Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 462/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 462/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 462/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.462
Ședința publică din 08.04.2015
Curtea constituită din:
Președinte - A. D. T.
Judecător - M. G. R.
Judecător - A. P. B.
Grefier - E. C.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-petentă H. E., împotriva deciziei civile nr.1912 A din 10.12.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații A. D. A. și A. I..
Cauza are ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-petentă H. E. asistată de avocatul I. C., în baza împuternicirii avocațiale aflate la fila 6 din dosar și intimatul A. D. A. asistat de avocatul P. M., în baza împuternicirii pe care o depune la dosar, același avocat reprezentând în cauză și interesele intimatei A. I..
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, că intimații au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare și înscrisuri, în două exemplare, dintre care unul a fost comunicat recurentei.
Avocatul recurentei depune la dosar chitanța în cuantum de 4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, pe care instanțe le anulează, constatând că recursul este legal timbrat.
Părțile, prin reprezentanții convenționali, arată că nu au cereri prealabile de formulat și nu solicită administrarea de noi probe, în afara celor deja depuse la dosar, iar Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocatul recurentei petente H. E. solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Susține că s-a reținut în mod greșit faptul că prin plângerea sa petenta urmărește același scop ca și cel al dosarului nr._/303/2011, prin care s-a solicitat radierea din cartea funciară nr._, partea a II-a, a înscrierii referitoare la autorizația de desființare și la autorizația de construire cu privire la intabularea dreptului de proprietate pe numele intimaților A., ca urmare a anulării contractului de vânzare cumpărare din anul 2002. În prezenta cauză, petenta a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în aceeași încheiere de carte funciară, având în vedere că nu s-a ținut seama de faptul că petenta este proprietara imobilului în litigiu. Așadar, nu se poate reține autoritatea de lucru judecat, deoarece în primul dosar este cazul unei cereri accesorii cu privire la înscrierea în cartea funciară făcută pe numele intimaților în condițiile în care autorizația de construire a fost eliberată pe numele recurentei. Instanța nu a analizat, în prima acțiune, capătul de cerere accesoriu.
Prin sentința civilă nr.8707/2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, rămasă irevocabilă, a fost respins capătul de cerere accesoriu ca urmare a respingerii capătului principal de cerere, fără a fi analizat.
Insistă în susținerea sa, argumentat și de comunicarea transmisă de Primăria Sectorului 2, respectiv adresa nr.3498/9.02.2004 (aflată în copie la fila 140 din dosarul de fond) prin care intimaților, care solicitau eliberarea autorizației de construire pe numele lor, li se aduce la cunoștință că H. E. este titularul autorizației conform căreia au fost edificate lucrările la imobilul în litigiu.
Susține că recurentei i-a fost încălcat dreptul de acces liber la justiție, în sensul că instanța de apel nu a analizat pe fond motivul invocat de apelantă, ci a reținut autoritatea de lucru judecat.
Arată că înțelege să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată.
Avocatul intimaților A. D. A. și A. I. solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, ca fiind temeinică și legală.
Susține că instanța de apel a procedat în mod corect, analizând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimați și a reținut că aceasta este întemeiată, prin raportare la sentința Judecătoriei sectorului 6 București, înscrierea în cartea funciară pe numele intimaților fiind corespunzătoare situației de fapt.
Instanța a avut în vedere numeroasele litigii dintre părți.
Solicită a se observa că nu a fost cazul unei cereri accesorii, ci o problemă analizată distinct, deși a fost invocată pe cale separată, prin precizarea formulată la data de 17.12.2012.
Există autoritate de lucru judecat: chiar dacă aparent se solicită îndreptarea unei erori materiale, este de fapt aceeași chestiune ca și în cauza anterior soluționată.
Solicită, în concluzie, respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat, potrivit facturii și chitanței pe care le depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/20.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ , s-a respins cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva pârâților A. D. A. și A. I. ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă; s-a respins plângerea de carte funciară privind pe petenta H. E., în contradictoriu cu intimații A. D. A. și A. I., ca nefondată; s-a admis cererea de intervenție formulată de A. D. A. și A. I.; a fost obligată petenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1010 lei către intervenienți.
A reținut prima instanță că reclamanta H. E. și H. E., în calitate de vânzătoare, au înstrăinat către A. D. A. și A. I., prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 761/14 mai 2002 de BNP C. Popper, imobilul situat în București, ., sector 2 format din teren și construcție din paiantă. În contract s-a menționat transmiterea către cumpărători a certificatului de urbanism și a autorizației de construire.
Prin încheierea nr._/15.12.2004, OCPI a admis cererea intervenienților A. D. A. și A. I. de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului construcție P+1E+M situat în București, ., sector 2, în calitate de constructori.
După încheierea contractului de vânzare – cumpărare, între părțile acestui contract s-au purtat mai multe litigii având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 761/14 mai 2002 de BNP C. Popper (Dosar nr. 2823/2004 al Judecătoriei Sectorului 2 București), constatarea caracterului liberatoriu al înstrăinării și revocarea liberalității (Dosar nr._/300/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 București), declararea nulității contractului de vânzare – cumpărare și declararea nulității clauzei referitoare la transmiterea certificatului de urbanism și a autorizației de construire (Dosar_/303/2011 al Judecătoriei Sectorului 6 București).
Prin sentința civilă nr._/20.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul_/300/2006 s-a admis cererea intervenienților A. D. A. și A. I. de evacuare a petentei H. E. din imobilul situat în București, ., sector 2.
Ulterior, la data de 10.08.2012, petenta H. E. a solicitat Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară să noteze la rubrica proprietar al imobilului situat în București, ., sector 2 numele său, în loc de numele A. D. A. și A. I.. În motivarea cererii, petenta a susținut că este proprietarul construcției, conform autorizație de construire nr. 440/43 C/4.07.2002
La data formulării cererii de înscriere a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București, ., sector 2, proprietatea asupra acestuia imobil era deja înscrisă în CF prin încheierea OCPI nr._/15.12.2004.
Prin urmare, înscrierea dreptului petentei în CF era posibilă, conform art. 20 din Legea 7/1996 numai pe baza radierii dreptului proprietarului anterior, dacă există consimțământul acestuia, sau pe baza unei hotărâri judecătorești de rectificare a înscrierii în CF.
Rectificarea înscrierilor de carte funciară, la rândul său, nu poate fi solicitată direct registratorului de CF, astfel cum a afirmat petenta în concluziile orale. Rectificarea CF poate fi cerută instanței de judecată, dar numai împreună cu un alt capăt de cerere sau după pronunțarea unei alte hotărâri prin care să se constate intervenirea uneia dintre situațiile prevăzute de art. 34 alin. 1 pct. 1-4 din Legea 7/1996.
Registratorul de CF nu are posibilitatea să revină asupra unei încheieri de Carte Funciară precum cea prin care intervenienții și-au înscris dreptul de proprietate fără consimțământul persoanelor deja înscrise sau fără o hotărâre judecătorească de rectificare.
Problema existenței în patrimoniul intervenienților a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București, ., sector 2 nu poate fi soluționată, astfel cum a încercat petenta, pe baza unei înscrieri în CF, ci pe baza unei hotărâri care să aibă unul dintre obiectele enumerate de art. 34 din Legea 7/1996. Niciuna dintre cererile petentei referitoare la nevalabilitatea actului pe baza căruia s-a făcut înscriere nu a fost admisă de instanță. Dimpotrivă, instanțele au reținut în considerentele hotărârilor pronunțate existența unui drept de proprietate asupra construcției situate în București, ., sector 2 (Decizia 2374/_ pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr._/300/2006, sentința_/26.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în Dosarul_/300/2006.
Instanța a admis cererea de intervenție formulată în cauză în conformitate cu prevederile 335 C.p.civ., având în vedere caracterul întemeiat al susținerilor formulate de intervenienți.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat reclamanții la plata către intervenienți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1010 lei, reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta, susținând că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, calificând greșit plângerea de față ca având caracterul unei proceduri necontencioase, aceasta trebuind să se judece în opinia sa în contradictoriu cu titularul dreptului.
Pretinde reclamanta apelantă că, în speță, s-a solicitat îndreptarea de eroare materială de la momentul înscrierii dreptului intimaților în C.F. și partea a 2-a ea fiind titulara autorizației de construire pentru construcția edificată pe teren, notarea în Cartea Financiară a acestora, ca proprietari ai construcției, nefiind conformă cu realitatea.
În acest sens, pretinde apelanta reclamantă că ceea ce s-a transmis la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu intimații a fost construcția veche de paiantă, autorizația nr. 440/43C/04.07.2002 fiind emisă ulterior încheierii acestui contract și susceptibilă de a fi înscrisă în mod distinct în Cartea Funciară conform art. 22 alin. 3 Legea nr. 7/1996. Prin întâmpinarea formulată în cauză intimații au invocat autoritatea de lucru judecat în raport de sentința civilă nr._ a Judecătoriei Sectorului 6 București, rămasă irevocabilă, prin care, au arătat intimații, s-a analizat pe lângă cererea aceleiași reclamante de desființare a contractului de vânzare-cumpărare și radierea înscrierii din Cartea Funciară a dreptului de proprietate al acestora, asupra construcției, cu privire la care instanța a reținut că înscrierea din CF corespunde realității.
În ceea ce privește motivele de apel, intimații au solicitat constatarea ca neîntemeiat, susținând că instanța a reținut în mod corect faptul că problema existenței dreptului de proprietate al lor asupra construcției, nu poate fi analizată printr-o plângere ce CF.
Prin decizia civilă nr.1912 A/10.12.2014, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul și a schimbat sentința apelată în sensul că a respins acțiunea pentru existența autorității de lucru judecat, obligând apelanta la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Analizând cu prioritate problema existenței autorității de lucru judecat, față de sentința civilă nr. 8707/2012 a Judecătoriei Sectorului 6 București, tribunalul a reținut următoarele:
În cadrul dosarului în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 8707/2012, apelanta reclamantă a solicitat și radierea înscrierii din CF nr._ Partea a II-a, referitoare la autorizația de desființare nr. 509/11.10.2001, și a autorizației de construire nr. 440/04.07.2002 cu privire la intabularea dreptului de proprietate asupra construcției pe numele pârâților intimați (fila 42 dosar apel).
În prezenta cauză, având ca obiect plângere de CF, scopul urmărit de apelanta reclamantă, vizează o așa-zisă corectare a greșelilor strecurate în cuprinsul încheierii atacate cu nr. vechi_, aceeași care a făcut obiectul analizei prin sentința civilă nr. 8707/2012 privind proprietarul asupra construcției, în sensul de a fi menționată reclamanta în locul soților A., în baza autorizației de construire nr. 440/43C/04.07.2002.
În analiza cauzei soluționată prin sentința civilă nr. 8707/2012 a Judecătoriei Sectorului 6 București, irevocabilă, prin decizia nr. 344A/2014 a C., nerecurată, instanțele au stabilit cu putere de lucru judecat, aspectul că înscrierea din CF a dreptului de proprietate al acestora asupra construcției, corespunde stării de fapt analizată sub acest aspect, istoricul numeroaselor litigii declanșate de către apelantă și mama acesteia anterior decesului, relevând că instanțele investite cu soluționarea lor, nu au găsit întemeiate motivele invocate în scopul obținerii desființării contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 2002.
Prin decizia civilă nr.344A/2014, Curtea de Apel București a stabilit că transmisiunea dreptului de proprietate prin acest contract a vizat „construcțiile” de pe teren.
Chiar dacă în cauza de față, calea urmată de către apelantă are la bază solicitarea adresată OCPI de așa-zisa corectare a erorilor din CF partea a II-a privind numele proprietarului tabular, tribunalul a reținut că scopul urmărit de apelantă este identic cu cel din litigiul soluționat prin sentința civilă nr. 8707/2012 și anume radierea înscrierii cu privire la dreptul de proprietate pe numele pârâților intimați A., or dispozițiile art. 1200-1202 C.civil – vechi, incidente, instituie prezumția legală absolută a puterii de lucru judecat.
Astfel, pe calea procedurii de față apelanta nu poate repune în discuție aceeași chestiune privind corectitudinea înscrierii din CF referitor la proprietarul asupra construcției, care, cu putere de lucru judecat, s-a stabilit că este conformă realității faptice.
Ca atare, tribunalul, găsind întemeiată excepția privitoare la autoritatea de lucru judecat, chiar dacă obiectul celor 2 cereri nu este identic prin formularea diferită folosită de reclamanți, cauza, scopul urmărit, fiind însă același cum deja s-a arătat, ca și părțile, a respins acțiunea reclamantei, pentru acest motiv.
Împotriva deciziei civile nr.1912 A/2014 a declarat recurs petenta H. E., prin care a solicitat casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel, conform art.312 alin.5 Cod de procedură civilă, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
Solicită recurenta să se constatei că în cadrul dosarului nr._/303/2011 al Judecătoriei Sectorului 6, capătul de cerere privind radierea înscrierii în cartea funciară cu nr._, a fast formulat ca un capăt de cerere accesoriu și instanța de judecată nu a analizat acest capăt de cerere decât prin prisma capătului de cerere principal privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.761/14.05.2002. Astfel, recurenta apreciază că instanța Judecătoriei Sectorului 6 București nu a analizat în fond capătul de cerere privind radierea înscrierii în cartea funciară cu nr._, ci l-a respins ca o consecință a respingerii capătului de cerere principal. Astfel, având în vedere cele menționate, nu se poate afirma că există autoritate de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 8707 din 17.10.2012.
Mai mult decât atât, în cadrul prezentului dosar cu nr._, s-a solicitat a se analiza îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul încheierii atacate, a CF nr._ (cu nr. vechi_) fiind vorba deci de un capăt de cerere diferit de radierea înscrierii în cartea funciară, solicitată ca un capăt de cerere accesoriu, astfel pe cale de consecință și scopul urmărit a fost diferit.
Arată recurenta că a solicitat îndreptarea unei erori în opinia sa, întrucât notarea în cartea funciară a intimaților ca fiind proprietarii construcției nu este conformă cu realitatea și nici cu actele prezentate de către intimate la intabularea dreptului lor de proprietate asupra terenului pe care l-a înstrăinat către aceștia și nicidecum a construcției, dat fiind faptul că recurenta era titularul dreptului de proprietate a construcției în baza autorizației valabile emise de către Primăria Sectorului 2 și nu intimații, care în mod eronat au fost înscriși în CF a imobilului P+1 ET+M din ., sector 2, ca fiind proprietarii construcției, în lipsa actelor doveditoare necesare intabulării dreptului de proprietate.
Solicită să se constate că în mod greșit s-a reținut de către instanța de apel că s-ar repune în discuție aceeași chestiune a corectitudinii înscrierii CF din moment ce radierea înscrierii a fost respinsă ca un capăt de cerere accesoriu fără motivare proprie și fără să fie analizat în fond în detaliu dacă înscrierea în cartea funciară este legală sau nu.
Recurenta menționează faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.761/14.05.2002 s-a efectuat transferul de proprietate asupra terenului în suprafață de 295 mp și a construcției de paiantă edificată pe teren Ia momentul efectuării contractului de vânzare - cumpărare, așa cum rezultă din autorizația emisă cu nr.81 C în data de 29.12.1970 pe numele tatălui său H. V. (pe care o anexează prezentei) și înregistrată cu nr.5182/1970.
Consideră recurenta că încheierea prin care s-a dispus intabularea în CF emisă în dosarul nr.5657/16.05.2002 a dreptului de proprietate asupra construcțiilor a numiților A. D. A. și A. I. este nelegală pentru considerentele de mai sus, dar mai ales și datorită faptului că nu există nici un document legal pe numele acestora, care să le ateste acest drept de proprietate, în condițiile în care recurenta a edificat construcțiile existente pe terenul de la adresa sus menționată conform autorizației de construcție nr. 440/43 C din data de 04.07.2002, emisă după încheierea contractului de vânzare - cumpărare nr.76l/14.05.2002, prin care aceasta a înțeles să înstrăineze terenul și construcțiile de paiantă.
Nici un moment recurenta nu a avut intenția să înstrăineze construcția nou edificată conform autorizației nr.440/43 C din data de 04.07.2002, care de altfel este pe numele său. Cum e posibil ca o instituție să intabuleze pe numele altei persoane dreptul de proprietate al recurentei consfințit prin autorizația nr. 440/43 C din 04.07.2002.
De altfel, numitul A. D. A., fiul recurentei a cerut Primăriei Sectorului 2 în data de 22.01.2004 să i se elibereze autorizația de construcție pe numele său, însă Primăria nu a eliberat un astfel de document întrucât recurenta este proprietara acestei construcții. De altfel prin adresa nr. 3498 din 09.02.2004 a Primăriei Sectorului 2 se arată că titularul autorizației de construire nr. 440/43 C din data de 04.07.2002 este H. E..
În condițiile Legii nr.7/1996 nu se justifica emiterea de către OCPI a unui act care în mod nelegal să constituie titlu de proprietate asupra unei construcții.
Arată recurenta că motivul de recurs este cel prevăzut de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă și solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel, conform art.312 alin.5 Cod de procedură civilă.
Intimații A. D. A. și A. I. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Se arată de către intimați că în mod corect a reținut instanța de apel că, deși în mod aparent calea urmată de reclamanta H. E. în prezenta cauză are ca obiect solicitarea adresată OCPI de corectare a erorilor din cartea funciară privind numele proprietarului tabular, scopul urmărit de aceasta este identic cu cel din litigiul soluționat prin pronunțarea sentinței civile nr. 8707/2012 a Judecătoriei Sectorului 6, respectiv radierea înscrierii cu privire la dreptul de proprietate de pe numele intimaților.
Nu poate fi reținută afirmația recurentei potrivit căreia în dosarul nr._/303/2012 în care s-a pronunțat sentința nr. 8707, capătul de cerere având ca obiect radierea înscrierii din cartea funciară a fost unul accesoriu analizat de instanță doar prin prisma capătului principal al cererii de chemare în judecată, fiind respins ca o consecință a respingerii capătului principal al acțiunii. Așa cum s-a reținut în considerentele sentinței civile nr. 8707/07.12.2011 (pagina 2 ultimul paragraf), la data de 17.02.2012, prin serviciul registratură, reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare/modificatoare, prin care a solicitat a se avea în vedere un nou capăt de cerere respectiv radierea înscrierii în cartea funciara cu nr._, Partea a II a, referitoare la autorizația de desființare nr. 509/63/C din 22.10.2001 și a autorizației de construire cu nr. 440 din data de 04.07.2002, precum și procesul verbal de recepție nr._/11.07.2002, cu privire la intabularea dreptului de proprietate asupra construcției pe numele A. D. A. și A. I..
La soluționarea în fond a cauzei, instanța a analizat în mod distinct fiecare capăt de cerere iar cerere reclamantei de radiere din cartea funciară cu nr._, Partea a ll-a, a înscrierii referitoare la autorizația de desființare nr. 509/63/C din 22.10.2001 și a autorizației de construire cu nr. 440 din data de 04.07.2002, precum și procesul - verbal de recepție nr._ /11.07.2002, cu privire la intabularea dreptului de proprietate asupra construcției pe numele A. D. A. și A. I., a fost analizată în mod distinct și respinsă de instanță cu mențiunea că înscrierea în cartea funciară corespunde stării de fapt. Nu poate fi reținută nici susținerea recurentei cu privire la faptul acest capăt de cerere a fost unul accesoriu acțiunii principale care a fost respins ca urmare a respingerii acțiunii principale. Cele două capete de cerere ale acțiunii în dosarul nr._/303/2011 sunt distincte, capătul de cerere privind radierea din cartea funciara neputând avea caracter accesoriu al acțiunii de nulitate absolută pentru care cererea devine admisibilă numai în cazul dovedirii unor cauze de nulitate anterioare sau cel puțin concomitente perfectării actului, ori în cauza de față înscrierea în cartea funciară a proprietarului tabular intervine ulterior perfectării vânzării, moment în care vânzătorul a transmis deja dreptul de proprietate asupra bunului. Cererea recurentei nu a vizat repunerea în situația anterioară (situație în care acest capăt de cerere era unul accesoriu capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a vânzării) ci rectificarea înscrierii proprietarului tabular, respectiv îndreptarea erorilor strecurate în cartea funciară cu privire la înscrierea proprietarului tabular, ceea ce nu probează caracterul accesoriu al unei asemenea cereri. De altfel, recurenta din prezenta cauză nici nu a atacat sentința nr.8707/2012 sub aspectul greșitei calificări a capătului de cerere având ca obiect radierea din cartea funciară pentru care s-ar fi impus îndeplinirea condițiilor impuse de art. 20 din Legea nr. 7/1996.
Examinând actele dosarului, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare:
Critica unică adusă de recurentă hotărârii pronunțate de tribunal în apel vizează constatarea, greșită în opinia recurentei, că în cauză pretențiile sale de rectificare a erorilor din cartea funciară privind dreptul de proprietate asupra construcției nu pot fi analizate în cauză, opunându-se autoritatea de lucru judecat de care se bucură sub acest aspect sentința civilă nr. 8707/17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.
Reținând că această critică se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea constată caracterul nefundat al acesteia.
Astfel, reține Curtea că hotărârea judecătorească, produce, ca orice act jurisdicțional, efecte obligatorii pentru părțile care au participat la judecata finalizată prin pronunțarea hotărârii, efecte întemeiate pe principiul relativității, dar și efecte de opozabilitate față de terți.
Altfel spus și având în vedere dispozițiile art. 1200 pct. 4 C.civil, pentru părțile din proces statuările din hotărârile irevocabile au valoarea de prezumții legale cu caracter absolut. Pentru terți, persoane care nu au participat în proces, aceste statuări își produc de asemenea efecte, aceștia neputând ignora hotărârea, aceasta producându-se însă doar sub forma unei prezumții cu caracter relativ, câtă vreme terții nu au participat la dezbaterea finalizată cu pronunțarea hotărârii și deci nu și-au putut face propriile apărări. Ca atare, într-un proces ulterior, terțul are posibilitatea să răstoarne prezumția invocată de parte, prin administrarea de probe care să conducă la o situație diferită de cea reținută prin hotărâre, câtă vreme aceasta are doar caracterul unei prezumții relative.
Raportat la datele speței, trebuie observat pe de o parte, că hotărârea cu privire la care s-a invocat de către pârâții intimați că există autoritate de lucru judecat, sentința civilă nr. 8707/17.10.2012 a fost pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București într-o cauză în care au figurat în calitate de părți atât reclamanta din prezenta cauză, H. E., alături de mama sa H. E., cât și pârâții A. D. A. și A. I. și care a vizat pretențiile reclamantei de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 761/14.05.2002, dar și pe cele privind radierea înscrierii în cartea funciară referitoare la autorizația de desființare nr. 509/63/C/22.10.2001 și la autorizația de construire nr. 440/04.07.2002, cu privire la întabularea dreptului de proprietate asupra construcției pe numele pârâților.
Pe de altă parte, cauza de față privește plângerea de carte funciară formulată de reclamantă împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare a încheierii prin care Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 2 București a respins cererea prin care reclamanta solicitase rectificarea cărții funciare în sensul radierii pârâților de la rubrica proprietar și înscrierea reclamantei în calitate de proprietar al construcției în baza autorizației de construire nr. 440/43 C/04.07.2002.
Așadar, caracterul obligatoriu al dezlegărilor din hotărârea irevocabilă menționată (sentința civilă nr. 8707/17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București), sub aspectul conformității cu situația de fapt și de drept a înscrierilor din cartea funciară privitor la dreptul de proprietate asupra construcției există atât pentru reclamantă, cât și pentru pârâți.
Aceasta, întrucât din cele expuse rezultă că, deși calea procedurală aleasă de reclamantă pentru a obține radierea din cartea funciară a înscrierii privind dreptul de proprietate al pârâților asupra construcției, urmată de înscrierea dreptului său de proprietate având același obiect este diferită, solicitând întâi direct instanței de judecată să dispună în acest sens, o dată cu promovarea acțiunii în nulitatea contractului de vânzare cumpărare, iar ulterior formulând aceeași cerere în temeiul dispozițiilor Legii nr. 7/1996 către Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 2 București, scopul urmărit de reclamantă a fost același, cel rezultat din chiar petitul cererilor sale, anume înscrierea în cartea funciară a dreptului său de proprietate asupra construcției.
Așadar, inclusiv sub aspectul cauzei și obiectului, tripla identitate la care face referire art. 163 alin. 1 C.pr.civ. există în cele două pricini, astfel încât caracterul obligatoriu al dezlegărilor hotărârea irevocabilă nu poate fi înlăturat, în mod corect fiind admisă excepția autorității de lucru judecat.
Pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile în ce privește solutionarea unei probleme juridice este necesară doar dovedirea identității între chestiunea solutionată irevocabil și cea dedusă judecății, instanța de judecată fiind tinută să pronunțe aceeasi soluție, în caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
O astfel de concluzie este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza Amurăritei contra Romaniei, a stabilit că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6&1 trebuie interpretat prin prisma preeminenței dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Conventiei, principiu enuntat in preambulul Conventiei. Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminentei dreptului este principiul securitătii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca solutiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi contrazise. Pentru respectarea acestui principiu statele trebuie să depună diligențe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe și să interzică redeschiderea unor proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă. CEDO a stabilit, astfel, că instanțele sunt obligate să țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Conventie.
De asemenea, cât privește diferențele de interpretare juridică ale unor situații de fapt similare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mai multe rânduri (cauzele D. contra României, P. contra Romaniei, B. contra Romaniei, Statos Pintio contra Portugaliei, Baranowski contra Poloniei, Sovtransanto Holding contra Ucrainei) că principiul securității juridice constituie unul dintre elementele fundamentale ale societății, iar incertitudinea jurisprudențială este de natură să reducă încrederea justițiabililor în sistemul judiciar si contravine acestui principiu. Chiar dacă divergențele de jurisprudență constituie, prin natura lor, consecința inerentă oricarui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale, în masura în care situația de fapt rămâne neschimbată, interpretarea dată legii trebuie să fie aceeași.
În ce privește susținerea recurentei potrivit cu care autoritatea de lucru judecat nu poate fi reținută, întrucât prima cerere, formulată de reclamantă în dosarul nr._/303/2011, a avut un caracter accesoriu în raport de petitul vizând constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare, Curtea constată că nu poate conduce la o altă concluzie decât cea expusă.
Astfel, trebuie observat că este fără nicio relevanță caracterul de cerere principală sau accesorie al pretenției formulate de reclamantă în acea primă cauză, câtă vreme atât situația de fapt invocată, cât și temeiul de drept al cererii erau identice cu cele pe care cea de-a doua cerere a fost fundamentată. Mai mult, din cuprinsul hotărârii pronunțate rezultă că s-a respins cererea de rectificare a înscrierii din cartea funciară dat fiind că s-a apreciat “că aceasta corespunde stării de fapt”.
În consecință, în raport de cele arătate, Curtea constată că este nefondată critica recurentei privind lipsa autorității de lucru judecat, astfel încât soluția pronunțată de tribunal în apel este legală sub acest aspect.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat recursul.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., Curtea va obliga recurenta la plata către intimați a sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile legale sub aspectul căderii în pretenții a recurentei, care a promovat o cale de atac ce a fost considerată nefondată și fiind dovedită efectuarea acestor cheltuieli cu chitanța aflată la fila 45 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta – petentă H. E., împotriva deciziei civile nr.1912 A/10.12.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații A. D. A. și A. I..
Obligă recurenta la plata către intimați a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A.-D. T. M. G. R. A. P. B.
GREFIER
E. C.
Red.M.G.R.
Tehdact.R.L./M.G.R.
2 ex./27.04.2015
TB-S.3 – Ș.Ț.; T.S.
Jud.S.2 – O.E.P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 433/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 494/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
