Cereri. Decizia nr. 674/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 674/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 674/2014

DOSAR NR._

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 674 R

Ședința publică de la 01.04.2014

Curtea constituită din :

PREȘEDINTE – D. Z.

JUDECĂTOR – D. L. M.

JUDECĂTOR – D. F. G.

GREFIER – S. V.

……………………

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât D. I., împotriva deciziei civile nr. 950A/15.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul- reclamant D. V. D. Carlos A., având ca obiect „partaj judiciar, succesiune, acțiune în constatare”.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-pârât D. I., reprezentat de avocat G. G., cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul reclamant D. V. D. Carlos A. reprezentat de avocat C. A., cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Apărătorul recurentului pârât D. I. arată că au criticat hotărârea instanței de apel sub două motive prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ. Consideră că instanța de apel a prezentat motive străine de problemele invocate și nu a răspuns motivelor de apel. Arată că instanța, în condițiile în care au solicitat atribuirea bunului la valoarea de circulație, a reținut o valoarea subiectivă. Dispozițiile art. 673 pct. 11 C.pr.civ. prevăd că părțile în măsura în care nu se înțeleg să se procedeze la vânzarea bunului.

Precizează că își doresc acest imobil pentru a fi făcut „Casă memorială” și nu în scop mercantil sau altfel.

Arată că pentru a decide că ei au prezentat un refuz, s-ar fi trebuit analizată probațiunea, ori instanța motivează că, prin respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză, s-ar fi validat concluziile expertizei, însă nu se face nici o referire la expertizele lor și la înscrisurile pe care le-au depus și practic s-a pronunțat pe un aspect, arătând că valoarea de circulație a fost de 680.000 Euro, valoarea pe care o consideră supra-evaluare.

În acest context, instanța, fără a analiza probațiunea, pe care au depus-o ar fi susținut că ei au prezentat un refuz, ori din contră ei își doresc acest imobil la o valoare corectă. Să se constate că instanța de fond a făcut un raționament pe care instanța de apel nu l-a analizat și spune că există calea recursului, dacă nu este de acord cu această valoare. Dacă s-ar fi analizat și probele lor și proba cu expertiza și ar fi considerat că aceasta este valoarea, atunci ar fi fost de acord.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului. Nu se solicită cheltuieli de judecată.

Apărătorul intimatului reclamant D. V. D. Carlos A. solicită respingerea recursului. Arată că, odată cu introducerea acțiunii pe partaj succesoral, prin întâmpinare, recursul a precizat că își dorește atribuirea imobilului din . au fost de acord. Recurentul a fost de acord cu atribuirea imobilului până la momentul când a fost validată valoare prin raportul de expertiză, la valoarea de 680.000 Euro. Precizează că niciodată nu și-au schimbat poziția procesuală, fiind de la început de acord cu atribuirea imobilului către pârât.

Să se constate că raportul de expertiză a fost combătut, recurentul a formulat obiecțiuni cu privire la acesta și instanța a luat în considerare aceste obiecțiuni și a validat suma de 685.000 Euro. Dispozițiile art. 673 pct. 4 C.pr.civ. permit atacarea pe cale separată o unor hotărâri asupra fondului, în cazurile strict prevăzute de alin. 1, 2 și 3. Arată că ceea ce încearcă recurentul este să-și apropie un bun la o valoare unilaterală, chiar stabilită de anumiți experți, aceste rapoarte nefiind validate de instanță, fiind doar niște opinii ale unor specialiști.

Instanța de fond arată că odată ce ai ajuns în fața judecătorului și nu ai putut să te înțelegi asupra unui preț, acesta este obligat să stabilească valoare bunurilor care vor fi supuse partajării. Arată că judecătorul este obligat să stabilească care este valoarea bunurilor printr-o expertiză de specialitate pe care să o pună în discuția părților, pentru respectarea contradictorialității, lucru care s-a petrecut. Să se constate că la dosarul cauzei au fost formulate obiecțiuni la raportul de expertiză, la care experții au răspuns, iar instanța a luat în considerare toate aceste aspecte, atunci când a validat acel preț.

Arată că recurentul își dorește să obțină acel bun, dar nu la prețul validat de instanță, ci la alt preț, iar acest lucru s-ar putea doar prin bună înțelegere. La acest moment recurentul nu are cale procedurală pentru că nu i-ar leza cu nimic scoaterea la licitație a acestui bun și s-ar obține o valoare corectă de piață, care s-ar împărți între părți.

Mai arată că bunul se scoate la licitație atunci când nici una dintre părți nu dorește atribuirea acestuia.

Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Apărătorul recurentului pârât D. I., în replică, arată că se recunoaște încă o dată că instanța s-a ante-pronunțat cu privire la valoare, numai pe o singură probă și nu pe toate probele.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, la data de 14.04.2009, sub nr._ , reclamantul D. Valenciano D. Carlos A. a chemat în judecată pe pârâtul I. D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate deschisa succesiunea de pe urma defunctului lor tata I. D., decedat la data de 19 martie 2009, conform certificatului de deces . număr_ din data de 20 martie 2009,cu ultim domiciliu in București, ., sector 2, să se constate ca moștenitori ai defunctului sunt D. Valenciano D. Carlos A. - în calitate de fiu, conform certificatului de naștere . nr._ eliberat de Starea Civila a sectorului 6 București, cu o cota de succesiune de 1/2 și D. I. - in calitate de fiu, conform certificatului de naștere ..5 nr._ eliberat de Starea Civila a sectorului 8 București, cu o cota de succesiune de 1/2, să se constate ca masa succesorala lăsata de autor este formata din următoarele bunuri: imobil construcție si teren situat in București, ., sector 2, conform contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 6750/31.10.1975 la notariatul de Stat sector 3 București si titlului de proprietate nr._/2/23.05.2002, cu nr. cadastral 773I/A; imobil construcție si teren situat in S., .. 63-67-69, jud. Prahova, compus astfel: teren in suprafața de 450 mp situat in S., .. 67 C, jud. Prahova, conform actului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 4910/09.07.1992; teren in suprafața de 492 mp + construcție edificata pe acesta, situat in S., .. 69, jud. Prahova, conform actului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 4912/09.07.1992; teren in suprafața de 1135 mp, situați in S., .. 63, jud. Prahova, conform sentinței civile 2312/12.09.1991 a Jud. Câmpina, definitiva si irevocabila - imobil teren in suprafața de 812,64 mp, situat in corn. Tunari, jud. I., cu nr. cadastral 623/2/2/1; imobil teren in suprafața de 1095,28 mp, situat in ., cu nr. cadastral 623/2/2/3; imobil teren si construcție situat in ., compus astfel: suprafața de 306 mp - teren vie; suprafața de 556 mp - teren curți construcții; suprafața de 3933 mp - teren arabil; 1 camera de locuit si o cămara; Conform contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 431/17.03.2000 înscris in CF sub nr. 1226/20.03.2000; cota indiviza de 1/6 din imobilul construcție si teren situate in București, .. 38, sector 5, conform actului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 2515/25.10.2001; drepturi de concesiune asupra unui loc de veci situat la Cimitirul B., potrivit actului de concesiune nr. 1705/07.11.1993, cota indiviza de 1/6 din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat in Cimitirul G., la nr. 181, fig. G27, conform-contractului de donație aut. sub nr._/27.10.1993; drepturi litigioase care constau in drepturi patrimoniale pe care autorul lor le avea in stare litigioasa la momentul decesului, drepturi de autor care se refera la întreaga creație artistica a autorului lor; autoturism marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_ ; certificate de proprietate emise de Fondul Proprietății Private cu seria_ si seria_.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicita și să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului construcție si teren situat in București, ., sector 2, imobilului construcție si teren situat in S., ..63-67, jud. Prahova, compus din: teren in suprafața de 450 mp situat in S., .. 67 C, jud. Prahova, conform actului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 4910/09.07.1992; teren in suprafața de 492 mp + construcție edificata pe acesta, situat in S., .. 69, jud. Prahova, conform actului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 4912/09.07.1992; - teren in suprafața de 1135 mp, situat in S., .. 63, jud. Prahova, conform sentinței civile 2312/12.09.1991 a Jud. Câmpina, definitiva si irevocabila; imobilului teren in suprafața de 812,64 mp, situat in corn. Tunari, jud. I., cu nr. cadastral 623/2/2/1; imobilului teren in suprafața de 1095,28 mp, situat in corn. Tunari, jud. I., cu nr. cadastral 623/2/2/3; imobilului teren si construcție situat in corn. Butimanu, jud. Dimbovita, compus astfel: suprafața de 306 mp - teren vie; - suprafața de 556 mp - teren curți construcții; suprafața de 3933 mp - teren arabil; camera de locuit si o cămara; certificate de proprietate emise de Fondul Proprietății Private cu seria_ si seria_.

Cu privire la celelalte bunuri ce formează masa succesorala si asupra cărora nu s-a cerut ieșirea din indiviziune a solicitat menținerea stării indivize.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 19.03.2009, a decedat tatăl său I. D., conform actului de deces nr. 1338/20.03.2009, înregistrat la București, Sector 2, fiind emis certificatul de deces . nr._ ultimul domiciliu al defunctului fiind in București, ., Sector 2. A precizat că moștenitori ai defunctului sunt părțile, in calitate de fii, reclamantul D. Valenciano D. Carlos A. si paratul D. I., astfel încât întreaga masă succesorala se împarte în cote de 1/2 fiecare.

Cu privire la masa succesorala a solicitat să se constate că aceasta este formată din bunurile enumerate în petitul cererii de chemare în judecată.

A solicitat atribuirea în natură, ca făcând parte din lotul său, a următoarelor bunuri:

- imobil construcție si teren situat in S., .. 63-67-69, jud. Prahova, compus astfel: teren in suprafața de 450 mp situat in S., .. 67 C, jud. Prahova, - teren in suprafața de 492 mp + construcție edificata pe acesta, situat in S., .. 69, jud. Prahova; teren in suprafața de 1135 mp, situat in S., .. 63, jud. Prahova, conform sentinței civile 2312/12.09.1991 a Jud. Cimpina, definitiva si irevocabila.

- imobil teren in suprafața de 812,64 mp, situat in corn. Tunari, jud. I., cu nr. cadastral 623/2/2/1,

- imobil teren in suprafața de 1095,28 mp, situat in corn. Tunari, jud. I., cu nr. cadastral 623/2/2/3,

- certificat de proprietate emis de Fondul Proprietății Private cu seria_.

Celelalte bunuri asupra cărora a solicitat ieșirea din indiviziune urmează sa fie atribuite in lotul pârâtului I. D.: imobilul din București, ., sector 2, imobilul din loc. Butimanu, jud. Dâmbovița și un certificat de proprietate.

Bunurile din masa succesorala nepartajate rămân în stare indiviză de 1/2 fiecare, respectiv: cota indiviza de 1/6 din imobilul construcție si teren situate in București, .. 38, sector 5, conform actului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 2515/25.10.2001 la BNP F. N. și înscris în CF a Sectorului 5 București sub nr._/11.02.2003; drepturi de concesiune asupra unui loc de veci situat la Cimitirul B., București, fig. 57, locul 83, in suprafața totala de 1,20/2,50=3 mp, potrivit actului de concesiune nr. 1705/07.11.1993, eliberat de Mun. București - Secția Cimitirelor si a Crematoriului Uman si cota indiviza de 1/6 din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat in Cimitirul G., București, la nr. 181, fig. G27, in suprafața totala de 6 mp conform contractului de donație aut. sub nr._/27.10.1993, la Notariatul de Stat al Sectorului 5 București; drepturi litigioase, care constau in drepturi patrimoniale pe care autorul lor le avea la momentul decesului, drepturi de autor care se refera la întreaga creație artistica a autorului lor, de interpretare, text si de orice alta natura, editata sau needitata pana in prezent; autoturism marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_ .

În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, expertize, orice mijloc de proba admis de lege, depunând înscrisuri în copie certificată.

In drept au fost invocate disp. art. 112 si urm. C.proc.civ., art. 650 si urm. C.civ., art. 669 P.civ., art. 728 C.civ.

Reclamantul a depus la dosar cereri completatoare și modificatoare prin care a adus o . precizări cu privire la componența masei succesorale și a solicitat ieșirea din indiviziune asupra următoarelor bunuri:

- imobil construcție si teren situat in București, ., sector 2;

- imobil construcție si teren situat in Orașul S., .. 63-67-69, Jud Prahova;

- imobil teren in suprafața de 812,64 mp, situat in ., cu nr. cadastral 623/2/2/1;

- imobil teren in suprafața de 1095,28 mp, situat in ., cu nr. cadastral 623/2/2/3;

- imobil teren si construcție situat in .;

- dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat la Cimitirul B., potrivit actului de concesiune nr. 1705/07.11.1993 eliberat de Mun. București - Secția Cimitirelor si a Crematoriului Uman, fig. 57, locul 83 in suprafața totala de 1,20/2,50;

- cota indiviza de 1/6 din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat in Cimitirul G., la nr. 181, fig. G27;

- autoturism marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_ .

- certificate de proprietate emise de Fondul Proprietății Private cu seria_ si seria_.

Cu privire la celelalte bunuri ce formează masa succesorala a solicitat menținerea stării de indiviziune.

A solicitat sa fie numit un sechestru judiciar pentru conservarea si administrarea următoarelor bunuri: imobil construcție si teren situat in București, ., sector 2, drepturi de autor care se refera la întreaga creație artistică a autorului lor de interpretare, text si de orice alta natură, editată sau needitată până in prezent.

Cu privire la instituirea unui sechestru judiciar pentru imobilul construcție si teren situat in București, ., sector 2 a arătat că acest imobil poate fi distrus sau alterat de către locatarii ce utilizează in mod abuziv spațiul in prezent.

A considerat ca este util a se numi de către instanța un administrator-sechestru o terța persoana, care sa nu fie interesata în prezenta cauza.

De asemenea se impune in prezenta cauza numirea unui administrator-sechestru care sa efectueze toate actele de conservare si administrare, sa încaseze orice sume datorate si va putea plații datorii cu caracter curent putând sta in judecata in numele pârtilor litigante cu privire la drepturile de autor fiind distribuite către public un număr de 3 discuri.

În drept, au fost invocate prevederile art. 132 Cod procedura civila;art. 598 si următoarele Cod proc. civila, art. 650 si următoarele Cod civil, art. 669 Cod civil, art. 728 si următoarele Cod civil.

Pârâtul D. I. a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat ca recunoaște pretențiile reclamantului, mai puțin capătul de cerere privind drepturile litigioase supuse partajului, având in vedere ca nu este stabilit obiectul acestora, neputând fi astfel partajate..

A invocat disp. art. 270 C.pr.civ. și având in vedere recunoașterea sa la primul termen de judecata, a solicitat pronunțarea unei hotărâri parțiale in măsura recunoașterii cu aplicarea disp. art. 275 C.pr.civ.

Pârâtul D. I. a depus la dosar note de ședință având in vedere cererea completatoare si modificatoare depusa de mandatarul reclamantului, si primita ulterior, învederând faptul că pentru bunurile indicate inițial in masa succesorala, își menține solicitarea din întâmpinare în sensul recunoașterii pretențiilor reclamantului, sens in care a solicitat pronunțarea unei hotărâri parțiale in măsura recunoașterii, potrivit art. 270 C.pr.civ., cu aplicarea disp. art. 275 C.pr.civ.

Referitor la completarea masei succesorale, a arătat că este de acord cu bunurile indicate.

Cat privește valoarea bunurilor din masa succesorala, a susținut ca mandatarul reclamantului nu are cunoștințe despre valoarea actuala de piața a imobilelor supuse partajului, indicând sume fără nici o legătura cu valoarea reala, ceea ce un expert in materie poate stabili fără dificultate. Având în vedere însă solicitarea privind pronunțarea unei hotărâri parțiale, a arătat că nu se mai impune o asemenea evaluare decât eventual pentru celelalte bunuri.

Referitor la instituirea unui sechestru judiciar asupra imobilului din ., sector 2, a solicitat respingerea acestui capăt de cerere întrucât, pe de o parte, nu se justifica un interes urmare voinței reclamantului de lotizare potrivit căreia acest imobil se afla in lotul pârâtului, iar pe de alta parte, este neîntemeiata având in vedere ca nu se indica nici un element concret privind alterarea imobilului ori drepturile de autor. A arătat ca imobilul este bine întreținut si nu are cine sa-l altereze, nefiind locuit.

Cu motivarea cuprinsă în încheierea de ședință din data de 08.06.2010, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea privind pronunțarea unei hotărâri parțiale.

A încuviințat părților proba cu înscrisuri, dispunând din oficiu efectuarea unor expertize specialitatea agricultură, construcții, auto, drepturi de autor și drepturile conexe.

Au fost depuse la dosar rapoartele de expertiză specialitatea agricultură întocmit de domnul expert T. Ș., specialitatea construcții întocmit de domnul expert S. C. L., specialitatea topografie întocmit de domnul expert Proscan D., specialitatea contabilitate întocmit de domnul expert B. D., raportul de expertiză drepturi de autor și drepturi conexe, întocmit de doamna expert Țuluca D..

Reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind instituirea sechestrului judiciar, instanța luând act de manifestarea sa de voință prin încheierea de ședință 16.02.2010.

Prin încheierea pronunțată la 12.02.2013 de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ s-a constatat deschisă succesiunea defunctului I. D., decedat la data de 19.09.2009, cu ultimul domiciliu în București, ., sector 2; s-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului I. D. se compune din:

- dreptul de proprietate asupra imobilul situat în București, ., sector 2 compus din teren de 466,04 mp identificat conform raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de către domnul expert topo Proscan D. și construcție, identificată conform raportului de expertiză întocmit de domnul expert S. C. L.;

- dreptul de proprietate asupra unei cote indivize de 1/6 din imobilul construcție și teren de 261,77 mp situat în București, ., imobil identificat conform rapoartelor de expertiză specialitatea topografie și construcții întocmite de domnii experți Proscan D. și S. C. L.;

- dreptul de proprietate asupra imobilului construcție și teren situat în orașul S., ..63-67-69 Județul Prahova teren identificat conform raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de domnul expert Proscan D. ( terenul de 450 mp situat în orașul S., ..67, județul Prahova, terenul de 492 mp situat în orașul S., ..69, județul Prahova, terenul de 1135 mp situat în orașul S., ..63, județul Prahova și construcțiile identificate conform raportului de expertiză întocmit de domnul expert S. C. L.;

- dreptul de proprietate asupra terenului de 556 mp situat în . identificat conform raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de domnul expert Proscan D. și asupra unei camere de locuit și unei cămări situate în ., construcții conform raportului de expertiză întocmit de domnul expert S. C. L.;

- dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 812,64 mp situat în ., identificat conform raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de domnul expert Proscan D.;

- dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1095,28 mp situat în ., identificat conform raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de domnul expert Proscan D.;

- dreptul de proprietate asupra terenului de 306 mp - teren vie situat în ., identificat în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de domnul expert T. Ș. ;

- dreptul de asupra terenului de 3922 mp - teren arabil situat în ., identificat în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de domnul expert T. Ș. ;

- certificatele de proprietate seria_ și seria_ emise de Fondul Proprietății Private;

- un autoturism marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ ;

- dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat în Cimitirul B., figura 57, locul 83 potrivit actului de concesiune nr.1705/07.11.1993 ;

- dreptul de concesiune asupra unei cote indivize de 1/6 asupra unui loc de veci situat în Cimitirul G., la nr. 181, figura G 27, conform actului de donație autentificat sub nr._/27.10.1993 de fostul Notariat de Stat al sectorului 5 București;

- drepturi de autor și drepturi conexe .

S-a constat că au calitatea de moștenitori ai defunctului: reclamantul D. Valenciano D. Carlos A., în calitate de fiu cu o cotă de 1/2 și pârâtul D. I. în calitate de fiu cu cotă de 1/2.

În temeiul disp. 673¹¹ C.pr.civ. s-a dispus vânzarea prin executor a imobilului situat în București, ., sector 2, compus din teren de 466,04 mp identificat conform raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de către domnul expert topo Proscan D. și construcție, identificată conform raportului de expertiză întocmit de domnul expert S. C. L..

Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 19.09.2009, a decedat I. D., tatăl părților, cu ultimul domiciliu în București, ., sector 2, așa cum rezultă din cuprinsul certificatului de deces . nr._/20.03.2009, în temeiul disp. art. 650 C.civil urmând a se constata deschisă succesiunea defunctului.

In privința masa succesorale rămasă de pe urma defunctului I. D. instanța nu a reținut în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului drepturile litigioase, având în vedere că nu au fost indicate aceste drepturi și nu au fost depuse înscrisuri doveditoare, cu toate că au fost solicitate precizări în acest sens la termenul de judecată din 16.02.2010.

A constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctului: reclamantul D. Valenciano D. Carlos A. în calitate de fiu cu o cotă de 1/2 și pârâtul D. I. în calitate de fiu cu cotă de 1/2, conform actelor de stare civilă atașate la dosar.

S-a dispus vânzarea prin executor a imobilului situat în București, ., sector 2, compus din teren de 466,04 mp identificat conform raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de către domnul expert topo Proscan D. și construcție, identificată conform raportului de expertiză întocmit de domnul expert S. C. L..

La luarea măsurii vânzării prin executor a imobilului situat în București, ., sector 2, în temeiul disp. 673¹¹ C.pr.civ., instanța a avut în vedere faptul că opțiunea de atribuire a bunului a fost condiționată de reținerea unei anumite valorii a bunului, precum și faptul că bunul supus partajului nu poate fi atribuit peste voința părților, pârâtul nefiind de acord cu atribuirea bunului decât dacă va fi reținută valoarea indicată de acesta.

Referitor la susținerea pârâtului în sensul că procedându-se la vânzarea bunului în acest moment ar fi prejudiciat grav, deoarece în situația în care, în căile de atac, se va decide că soluția instanței nu este legală în privința valorii, se va afla în imposibilitatea dobândirii imobilului, pentru că nu se mai află în masa partajabilă, instanța a învederat faptul că potrivit legii partea avea posibilitatea criticării hotărârii privind atribuirea bunului la o valoare pe care o consideră nereală, în calea de atac promovată împotriva hotărârii de partaj.

Prin urmare, partea nu poate condiționa atribuirea bunului de reținerea unei anumite valori, având obligația conform art. 673/11 C.pr.civ. fie să solicite atribuirea bunului și să critice hotărârea de partaj pe fond, în privința valorii, fie să procedeze la vânzarea bunului.

Totodată, instanța a reținut că, prin respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză specialitatea construcții, a validat concluziile acestuia referitoare la valoarea bunului.

Împotriva încheierii pronunțate la data de 12.02.2013 de Judecătoria Sectorului 2 București în dos. nr._ , în termen legal a formulat apel pârâtul D. I..

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, Secția a III-a Civilă, la data de 30.09.2013, sub nr._ .

În motivarea apelului, apelantul pârât a arătat că înțelege să atace cu apel încheierea interlocutorie numai in ce privește partea din dispozitiv referitoare la masurile dispuse de instanța pentru vânzarea prin executor a imobilului situat in București, ., sector 2.

A arătat că instanța a înlăturat motivarea sa opusa acestei soluții adoptate (prin care a arătat că o măsura de vânzare a imobilului in acest moment procesual îl prejudiciază grav deoarece, daca in căile de atac va fi infirmata decizia instanței de fond privitor la valoarea imobilului respectiv, va fi in imposibilitate sa-l mai dobândească, acesta nemaifiind in masa partajabila).

Apelantul a apreciat că soluția instanței si motivarea acesteia sunt nelegale pentru următoarele considerente:

l. În prealabil a învederat că la această soluție s-a ajuns numai urmare a nesoluționării unor cereri anterioare care ar fi condus la un alt deznodământ al pricinii privitor la partajarea bunurilor succesorale. Astfel, prin întâmpinare a recunoscut pretențiile reclamantului, mai puțin capătul de cerere privind drepturile litigioase supuse partajului, având în vedere ca nu este stabilit obiectul acestora, și a solicitat să fie pronunțată o hotărâre parțială în măsura recunoașterii, în baza art. 270 C.pr.civ. Potrivit acțiunii si întâmpinării, imobilul din ., sector 2 revenea in lotul său. Recunoașterea a făcut-o în contextul in care convenise cu reclamantul cele 2 loturi si valoarea egala a acestora, în scopul ca instanța să dea curs cererii sale si să pronunțe o hotărâre parțiala. Cererea sa nu a fost încă soluționată deși trebuia soluționata deîndată.

Prin nesoluționarea cererii sale, procesul a continuat pentru toata masa succesorala, iar la termenul din 20.04.2010 reclamantul a modificat acțiunea si a propus o alta lotizare (însă imobilul din ., sector 2, se propunea a fi în lotul său, al pârâtului) și o alta evaluare, propunând loturi disproporționate, pentru egalizarea cărora a solicitat o sulta de 329.000 euro. A arătat că a criticat evaluarea bunurilor si modul de lotizare, arătând ca la imobilul din ., sector 2, terenul este afectat de indiviziune si o servitute de trecere in favoarea imobilului vecin, iar construcția are o vechime de peste 100 ani, nu are fundație si este degradata parțial, necesitând renovări urgente si costisitoare. Cu toate acestea, și-a exprimat voința să preia acest imobil deoarece vrea să păstreze vie memoria tatălui său, I. D., prin crearea unui muzeu sau case memoriale, precum si pentru ca a crescut în aceasta casa si astfel are o valoare sentimentala pentru persoana sa.

După efectuarea expertizei tehnice judiciare de către expertul S. C. L. a formulat obiecțiuni deoarece a indicat valori ale bunurilor imobile in disproporție cu valorile de circulație si a probat, mai ales pentru imobilul din ., că expertul, deși specialist și în domeniul structurii de rezistenta a clădirilor, nu s-a preocupat sa constate situația imobilului, condiții in care a propus o evaluare dubla fata de valoarea de circulație, însa obiecțiunile sale, cu un pronunțat caracter tehnic, au fost respinse de instanța ca nefondate.

La termenul din 11.12.2012 a solicitat instanței ca in virtutea rolului activ sa dea o apreciere corecta a valorii de circulație a imobilelor, iar in situația in care va constata valoarea de circulație a imobilului din . la circa 300.000 euro, a solicitat să-i fie atribuit, în caz contrar urmând sa-i revină reclamantului și să-i fie atribuite celelalte bunuri imobile. Instanța a dispus însă repunea cauzei pe rol pentru a fi supusă dezbaterii incidența în speță a dispozițiilor art. 673¹¹ C.pr.civ. cu privire la imobilul situat în București, ., sector 2.

Arată apelantul –pârât că a considerat incident acest text de lege numai in ipoteza neluării în considerare a argumentelor mele privind valoarea reala de circulație a imobilului din ..

2. A învederat instanței de fond ca textul de lege - art. 673¹¹ C.pr.civ - nu cuprinde si ipoteza in care un coproprietar solicita atribuirea bunului la prețul de circulație a bunului, preț diferit de cel stabilit printr-o expertiza contestata iar ., daca instanța dispune vânzarea bunului, aceasta măsura are semnificația soluționării pe fond in ce privește valoarea bunului si neatribuirea bunului unuia dintre coproprietari.

Stabilirea valorii de circulație a imobilului din . trebuia să se facă de către instanța in funcție de probele administrate si numai in ipoteza in care nu ar admite valoarea de circulație propusa de pârât, putea purcede la aplicarea disp art. 673¹¹ C.pr.civ.

Apelantul-pârât a arătat că și-a manifestat voința, în calitate de coproprietar al imobilului, sa-i fie atribuit imobilul la valoarea de circulație de circa 300.000 euro, arătând instanței ca nu se poate pronunța asupra cererii sale decât la momentul pronunțării pe fondul cauzei, altfel s-ar antepronunța, context in care a considerat ca dispunerea vânzării imobilului era prematura.

3. Argumentele mele nu au fost observate de instanța sau au fost respinse cu o motivare neconcludenta:

- instanța nu a dat un răspuns la problema juridica invocata privind textul de lege incident - art. 673¹¹ C.pr.civ - care nu cuprinde si ipoteza in care un coproprietar solicita atribuirea bunului la prețul de circulație a bunului, preț diferit de cel stabilit printr-o expertiza contestata;

- instanța nu a dat un răspuns daca, ., prin dispunerea vânzării bunului, măsura are semnificația soluționării pe fond in ce privește valoarea bunului si neatribuirea bunului unuia dintre coproprietari.

- instanța s-a rezumat a retine ca as fi condiționat atribuirea imobilului de reținerea unei anumite valori a bunului, ca bunul supus partajului nu poate fi atribuit peste voința pârtilor, iar eu nu sunt prejudiciat deoarece «potrivit legii partea avea posibilitatea criticării hotărârii privind atribuirea bunului la o valoare pe care o considera nereala, in calea de atac promovata împotriva hotărârii de partaj».

Or, aceasta motivare este paradoxală deoarece se afirma ca „aveam” (deci la timpul trecut) posibilitatea criticării in calea de atac a unei hotărârii privind atribuirea bunului, deși hotărârea încă nu se pronunțase, ci urma a se pronunța.

Tot paradoxal, apreciază apelantul-pârât, instanța motivează ca prin respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiza specialitatea construcții a validat concluziile acesteia referitoare la valoare bunului.

Or, probele se apreciază liber de magistrat, potrivit art.264 alin.2 C.pr.civ., neexistând o ierarhie a acestora. Afirmația instanței ca a validat concluziile expertizei, căreia i-a dat preferința, fără sa analizeze si sa se pronunțe pe celelalte probe administrate (înscrisuri si expertize) privind o alta valoare a imobilului din ., sector 2, este nelegala, fiind încălcate dispozițiile imperative ale art.264 alin. l C.pr.civ. potrivit cărora « instanța va examina probele administrate, pe fiecare in parte si pe toate in ansamblul lor». Procedând altfel, instanța s-a antepronunțat, apreciază apelantul-pârât.

Mai arată că daca instanța ar fi procedat la analiza probatoriului și ar fi cunoscut decizia de a retine o anumita valoare, poziția sa procesuala ar fi fost bine determinata si ar fi avut posibilitatea sa ia o decizie.

Dispunând vânzarea imobilului, la momentul și în modul arătat, instanța a săvârșit o greșeala care îl prejudiciază grav, așa cum a arătat in concluziile orale si scrise.

Pentru considerentele expuse, apelantul-pârât a solicitat admiterea apelul si schimbarea in parte a încheierii atacate, in sensul de a înlătura măsura vânzării imobilului din ., sector 2, urmând ca o asemenea măsura sa fie dispusa numai după stabilirea valorii de circulație a acestuia.

Intimatul-reclamant D. Valenciano D. Carlos A. nu a formulat întâmpinare, dar a depus la termenul de judecată note scris în care au fost dezvoltate cele susținute și oral prin apărător la termenul de judecată. În esență a arătat că criticile formulate de către apelant țin de fondul cauzei și nu pot fi analizate în acest cadru procesual, că cererea apelantului-pârât de pronunțare a unei hotărâri parțiala a fost soluționată în sensul respingerii, iar obiecțiunile sale la raportul de expertiză privind imobilul din . respinse. Apelantul-pârât solicita in apelul sau un lucru inadmisibil din punct de vedere al legii si anume sa i se atribuie un bun imobil in lotul sau, la o valoare stabilita la bunul plac, vădit subiectiva si in neconcordanta cu realitatea pieței imobiliare.

Prin decizia civilă nr. 950/15.10.2013 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-pârât D. I., împotriva încheierii interlocutorii din data de 12.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._, in contradictoriu cu intimatul-reclamant D. V. D. Carlos A..

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că apelantul-pârât D. I. a atacat cu apel încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București la data de 12.02.2013 numai sub aspectul dispoziției instanței de vânzare prin executor a imobilului situat în București, ., sector 2, compus din teren de 466,04 mp identificat conform raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de către domnul expert topo Proscan D. și construcție, identificată conform raportului de expertiză întocmit de domnul expert S. C. L..

Potrivit art. 673¹¹ C.proc.civ. „În cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deși acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au depus, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de către părți prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc.

Dacă s-a dispus ca vânzarea bunului să se facă de părți prin bună învoială, instanța va stabili și termenul în care aceasta va fi efectuată. Termenul nu poate fi mai mare de 6 luni. La împlinirea termenului părțile vor prezenta instanței dovada vânzării.

În cazul în care vânzarea prin bună învoială nu se realizează în termenul prevăzut de alin. 2, instanța, prin încheiere, va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executorul judecătoresc.

Încheierile prevăzute în prezentul articol pot fi atacate separat cu apel. Dacă nu au fost astfel atacate, aceste încheieri nu mai pot fi supuse apelului o dată cu hotărârea asupra fondului procesului”.

Prin încheierea din data de 12.02.2013 prima instanță a constatat că nici una dintre părți nu a solicitat atribuirea bunului imobil situat în ., bun care face parte din masa succesorală a defunctului D. I., astfel încât a dispus vânzarea acestui bun imobil prin executor judecătoresc.

În ceea ce privește primul motiv de apel invocat de către apelantul-pârât, în sensul că la această situație s-a ajuns numai ca urmare a nesoluționării de către prima instanță a unei cereri pe care a formulat-o prin întâmpinare, de a se pronunța o hotărâre parțială, tribunalul a constatat pe de o parte că această susținere nu corespunde realității, întrucât cererea de pronunțare a unei hotărâri parțiale a fost respinsă prin încheierea pronunțată la data de 08.06.2010 în sensul respingerii, iar, pe de altă parte, această critică nu se circumscrie aspectelor limitate pe care instanța le poate verifica în cadrul căii de atac formulate în temeiul art. 673¹¹ alin. 4 C.proc.civ., o astfel de critică putând fi analizată numai în cadrul unei eventual apel care va fi formulat împotriva hotărârii prin care se va soluționa cauza.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, tribunalul a apreciat că acesta se circumscrie aspectelor care pot fi verificate în cadrul căii de atac prev. de art. 673¹¹ C.proc.civ. Apelantul-pârât critică soluția instanței de a dispune vânzarea bunului prin executor judecătoresc în condițiile în care a solicitat ca bunul să-i fie atribuit la valoarea de circulație, apreciind că aceasta nu este cea rezultată din expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză, ci o altă valoare mai mică, de circa 300.000 euro, astfel cum ar rezulta din celelalte probe pe care le-a administrat. Totodată, în contextul acestei cereri, apreciază că nu a cunoscut intenția instanței de fond de a-și însuși valoarea stabilită prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, pentru a formula o opțiune fermă, întrucât apreciază că instanța nu avea dreptul de a se pronunța asupra valorii imobilului decât prin hotărârea de fond.

Tribunalul a constatat din actele dosarului că intimatul-reclamant D. Valenciano D. Carlos A. nu a solicitat pe parcursul judecății ca imobilul teren și construcției situat în . să-i fie atribuit, ci a solicitat în permanență ca acesta să fie inclus în lotul atribuit apelantului-pârât D. I..

În ceea ce îl privește pe apelantul-pârât D. I., Tribunalul a constatat că, deși acesta a solicitat inițial ca imobilul din . să-i fie atribuit și-a nuanțat apoi această solicitare, condiționând cererea sa de atribuire de reținerea unei anumite valori maxime de circulație pentru acest imobil.

După efectuarea expertizelor evaluatoare cu privire la acest imobil și după respingerea obiecțiunilor formulate de către părți (intimatul-reclamant D. Valenciano D. Carlos A. solicitând stabilirea unui valori mai mari decât cea stabilită – 685.000 euro, iar apelantul-pârât D. I. solicitând stabilirea unei valori mai mici decât cea stabilită de expert), acesta din urmă a reiterat opțiunea sa în sensul că solicită atribuirea acestui imobil numai dacă valoarea de circulație reținută este de circa 300.000 euro, în caz contrar solicitând să fie inclus în lotul intimatului-reclamant.

Având în vedere că părțile au propus mai multe variante de atribuire, dar și aceste opțiuni exprimate cu privire la imobilul situat în ., prima instanță a repus cauza pe rol prin încheierea din 18.12.2012, pentru a pune în discuție tocmai incidența art. 673¹¹ C.proc.civ. cu privire la imobilul situat în București, ., sector 2, dând astfel părților posibilitatea de a expune o opțiune clară cu privire la imobilul în discuție.

Părțile au formulat concluzii orale și au depus note de ședință asupra chestiunii supusă dezbaterii. Intimatul-reclamant nu a solicitat atribuirea imobilului. Apelantul-pârât D. I. a condiționat din nou atribuirea imobilului în lotul său de reținerea unei valori de circulație a acestuia în jur de 300.000 euro, în caz contrar urmând ca imobilul să fie atribuit intimatului-reclamant sau să se facă aplicarea prev. art. 673¹¹ cu privire al imobil, în cazul în care nici acesta nu solicită atribuirea imobilului. A mai arătat apelantul-pârât că dispunerea vânzării în temeiul art. 673¹¹ C.proc.civ. este prematură, putând fi dispusă o asemenea măsură numai dacă instanța nu își însușește valoarea de piață pe care a propus-o, iar o asemenea aprecierea instanța nu o poate face decât prin hotărârea asupra fondului cauzei, întrucât în caz contrar s-ar antepronunța.

Tribunalul a reținut, față de pozițiile astfel exprimate de către părțile litigante și de dispozițiile art. 673¹¹ C.proc.civ., că nu poate fi acceptată critica formulată de către apelantul-pârât.

Pe de o parte, textul legal nu prevede decât două alternative pentru poziția exprimată de părți cu privire la atribuirea bunului - fie solicită atribuirea lui, fie nu solicită atribuirea lui, astfel încât orice variantă de exprimare folosită de către părți trebuie să fie încadrată într-una dintre aceste două posibile opțiuni, indiferent că este vorba despre o opțiune condiționată, nuanțată sau partea nu își exprimă o opțiune.

Pe de altă parte, din chiar poziția exprimată expres, chiar și după ce instanța a repus cauza pe rol tocmai pentru a da posibilitatea părților să formuleze o poziție finală clară, opțiune apelantului-pârât a fost în sensul aplicării art. 673¹¹ C.proc.civ. în cazul în care instanța nu reține pentru imobil o valoare în jurul sumei de 300.000 euro.

Față de aceste aspecte, tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a calificat poziția exprimată de către apelantul-pârât D. I. ca fiind în sensul că nu solicită atribuirea imobilului din București, ., sector 2, astfel încât erau întrunite cerințele art. 673¹¹ alin. 1 C.proc.civ. și avea posibilitatea de a dispune vânzarea bunului prin intermediul executorului judecătoresc.

Cât privește susținerea apelantului-pârât în sensul că instanța nu se putea pronunța asupra valorii bunului imobil la acel moment procesual, astfel încât opțiunea sa ar fi trebuit interpretată ca fiind în sensul solicitării de atribuire a bunului, iar prin hotărârea de soluționare a cauzei bunul să-i fie atribuit la valoarea de circulație, tribunalul nu putut valida acest raționament.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale privind „procedura împărțelii judiciare” – art. 673¹, art. 673¹⁴ C.proc.civ. rezultă că instanța trebuie să decidă dacă este cazul să facă sau nu aplicarea prev. art. 673¹¹ C.proc.civ. mai înainte de pronunțarea hotărârii prin care soluționează cauza, iar prin hotărârea pronunțată instanța trebuie să rezolve în mod complet litigiul, stabilind echivalența valorică a loturilor atribuite. Or, în linia raționamentului propus de către apelantul-pârât, o parte ar putea formula o opțiune de atribuire a unui bun condiționată de reținerea unei valori stabilite în mod unilateral, iar instanța nu ar putea face aplicarea art. 673¹¹ C.proc.civ., ci ar trebui să îi atribuie acel bun la valoarea indicată după criterii subiective de acesta, ceea ce implicit ar determina și stabilirea prin hotărârea finală a sultei în funcție de această valoare indicată în mod unilateral și subiectiv. Se poate constata astfel că nu s-ar ajunge la o soluționare justă și completă a litigiului. Mai mult, imposibilitatea de acceptare a raționamentului propus apare cu și mai mult evidență în ipoteza în care ambele părți ar fi formulat opțiuni de atribuire a bunului, condiționate de valori diferite pe care fiecare dintre părți le-ar fi apreciat ca fiind juste.

Din fiecare dintre aceste ipoteze se desprinde necesitatea ca instanța să aprecieze dacă este sau nu cazul să facă aplicarea art. 673¹¹ C.proc.civ. și implicit să statueze dacă își însușește sau nu valoarea propusă de către părți pentru bunul respectiv, pentru a califica opțiunea părții într-un sens sau altul. Fiind o procedură reglementată și impusă expres de lege, aprecierea instanței cu privire la aceste aspecte nu poate constitui o antepronunțare.

Prin urmare, tribunalul a apreciat că în mod legal prima instanță, a stabilit valoarea reținută pentru imobilul din București, ., sector 2 și calificând astfel opțiunea formulată de către apelantul-pârât D. I. ca fiind una de neatribuire a acestui bun imobil, ceea ce, în condițiile în care nici intimatul-reclamant nu a solicitat atribuirea bunului, a determinat aplicarea prev. art. 673¹¹ alin. 1 C.proc.civ.

Critica apelantului-pârât cu privire la exprimarea primei instanțe în sensul existenței posibilității criticării prin intermediul apelului este de asemenea nejustificată, exprimarea primei instanțe fiind în sensul că apelantul-pârât avea posibilitatea să solicite atribuirea bunului necondiționat și ulterior, dacă apreciază că valoarea reținută pentru bun prin hotărârea finală nu este corespunzătoare valorii reale, poate formula apel prin care să critice și acest aspect.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul D. I..

În motivarea recursului, se arată că a declarat apel împotriva încheierii interlocutorii din 12.02.2013, pronunțata în dosarul nr._ al Judecătoriei sector 2, în ce privește măsura vânzării prin executor a imobilului situat in București, ., sector 2.

Recurentul pârât a mai arătat că instanța a reținut că «a avut în vedere faptul că opțiunea de atribuire a bunului a fost condiționata de reținerea unei anumite valori a bunului, precum si faptul că bunul supus partajului nu poate fi atribuit peste voința pârtilor, pârâtul nefiind de acord cu atribuirea bunului decât daca va fi reținută valoarea indicată de acesta»; totodată se arată că «partea avea posibilitatea criticării hotărârii privind atribuirea bunului la o valoare pe care o considera nereala, in calea de atac promovata împotriva hotărârii de partaj» și deci «partea nu poate condiționa atribuirea bunului de reținerea unei anumite valori, având obligația conform art. 673¹¹ c.pr.civ. fie să solicite atribuirea bunului si să critice hotărârea de partaj pe fond, în privința valorii, fie să procedeze la vânzarea bunului»; în fine, instanța a reținut că «prin respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiza specialitatea construcții a validat concluziile acesteia referitoare la valoare bunului».

Măsura a fost dispusă în contextul nesoluționării cererii din întâmpinare, de pronunțare a unei hotărâri parțiale în măsura recunoașterii, în baza art. 270 C.pr.civ., așa cum stabilise cu reclamantul, iar procesul a continuat nelegal, reclamantul si-a modificat acțiunea si a propus o alta lotizare si o alta evaluare, propunând loturi disproporționate, pentru egalizarea cărora a solicitat o sulta de 329.000 euro.

Recurentul reclamant a susținut că măsura s-a dispus în condițiile respingerii criticilor recurentului privind evaluarea bunurilor și modul de lotizare, arătând că la imobilul din ., sector 2, terenul este afectat de indiviziune si o servitute de trecere in favoarea imobilului vecin, iar construcția are o vechime de peste 100 ani, nu are fundație si este degradată parțial, necesitând renovări urgente si costisitoare. Cu toate acestea, a precizat recurentul, și-a exprimat voința să preia acest imobil, deoarece dorește să presteze vie memoria tatălui recurentului I. Dolanescu, prin crearea unui muzeu sau case memoriale, precum și pentru că recurentul a crescut în aceasta casa si astfel are o valoare sentimentală.

Se precizează că, după efectuarea expertizei tehnice judiciare de către expertul S. C. L. a formulat obiecțiuni, deoarece a indicat valori ale bunurilor imobile în disproporție cu valorile de circulație si a probat, mai ales pentru imobilul din ., că expertul, deși specialist si in domeniul structurii de rezistenta a clădirilor, nu s-a preocupat să constate situația imobilului, condiții in care a propus o evaluare dubla fata de valoarea de circulație, însă obiecțiunile recurentului cu un pronunțat caracter tehnic, au fost respinse de instanța ca nefondate.

Recurentul pârât a susținut că măsura s-a dispus cu înlăturarea cererii recurentului de la termenul din 11.12.2012 ca instanța, în virtutea rolului activ, să dea o apreciere corectă a valorii de circulație a imobilelor, iar in situația în care se va constata valoarea de circulație a imobilului din . la circa 300.000 euro, solicită a-i fie atribuit. Instanța a dispus însă repunerea cauzei pe rol pentru a fi supusă dezbaterii incidența în speță a dispozițiilor art. 673¹¹ C.pr.civ. cu privire la imobilul situat în București, ., sector 2.

S-a criticat hotărârea în ce privește interpretarea dispozițiilor art. 673¹¹ C.pr.civ., arătând că a învederat instanței de fond că textul de lege nu cuprinde si ipoteza în care un coproprietar solicita atribuirea bunului la prețul de circulație a bunului, preț diferit de cel stabilit printr-o expertiza contestata, iar ., daca instanța dispune vânzarea bunului, aceasta măsura are semnificația soluționării pe fond in ce privește valoarea bunului si neatribuirea bunului unuia dintre coproprietari.

În opinia recurentului pârât, stabilirea valorii de circulație a imobilului din . trebuie să se facă de către instanța în funcție de probele administrate si numai în ipoteza în care nu ar admite valoarea de circulație propusă de recurent, putea purcede la aplicarea dispozițiilor art. 673¹¹ C.pr.civ. Recurentul a arătat că și-a manifestat voința, în calitate de coproprietar al imobilului, să-i fie atribuit la valoarea de circulație de circa 300.000 euro, arătând instanței că nu se poate pronunța asupra cererii recurentului decât la momentul pronunțării pe fondul cauzei, altfel s-ar antepronunta, context în care recurentul a considerat că dispunerea vânzării imobilului este prematură.

Instanța de fond nu a dat un răspuns la problema juridica invocata privind textul de lege incident - art. 673¹¹ C.pr.civ - care nu cuprinde și ipoteza în care un coproprietar solicita atribuirea bunului la prețul de circulație a bunului, preț diferit de cel stabilit printr-o expertiza contestata si nu a dat un răspuns dacă într-o asemenea situație, prin dispunerea vânzării bunului, măsura are semnificația soluționării pe fond în ce privește valoarea bunului și neatribuirea bunului unuia dintre coproprietari. Recurentul pârât a precizat că instanța s-a rezumat a reține că a condiționat atribuirea imobilului de reținerea unei anumite valori, că bunul supus partajului nu poate fi atribuit peste voința părților, iar recurentul pârât nu este prejudiciat, deoarece «potrivit legii, partea avea posibilitatea criticării hotărârii privind atribuirea bunului la o valoare pe care o consideră nereala, în calea de atac promovata împotriva hotărârii de partaj»

Aceasta motivare, în opinia recurentului pârât, este paradoxală deoarece se afirmă că acesta avea (deci la timpul trecut) posibilitatea criticării în calea de atac a unei hotărârii privind atribuirea bunului, deși hotărârea însă nu se pronunțase, ci urma a se pronunța, motivând instanța că «prin respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiza specialitatea construcții a validat concluziile acesteia referitoare la valoare bunului».

Or, probele sunt apreciate liber de magistrat, potrivit art.264 alin.2 C.pr.civ., neexistând o ierarhie a acestora. Afirmația instanței ca a validat concluziile expertizei, căreia i-a dat preferința, fără sa analizeze si sa se pronunțe pe celelalte probe administrate (înscrisuri si expertize) privind o alta valoare a imobilului din ., sector 2, este nelegala, fiind încălcate dispozițiile imperative ale art. 264 alin. 1 C.pr.civ. potrivit cărora «instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor ». Procedând altfel, instanța s-a antepronunțat.

Referitor la hotărârea instanței de apel, recurentul pârât a menționat că părțile au propus mai multe variante de atribuire, instanța de fond repunând cauza pe rol pentru a se stabili o opțiune clara, însă recurentul a solicitat atribuirea imobilului din . doar la valoarea de 300.000 euro, in caz contrar urmând a se aplica dispozițiile art.673¹¹ C.pr.civ.

Se precizează că tribunalul nu a reținut critica recurentului, deoarece textul «nu prevede două alternative pentru poziția exprimata de părți cu privire la atribuirea bunului..», «astfel că oricare varianta de exprimare folosita de părți trebuie sa fie încadrată într-una dintre aceste posibile opțiuni.. »

Privitor la critica ca instanța de fond nu se putea pronunța asupra valorii bunului imobil la acel moment procesual, tribunalul a respins-o cu motivarea că din interpretarea sistematica a art. 673 indice 1-14 C.pr.civ., instanța trebuia să decidă daca este cazul să facă sau sa nu aplicarea art.673¹¹ C.pr.civ., instanța trebuind "să rezolve complet litigiul, stabilind echivalenta valorică a loturilor atribuite». Or, a arătat recurentul, a condiționat opțiunea sa de atribuire în funcție de o valoare unilateral stabilita.

În motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile ar. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ. se arată că hotărârea cuprinde motive străine pricinii și că instanța a dat o interpretare greșită a legii.

In apel, recurentul pârât a criticat hotărârea in ce privește interpretarea dispozițiilor art.673¹¹ C.pr.civ., arătând că textul de lege nu cuprinde si ipoteza în care un coproprietar solicita atribuirea bunului la prețul de circulație a bunului, preț diferit de cel stabilit printr-o expertiza contestata, iar ., daca instanța dispune vânzarea bunului, această măsură are semnificația soluționării pe fond în ce privește valoarea bunului si neatribuirea bunului unuia dintre coproprietari.

F. de aceste considerente, instanța de fond si cea de apel nu au dat un răspuns la problema juridica invocata privind textul de lege incident art. 673¹¹ C.pr.civ care nu cuprinde si ipoteza in care un coproprietar solicita atribuirea bunului la prețul de circulație a bunului, preț diferit de cel stabilit printr-o expertiza contestata.

De asemenea nu au dat un răspuns daca ., prin dispunerea vânzării bunului, măsura are semnificația soluționării pe fond in ce privește valoarea bunului.

În opinia recurentului pârât, instanța de apel face considerații asupra interpretării sistematice a art. 673 C.pr.civ., însă nu a analizat criticile făcute de recurent în esența lor: poate o instanța să dispună vânzarea înainte de a se stabili valoarea de circulație a imobilului.

În final, recurentul pârât a arătat că, considerentele hotărârii atacate nu răspund criticilor formulate de pârât sau constituie o interpretare greșită a legii.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 și 9 din Codul de Procedură Civilă.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În calea de atac a recursului, nu a fost administrat nici un mijloc de probă.

Analizând recursul declarat din prisma criticilor formulate, care se subsumează motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.7 și 9 din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că recursul este fondat, deoarece instanța de apel a aplicat și a interpretat în mod greșit 673 indice 11 din Codul de Procedură Civilă, pentru următoarele considerente:

Partajul sau împărțeala este modalitatea prin care se realizează ieșirea din indiviziunea succesorala. Mai exact, este operațiunea juridica care pune capăt stării de indiviziune prin împărțirea, în natura si/sau prin echivalent, a bunurilor aflate în coproprietate si care are ca efect înlocuirea retroactivă a cotei-părți ideale, indivize, asupra acestora, cu drepturi exclusive ale fiecăruia dintre coindivizari asupra anumitor bunuri sau valori determinate în materialitatea lor.

Procedura împărțelii este reglementată de codul civil, codul de procedura civila, Legea 36/1995 a notarilor publici, dar si de alte acte normative.

Principiile împărțelii prevăzute de către codul de procedură civilă consacră, cu prioritate împărțeala bunurilor, care comun masa succesorală, prin bună învoială.

În ipoteza în care nu se realizează împărțeala prin bună învoială, se va realiza partajul de către instanța de judecată.

La realizarea partajului judiciar, legiuitor a statuat obligativitatea de a se realiza, cu prioritate, împărțeala în natură a bunurilor, care compun masa succesorală și, numai în ipoteza în care nu se poate realiza au fost stabilite, ca modalități de partajarea: atribuirea bunului către unul dintre coproprietari, la solicitarea acestuia sau vânzarea bunului prin bună învoială/ prin executor judecătoresc.

Curtea constată că scopul legiuitorului a fost de a acorda prioritate împărțelii în natură, care reprezintă regula, și numai în mod excepțional s-a stabilit ca modalitate de partajare vânzarea bunului prin învoiala coproprietari sau, în lipsa acordului, prin executor judecătoresc.

Intenția legiuitorul se deduce din interpretarea sistematică și teleologică a dispozițiilor din Capitolul VII indice 1, art.673 indice 1- 673 indice 14 din Codul de Procedură Civilă.

Aplicând principiile enunțate, la cauza dedusă judecății, Curtea constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, intimatul-reclamant a solicitat ca imobilul din București, ., sector 2 să fie atribuit în natură pârâtului.

De asemenea, recurentul-pârât D. I., prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe, aflată la filele 94-95 din volumul I, al dosarului Judecătoriei, a precizat că dorește atribuirea în natură a imobilului din București, ., sector 2.

Pe parcursul soluționării cauzei, a fost administrată proba cu expertiză evaluatorie a imobilului din București, ., sector 2, fiind stabilită de către expert o valoarea 660.000 euro (fără luarea în considerare a demisolului) și o valoare de 685.000 euro (cu considerarea demisolului).

Ambele părți au fost nemulțumite de valoarea imobilului stabilită de către expert, motiv pentru care au fost formulate obiecțiuni, care au fost respinse de către instanța de judecată prin încheierea de ședință din data de 11.12.2012.

Curtea constată că instanța a rămas în pronunțare pe fondul cauzei, însă a dispus repunerea pe rol în vederea punerii în discuția contradictorie a părților incidența dispozițiilor art.673 indice 11 din Codul de Procedură Civilă.

La termenul de judecată din 05.02.2013, recurentul I. D. a învederat instanței că solicită atribuirea în natură a imobilului din București, ., sector 2, numai în ipoteza în care instanța va avea în vedere valoarea de 300.000 euro, și nu valoarea stabilită de către expertul judiciar.

Prima instanță a apreciat că, condiționarea atribuirii imobilului de valoarea care va fi stabilită, reprezintă un refuz de atribuire, motiv pentru care a dispus vânzarea imobilului prin executor.

Potrivit art. 673 indice 11 din Codul de Procedură Civilă „În cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deși acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au depus, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de către părți prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc”.

Curtea învederează că textul legal prevede două alternative pentru poziția exprimată de părți cu privire la atribuirea bunului - fie solicită atribuirea lui, fie nu solicită atribuirea lui, astfel încât orice variantă de exprimare folosită de către părți trebuie să fie încadrată într-una dintre aceste două posibile opțiuni, indiferent că este vorba despre o opțiune condiționată, nuanțată sau partea nu își exprimă o opțiune.

În acest sens, instanțele de fond au apreciat că manifestarea de voință condiționată a lui D. I. este echivalent cu refuzul de atribuire.

Curtea constată că această interpretare este eronată, având în vedere manifestarea de voință a lui I. D., pe tot parcursul procesului, a fost de a solicita, din proprie inițiativă, atribuirea imobilului din București, ., sector 2. Mai mult, justificarea acestei atribuirii a fost întemeiată pe intenția acestuia de a realiza o casă memorială și un muzeu.

Curtea învederează că simpla condiționare a atribuirii de stabilirea unei valori a imobilului, pretins de o parte, nu poate justifica în nici un caz vânzarea bunului prin executor judecătoresc, în condițiile în care procesul de partaj se află în fața primei instanțe, nefiind stabilite nici măcar valorile provizorii ale bunurilor, care alcătuiesc masa succesorală.

Instanța de recurs arată că, aplicarea dispozițiilor art.673 indice 11 din Codul de Procedură Civilă, respectiv scoaterea la vânzare prin executor a unui bun, trebuie să se realizeze numai în cazuri excepționale și numai atunci când este cert că niciuna dintre părți nu solicită atribuirea imobilului.

De asemenea, trebuie să se aibă în vedere și împrejurarea că procesul se află în fața primei instanțe, că sunt multe imobile de împărțit, că nu s-a realizat nici măcar o evaluare a tuturor bunurilor succesorale, prin încheierea de admitere în principiu și că măsura vânzării prin executor a unui bun din masa succesorală este nu numai prematură, dar ar putea afecta și interesele ambilor coproprietari, deoarece bunul ar ieși din masa succesorală, în mod definitiv și irevocabil, la un preț incert, la acest moment.

Mai mult, Curtea învederează că valoarea bunurilor din masa partajabilă se stabilește în raport de momentul efectuării ieșirii din indiviziune, pentru a asigura echilibrul părților, iar, în cauza de față, nu s-a dispus nici măcar prin hotărârea primei instanțe ieșirea din indiviziune.

Curtea mai arată că vânzarea prin executor a unui bun din masa succesorală ar putea avea ca consecință ieșirea în mod definitiv a bunului din masa succesorală la un preț incert și derizoriu, putând afecta interesele patrimoniale ale ambelor părți.

În acest context, instanța de recurs apreciază că poziția exprimată de către D. I. are semnificația unui acord de voință în sensul atribuirii imobilului din București, ., sector 2, chiar dacă acesta este nemulțumit de valoarea stabilită de către expert, în fața primei instanțe.

Nemulțumirea recurentului pe aspectul valorii imobilului urmează să fie analizată de către instanțele de control judiciar, în condițiile în care bunul îi va fi atribuit prin hotărârea fondului, la valoarea indicată de expert și acesta înțelege să exercite calea de atac și să formuleze critici pe aceste aspecte.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 din Codul de Procedură Civilă se învederează că hotărârea judecătorească trebuie sã cuprindã motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlãturat cererile pãrțþilor.

În acest sens sunt dispozițiile imperative ale art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar excepțiile sunt de strictã interpretare și aplicare [spre exemplu, nu se motiveazã hotãrârea datã asupra strãmutãrii – art. 40 alin. (4) C. proc. civ. – sau hotãrârea prin care se pronunțã divorțul, dacã ambele pãrți o cer – art. 617 alin. (2) C. proc. civ.].

Dispozițiile art. 304 pct.7 din Codul de Procedură Civilă se referă la trei ipotezele și anume:

a) hotãrârea atacatã nu cuprinde motivele pe care se sprijinã, în sensul cã acestea lipsesc cu desãvârșire sau existã o motivare, dar ea este insuficientã, nu rãspunde tuturor cererilor sau, dupã caz, criticilor aduse hotãrârii de primã instanțã;

b) motivele hotãrârii recurate sunt contradictorii. Contradicția poate fi constatatã în cuprinsul considerentelor sau prin analiza acestora în raport cu dispozitivul, fiind posibilã ipoteza în care ele nu susțin dispozitivul, ci, din contrã, îl contrazic;

c) hotãrârea cuprinde motive strãine de natura pricinii, ceea ce echivaleazã

practic cu o nemotivare.

Curtea constată că nu sunt fondate criticile formulate de către recurent, cu privire la nemotivarea hotărârii pronunțate de către instanța de apel, deoarece Tribunalul București a prezentat toate argumentele de fapt și de drept în susținerea soluției pronunțate.

Eventualele nemulțumiri ale părți cu privire la considerentele avute în vedere de către instanța de apel nu echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Pe cale de consecință, pentru argumentele expuse, se constată că sunt fondate criticile formulate de către recurent cu privire la aplicarea și interpretarea eronată a dispozițiilor art. 673¹¹ alin. 1 C.proc.civ, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9, împrejurare față de care, în conformitate cu art.312 din Codul de Procedură Civilă, va admite recursul declarat de către recurentul-pârât D. I., împotriva deciziei civile nr. 950A/15.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul- reclamant D. V. D. Carlos A., va modifica decizia civilă recurată, în sensul că va admite apelul, va schimba în parte încheierea apelată, în sensul că va înlătura măsura vânzării prin executor a imobilului din București, ., sector 2. De asemenea, va păstra celelalte dispoziții ale încheierii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de către recurentul-pârât D. I., împotriva deciziei civile nr. 950A/15.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul- reclamant D. V. D. Carlos A..

Modifică decizia civilă recurată, în sensul că:

Admite apeluldeclarat împotriva încheierii pronunțate la data de 12.02.2013 de Judecătoria Sectorului 2 București în dos. nr._ .

Schimbă în parte încheierea apelată, astfel:

Înlătura măsura vânzării prin executor a imobilului din București, ., sector 2.

Păstrează celelalte dispoziții ale încheierii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 01.04.2014.

Președinte, Judecător, Judecător, Z. D. M. D. L. G. D. F.

Grefier,

S. V.

Red. DZ/21.05.2014

Tehnored. CG/DZ – 2 ex

Jud. apel: A. G.

I. P.

← Pretenţii. Decizia nr. 105/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Revendicare imobiliară. Decizia nr. 280/2013. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretenţii. Decizia nr. 566/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 562/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie la legea electorală. Decizia nr. 103/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretenţii. Decizia nr. 105/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Revendicare imobiliară. Decizia nr. 280/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Expropriere. Decizia nr. 279/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligaţie de a face. Decizia nr. 1889/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 1811/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI