamanta nu a facut dovada unei simulatii in cauza, deoarece deghizarea este una din formele pe care le imbraca simulatia, in functie de modul in care este conceput contractul aparent si relatia in care se afla acesta cu contractul secret.
Potrivit art. 1175 Cod civil actul secret, care modificã un act public, nu poate avea putere decât între părtile contractante si succesorii lor universali, un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane.
Instanța a reținut că pentru existența unei simulații este faptul că între aceleași părți există în același timp, două contracte, unul public, aparent, denumit și contract simulat iar altul secret, care corespunde voinței reale a părților și prin care acestea anihilează în tot sau în parte aparența creată prin actul juridic public, simulat.
Din punct de vedere al efectelor simulației dintre părți regula este că produce efecte juridice acela care corespunde voinței reale a părților, denumit contra înscris, în măsura în care acest contract este valid sub aspectul condițiilor de fond și de formă.
Ptv.art.1169 C.civ. cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, deci sarcina probei revine reclamantei.
Tribunalul a reținut ca reclamanta nu a facut dovada existentei contractului real, secret încheiat anterior sau concomitent cu contractul aparent, simulatia neputand fi dovedita între partile contractante decat printr-un contrainscris ce ar modifica actul aparent ce se pretine a fi simulat, astfel cum rezulta din dispozitiile art.1175 si 1197 Cod civil.
Mai mult decat atat, din raspunsul reclamantei la interogatoriu la întrebarea nr. 2 aceasta a declarat ca nu a existat nici un alt înscris anterior iar pe paratul C. S. C. R. l-a cunoscut la notariat cu ocazia semnarii actelor.
Prin urmare, nu se poate retine existenta unui alt act secret intre parti.
Faptul ca paratul C. S. C. R. a recunoascut prin raspunsul la interogatoriu ca il cunostea pe celalalt parat si ca a existat o intelegere asupra sumei imprumutate si a clauzei de garantie, nu este de natura sa dovedeasca existenta unui alt act, deoarece era normal ca partile unui contract de imprumut sa discute asupra obiectului contractului si clauzelor acestora si garantiilor pe care debitorul se obliga sa le aduca, fiind de esenta contractului de imprumut suma imprumutata.
Tribunalul a reținut ca reclamanta a recunoscut faptul ca s-a oferit singura sa-l ajute pe debitor, aceasta coroborandu-se si cu declaratia martorei C. A., verisoara reclamantei, propusa de reclamanta, din care rezulta ca la sugestia sa, care la randul sau a garantat in trecut pentru acelasi debitor, reclamanta a acceptat sa garanteze cu imobilul sau obligatia asumata de paratul debitor.
Pe de alta parte, reclamanta la întrebarea nr. 7 a interogatoriului a raspuns ca isi explica caracterul simulat al clauzei de garantie prin faptul ca ea a crezut ca paratul debitor va restitui în rate macar o parte din bani.
Or modalitatea de restituire a sumei imprumutate si valoarea bunului adus ca garantie, nu pot constitui deovezi ale unei simulatii.
In ceea ce priveste invocarea caracterului simulat prin faptul ca nu a fost remisa nicio suma de bani cu titlu de împrumut, tribunalul retine ca martorul Crihana I. a declarat faptul ca suma împrumutata a fost remisa la notariat în fața partilor.
De asemenea, faptul ca valoarea imobilului este superioara sumei garantate ce a facut obiectul împrumutului, nu este de natura sa conduca nici la dovedirea caracterului simulat si nici la nulitatea conventiei de garantie, neavand importanta valoarea imobilului cu care se garanteaza pentru validitatea conventiei de garantie.
Chiar daca bunul are o valoare superioara, creditorul se va indestula numai in limita creantei sale iar daca are o valaore inferioara, acesta poate accepta ca si garantie o valaore mai mica, urmand ca apoi sa recupereze diferenta de la debitor.
Faptul ca bunul a fost evaluat prin raportul de evaluare imobiliara la valoarea de_ euro iar ulterior la o valaore de_ euro, asa cum s-a stabilit la expertiza evaluatoare dispusa in cadrul contestatiei la executare aflata pe rolul Judecatoriei Cornetu, nu poate fi invocat decat pe calea contestatiei la executare, ceea ce s-a si intamplat, reclamanta formuland contestatie la executare impotriva raportului de evaluare imobiliara.
De asemenea, faptul ca debitorul nu a fost urmarit anterior bunului ipotecat, tribunalul retine ca in contract partile au stipulat o clauza prin care in cazul neachitarii la termen a împrumutului de catre debitor, creditorul va intra de indata fara alte formalitati in proprietatea si posesia imobilului ce constituie garantie, ceea ce echivaleaza cu renuntarea garantului la beneficiul de discutiune, dar oricum si acestea sunt aspect ce tin de executarea bunului cu care s-a garantat, putand fi invocate pe calea contestatiei la executare.
Prin urmare, tribunalul a reținut ca aceste aspect nu pot produce consecinte asupra validitatii clauzelor si garantiilor inserate in contract, deoarece acestea se analizeaza in raport cu data încheierii contractului si nu cu data la care se realizeaza executarea silita.
Totodata, tribunalul a reținut ca faptul ca în contractual de împrumut nu a fost inserata nici o dobanda, nu poate constitui o dovada a simulatiei, ci din contra o prezumtie simpla care se coroboreaza si cu faptul ca împrumutul a fost cu scadenta la peste un an de la momentul încheieirii, a faptului ca nu se poate vorbi despre un împrumut cu camăta, cum afirma apelanta, ci de un împrumut cu titlu gratuit.
Faptul ca reclamanta se astepta ca debitorul sa-si achite la termen obligatia de restituire a împrumutului, nu poate constitui o frauda la lege si nici nu intra in categoria manoperelor dolosive iar faptul ca reclamanta a fost deposedata de bun in cursul executarii silite, da dreptul acesteia de a se întoarce împotriva debitorului pentru recuperarea sumei.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei pentru anularea clauzei de garantie pentru viciul de consimțământ reprezentat de dol, tribunalul reține că dolul este viciul de consimtământ care consta in inducerea in eroare a unei persoane prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina sa încheie un anumit act juridic.
Din analiza structurii dolului ca viciu de consimtamant, reiese ca acesta trebuie sa contina un element obiectiv constand în utilizarea de manopere viclene si un elemnet subiectiv ce consta in intentia de a induce in eroare o persoana.
Conform disp. art. 960 alin.2 Cod civil, dolul nu se prezuma, ci trebuie dovedit.
Reclamanta nu a facut dovada in conformitate cu disp. art. 1169 Cod civil si 129 Cod proc. civil, ca paratii au utilizat manopere viclene sau dolosive pentru a o determina sa încheie contractul de garantie, nefiind îndeplinit elementul obiectiv.
Astfel, în cuprinsul încheierii de autentificare a contractului de împrumut, notarul public a reținut ca toate partile s-au prezentat la sediul biroului, iar dupa citirea actului au consimțit la autentificarea acestui înscris si au semnat toate exemplarele lui, acesta făcând dovadă până la proba contrară în privința viciilor de consimțământ.
Or viciul de consimțământ se apreciază la momentul încheierii contractului și nu ulterior iar apelanta-reclamantă nu a reușit să facă dovada faptului că pârâtul a folosit manopere dolosive pentru a o determina să încheie contractul de împrumut.
Tribunalul a reținut ca reclamanta a recunoscut ca s-a oferit singura să-l ajute pe debitor, aceasta coroborandu-se si cu declaratia martorei C. A., verisoara reclamantei, propusa de aceasta, din care rezulta ca la sugestia acesteia, care la randul sau a garantat in trecut pentru acelasi debitor, reclamanta a acceptat sa garanteze cu imobilul sau obligatia asumata de paratul debitor.
De asemenea, din declaratiile martorului Crihana I. rezulta ca reclamanta a întrebat ce înseamna ipoteca de gradul I, notarul dându-i explicatiile necesare, astfel ca aceasta nu se poate prevala de propria turpitudine sau de necunoasterea consecintelor semnarii contractului de garantie reala imobiliara.
Astfel, nu se poate retine ca reclamanta a fost indusa în eroare cu privire la natura actului încheiat, aceasta cunoscand sau trebuind sa cunoasca continutul obligatiei pe care si-a asumat-o de a garanta executarea obligatiei cu bunul sau,mai ales ca este singurul sau bun, dupa cum afirma aceasta.
Rezulta ca în cazul in care actul juridic s-a încheiat în forma autentica nu s-ar mai putea invoca eroarea asupra naturii juridice a actului decât daca partea se înscrie in fals, deoarece este vorba de combaterea unor constatări personale ale notarului public (prezenta partilor, conținutul declarațiilor lor, faptul ca li s-a citit contractul anterior semnării).
Pe de alta parte, dolul, ca viciu de consimtamant, invocat de reclamanta, nu se încadreaza in categoria nulitatilor absolute a actului juridic, ci in cadrul nulitatilor relative, neputand fi invocat ca si motiv de frauda la lege.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de constatare a nulității absolute a clauzei de garantie pentru cauza ilicita, tribunalul are în vedere faptul ca dispozițiile art. 967 alin. 1 C civ. instituie o prezumție de valabilitate a cauzei actului juridic, indiferent de faptul redării ei in înscrisul constatator al actului juridic, iar cel care invoca nevalabilitatea cauzei are sarcina probei.
Potrivit dispozitiilor art. 966 Cod civ.” obligatia fara cauza nu poate avea nici un efect”.
Din punct de vedere al structurii cauzei actului juridic aceasta cuprinde doua elemente si anume, cauza imediata, numita si scopul obligatiei, reprezentand prefigurarea mentala a contraprestatiei de catre fiecare parte si cauza mediata care consta in motivul determinant al încheierii actului juridic.
Apelanta reclamantă nu a dovedit ca elementele cauzei respective scopul imediat si cel mediat ar fi false, deoarece suma de bani a fost remisa in fata notarului public, asa cum a declarat si martorul iar motivul determinant al încheierii contractului a fost restituirea sumei de bani la scadență, nu transferul dreptului de proprietate asupra bunului reclamantei, cum pretinde aceasta.
Prin urmare, tribunalul a reținut ca în mod corect instanta de fond a retinut situatia de fapt si aplicarea normelor de drept pe baza probatoriului administrat in cauza, motiv pentru care apreciaza ca nu sunt întemeiate motivele de apel.
In consecinta, avand în vedere ca solutia instantei de fond este legala si temeinica, în temeiul disp. art. 296 Cod proc. civ., apelul va fi respins ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr.352A din 05.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a III a Civilă a formulat recurs reclamanta A. S., în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă (art.488(1) pct.8, NC.pr.civ.).
În motivarea cererii de recurs, în sinteză, s-au susținut următoarele:
Printr-un prim motiv s-a susținut că instanța a interpretat greșit dispozițiile art.1 și 2 din Legea nr.313/1879 și decizia B.I.L. nr.XI din 24.10.2005.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că, cele două clauze din contract prin care s-a stipulat expres dreptul creditorului de a intra fără alte formalități în proprietatea imobilului ce a constituit garanția, în cazul neachitării la termen a împrumutului, precum și că sumele parțial deja achitate de debitor nu vor fi restituite, reprezintă de fapt o clauză penală deghizată într-o clauză de garanție și care de fapt ascunde un împrumut cămătăresc.
Se mai arată de recurentă că instanța de fond s-a limitat la câteva dispoziții legale cu privire la simulație și la faptul că nu ar fi existat un contraînscris, fără însă să facă vreo referire dacă clauza de garanție este deghizată sau nu în considerarea art.2 din Legea nr.313/1879.
Recurenta mai arată că chiar din cuprinsul clauzei penale dar și din răspunsurile date la interogatoriu de către C. Ș. – C. – R. reiese că ambii pârâți s-au înțeles, anterior încheierii contractului, asupra sumei și a modului de redactare a acestei clauze de garanție.
Totodată s-a susținut că instanța nu a apreciat probele cu luarea în considerare a motivelor invocate în susținerea nulității clauzei penale înscrisă cu titlu de garanție, precum și la hotărârile depuse la dosar cu privire la nulitatea clauzei penale.
În ce privește declarația martorului C. I., dată la instanța de fond, la care face referire instanța de apel, s-a susținut că nu era sinceră, deoarece s-a aflat în relație de subordonare cu pârâtul C. Ș. C. – R. și ulterior în relații de colaborare, declarația fiind subiectivă.
Printr-un al doilea motiv s-a susținut că instanța a interpretat clauza în mod inechitabil, susținând că nu are calitatea de a solicita nulitatea clauzei de garanție, deoarece nu ar fi parte în contractul de împrumut, situație care este inechitabilă și prejudiciabilă.
Recursul este nefondat pentru următoarele argumente:
În ce privește primul motiv de recurs astfel cum a fost formulat și dezvoltat critica este nefondată pentru că corect instanța de apel a reținut că nu este interzisă garantarea cu o ipoteză a unui împrumut situație care nu se circumscrie dispozițiilor art.2 din Legea nr.313/_,clauză penală, reprezentând, potrivit art.1066 Cod civil, o convenție accesorie prin care se determina, anticipat echivalentul unui prejudiciu suferit de creditor.
Este nefondată și critica potrivit cu care instanța de apel s-ar fi limitat doar la câteva dispoziții legale cu privire la simulație din cuprinsul deciziei recurate rezultă că instanța de apel a examinat apelul în raport de dispozițiile Legii nr.313/1879, art.1576, 1584, 966, 968, 1088 Cod civil, precum și din perspectiva Deciziei nr.XI din 24.10.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și din perspectiva art.1175 – 1197 Cod civil, în raport de ultimele texte reținându-se că nu exista un alt act secret între părți.
Dimpotrivă, s-a reținut că recurenta reclamanta din proprie inițiativă, s-a oferit să-l ajute pe debitor, aspecte care rezultă din declarația martorii C. A., verișoara a reclamantei.
Instanța va înlătura ca motiv de recurs susținerea recurentei reclamante că ambii pârâți s-ar fi înțeles asupra sumei și asupra modului de redactare a clauzei pentru că un asemenea aspect ține de negocierea unui contract care nu este interzis de lege.
De asemenea va înlătura critica privind pretinsă lipsă de sinceritate a martorului Crihana I. și lipsa examinării practicii judiciare depuse la dosar pentru că asemenea critici nu sunt de nelegalitate ci de netemeinicie și nu se încadrează în art.304 pct.9 Cod procedură civilă .
În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs critica este nefondată pentru că instanța de apel nu a susținut o pretinsă lipsă de calitate de a cere nulitatea clauzei de garanție. În realitate instanța de apel a reținut că s-a invocat, pentru anularea clauzei, dolul ca viciu de consimțământ, care nu a fost dovedit, cauza care nu determina nulitatea absolută, și cauză ilicită, care nu a fost dovedită, legea prezumând existența unei cauze licite.
În concluzie, nefiind incidente art.304 pct.9 Cod procedură civilă în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S. împotriva Deciziei civile nr. 352 A/05.04.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. Ș. C. R. și S. R. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. A. C. B. M. S. C.
GREFIER
F. J.
RED.PF
Tehnored. MȘ/ 2 ex.
7.02.2014
| ← Anulare act. Decizia nr. 571/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 79/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
