Expropriere. Decizia nr. 87/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 87A
Ședința publică de la 3 martie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - D. F. B.
JUDECĂTOR - M. S. C.
GREFIER - V. Ș.
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror A. B..
Pe rol soluționarea cererilor de apel, după casare, formulate de apelanții reclamanți A. D. R., A. G., C. S. toți cu domiciliul ales la Cav. N. E. A., în București, ., ..2, ., sector 3, apelantul M. P. – P. DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI cu sediul în București, .-3, sector 3 și apelantul pârât S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. cu sediul în București, .. 38, sector 1 și cu sediul ales la Cav. D. în București, .. 159, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 425/01.03.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, având ca obiect: expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții reclamanți reprezentați de avocat N. E. cu împuternicire avocațială la dosar și apelantul pârât Statul Român prin CNADNR reprezentat de avocat D. V. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelantul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că experții care au efectuat expertiza în cauză au depus la dosar contractele de vânzare-cumpărare avute în vedere la întocmirea raportului de expertiză astfel cum s-a dispus la termenul anterior.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Reprezentanta apelanților reclamanți având cuvântul în susținerea apelului arată că apelul a fost formulat doar cu privire la exproprierea parțială și acordarea despăgubirilor privind prejudiciul suferit de către reclamanți.
Arată că, odată cu obiecțiunile la raportul de expertiză, a depus și un contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2013 din care rezultă că terenurile din intravilan, categoria arabil, din unitatea administrativă în care se află și terenul în litigiu, s-au comercializat în luna octombrie 2013, înaintea efectuării expertizei din dosar, la prețul de 35 euro/mp, or din raportul de expertiză rezultă că prețurile de tranzacționare au fost mult mai mici.
Cu privire la prejudiciu suportat în urma exproprierii parțiale arată că, inițial, terenurile se aflau în extravilan, dar, datorită faptului că zona este în dezvoltare, se puteau edifica construcții pe acestea, iar în prezent terenul este utilizat ca teren arabil.
Cu privire la punctul de vedere al expertului desemnat de către apelantul pârât, respectiv d-na expert P. E. arată că prețurile prezentate de către aceasta privesc terenuri aflate în alte zone, fără drum de acces și fără a fi învecinate cu terenul intravilan, astfel că solicită ca instanța să aibă în vedere punctul comun al celorlalți experți ce au făcut parte din Comisia care a efectuat expertiza.
Dezvoltă oral motivele de apel și solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris și respingerea celorlalte apeluri, ca nefondate.
Reprezentanta apelantului pârât Statul Român prin CNADNR solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de către reclamanți.
În susținerea motivelor de apel proprii arată că, din suprafața totală de teren de 2200 mp, 1455 mp se află în intravilanul comunei Gruiu, iar restul, în extravilanul acestei localități, astfel cum rezultă din Hotărârea Consiliului Local al Comunei Gruiu. Arată că experții au stabilit prețul terenului intravilan pe baza contractelor de vânzare-cumpărare aflate la dosarul cauzei, iar punctul de vedere exprimat de către expertul P. E. trebuie avut în vedere de către instanță.
Cu privire la prejudiciu arată că au existat două apeluri, soluționate prin respingerea acestora, iar recurs a formulat doar S. R., astfel că, prin neformularea recursului, reclamanții au fost de acord, să nu pretindă despăgubiri privind prejudiciul, însă ÎCCJ face referire și la acest aspect și precizează că terenul în litigiu are calitate de teren agricol, nu este racordat la utilități și nu există o Hotărâre a Consiliului Local al Comunei Gruiu de trecere a acestuia în intravilanul localității, astfel că prejudiciul nu poate fi acordat.
Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris și respingerea ca nefondat a apelului declarat de către reclamanți.
Reprezentanta Ministerului P. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, modificarea sentinței apelate și obligarea pârâtului la suma de_ euro reprezentând valoarea terenului expropriat.
Solicită admiterea în parte a apelului declarat de către S. R. și respingerea ca nefondat a apelului declarat de către reclamanți.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă la data de 27.11.2007 sub nr._, reclamantul A. G., personal și împuternicit al lui C. S. și al lui A. D. R., a chemat în judecată pe pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., solicitând să se stabilească suma ce se acordă cu titlu de despăgubire, prin procedura exproprierii, la valoarea reală a imobilului, teren extravilan situat în localitatea Gruiu, județul I., în suprafață totală de 2.203,542 mp., cu număr cadastral 1047/1 și a prejudiciului cauzat expropriatului, suma estimată constând în echivalentul în lei a 55.000 euro, cu titlu de despăgubire și echivalentul în lei a 36.500 euro, cu titlu de daune.
Reclamanții au invocat dispozițiile prevăzute de art. 9 și 10 din Legea nr. 198/2004, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, art. 2-4 din Hotărârea nr. 1546/2006, și art. 109 din Codul de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 425/01.03.2011, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis cererea reclamanților și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a următoarelor sume: 55.088 Euro – echivalent în lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru imobilul supus exproprierii, situat în localitatea Gruiu, jud. I., precum și la suma de 15.699 Euro, echivalent în lei la dată plății, reprezentând contravaloarea prejudiciului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că, prin Hotărârea nr. 33 din data de 22.03.2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 – Gruiu, județul I., s-a stabilit că, pentru terenul având număr cadastral 1047-1 în suprafață de 2.203,542 mp, proprietatea reclamanților A. G., personal și împuternicit al lui C. S. și al lui A. D. R., situat extravilanul comunei Gruiu, județul I., cuantumul despăgubirilor ce vor fi achitate acestora este de 35.119 lei. Conform raportului de expertiză de evaluare a imobilului întocmit de o comisie formată din experții Potarniche M., desemnat de instanță, V. M., desemnat de pârâtă și M. Barad, desemnat de reclamantă, valoarea de piață a terenului expropriat la data consemnarii sumei (august 2007) este de 55.088 Euro, iar la data de efectuării raportului de expertiză (noiembrie 2010) este de 42.635 Euro. Același raport de expertiză a mai stabilit și că expropriatul va mai suferi în urma exproprierii și o depreciere a valorii terenului rămas neexpropriat în cuantum de 15.699 Euro.
Tribunalul a considerat că momentul aprecierii prejudiciului este cel al exproprierii, și nu cel ulterior, calculat la peste un an de la expropriere. Mai mult decât atât, pentru stabilirea caracterului just al despăgubirii calculate de către Comisie, Tribunalul trebuie să se raporteze la același moment avut în vedere la data emiterii procesului verbal de către aceasta. Față de aceste considerente, Tribunalul a apreciat că susținerile reclamantei de luare în considerare a valorii imobilului de la data exproprierii sunt întemeiate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelate și obligarea expropriatorului la plata despăgubirilor în sumă de 91.500 euro, echivalent în lei, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În motivarea apelului, apelanții reclamanți au arătat că raportul de expertiză efectuat în cauză nu reflectă în mod real valoarea pagubelor cauzate prin expropriere, astfel încât despăgubirile ce li se cuvin trebuie stabilite într-un cuantum mai mare, respectiv 91.500 euro, solicitând în acest sens refacerea expertizei. Apelanții reclamanți au considerat și că se impune stabilirea unui termen limită de plată de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel pârâtul S. R., prin Compania Națională Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, apelantul pârât a arătat că despăgubirile nu au fost calculate conform art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 și că prejudiciul suportat ca urmare a exproprierii parțiale nu a fost dovedit, astfel că nu întrunește condițiile necesare pentru a fi reparat.
Prin decizia civilă nr. 98A/05.03.2012, Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondate apelurile reclamanților și apelul pârâtului S. R., prin Compania Națională Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
Prin decizia civilă nr. 7364/28.11.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă a admis recursul declarat de pârâtul S. R., prin Compania Națională Autostrăzi și Drumuri Naționale din România împotriva deciziei, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că instanța nu a avut în vedere faptul că la raportul de expertiză, depus în noiembrie 2010, au fost atașate contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2007, respectiv 2009. Stabilind cuantumul despăgubirii cuvenite reclamanților prin raportare la alte criterii decât cele prevăzute de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală decurgând din interpretarea greșită a acestui temei de drept. Ca atare, critica recurentului întrunește cerințele art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
În raport de dispozițiile art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, recursul a fost admis și hotărârea din apel a fost casată cu trimitere spre rejudecarea apelurilor, pentru efectuarea unei noi expertize pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în raport de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri de aceeași natură, în zona în care se află terenul expropriat. Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în rejudecare, vor fi avute în vedere și criticile privitoare la determinarea prejudiciului cauzat de exproprierea parțială a terenului.
Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Conform art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în caz de casare, hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Astfel, dispozițiile instanței de recurs determină limitele în care se va face judecata după casare situație în care instanța care rejudecă fondul trebuie să se limiteze numai la rezolvarea problemei care a atras casarea.
În ceea ce privește modul în care instanța de recurs a rezolvat problema de drept din speță, Curtea constată că interpretarea și aplicarea în cauză a art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 a fost stabilită de Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul că, la stabilirea cuantumului despăgubirii cuvenite reclamanților trebuie avute în vedere criteriile prevăzute de textul menționat, și anume, prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
În acest sens, casarea cu trimitere spre rejudecare s-a dispus pentru efectuarea unei noi expertize pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în raport de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri de aceeași natură, în zona în care se află terenul expropriat. Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în rejudecare, vor fi avute în vedere și criticile privitoare la determinarea prejudiciului cauzat de exproprierea parțială a terenului.
În rejudecare, a fost administrată proba cu expertiza, obiectivele acesteia fiind fixate în raport de cele arătate mai sus, aceste aspecte reprezentând probleme de drept rezolvate prin decizia de casare.
În ceea ce privește apelul Ministerului P. depus în dosarul de recurs al Înaltei Curte de Casație și Justiție, Curtea constată că limitele în care se va face judecata după casare sunt cele stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare. Curtea constată că, deși incidentul procedural al depunerii apelului de către M. P. la data de 9.07.2012, în dosarul Înaltei Curți, a fost supus discuției părților, instanța de recurs nu a stabilit că rejudecarea privește și acest aspect, trimiterea spre rejudecare privind efectuarea unei noi expertize pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în raport data efectuării raportului de expertiză și soluționarea criticilor privitoare la determinarea prejudiciului cauzat de exproprierea parțială a terenului. În această situație, Curtea va rejudeca fondul apelurilor, în limitele stabilite prin decizia de casare.
În ceea ce privește valoarea imobilului expropriat, experții au arătat că, prin valoare de circulație s-a înțeles valoarea de piață așa cum este definită de Standardele Internaționale de Evaluare, ca fiind suma estimată pentru care un activ sau o datorie ar putea fi schimbată la data evaluării, între un cumpărător hotărât și un vânzător hotărât, într-o tranzacție nepărtinitoare, după un marketing adecvat și în care părțile au acționat fiecare în cunoștință de cauză prudent și fără constrângere. Valoarea de piață a fost evaluată la două perioade: a doua jumătate de anului 2007 (data exproprierii: 10.08.2007) și octombrie 2013 (actuală).
Prin expertiză s-a constatat că imobilul ce face obiectul evaluării este alcătuit dintr-un lot de teren amplasat parțial în intravilanul și parțial în extravilanul comunei Gruiu, județul I.. Lotul de teren expropriat, în suprafață de 2203,54 mp este amplasat în tarlaua 64A, .. Având în vedere că în urma aprobării, prin Hotărârea nr. 14 din 28 iulie 2000, a Consiliului Local al Comunei Gruiu, județul I., a planului Urbanistic General al comunei Gruiu – proiect U4/1999 și a Regulamentului local de urbanism al comunei Gruiu, terenul în cauză a căpătat regim de teren intravilan în limita a 100 m de la DJ101C, rezultă că suprafața de 2203,54 mp teren expropriat se împarte în suprafața de 1455 mp (14,55 m x 100 m) teren cu regim intravilan și suprafața de 748,54 mp teren cu regim extravilan.
În ceea ce privește stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, Curtea va avea în vedere dispoziția obligatorie a instanței de casare, în sensul că această valoare, față de prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, constă în prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Prin raportul de expertiză s-a stabilit că prețul menționat, la data întocmirii raportului, este de 33.675 euro, echivalent în lei. Constatând că, prin sentința apelată, cuantumul despăgubirilor a fost stabilit de tribunal ca fiind 55.088 Euro – echivalent în lei la data plății, depășind astfel suma stabilită prin raportul de expertiză realizat în prezenta fază procesuală, văzând prevederile art. 296 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul reclamanților împotriva sentinței, va admite apelul formulat de apelantul-pârât, va schimba în parte sentința apelată în sensul că despăgubirile acordate reclamanților sunt în sumă de 33.675 euro, echivalent în lei.
În ceea ce privește evaluarea prejudiciului, Curtea constată că, prin raportul de expertiză, s-a stabilit că suprafața de teren expropriată are regim de teren arabil extravilan. În urma exproprierii suprafeței de 2203,54 mp, partea cu deschidere la drumul județean 101 C, restul de proprietate în suprafață de 2803,46 mp a rămas izolată, fără posibilitate de acces direct întrucât între proprietate și bretela construită se găsește teren proprietate a statului. Ca urmare, pentru a se ajunge la terenul rămas este necesară servitute de trecere. De asemenea, lotul de teren rămas, în suprafață de 2803,46 mp, este lipsit de toate utilitățile existente "la gard" în situația inițială, acestea fiind practic imposibil de asigurat întrucât este greu de presupus că proprietarii vor permite amplasarea traseelor acestor utilități pe terenurile lor. Comisia de experți a considerat că prejudiciul adus lotului de teren rămas, la datele exproprierii și efectuării expertizei inițiale, este cel aferent ponderii utilităților. Experții au evaluat prejudiciul la suma de 12.505 euro, la data efectuării expertizei.
Având în vedere prevederile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, conform cărora despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite precum și faptul că raportul de expertiză efectuat în cauză a constatat atât existența cât și cuantumul acestui prejudiciu, Curtea consideră că nu pot fi reținute susținerile pârâtului în sensul că reclamanții nu ar fi produs probe cu privire la acest prejudiciu.
Constatând că, prin sentința apelată, cuantumul prejudiciului a fost stabilit de tribunal ca fiind 15.699 Euro – echivalent în lei la data plății, depășind astfel suma stabilită prin raportul de expertiză realizat în prezenta fază procesuală, văzând prevederile art. 296 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul formulat de apelantul-pârât și sub acest aspect, va schimba în parte sentința apelată în sensul că despăgubirile acordate reclamanților pentru prejudiciul cauzat prin expropriere sunt în sumă de 12.505 euro, echivalent în lei. În consecință, Curtea va constata că despăgubirile acordate reclamanților sunt în sumă totală de 46.180 euro, echivalent în lei, incluzând valoarea terenului expropriat și valoarea valoarea prejudiciului cauzat terenului rămas, la data efectuării expertizei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanții-reclamanți A. D. R., A. G., C. S., toți cu domiciliul ales la Cav. N. E. A., în București, ., .. 2, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 425/01.03.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelantul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în București, .-3, sector 3 și apelantul-pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, .. 38, sector 1 și cu sediul ales la Cav. D. în București, .. 159, sector 6.
Admite apelul formulat de apelantul-pârât S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva aceleiași sentințe civile.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că despăgubirile acordate reclamanților sunt în sumă de 46.180 euro, echivalent în lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. F. B. M. S. C.
GREFIER,
V. Ș.
Red. DFB
Tehnored. DFB/PS 9 ex.
10.03.2014
Jud. fond: G. F.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 22/2014. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 403/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
