Conflict de competenţă. Sentința nr. 22/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 22/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 22F
Ședința din Camera de Consiliu de la 3.03.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - D. F. B.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria sectorului 2 București și Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în cauza privind pe reclamanta S.C. PROSPECȚIUNI S.A. cu sediul ales la Cabinetul av. M. T. în București, Splaiul Unirii nr. 39, ..2, ., sector 3 și pe pârâții C. I. Ș. domiciliată în București, ., ..4, ., OITĂ G., OITĂ R. domiciliați în București, Piața A. I. nr. 2, ., sector 3, C. DE A. A LEGII 18/1991 A COMUNEI OTOPENI cu sediul în Otopeni, .. 10, jud. I., C. DE A. A LEGII 18/1991 A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI cu sediul în Regina E. nr. 47, sector 5 și cu sediul în Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, C. DE A. A LEGII 18/1991 A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PRIN PREFECT cu sediul în Piața Presei Libere nr. 1, Corp B, sector 1, C. JUDEȚEANĂ DE A. A LEGII 18/1991 A JUDEȚULUI I. – PRIN PREFECT cu sediul în Otopeni, ., Jud. I., P. JUDEȚULUI I. cu sediul în București, ., sector 3 și S. LOCALĂ DE A. A LEGII 18/1991 A SECTORULUI 1 cu sediul în București, ..9-13, sector 1.
Fără citarea părților.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 11.01.2012 sub nr._ reclamanta S.C. Prospecțiuni S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții O. R., C. de A. a Legii nr. 18/1991 a Comunei Otopeni și P. Județului I., să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 4717/15.11.1993, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 99/10.01.2013, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 București.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Sectorul 1 București sub nr._/299/2013.
Prin cererea depusă la data de 09.01.2013, reclamanta a modificat acțiunea, solicitând și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 936/08.11.2006 de notarul public M. A. încheiat între pârâții O. R. și O. G. în calitate de vânzători și C. I. Ș. în calitate de cumpărătoare.
La termenul din 03.10.2013, pârâta C. I. Ș. a formulat cerere de chemare în garanție a vânzătorilor O. R. și O. G. invocând garanția pentru evicțiune, solicitând obligarea acestora la restituirea prețului de_ euro, cheltuieli de judecată, spezele de la momentul autentificării și impozitul achitat, în situația în care va fi admisă cererea principală.
Prin sentința civilă nr._/02.12.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București în privința capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 936/08.11.2006 de notarul public M. A. și cererea de chemare în garanție formulată de către C. I. Ș. în contradictoriu cu O. R. și O. G. și a declinat judecarea acestor cereri în favoarea Tribunalului București. Totodată, a disjuns capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a Titlului de Proprietate nr. 4717/15.11.1993 și a format un nou dosar privind capătul de cerere disjuns, în cadrul căruia a acordat termen la 06.01.2014.
Prin sentința civilă nr. 115/05.02.2014, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului București, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta S.C. Prospecțiuni S.A. în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, și, constatând conflict negativ de competență, a înaintat dosarul în vederea soluționării conflictului Curții de Apel București – Secția Civilă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că, din motivele invocate în sprijinul cererii având ca obiect nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 936/08.11.2006 de BNP M. a rezultat caracterul accesoriu al acestuia în raport de capătul de cerere principal, fiind incidente dispozițiile art. 17 din Codul de procedură civilă. De altfel, tribunalul a solicitat lămuriri sub acest aspect reclamantei la termenul de judecată din data de 05.02.2014, aceasta învederând că a formulat capătul de cerere menționat inclusiv prin prisma principiului nulității actului subsecvent ca efect al nulității actului principal. Astfel, concluziile părților litigante au fost convergente sub aspectul caracterului accesoriu al capătului de cerere având ca obiect nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 936/08.11.2006 de BNP M., apreciindu-se însă, în unanimitate, că art. 17 din codul de procedură civilă nu operează cu încălcarea competenței materiale.
Tribunalul a reținut că prorogarea legală a competenței în temeiul art. 17 din Codul de procedură civilă nu operează cu încălcarea normelor de competență generală, însă, în unele situații, considerații de ordin practic impun ca litigiul să fie soluționat de o singură instanță, chiar dacă s-ar încălca normele de competență materială sau teritorială exclusivă.
De asemenea, tribunalul a considerat că argumentele menționate sunt pe deplin incidente și în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, aceasta constituind o cerere incidentă în accepțiunea art. 17 din Codul de procedură civilă.
Cu titlu de considerent subsidiar, tribunalul a reținut că, și în cazul în care nu ar fi fost incidente dispozițiile art. 17 din Codul de procedură civilă care să determine competența Judecătoriei Sectorului 1 București să soluționeze cererile menționate, admiterea excepției necompetenței materiale a tribunalului se impunea prin prisma depășirii momentului procesual de verificare a competenței instanței. Art. 1591 alin. 2 din Codul de procedură civilă introdus prin Legea nr. 202/2010, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 714 din 26 octombrie 2010 stabilește că momentul procesual care limitează posibilitatea invocării excepției de necompetență este prima zi de înfățișare, mențiunea referitoare la termenul limită marcat de începerea dezbaterilor asupra fondului referindu-se la situația în care încă de la prima zi de înfățișare ar începe și dezbaterile asupra fondului.
Tribunalul a considerat că este vădită intenția legiuitorului ca prin modificarea legislativă menționată să se producă efectul de accelerare a judecării cauzelor, oprind instanțele să invoce excepția necompetenței teritoriale exclusive ori de câte ori s-a depășit momentul limită prevăzut de lege. Concluzia menționată se impune prin prisma rațiunii dispoziției legale de a limita nu atât invocarea excepției necompetenței, ci însăși tranșarea chestiunii competenței instanței până la un moment limită. Or, se constată că în speța de față, excepția de necompetență a fost invocată la termenul din data de 09.09.2013, când s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru termenul din data de 07.10.2013, comunicându-se întâmpinarea depusă în ședință publică. Ca atare, prima zi de înfățișare a fost la termenul de judecată din data de 07.10.2013, când procedura a fost legal îndeplinită, iar părțile puteau pune concluzii, întrucât comunicarea unor note de ședință sau citarea părților pentru a pune concluzii asupra unei excepții procesuale nu sunt de natură să proroge acest moment procesual, nefiind impuse prin dispozițiile procedurale. Cu toate acestea, s-a amânat judecarea cauzei pentru data de 04.11.2013, iar ulterior, pentru data de 02.12.2013, pentru administrarea de probatorii fără relevanță asupra competenței instanței iar cauza a fost declinată abia la data de 02.12.2013.
Tribunalul a considerat că afirmarea competenței instanței inițial sesizate ori de câte ori necompetența nu a fost invocată în termenul menționat reprezintă corolarul dispoziției cuprinse la art. 1591 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
În deliberare cu privire la conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 1 București și Tribunalul București, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 17 din Codul de procedură civilă, cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Textul are în vedere situația în care reclamantul formulează mai multe capete de cerere, dintre care unele accesorii, acestea din urmă urmând a fi soluționate, prin prorogare, de instanța sesizată cu cererea principală, chiar dacă, formulate separat, ele ar fi de competența unei alte instanțe.
În cauză, soluția cu privire la cererea de anulare a titlului de proprietate nu depinde de soluția dată altui capăt de cerere, acesta fiind astfel capătul de cerere principal. De altfel, părțile au considerat că solicitarea privind anularea actului subsecvent, depinzând de soluția care se va pronunța asupra primului capăt de cerere, are caracter accesoriu.
Astfel, dacă odată cu cererea principală privind anularea titlului de proprietate s-a formulat și cerere pentru anularea actului subsecvent, competența de soluționare a cauzei este determinată de cererea principală, în favoarea judecătoriei, chiar dacă, în cazul în care acțiunea în anularea actului subsecvent acesta ar fi fost introdusă pe calea principală, competența ar fi revenit tribunalului conform criteriului valoric.
Dacă după prorogarea de competență cererea incidentală este disjunsă pentru a fi judecată separat de cererea principală, după disjungere, instanța nu va declina competența cererii incidentale în favoarea instanței care, în mod normal, ar fi fost competentă să judece cererea respectivă dacă era formulată pe cale principală. Instanța care a devenit competentă prin prorogare își va păstra competența și după disjungere.
Astfel, prorogarea de competență în favoarea judecătoriei, referitoare la cererea de anulare a actului subsecvent, a operat la data sesizării instanței și operează pe tot parcursul soluționării cauzei. Împrejurarea că instanța învestită să judece acțiunea principală și cererea accesorie dispune ulterior judecata deosebită a cererii accesorii nu produce efecte juridice asupra competenței materiale a acesteia. De altfel, măsura disjungerii este luată de instanța de judecată în scopul soluționării cererii care se află în stare de judecată, în interesul mai bunei judecăți a cauzelor și a unei mai bune administrări a justiției, astfel că disjungerea urmată de hotărârea de declinare de competență este nelegală.
Aceleași considerente se impun și în ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată în cauză.
Considerentele tribunalului avute în vedere la admiterea excepției necompetenței sale materiale, referitoare la încălcarea de către judecătorie a art. 1591 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt nerelevante, Tribunalul nefiind învestit cu un control judiciar asupra sentinței judecătoriei, procedând doar la verificarea propriei competențe.
Având în vedere cele expuse mai sus, în temeiul art. 20 pct. 2 și art. 22 din Codul de procedură civilă, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. Prospecțiuni S.A., cu sediul alea la Cav. M. T. în București, Splaiul Unirii nr. 39, .. 2, . și pe pârâții C. I. Ș., domiciliată în București, ., .. 4, ., sector 2, Oită G. și Oită R., domiciliați în București, Piața A. I. nr. 2, .. 2, ., C. de A. a Legii nr. 18/1991 a Comunei Otopeni, cu sediul în Otopeni, .. 10, județul I., C. de A. a Legii nr. 18/1991 a Municipiului București, cu sediul în Regina E. nr. 47, sector 5 și cu sediul în Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, C. de A. a Legii nr. 18/1991 a Municipiului București, prin Prefect, cu sediul în Piața Presei Libere nr. 1, Corp B, sector 1, C. Județeană de A. a Legii nr. 18/1991 a Județului I. – prin Prefect, cu sediul în Otopeni, ., județul I., P. Județului I., cu sediul în București, ., sector 3 și S. Locală de A. a Legii nr. 18/1991 a Sectorului 1, cu sediul în București, .. 9-13, sector 1, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. F.-B. V. Ș.
Red. DFB
Tehnored. DFB/PS 13 ex.
10.03.2014
| ← Cereri. Decizia nr. 988/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Expropriere. Decizia nr. 87/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
