Conflict de competenţă. Hotărâre din 01-10-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 92/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
(_ )
Î N C H E I E R E
Ședința din Camera de consiliu de la 24.09.2014
Curtea constituită din:
P. - A. P. B.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență intervenit între JUDECĂTORIA G. și JUDECĂTORIA 4 BUCUREȘTI, privind pe creditoarea . și pe debitoarea ..
Cauza se soluționează în Camera de Consiliu, fără citarea părților, conform dispozițiilor art.135 al.4 C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
În vederea deliberării, în temeiul art.260 alin.1 din Codul de procedură civilă,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data 01.10.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2014.
PREȘEDINTE,
A. P. B.
GREFIER,
Ș. P.
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
(_ )
SENTINȚA CIVILĂ NR. 92 F
Ședința din camera de consiliu de la 01.10.2014
Curtea constituită din:
P. - A. P. B.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află pronunțarea conflictului negativ de competență intervenit între JUDECĂTORIA G. și JUDECĂTORIA 4 BUCUREȘTI, privind pe creditoarea . și pe debitoarea ..
La termenul de judecată din data de 24.09.2014, Curtea, constatând cauza în stare de judecată și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 01.10.2014, când
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu din 22.07.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/236/2014, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Pentru a pronunța această soluție Judecătoria G. a reținut următoarele:
Cererea de încuviințare a executării silite presupune o procedură necontencioasă. Conform art.529 alin.1 C.proc.civ. instanța își verifică din oficiu competența, chiar dacă este de ordine privată.
Potrivit art.650 alin.2 C.proc.civ., cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de instanța de executare.
Art.650 alin.1 C.proc.civ. stabilește că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Prin Decizia nr.348/17.06.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.520/16.07.2014, art.650 alin.1 C.proc.civ. a fost declarat neconstituțional.
Conform art.31 alin.3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, de la data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei, textul de lege care a fost declarat neconstituțional este suspendat de drept pentru o perioadă de 45 de zile, după care își încetează definitiv efectele juridice.
Așadar, începând cu 16.07.2014, care este data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr.348/17.06.2014 a Curții Constituționale, art.650 alin.1 C.proc.civ. nu mai pot fi avute în vedere pentru a determina instanța de executare ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.
Unele forme de executare pentru care legea a stabilit oricum o competență teritorială exclusivă, cum este urmărirea imobiliară (art.819 C.proc.civ.), nu sunt afectate de publicarea Deciziei nr.348/17.06.2014.
Pentru celelalte situații, în măsura în care nu mai produce efecte art.650 alin.1 C.proc.civ., trebuie să ne raportăm la dispozițiile cu caracter general ale Codului de procedură civilă în privința competenței instanței, respectiv art.107 C.proc.civ., potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
În concluzie, până când legiuitorul va modifica art.650 alin.1 C.proc.civ. pentru a-l pune în acord cu decizia Curții Constituționale, dacă legea nu prevede altfel,instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul debitorului (art.107 C.proc.civ.) sau în circumscripția căreia urmează să se facă executarea, după caz.
Însăși Curtea Constituțională, în motivarea deciziei sale precizează că … în ceea ce privește stabilirea instanței de executare, aceasta trebuie să se circumscrie unor soluții clare și consacrate deja în legislație, precum judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului sau locul unde urmează să se facă executarea.
Decizia Curții Constituționale este de imediată aplicare și, de la data publicării ei în Monitorul Oficial (16.07.2014), se poate dispune declinarea cererilor de încuviințare a executării silite către instanța de executare competentă, indiferent de data înregistrării cererii la executorul judecătoresc sau la instanță.
Față de cele arătate, constatând că în prezenta cauză, debitorul nu are domiciliul în circumscripția Judecătoriei G. și nici nu s-au indicat bunuri urmăribile în circumscripția acestei instanțe, pentru a considera că aici este locul unde se face executarea, observând și natura prestației la care este obligat debitorul, excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu va fi admisă și se va dispune declinarea competenței în favoarea instanței de executare competentă stabilită cu luarea în considerare a Deciziei nr.348/2014.
Dosarul a fost înaintat Judecătoriei Sectorului 4 București, unde a fost înregistrat sub numărul_ .
Prin sentința civilă nr.7203/29.08.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei G. și s-a constat ivit conflictul negativ de competență.
Pentru a pronunța această soluție Judecătoria Sectorului 4 București a reținuturmătoarele:
Potrivit art. 650 din Noul Cod de procedură civilă, „(1) Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (2) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe. ”
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 348/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 529 din data de 16 iulie 2014, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă și s-a constatat că aceste dispoziții sunt neconstituționale în ceea ce privește criteriul de determinare sub aspect teritorial a instanței de executare.
Potrivit art. 147 alin. 4 din Constituția României, „Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.” Tot astfel, conform art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Deciziile, hotărârile și avizele Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.”
Competența unei instanțe se verifică în raport de data sesizării sale cu cererea de chemare în judecată. Or, în cazul de față, cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 14.07.2014, deci anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 348/2014. Prin urmare, întrucât deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor, fiind obligatorii numai începând cu data publicării lor în Monitorul Oficial, cererii de încuviințare a executării silite ce formează obiectul prezentei analize nu îi este aplicabilă Decizia Curții Constituționale nr. 348/2014, aceasta vizând numai cauzele înregistrate pe rolul instanțelor de judecată ulterior publicării sale în Monitorul Oficial.
Prin urmare, la data de 14.07.2014, când a fost sesizată Judecătoria G., competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite se determina în raport de prevederile art. 650 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanță de executare fiind judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea. Sediul Biroului Executorului Judecătoresc „I. R.-L.” fiind în Municipiul G., instanță de executare este, așadar, Judecătoria G., căreia îi revine competența de a judeca prezenta cerere de încuviințare a executării silite, conform art. 650 alin. 2 și art. 665 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă.
Competența de soluționare a cauzei aparținând Judecătoriei G. la data sesizării sale cu prezenta cerere de încuviințare a executării silite, această competență nu se putea pierde ca urmare a publicării în Monitorul Oficial, în timpul judecării procesului, a Deciziei Curții Constituționale nr. 348/2014.
Învestită fiind cu pronunțarea regulatorului de competență, în temeiul art.135 C.pr.civ., Curtea constată că este competentă a soluționa conflictul în temeiul art.133 pct.2 C.pr.civ., deoarece două instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Asupra chestiunii în discuție, Curtea reține că dispozițiile art.650 C.pr.civ. stabilesc în alin.1 că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel,iar în alin.2 că cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de instanța de executare.
Dispozițiile art.650 al.1 C.pr.civ. au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.348/17.06.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.520/16.07.2014.
Conform dispozițiilor art.31 al.3 din Legea nr.47/1992, de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, dispozițiile art. 650 alin.1 C.pr.civ., declarate neconstituționale, au fost suspendate de drept, urmând ca efectele lor juridice să înceteze la expirarea termenului de 45 de zile de la această dată. Pe de altă parte, art.11 al.3 din Legea nr.47/1992 prevăd că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Curtea mai notează dispozițiilor art.25 al.2 C.pr.civ., conform cărora „procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început”.
Așadar, întrucât decizia nr.348/17.06.2014 a Curții Constituționale privește o normă de competență, efectele sale se vor produce numai în cauzele în care instanța a fost sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite după data publicării deciziei în Monitorul Oficial, în timp ce în cazul sesizării anterioare, competența rămâne câștigată în favoarea instanței legal învestite.
Or în cauză, Judecătoria G., ca instanță în circumscripția căreia se află sediul biroului executorului judecătoresc, a fost legal sesizată la data de 14.07.2014, anterior publicării deciziei nr.348/17.06.2014 a Curții Constituționale în Monitorul Oficial.
În aceste condiții, Curtea reține că instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite, conform art.650 C.pr.civ., este Judecătoria G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea . și pe debitoarea ., în favoarea Judecătoriei G..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2014.
PREȘEDINTE,
A. P. B.
GREFIER,
Ș. P.
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR._ (_ )
- 25.09.2014 –
C Ă T R E
JUDECĂTORIA G.
Potrivit dispozițiilor acestei instanțe luate prin sentința civilă nr. 92 F din 01.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, vă înaintăm alăturat dosarul acestei instanțe nr._ (_ ), privind pe creditoarea . și pe debitoarea ., cusut și sigilat, conținând un număr de file, la care se află atașate dosarele nr._ al Judecătoriei Sectorului 4 București (12 file) și nr._/236/2014 al Judecătoriei G. (12 file), spre competență soluționare.
PREȘEDINTE,
A. P. B.
GREFIER,
Ș. P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1354/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Uzucapiune. Decizia nr. 412/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
