Cereri. Decizia nr. 474/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 474/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 474/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 474R
Ședința publică de la 22 APRILIE 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – O. M. D.
JUDECĂTOR - F. L. E.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - D. L.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta – intervenientă P. (fostă P.) L. împotriva deciziei civile nr. 772A/17.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. A. V. și cu intimații – pârâți P. V., P. S., P. M. E., cauza având ca obiect alte cereri – încheiere din 03.02.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta – intervenientă P. (fostă P.) L. personal și intimatul – reclamant P. A. V. prin reprezentant, avocat D. P. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015 depusă la dosar ( fila 17), lipsind intimații – pârâți popa V., P. S. și P. M. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
S-a procedat la identificarea recurentei – interveniente P. (fostă P.) L. fiind legitimată cu C.I..
Recurenta – intervenientă solicită proba cu înscrisuri și depune la dosar certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr._/3/2010(44/2014) la data de 02.04.2015 și o copie certificată conformă cu originalul.
Reprezentantul intimatului – reclamant nu se opune față de proba cu înscrisuri solicitată de către recurenta – intervenientă.
Curtea, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de recurenta – intervenientă și pune în discuție excepția inadmisibilității căii de atac exercitată în cauză, invocată de intimatul – reclamant prin întâmpinarea depusă la dosar.
Intimatul – reclamant P. A. V. prin avocat solicită admiterea excepției inadmisibilității căii de atac a recursului, față de dispozițiile art. 64 alin.4 Cod procedură civilă având în vedere că încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție accesorie în interesul intimaților – pârâți recurată a fost pronunțată de instanța de fond și poate fi atacată numai cu apel; cu cheltuieli de judecată, dovedite cu chitanța pe care o depune la dosar.
Recurenta – intervenientă P. (fostă P.) L. solicită respingerea excepției, deoarece a considerat că poate să formuleze recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, în calitate de proprietar al imobilului. Totodată, arată că în decizia recurată se menționează expres cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare”.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare pe excepția inadmisibilității căii de atac a recursului invocată de intimatul – reclamant.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 03.02.2014, dată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._/299/2013, cauză civilă ce privește pe reclamantul Pesu A. V., pe pârâții P. V., P. S. și P. M. E., având ca obiect „evacuare”, s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie în interesul pârâților formulată de către P. L., față de obiectul cererii formulată în cadrul procedurii speciale a evacuării și în temeiul art. 1041 alin. 2 coroborat cu disp. art. 64 alin. 4 Noul Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel motivat P. L., în motivare susținând următoarele:
Este singura persoană care cunoaște îndeaproape situația de fapt, iar soluția ce urmează a fi pronunțata în prezenta cauza, are o înrâurire hotărâtoare, fata de cererea de partaj (după divorț), care face obiectul dosarului nr._/299/2013, în care are calitatea de parata, iar Pesu A.-V. are calitate de reclamant.
Deși este o procedura necontencioasa, cu caracter urgent, lămurirea instanței asupra situației de fapt nu impietează cu nimic soluționarea cererii de chemare în judecata (necontencioasa) și este singura care cunoaște situația reală.
Susține de asemenea că locuiește împreună cu minora în corpul B al imobilului, că, apelanta intervenienta la fel ca și reclamantul, are calitatea de proprietar al imobilului situat în București, . (actual nr. 28A) sector l, atât terenul cât și jumătatea noastră de casa, fiind practic bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei cu reclamantul, că reclamantul a încercat să o determine sa nu respecte înțelegerea pe care au făcut-o amândoi cu pârâții, ca la finalizarea construcției sa le facă acte de proprietate pe jumătate din casa (corpul B al clădirii).
Chiar dacă apelanta intervenienta este sora cu pârâta P. S., în toate procesele avute, nici o instanța nu a reținut niciodată existența unei conduite nesincera, spre deosebire de reclamantul Pesu A. V..
A susținut că scopul acestei intervenții voluntare este acela de a arăta adevărata situație de fapt care totodată vine și în sprijinul pârâților, însă numai pentru lămurirea cauzei și pentru instanța sa observe adevăratele „interese" ale reclamantului Pesu A.-V..
Pe de alta parte, consideră ca în calitate de coproprietar al imobilului, are dreptul sa intervină în prezenta cauza, chiar și forțat pentru ca la judecarea cererii de evacuare și la administrarea probatoriului, instanța sa tina cont și de părerea sa, fiind și cu și fetita sa minora, ca și pârâții, victime ale înșelăciunii și ale minciunilor reclamantului Pesu A.-V. în încercarea sa de a obține doar pentru sine un întreg imobil la ridicarea căruia a muncit cu toții ca o adevărata familie.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, și pe cale de consecința introducerea sa în cauza.
În drept, art. 64 alin. 4 Noul Cod de Procedură Civilă.
Prin decizia civilă nr. 772 A/17.06.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a V -a Civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta intervenientă P. (fostă P.) L., împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 03.02.2014, dată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, în contradictoriu cu intimații pârâți P. V. (CNP_), P. S. și P. M. E. (CNP_), și intimatul reclamant P. A. V..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că apelul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei de interes în promovarea apelului, această excepție nu poate primită, apelanta dovedind un astfel de interes în condițiile în care, cererea sa de intervenție accesorie a fost respinsă de către prima instanță.
În ceea ce privește fondul cererii de apel, Tribunalul nu a reținut nici unul din motivele formulate, față de faptul că, așa cum corect a reținut prima instanță, în procedura prevăzută de art. 1041 NCPC și art. 1042 NCPC ne aflăm într-o procedură de urgență cu dezbateri sumare, în care orice alte pretenții pot fi valorificate doar pe calea unei cereri separate. Cum procedura este una de urgență, specială, în care nici pârâtul nu poate formula alte cereri, în mod corect s-a apreciat că nu poate fi primită cererea de intervenție formulată.
Susținerile apelantei vizează mai mult aspecte care țin de alte litigii existente între părți care nu au relevanță în prezenta cauză, în care pârâtul poate invoca doar apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt și de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului. Invocarea de către apelantă a faptului că intervenția sa se datorează unei mai bune cunoașteri a situației și respectiv a acestor litigii, nu justifică admiterea unei astfel de cereri.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul, în baza art.480 NCPC a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta – intervenientă P. (fostă P.) L., solicitând casarea Deciziei Civile nr. 722 A/17.06,2014 pronunțată de către Tribunalul București Secția a V-a Civila în dosarul nr._, și pe cale de consecință - reținând cauza spre rejudecare, solicită admiterea cererii de intervenție în interes accesoriu astfel cum a fost formulată în cadrul dosarului mai sus arătat.
Temeiul de drept este reprezentat de dispozițiile art. 488 alin. 1 ind. 8 din Cod Procedura Civila, în sensul că hotărârea recurată este dată cu încălcarea normelor de drept material privitoare la dreptul de proprietate, al recurentei asupra imobilului care face obiectul cererii de evacuare promovata de către Pesu A. V..
Pe scurt, motivul pentru care recurenta a fost nevoită să promoveze cererea în intervenție accesorie a fost acela pentru ca instanța de judecată să aibă o imagine cât mai clară asupra situației de fapt deduse judecații, dar în același timp și pentru protejarea propriului drept de proprietate pe care recurenta îl are asupra imobilului in cauza.
Recurenta – intervenientă invocă faptul că în prezent împreuna cu fiica minora, care a rezultat în urma relației de căsătorie cu reclamantul Pesu A.-V., locuiesc în corpul de casa care revine Familiei P., în urma repetatelor actele de violenții exercitate asupra acesteia de către Pesu Alexandai-V., aceasta fiind nevoita să se mute din corpul de clădire care trebuia sa revină Familiei Pesu.
În alta ordine de idei, în cadrul dosarului de partaj nr._/299/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, reclamantul Pesu A.-V., nerecunoscând convenția încheiată cu Familia P. de a construi împreuna o casă tip duplex, revendica 75% din întreg imobilul, condiții în care recurentei i-ar mai reveni doar o cota de 25%.
Mai mult, având în vedere ca recurenta - intervenientă a fost alungată din locuința proprie, fiind nevoită să locuiască în corpul de clădire al familiei P., în măsura în care Judecătoria i-ar admite cererea de evacuare formulată de către reclamant, recurenta și fiica acesteia minoră, efectiv vor fi evacuate din propria casa, odată cu membrii familiei P..
Deși în mod clar recurenta intervenientă are un drept de proprietate asupra imobilului în cauza, aceasta precizează faptul că este în imposibilitatea fizica de a-și exercita acest drept de proprietate datorită bătăilor și violențelor la care aceasta a fost supusă de către reclamantul Pesu.
Urmărind jurisprudenta Înaltei Curți de Casație si Justiție, în cadrul Deciziei nr. 1801 din 29 martie 2012 pronunțată în recurs de Secția a II-a civilă s-a reținut faptul ca: "Deși natura juridică a intervenției accesorii este de apărare, terțul nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit, ci trebuie să își justifice interesul său propriu, legitim și actual în participarea la judecată procesului, Înalta Curte a statuat că interesul este legitim și actual atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lese si potrivit scopului economic ș. social pentru care a fost recunoscut."
În aceste condiții, deși s-a urmat procedura specială a evacuării, recurenta consideră ca aceasta cerere nu poate fi judecată, fără a se ține cont și de dreptul de proprietate al acesteia, mai ales că participarea nu ar putea genera o eventuala întârzierea a soluționării cauzei.
Pentru toate aceste motive, recurenta intervenientă solicită casarea Deciziei Civile nr. 722 A/17.06.2014 pronunțata de către Tribunalul București Secția a V-a Civila, și pe cale de consecința - reținând cauza spre rejudecare, solicită admiterea cererea de intervenție în interes accesoriu astfel cum a fost formulată în cadrul dosarului_ .
Analizînd cu prioritate excepția nulității recursului, Curtea reține următoarele: Recursul a fost formulat împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul București în soluționarea apelului ce a avut ca obiect încheierea prin care s-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de recurenta intervenientă din prezenta cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 64 alin. 4 NCPC, încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă și de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanță, respectiv numai recursul la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în apel.
În speță, încheierea de respingere a cererii de intervenție a fost dată în prima instanță, calea de atac fiind numai apelul, ce a fost exercitat, fiind respins prin decizia ce face obiectul prezentului recurs.
Față de dispozițiile legale menționate, avînd în vedere și art. 457 NCPC, ce consacră principiul legalității căilor de atac, recursul va fi respins ca inadmisibil .
În temeiul art. 453 alin.1 NCPC, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat reprezentînd onorariul avocatului dovedit cu chitanța nr. 576/21.04.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta – intervenientă P. (fostă P.) L., cu domiciliul în București, .. 4 B, sector 1 împotriva deciziei civile nr. 772A/17.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. A. V., domiciliat în București, la C.Av. Rușoiu E. N., .. 1, ., scara 2, . și cu intimații – pârâți P. V., domiciliat în București, . A, sector 1, P. S., domiciliată în București, . A, sector 1 și P. M. E., domiciliată în București, . A, sector 1.
Obligă pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
O. M. D. F. L. E. C. M. S.
GREFIER,
D. L.
Red. O.M.D.
Tehnored. T.I/ OMD
7 ex.
| ← Succesiune. Decizia nr. 456/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 433/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
