Legea 10/2001. Decizia nr. 1811/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 1811/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 1811/2013

Dosar nr._ (_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 1811

Ședința publică de la 11.11.2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - C. M. T.

JUDECĂTOR - D. A.

JUDECĂTOR - F. P.

GREFIER - I. A. G.

Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenții - reclamanți C. V., G. G., G. B. precum și de recurentul - pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 1018 din 07.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă S.C. R. G. INVEST S.A.

P. are ca obiect - Legea nr. 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat Toia P. în calitate de reprezentant al recurenților - reclamanți C. V., G. G., G. B. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 eliberată de Baroul București, în baza împuternicirii de la dosar (fila 8) și consilier juridic M. I. în calitate de reprezentant al recurentului - pârât M. București prin Primar General, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimata - reclamantă S.C. R. G. Invest S.A.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Reprezentanții părților prezente, având pe rând cuvântul, învederează că nu au alte cereri sau probe de solicitat, apreciază cauza în stare de judecată și solicită acordarea cuvântului în dezbaterea recursurilor.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Reprezentantul recurenților - reclamanți solicită admiterea recursului, sub aspectul respingerii de către instanța de fond a capătului de cerere privind obligarea pârâtului la înaintarea dosarului administrativ către comisia centrală, actuala Comisie națională pentru compensarea imobilelor, deoarece apreciază că se impune admiterea acestui capăt de cerere, avându-se în vedere că instanța de fond a soluționat pe fond notificarea.

Solicită acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune chitanța nr. 914/8.11.2013 și convenția nr. 1108/27.12.2011

Reprezentantul recurentului - pârât solicită respingerea recursului formulat de recurenții - reclamanți, ca nefondat, deoarece apreciază că este necesară cercetarea prioritară a controlului de legalitate de către prefect.

Cu privire la recursul formulat de instituția pe care o reprezintă solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul obligării primăriei la acordarea de măsuri compensatorii prin puncte.

Solicită cenzurarea criticilor privind cheltuielile de judecată reprezentate de onorariu expert și onorariu de avocat.

Reprezentantul recurenților - reclamanți solicită respingerea recursului formulat de recurentul - pârât ca nefondat, sentința pronunțată de tribunal fiind legală și temeinică în ceea ce privește capătul principal al acțiunii, față de faptul că, după pronunțarea hotărârii, deși a fost modificat cadrul legal prin apariția Legii nr. 165/2013, nu se poate vorbi de nelegalitatea hotărârii, deoarece aceasta a fost pronunțată avându-se în vedere dispozițiile legale în vigoare de la momentul pronunțării.

Cu privire la criticile formulate de partea adversă pentru cheltuielile de judecată, arată că acestea au fost legal acordate, onorariul de expert a fost stabilit de instanța de fond pe capătul principal fiind efectuat un raport de expertiză, iar onorariul de avocat solicitat nu are o valoare extrem de mare în raport de obiectul cauzei.

Depune la dosar concluzii scrise privind recursul formulat de recurentul - pârât M. București prin Primar General.

CURTEA,

Asupra recursurilor de față:

Prin decizia nr.1018 din 7.05.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanții C. V., G. G., G. B. și S.C R. G. INVEST S.A. în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, a obligat pârâtul M. București la emiterea unei dispoziții motivate privind propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri stabilite în condițiile prevederilor speciale ale Titlului VII din Legea nr.247/2005, pentru imobilul situat în București, . (fosta Devotamentului nr. 14), sector 6, compus din 250 mp teren și construcție demolata în suprafața de 103 mp, din care, suprafață utilă 43 mp; a respins cererea reclamantului de transmitere directă a dosarului administrativ către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor fără exercitarea controlului de legalitate, ca neîntemeiată și a obligat pârâtul M. București la plata către reclamanții persoane fizice a sumei de 1400 lei, iar către reclamanta . SA a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut, în esență, că cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 11.01.2012, reclamanții C. V., G. G., G. B. și . SA au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL; PRIMARUL GENERAL și STATUL ROMÂN prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor (CCSD), ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună soluționarea pe fond, în conformitate cu Legea nr.10/2001, notificarea transmisă prin B. S. și N. sub nr. 5355/29.10.2001 privind imobilul situat în București, . (fostă Devotamentului nr. 14), sectorul 6, compus din 250 mp teren și construcție demolată în suprafață construită de 103 mp, din care suprafață utilă 43 mp, constatând calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent stabilite potrivit valorii de piață a imobilului, în funcție de standardele internaționale de evaluare, la momentul soluționării, precum și imposibilitatea restituirii în natură; obligarea pârâtului M. București să transmită imediat și direct către CCSD dosarul aferent notificării nr. 5355/29.10.2001, înregistrat la Primăria Municipiului București sub nr._, însoțit de hotărârea judecătorească ce se va pronunța în prezenta cauză; obligarea pârâtului STATUL R. prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor (CCSD) să înregistreze dosarul transmis de M. București prin Primarul General; obligarea pârâtul M. BUCUREȘTI în solidar cu Primarul, la plata unei despăgubiri pentru repararea prejudiciului cert actual creat datorită refuzului nejustificat de a soluționa notificarea prin emiterea unei dispoziții, despăgubire care se va determina prin expertiză tehnică și care se compune din: diferența între valoarea de piață a imobilului la data la care trebuia soluționată notificarea, respectiv 24.01.2009 și valoarea de piață actuală care reprezintă momentul soluționării, pentru imobilele imposibil de restituit în natură; câștigul nerealizat reprezentând dobânda legală aplicată la suma menționată la pct. a) calculată de la momentul soluționării prezentei cereri și până la momentul transmiterii dosarului către CCSD și obligarea pârâtului Municipiului București la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin notificarea transmisă prin B. S. și N. sub nr. 5355/29.10.2001 s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii privind imobilul situat în București, . (fostă Devotamentului nr. 14), sectorul 6, compus din 250 mp teren și construcție demolată.

Terenul în suprafață de 250 mp a fost dobândit de G. N. și G. F. prin actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul I. - Secția notariat sub nr._/12.10.1949, pe acest teren fiind edificată o construcție în suprafață de 103 mp, fără a deține autorizație de construire decât pentru bucătărie, edificată conform autorizației de construire nr. Nr. 31 D/16.08.1971. în anul 1952, G. N. și G. F. s-au înscris la rolul fiscal cu terenul în suprafață de 250 mp și construcție.

Imobilul a fost stăpânit de autoarea reclamanților, C. M. împreună cu G. F. până în anul 1977 când a făcut obiectul Decretului Consiliului de Stat nr. 19/1977, fiind trecut abuziv în proprietatea statului. În urma exproprierii nu au fost acordate despăgubiri astfel cum rezultă din Adresa nr._/18.10.2007, precum și din declarația pe propria răspundere autentificată sub nr. 1848/21.11.2007 la Societatea Civilă de Notari Publici V. și Asociații.

În anul 1976, G. N. a decedat, unică moștenitoare rămânând autoarea petenților C. M., în calitate de legatară universală, conform certificatului de moștenitor nr. 41/1977. Întrucât natura succesiunii a fost testamentară, cota de ½ din terenul situat în București, . a fost preluată de stat conform prevederilor Legii nr. 58/1974. Potrivit punctului 1.4 lit. C din HG nr. 250/2007, deși terenul a trecut în proprietatea statului potrivit Legii nr. 58/1974, petenții sunt persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii și pentru teren, în calitate de moștenitori ai proprietarului terenului la data preluării abuzive. în anul 1981 a decedat și G. F., după aceasta fiind întocmit certificatul de moștenitor nr. 36/1982 conform căruia unica moștenitoare este autoarea petenților C. M..

În anul 1993 a decedat și C. M., rămânând moștenitori ai acesteia C. V., G. A. și C. O., conform certificatului de moștenitor și legatar nr. 157/1997, întocmit la BNP L. C.. C. O. a decedat în anul 2007, iar ca moștenitoare au rămas petentele C. V. și G. A., conform certificatului de moștenitor nr. 312/2007 întocmit la Biroul Notarilor Publici Asociați C. & C..

În anul 2009 a decedat G. A., ca moștenitori ai acesteia rămânând G. G. și G. B., conform certificatului de moștenitor nr. 39/2010 din data de 08.03.2010 întocmit de Biroul Notarilor Publici Asociați C. & C..

Potrivit Adresei CGMB - AFI nr._/18.10.2007 imobilul expropriat conform Decretului Consiliului de Stat nr. 19/1977 înscris la poziția 111/2/112, anexa nr. 1, are următoarele caracteristici: teren în suprafață de 250 mp, construcție având o suprafață construită de 103 mp, din care suprafața utilă este de 43 mp. Descrierea imobilului rezultă din Fișa Tehnică a Imobilului întocmită de Institutul Proiect București cu ocazia preluării. Conform planurilor atașate prezentei, imobilul nu este restituibil în natură pe acesta fiind edificat un .>

În conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001, la data de 20.11.2008 depunând la dosar toate documentele pe care le-au anexat în original sau, după caz, în copie legalizată, prin care au făcut dovada: calității de proprietar al imobilului la momentul preluării abuzive, preluări a abuzivă, continuitatea dreptului de proprietate până la momentul preluării abuzive, situația juridică a imobilului, situația juridică a despăgubirilor, au solicitat expres pârâtului emiterea Dispoziției în sensul art. 25 alin. 1 din Legea nr.10/2001.

Pârâtul M. București a refuzat să respecte termenul imperativ de 60 de zile de la data solicitării emiterii dispoziției prevăzut de art. 25 alin 1 și 26 din Legea 10/2001 și a pct. 25 din H.G. 250/2007, și nu a emis dispoziția în termenul de 60 de zile de la data depunerii adresei noastre de solicitare, respectiv 11.07.2011. Pârâtul avea obligația înlăuntrul acestui termen să ne fi informat cu privire la situația în care, fundamentarea și emiterea dispoziției cu privire la imobilul în discuție, ar fi fost condiționate de depunerea și a altor probe, iar lipsa unei asemenea solicitări, reprezintă o confirmare a faptului că dosarul este complet, iar în termenul de 60 de zile pârâta era obligată să emită decizia/dispoziția motivată.

Sesizarea instanței pentru a tranșa asupra dreptului pretins de către persoane îndreptățite la restituire s-a datorat atitudinii culpabile a primarului care, învestit cu notificare în anul 2001 și cu cererea de emitere a dispoziției formulată la 20.11.2008 nu a procedat la soluționarea acesteia, nesocotind flagrant dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.

M. București le încalcă și dreptul la un proces echitabil, privind soluționarea în termen rezonabil a notificării, principiu consacrat prin art. 6, paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale la care România a devenit parte.

. caz, lipsa oricărui răspunsul din partea Municipiului București echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că „nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci dimpotrivă, însăși Constituția prevede la art. 21 alin. 2, că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime. În acest context, se impune ca instanța de judecată să evoce fondul în condițiile prevăzute de art. 297 alin 1 C.proc.civ., și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură sau de acordare de despăgubiri, pronunțând o hotărâre care să țină loc de dispoziție” și nu doar să oblige pârâtul la emiterea dispoziției, în acest ultim caz fiind obligați să le reîntoarcă în faza aceleiași proceduri care i-a trimis în fața instanței judecătorești.

Acest punct de vedere l-a exprimat ÎCCJ- Secțiile Unite, prin Decizia XX/19 martie 2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii, privind aplicarea dispozițiilor art.26 alin 3 din Legea 10/2001, conform căreia „Instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei!dispoziției de respingere a cererilor (...) ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate” motivat de faptul că „în îndeplinirea atribuției de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de acordare a măsurii reparatorii prin restituirea în natură a imobilului, judecătorul are a chibzui și asupra eficienței soluției pe care o adoptă, în timp ce retrimiterea cauzei la unitatea deținătoare a imobilului ar putea conduce la prelungirea nejustificată a procedurii de restituire.

Cu privire la argumente cu privire la necesitatea transmiterii dosarului direct către CCSD, evitarea procedurii de transmitere a dosarului către Prefectură: controlul de legalitate exercitat de un judecător este superior celui ce ar putea fi exercitat de către prefect deoarece are loc cu respectarea tuturor garanțiilor prevăzute de lege pentru ocrotirea dreptului la un proces corect și echitabil: accesul liber la justiție, imparțialitatea magistratului, contradictorialitatea, egalitatea de tratament, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv; nu este admisibil și s-ar afecta cu consecințe deosebit de grave securitatea juridică dacă prefectul ar putea reforma, prin mijloace care ar decurge din interpretarea eronată a legi, o hotărâre judecătorească care se bucură de autoritate de lucru judecat. Un control al prefectului asupra legalității unei hotărâri judecătorești, chiar nedefinitive, ar reprezenta o gravă imixtiune care ar rupe principiul separației puterilor în stat; omisiunea statului de a crea proceduri administrative clare și eficiente cu privire la soluționarea notificărilor este culpa exclusivă a acestuia, instanțele de judecată având plenitudinea de competență de a înlătura de la aplicare acele norme care ar conduce la prelungirea procedurilor administrative dincolo de limitele unui termen rezonabil sau care ar produce încălcări ale ordinii și securității juridice.

În ceea ce privește calitatea procesuală a reclamantei S.C R. G. INVEST S.A., s-a solicitat a se constata că aceasta este dovedită prin contractul de cesiune nr. 2906/27.12.2011, prin care C. V., G. G., G. B. au cesionat 33% din drepturile la măsuri reparatorii prin echivalent privind imobilul din București, . (fostă Devotamentului nr. 14), sectorul 6 compus teren în suprafață de 250 mp și construcție în suprafață de 103 mp, obiect al dosarului nr._. În calitate de cesionari, are interes în soluționarea pe fond a notificării și stabilirea drepturilor notificatorului privind stabilirea și acordarea măsurilor reparatorii cu privire la imobilul sus menționat, hotărârea fiind pronunțată și în contradictoriu cu aceasta, potrivit cotelor din drepturile cedate reclamantei.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001, Decizia 33/2008 a ÎCCJ, Decizia XX a ÎCCJ, art. 1 din Primul Protocol Adițional CEDO, art. 25, art.6 din CEDO, art. 16 cap. V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, art. 1073 din vechiul cod civil și celelalte acte normative menționate în cuprinsul cererii.

În dovedirea acțiunii, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: notificarea transmisă prin B. S. și N. sub nr.5355/29-10.2001, actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul I. Secția notariat sub nr._/12.10.1949; Autorizația de construire nr. 31 D/16.08.1971; Decretului Consiliului de Stat nr. 19/1977; Adresa CGMB - AFI nr._/18.10.2007; Adresa 1633/04.10.2007 și solicitarea către ORIZONT SA; Declarația pe propria răspundere autentificată sub ne 1848/21.11.2007 la Societatea Civilă de Notari Publici V. și Asociații; Certificatul de moștenitor nr. 41/1977; Certificatul de moștenitor nr. 36/1982; Certificatul de moștenitor și legatar nr. 157/1997, întocmit la BNP L. C.; Certificatul de moștenitor nr. 39/2010 din data de 08.03.2010 întocmit de Biroul Notarilor Publici Asociați C. & C.; Certificat de deces . nr._/02.09.2009; Certificat naștere G. G.; Certificat naștere G. B.; Declarație notorietate autentificată sub nr. 1053/01.09.2008 la BNP BEANGA S. L.; Declarație notorietate autentificată sub nr. 1052/01.09.2008 la BNP BEANGA S. L.; Fișa Tehnică a Imobilului; Planurilor de situație cu suprapunerea cadastrală; Contract de cesiune autentificat sub nr. 2906/27.12.2011 la BNP F. M. și Asociații; Contract de mandat autentificat sub nr. 2907/27.12.2011 la BNP F. M. și Asociații; Dovada demersurilor făcute la Primăria Municipiului București; Adresa rol fiscal; Acte stare civilă.

La data de 27.06.2012, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București privind solicitarea reclamanților din cuprinsul capătului 3 de cerere; excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la capetele de cerere 1/2 și 4; excepția prematuritații capătului 3 de cerere și excepția inadmisibilității stabilirii valorii de circulație a terenului.

Prin încheierea de ședință din data de 03.10.2012, tribunalul a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului București în soluționarea capătului nr. 3 din cererea de chemare în judecată, excepția lipsei calității pasive a CCSD pe capetele 1, 2 și 4 de cerere, excepția prematurității capătului 3 de cerere și excepția inadmisibilității cererii de stabilire a valorii de circulație a terenurilor, ca neîntemeiate.

Reclamanții au depus la dosar la termenul din data de 24.10.2012 cerere prin care au arătat că, în temeiul art. 246 C.proc.civ., solicită a se lua act că renunță la soluționarea capătului 4 de cerere privind obligarea pârâtului M. București prin Primarul General în solidar cu Primarul General la plata unei despăgubiri pentru repararea prejudiciului creat ca urmare a refuzului nejustificat de a soluționa notificarea prin emiterea unei dispoziții; față de aspectele învederate, s-a precizat că singurul pârât în cauza de față va figura M. București prin Primarul General.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:

Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, nr.5355/29.10.2001 transmisă prin B. S. și N., G. A., C. O. și C. V., în calitate de moștenitori ai părinților acestora C. G. și M., au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, . (fostă Devotamentului nr. 14), compus din teren în suprafață de 250 mp și construcție, preluat în mod abuziv de către stat. S-a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren având în vedere ca pe terenul expropriat se afla construcții edilitare, și a atașat notificării un set de acte, acestea fiind transmise Primăriei București unde au fost înregistrate făcând obiectul dosarului nr._, nesoluționat până în prezent.

În ceea ce privește dovada calității reclamanților de persoane îndrepățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, tribunalul a retinut că imobilul din București, . (fostă Devotamentului nr. 14), compus din teren în suprafață de 250 mp, a fost dobândit de G. N. și G. F., prin actul vânzare-cumpărare autentificat de către Tribunalul I. Secția Notariat, sub nr._/12.10.1949 (f. 50). Pe acest teren a fost edificată o construcție în suprafață de 103 mp, fără a deține autorizație de construire decât pentru bucătărie, edificată conform autorizației de construire nr. Nr. 31 D/16.08.1971 (f. 45). în anul 1952, G. N. și G. F. s-au înscris la rolul fiscal cu terenul în suprafață de 250 mp și construcție (f. 59-60).

În anul 1981 a decedat și G. F., după aceasta fiind întocmit certificatul de moștenitor nr. 36/1982 conform căruia unica moștenitoare este autoarea petenților C. M..

În anul 1993 a decedat și C. M., rămânând moștenitori ai acesteia C. V., G. A. și C. O., conform certificatului de moștenitor și legatar nr. 157/1997, întocmit la BNP L. C..

C. O. a decedat în anul 2007, iar ca moștenitoare au rămas petentele C. V. și G. A., conform certificatului de moștenitor nr. 312/2007 întocmit la Biroul Notarilor Publici Asociați C. & C..

Prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 2906/27.12.2011 la BNP F. M. și Asociații, a cesionat reclamantei . SA cota parte de 33% din drepturile sale decurgând din calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, pentru imobilul din București, ., sector 6, obiect al Notificării nr. 5355/29.10.2001.

În privința modalității de preluare a bunului imobil în proprietatea statului, tribunalul a reținut că imobilul a făcut obiectul Decretului Consiliului de Stat nr. 19/1977, fiind trecut abuziv în proprietatea statului. În urma exproprierii nu au fost acordate despăgubiri astfel cum rezultă din Adresa nr._/18.10.2007, precum și din declarația pe propria răspundere autentificată sub nr. 1848/21.11.2007 la Societatea Civilă de Notari Publici V. și Asociații.

Din cele expuse, instanța constată că reclamanții au făcut atât dovada formulării în termen a notificării, dovada calității acestora de persoane îndreptățite la restituire în sensul art. 3 și 4 din Legea nr.10/2001, precum și a preluării abuzive a imobilului, în sensul art. 2 din lege.

Pentru soluționarea notificării, este necesară identificarea bunului ce face obiectul notificării.

Din nota de reconstituire întocmită de Primăria Municipiului București - Direcția Generală de Dezvoltare, Investiții și Planificare Urbană (fila 190) rezultă că terenul în suprafață de cca. 250 mp este în prezent afectat de elemente de sistematizare astfel: bloc 11C din .. 7-9, trotuar protecție ., trotuar pietonal, spațiu verde aferent blocului străbătut de rețele edilitare subterane. Tribunalul a reținut ca aceleași au fost și concluziile expertului judiciar desemnat în cauza pentru efectuarea expertizei topografice.

Potrivit art. 7 alin.1 din legea nr.10/2001, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură

Art. 11 alin. 1 din legea nr. 10/2001 prevede că „Imobilele expropriate și ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor legale. Dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare.”.

Art. 11 alin.4 din lege prevede că „în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil”.

Prin urmare, terenul ce face obiectul notificării nu poate fi restituit în natură exproprierea ocupând funcțional întregul teren. Tribunalul observă de altfel că prin notificarea formulată, tocmai acestea sunt și pretențiile notificatorilor.

Potrivit disp. art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

În conformitate cu disp. art. 25.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de restituire poate avea două date de referință: fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare.

În cazul în care persoana îndreptățită a depus odată cu notificarea toate actele de care aceasta înțelege să se prevaleze pentru dovedirea cererii de restituire, termenul de 60 de zile curge de la data depunerii notificării. Însă, în cazul în care odată cu notificarea nu s-au depus acte doveditoare, termenul respectiv va curge de la data depunerii acestora.

În cazul în care persoana îndreptățită a depus toate actele doveditoare pe care le posedă și totodată a facut precizarea că nu mai deține alte probe, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe numai pe baza acestora, în termen de 60 de zile.

Tribunalul a constatat că dosarul administrativ este complet, astfel încât notificarea poate fi soluționată

Prin Decizia nr. XX/19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a reținut că, în cazul când unitatea deținătoare sau unitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune ca instanța învestită să evoce fondul în condițiile prevăzute în art. 297 alin. 1 din codul de procedură civilă și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură. Într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.

Ca atare, tribunalul, competent să soluționeze pe fond acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare sau al entității învestite cu soluționarea notificării acesteia, a apreciat că reclamanții au făcut dovada calității de persoană îndreptățită, a preluării abuzive în proprietatea statului a imobilului aflat sub incidența Legii nr.10/2001, precum și a imposibilității de restituire în natură a imobilului notificat.

În conformitate cu art. 26 alin. 1 din lege, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit acestei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. 1, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.

Pentru considerentele menționate anterior, tribunalul a admis în parte cererea principala, și a obligat pârâtul M. București la emiterea unei dispoziții motivate privind propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri stabilite în condițiile prevederilor speciale ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în București, . (fosta Devotamentului nr. 14), sector 6, compus din 250 mp teren și construcție demolata în suprafața de 103 mp, din care, suprafață utilă 43 mp.

Potrivit disp. art. 16 alin. 2 ind. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.

Ca atare, tribunalul a respins cererea reclamantului de transmitere directă a dosarului administrativ către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor fără exercitarea controlului de legalitate, ca neîntemeiată, fiind necesară exercitarea prioritară a controlului de legalitate de către Prefect.

În temeiul art. 274 C.proc.civ., având în vedere soluția ce urmează a se pronunța în prezenta cauza, Tribunalul a obligat reclamanții persoane fizice a sumei de 1400 lei reprezentând onorariu de avocat și onorariu de expert, iar către reclamanta . SA a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei decizii civile au formulat recurs C. V., G. G., G. B. și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL.

Recurenții reclamanți C. V., G. G. și G. B., persoane fizice, au susținut în esență, în motivele de recurs, că recursul privește capătul doi de cerere prin care au solicitat ca pârâtul M. București prin Primarul General să trimită dosarul aferent notificării nr.5355/2001, direct Comisiei Centrale a Despăgubirilor (art.304 pct.9 și art.304¹ C.proc.civ.), deoarece art.VII din Legea nr.247/2005 se referă numai la dosarele aferente notificărilor soluționate pe cale administrativă. După soluționarea la instanță, un nou control de legalitate al Prefectului ar fi excesiv și ar prelungi în mod inutil termenul final de soluționare a notificării (aceasta se referea numai la cazul dispozițiilor dispuse de primari, nu și de instanță) și de aceea trebuie înaintat direct Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor în baza Legii nr.165/ 2013 (motive file 5-7).

Recursul este nefondat.

Analizând motivele de recurs prin prisma mijloacelor de probă de la dosar, dar și a modificărilor legislative aduse prin Legea nr.165/2013 se reține că prin abrogarea implicită a Titlului VII din Legea nr.247/2005, aceste operații nu-și mai au rostul nemaiexistând procedura specială instituită de art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2007. Ca atare, toate susținerile formulate în recurs, motivele invocate nu sunt întemeiate și, în consecință, conform art.312 alin.1 C.proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.

În recursul formulat, M. București prin Primarul General susține, în esență, că greșit s-a admis în parte acțiunea, în sensul de a se emite o dispoziție în sensul art.VII din Legea nr.247/2005 și obligarea la 160 lei cheltuieli de judecată, deoarece potrivit Legii nr.165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, deci nu se mai poate emite dispoziție cu propuneri reparatorii în condițiile legii, ci numai în temeiul art.1 alin.1 și 2, art.2, art.4, art.16 și art.50 din Legea nr.165/2013, dispoziție cu propunere de compensare prin puncte.

Recurentul pârât formulează critici și cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu este în culpă procesuală, solicitând aplicarea dispoz.art.274 alin.3 C.proc.civ. (motive recurs filele 2-4 dosar).

Recursul este fondat.

Așa cum s-a arătat, conform Legii nr.164/2013 s-au schimbat esențial măsurile reparatorii care au devenit măsuri reparatorii prin puncte.

În atare situație, motiv de recurs este întemeiat și va fi admis. Se va schimbat în parte sentința recurată și, pe cale de consecință, va fi obligat M. București prin Primarul General să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare de măsuri compensatorii prin puncte pentru imobilul în litigiu, în favoarea reclamanților, conform Legii nr.165/2013 – imobil descris în sentință.

Așa cum s-a arătat la primul recurs (al persoanelor fizice), se va respinge cererea de înaintare a dosarului aferent notificării direct către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiată.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Se va respinge cererea (art.274 C.proc.civ.) recurenților reclamanți, privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, ca nefondată.

Referitor la motivul de recurs formulat de M. București prin Primarul General vizând cheltuielile de judecată la fond, critica este neîntemeiată și va fi respinsă.

Văzând și dispoz.art.316 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenții reclamanții C. V., G. G., G. B. împotriva sentinței civile nr. 1018 din 07.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă S.C. R. G. INVEST S.A., ca nefondat.

Admite recursul formulat de pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva aceleiași sentințe.

Schimbă în parte sentința recurată și în consecință:

Obligă pârâtul M. București prin Primarul General să emită dispoziție motivată cu propunere acordare măsuri compensatorii prin puncte pentru imobilul în litigiu în favoarea reclamanților conform Legii nr.165/2013 - imobil descris în sentință.

Respinge cererea de înaintare a dosarului aferent notificării direct către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge cererea recurenților-reclamanți privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 11.11.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

C. M. T. D. A. F. P.

GREFIER

I. A. G.

Red.C.M.T.

Tehnored.B.I.

2 ex/22.01.2014

--------------------------------------------

T.B.-Secția a IV-a – E.A.

← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1889/2013. Curtea de Apel...		Legea 10/2001. Decizia nr. 1913/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Legea 10/2001. Decizia nr. 1811/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Decizia nr. 1811/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI