Cereri. Decizia nr. 528/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 528/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 528/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.528 R
Ședința publică din data de 13.03.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
JUDECĂTOR: M. A. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.2415/21.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. G. GHIULAMILA M. F., cauza având, ca obiect, „Legea nr.10/2001; alte cereri”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus și văzând că recurentul pârât s solicitat, prin motivele de recurs, judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu disp. art.242 alin.2 C.pr.civ., Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de fata, constată următoarele :
Prin sentința civilă nr.2415/21.12.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a- V -a Civilă, s-a admis cererea, astfel cum a fost precizata, formulata de reclamanta S. G.. Ghiulamila M. F., in contradictoriu cu paratul M. București, reprezentat prin Primarul General, s-a constatat ca reclamanta are calitatea de persoana indreptatită la acordarea de masuri reparatorii in echivalent in condițiile Legii nr. 247/2005, pentru terenul situat in București, .. 27-29, sector 1, in suprafața de 340 mp, identificat prin raportul de expertiza topografica întocmit de expertul tehnic N. C., imposibil de restituit in natura și a fost obligat paratul la plata către reclamanta a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 24.04.2001, Ghiulamila A. a formulat notificarea nr. 2920, înregistrata la Primăria Municipiului București sub nr. 1272/2001, prin care a solicitat, in temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea in natura sau acordarea de despăgubiri pentru terenul situat in București, .. 27-29, sector 1.
Imobilul notificat s-a aflat in proprietatea lui M. D. si N. D., fiind dobândit astfel: prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6257/25.02.1928, de Tribunalul I.- Sectia notariat, vânzătorul G. H. P. i-a transmis lui M. D. cota-parte indiviza din dreptul de proprietate asupra terenului situat in Bucuresti, ., pe care o deținea in calitate de moștenitor al tatălui sau, Haralambrie V. P., iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/17.11.1936, de Tribunalul I.- Sectia Notariat, M. D. a cumpărat si cealaltă cota-indiviza de 24/30 din dreptul de proprietate asupra imobilului, de la I. P., M. P. si E. D., in contract facându-se mențiunea ca acesta deținea deja cealaltă cota-parte de 6/30, din imobilul situat în Bucuresti, .. 27; totodată, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4681/18.03.1916, de Tribunalul I., Secția Notariat, N. D. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, Suburbia Sf. Vineri Noua, . B, fost f. n., in suprafața de 389.54 mp.
Cu adresa nr._/29.06.2012, Primăria Sectorului 1 București - Direcția Impozite si Taxe Locale a comunicat ca M. D. a fost înscris ca titular de rol fiscal al imobilului situat in Bucuresti, .. 27-29, sector 1, începând cu anul 1933.
Din procesul-verbal încheiat in luna mai, 1933, a rezultat ca de pe urma defunctului N. D., decedat la data de 10.11.1932, a rămas ca unica moștenitoare fiica sa E. D., in masa succesorala fiind trecut si imobilul din .. 29. M. D. a decedat la rândul sau in data de 28.10.1949, drepturile si obligatiile existente in patrimoniul sau fiind transmise soției supravietuitoare, D. E..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2397/529/14.06.1957 de Notariatul de Stat București, Raionul Grivita, E. B. ( fosta D., conform certificatului de casatorie . nr._, eliberat de Consiliul Popular al Raionului G. G. D.), a înstrăinat 200 mp din terenul situat in .. 27, către A. si I. Neruja.
Diferența de teren, de 340 mp, a trecut in proprietatea statului ca urmare a aplicării Decretului nr. 200/19.05.1979, privind aprobarea documentațiilor tehnico-economice si a masurilor de realizare a unor obiective de investiții, in a cărui anexa, la poziția 137 a fost înscris M. D. cu teren situat in .. 27-29, in suprafața de 340 mp. Este evident ca menționarea numelui proprietarului ca fiind “ M. D.”, in loc de M. D. este rezultatul unei simple erori materiale. Pe de alta parte, se observa ca in anexa decretului s-a trecut in mod greșit ca imobilul a fost preluat de la M. D., din moment ce acesta era decedat din anul 1949.
Cu privire la construcțiile edificate pe teren, din fisa imobilului bombardat, întocmita la data de 07.05.1944 a rezultat ca acestea au fost distruse ca urmare a bombardamentelor din timpul celui de-al doilea război mondial.
Potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 191/01.05.1991, eliberat de Notariatul de Stat Sector 1, B. ( fosta D.) E. a decedat la data de27.08.1990, lăsând-o ca unica moștenitoare legala pe fiica sa, Ghiulamia A..
După formularea notificării, respectiv la data de 10.12.2010, notificatoarea, reclamanta fiind singura moștenitoare, astfel cum a rezultat din certificatul de moștenitor nr. 35/30.08.2011, eliberat de BNP Pisano C. E..
In temeiul dispozițiilor art. 25 alin.1 din Legea nr. 10/2001, unitatea detinatoare este obligata sa se pronunțe prin decizie sau, după caz, dispoziție motivata, asupra cererii de restituire in natura, in termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare.
Parata are calitatea de “ unitate detinatoare” in sensul art. 9 si art. 21 din Legea nr. 10/2001 si Normelor metodologice de aplicare a acesteia, având in vedere ca imobilul notificat s-a aflat in posesia sa.
Întrucât parata nu a făcut dovada soluționării notificării pana in prezent, instanța, având in vedere si decizia nr. XX din 19 martie 2007, pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție, prin care s-a stabilit ca, in aplicarea dispozițiilor art. 26 din Legea 10/2001, instanța de judecata este competenta sa soluționeze pe fond nu numai contestația formulata împotriva deciziei/dispoziției prin care s-a solicitat restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv, ci si acțiunea persoanei indreptatite in cazul refuzului nejustificat al unitatii detinatoare de a răspunde la notificarea parții interesate, a procedat la analiza cerințelor impuse de Lg. 10/2001 pentru acordarea de masuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv.
In acest sens, instanța a reținut ca in temeiul 2 lit. h din Legea nr. 10/2001, sunt imobile preluate abuziv, in sensul acestui act normativ imobilele “ preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin.1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare”.
Așa cum s-a arătat mai sus, suprafața de 340 mp, din terenul situat in .. 27-29, sector 1, a trecut in proprietatea statului prin aplicarea Decretului nr. 200/1979 si, ca atare, face parte din categoria celor preluate abuziv, intrând in câmpul de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Reținând si disp. art. 4 alin.2 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora de prevederile acestui act normativ beneficiază si moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptatite, instanța a constatat ca reclamanta are calitatea de persoana indreptatite la acordarea de masuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001.
In ceea ce privește masurile reparatorii ce pot fi acordate, art. 7 alin.1 si art. 9 alin.1 din Legea nr. 10/2001, stabilesc regula restituirii in natura, urmând ca numai in situația in care aceasta măsura nu este posibila sa se acorde alte masuri reparatorii prevăzute de lege.
Imobilul a fost identificat prin raportul de expertiza topografica întocmit de expertul C. N. stabilindu-se atât identitatea dintre imobilele ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare nr. 6257/25.02.1928, nr._/17.11.1936 si nr. 4681/18.03.1916 si imobil situat in București, .. 27-29, sector 1, cat si suprafața acestuia-545.69 mp. Din aceasta suprafața, așa cum s-a arătat anterior, D. E. a vândut 200 mp, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2397/529/14.06.1957.
Potrivit aceluiași raport de expertiza, in prezent, suprafața fostului imobil din .. 27-29, este ocupata de construcții noi, astfel: suprafața S1 de168 mp, este ocupata de imobilul nr. 7 de pe . cuprinde o construcție parter, in suprafața construita la sol de 15 mp, un punct termic, in stare de ruina, cu suprafața construita la sol de 24 mp si mai multe magazii din materiale de tip ușor; suprafața S2 de 269 mp, ocupata de construcția P+4 a Caminului CFR “ Grant” si S3 de 109 mp, ocupata de spațiul verde aferent Caminului CFR “ Grant”. De asemenea, expertul a precizat ca terenul este străbătut de conductori supraterani de electricitate si telefonie,precum si de o conducta subterana de canalizare.
Întrucât lucrările pentru care s-a dispus exproprierea terenului au fost realizate si ocupa funcțional întregul teren, reclamanta este indreptatită, in baza art. 11 alin.4 din Legea nr. 10/2001, numai la acordarea de masuri reparatorii in echivalent pentru terenul in suprafața de 340 mp, situat in București, .. 27-29, sector 1, ce urmează a fi stabilite la valoarea de circulație a imobilului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în mod greșit instanța a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent și a obligat M. București să emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri, ce vor fi stabilite în condițiile Titlului VII a Legii nr. 247/2005.
Recurentul a arătat că potrivit Legii nr.165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2007, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile acestei legi. Conform art. 1 alin. 1 și alin. 2, art. 4, 16 și 50 din Legea nr. 165/2013, M. București urmează să fie obligat să emită dispoziția în sensul art. 1 alin. 2, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
S-a mai arătat că înainte de a ajunge la Secretariatul Comisiei Centrale, M. București are obligația de a înainta dosarul către Instituția Prefectului în vederea întocmirii unui aviz de legalitate. Art. 16 din titlul VI prevede în mod expres faptul că valoarea echivalentă a imobilului solicitat urmează a fi stabilită de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar notificările formulate potrivit Legii 10/2001 în sensul acordării de măsuri reparatorii se predau pe bază de proces verbal de predare primire Secretariatului Comisiei Centrale numai dacă sunt însoțite de avizul de legalitate al Prefectului.
Recurentul a criticat sentința recurată și în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, arătând că în speță nu se poate reține culpa pârâtei, iar în subsidiar, a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.pr. civ..
În consecință, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate iar pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor expuse mai sus, Curtea reține următoarele:
Prin prima critică formulată, recurentul pârât a susținut că potrivit Legii nr. 165/2013, nu mai sunt aplicabile dispozițiileTitlului VII din Legea nr. 247/2007, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile acestei legi, ci urmează să emită dispoziția în sensul art.1 alin. 2 din Legea 165/2013, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
Curtea constată că, într-adevăr, după pronunțarea hotărârii de către prima instanță, a fost adoptată Legea 165/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013.
Legea 165/2013, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea 368/18.12.2013 prevede la art. 1 alin. 2 că, „în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatori în echivalent care se pot acorda sunt: compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001…, precum și măsura compensării prin puncte prevăzută în Capitolul III”.
Potrivit art.16 cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7).
Conform art. 18 (3) din lege, Comisia Națională preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.
Articolul 50 lit. a prevede că la data intrării în vigoare a prezentei legi: a) sintagma "despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", cuprinsă în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se înlocuiește cu sintagma "măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România".
Față de prevederile art. 4 din Legea 165/2003 potrivit cu care, dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor…”, dispozițiile legale enunțate mai sus se aplică și procesului de față, ceea ce înseamnă că acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilele imposibil de restituit în natură urmează a se face în procedura prevăzută de Legea 165/2013.
Legea nouă urmează a produce efecte în privința naturii măsurilor reparatorii ce se cuvin reclamantei (care s-au transformat în măsuri compensatorii sub formă de puncte) și în privința procedurii de acordare a acestora.
Curtea apreciază însă că schimbarea titulaturii instituțiilor competente și modificarea reglementării procedurii administrative de acordare a măsurilor reparatorii reprezintă doar aspecte formale și nu justifică modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță înainte de apariția Legii 165/2013, chiar dacă această lege produce efecte juridice în sensul arătat.
Cu precizările arătate, Curtea va constata ca fiind nefondată prima critică formulată.
În ceea ce privește susținerea referitoare la circuitul administrativ al dosarului format ca urmare a notificării și al sentinței, ulterior momentului soluționării fondului notificării de către instanță, Curtea constată că acest aspect nu a făcut obiectul analizei de către prima instanță, astfel că nu poate face obiectul controlului judiciar în recurs.
În ceea ce privește critica referitoare la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că aceasta este nefondată, în sarcina pârâtului subzistând obligația de plată a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de expertiză topografică, în condițiile în care acțiunea a fost admisă, pârâtul căzând în pretenții, conform art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă. Întrucât cheltuielile de judecată constau doar în onorariu de avocat, acestea nu pot fi micșorate, conform art. 274 alin.2 Cod procedură civilă, astfel că solicitarea formulată de recurentă în acest sens nu poate fi primită, dispozițiile art. 274 alin. 3 invocate prevăzând doar posibilitatea diminuării onorariului de avocat, ceea ce nu este cazul în speță.
Pentru considerentele expuse mai sus, exercitând controlul judiciar în limitele criticilor formulate de recurentul pârât, conform art. 316. rap. la art. 298 si art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 377 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.2415/21.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. G. GHIULAMILA M. F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,13.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. G. G. D. M. M. A. M.
GREFIER
M. D.
Red/Tehnored M.A.M.
Tehnored. T.I/2 ex
Jud. fond: S. V.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 529/2014. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 539/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
