Conflict de competenţă. Sentința nr. 238/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 238/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-12-2015 în dosarul nr. 238/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 238F
Ședința din Camera de Consiliu de la 4 decembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - S. T.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul I. și Judecătoria B., în cauza civilă privind pe reclamanta S. A., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat A. P., cu sediul în București, ., ., . și pârâtele C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor I., cu sediul în București, ., sector 3 și C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B., cu sediul în B., . nr.1, județul I..
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei B. sub nr._/94/2014, la data de 28.10.2014, reclamanta S. A. în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȘEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR I.,, C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: obligarea comisiei locale la înaintarea documentației aferente emiterii titlului de proprietate cu privire la terenul în suprafața de 1000 mp; obligarea comisiei județene la emiterea titlului de proprietate.
În drept: art.9 din legea 18/1991, republicată; art.5 din legea 1/2000, republicata; art.4 din Regulament.
.
La termenul de judecată din data de 20.04.2015, instanța, din oficiu, în temeiul disp.art. 95 pct.1 și art. 94 cod pr.civ. a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei.
Prin sentința civilă nr.2419/20.04.2015 pronunțată de Judecătoria B. a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B.; a declinat competența materiala de soluționare a cererii formulată de reclamanta S. A. în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȘEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR I.,, C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR B. în favoarea Tribunalului I..
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 94 N.C.proc.civ., "Judecătoriile judecă:
1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:
a) cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;
b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;
c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;
d) cererile de evacuare;
e) cererile referitoare la zidurile și șanțurile comune, distanța construcțiilor și plantațiilor, dreptul de trecere, precum și la orice servituți sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părți ori instituite pe cale judecătorească;
f) cererile privitoare la strămutarea de hotare și cererile în grănițuire;
g) cererile posesorii;
h) cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe;
h^1) cererile de declarare judecătorească a morții unei persoane;
i) cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare;
j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști;
3. căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege în competența lor."
Potrivit art. 95 N.C.proc.civ., "Tribunalele judecă:
1. în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe;
2. ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță;
3. ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege în competența lor."
Potrivit dispozițiilor noului cod de procedură civilă, judecătoria nu mai este instanță de drept comun, întrucât art. 95 pct. 1 N.C.proc.civ. prevede atribuirea către tribunal, spre soluționare, în primă instanță, a tuturor cererilor care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, în timp ce judecătoria soluționează doar cererile care îi sunt expres încredințate spre competentă soluționare.
Instanța a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 94 alin. 1 pct. 4, întrucât nu există prevederi legale care să reglementeze competența judecătoriei în materia fondului funciar, cu exceptia procedurii plangerii impotriva comisiilor de fond funciar, reglementata de dispozitiile art.53 din Legea 18/1991, rep., dispoziții care nu se pot aplica prin analogie și altor tipuri de cauze din materia fondului funciar, în lipsa unui text expres de lege.
Pe de alta parte, în materia fondului funciar nu poate fi aplicabil nici criteriul valoric de determinare a competentei materiale, prevazut de art.94 pct.1 lit.j C.proc.civ., in raport de varietatea de situatii litigioase in aceasta materie, ceea ce ar determina si o lipsa de previzibilitate a normei de competenta, incompatibila cu caracterul reparator al legii 18/1991, rep., fapt ce ar genera si o insecuritate juridica privind competenta materiala de solutionare a cererilor in materia fondului funciar.
Având în vedere că în cauză se solicită obligarea comisiilor de fond funciar la reconstituirea dreptului de proprietate in conditiile art. 9 din legea 18/1991, rep., instanța apreciază întemeiată excepția necompetenței materiale, urmând a declina cauza în favoarea Tribunalului I., ca instanță de drept comun.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 17.08.2015, sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 27.10.2015, tribunalul a acordat cuvântul competența materială de soluționare a cauzei.
Prin sentința civilă nr.2677/27.10.2015 Tribunalul I. a admis excepția necompetentei materiale a a acestei instante si a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B.; a constatat ivit conflictul negativ de competenta, a suspendat din oficiu judecata cauzei, a înaintat dosarul Curții de Apel București in vederea soluționării conflictului de competenta.
Deliberând asupra competenței de soluționare a cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Competența materială a unei instanțe este reprezentată de posibilitatea acesteia acordată în mod expres de lege de a proceda la judecarea unei cauze. Având în vedere că normele privind competența materială a unei instanțe judecătorești sunt stabilite prin norme imperative, legiuitorul a considerat că trebuie să stabilească un mijloc procesual atât la îndemâna părților, cât și a instanței, prin care aceștia pot proceda la realizarea ocrotirii efective a acesteia. Acest mijloc procesual a fost consacrat de către legiuitor în forma excepției de necompetență materială.
Legat de competența materială a unei instanțe judecătorești învestite cu judecarea unei cauze având ca obiect obligarea Comisiei Locale B. la înaintarea documentației aferente emiterii tilului de proprietate către C. Județeană I., precum și obligarea Comisiei Județene I. la eliberarea titlului de proprietate, tribunalul a constatat următoarele:
Competența materială a unei instanțe judecătorești presupunând posibilitatea acordată acesteia în mod expres de prevederile legale corespunzătoare în vigoare, instanța consideră că cel mai important demers în vederea justei soluționări a excepției este determinarea exactă a acelor texte legale care acordă această posibilitate urmată de respingerea sau admiterea excepției în funcție de instanța stabilită expres de lege.
În determinarea textului legal corespunzător demersului individualizării competenței instanței, tribunalul a reținut că este relevantă cercetarea obiectului acțiunii, deoarece legiuitorul înțelege să realizeze o împărțire a competențelor în funcție de obiectul acțiunii, natura sau valoarea acesteia.
De asemenea, tribunalul a reținut că obiectul prezentului litigiu nu este reglementat de niciuna din dispozițiile legale speciale din materia fondului funciar, ceea ce atrage incidența prevederilor de drept comun cuprinse în Codul de procedură civilă.
Prin urmare, tribunalul, cercetând obiectul acțiunii cu care a fost sesizata, a constatat că reclamanta a solicitat obligarea Comisiei Locale B. la înaintarea documentației aferente emiterii titlului de proprietate către C. Județeană I., precum și obligarea Comisiei Județene I. la eliberarea titlului de proprietate,
Potrivit art. 94 pct. 1 lit. k C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanță orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Astfel, sub aspectul patrimonial al cererii deduse judecății, tribunalul a constatat că aceasta are un asemenea caracter, dat fiind faptul că dreptul subiectiv ce intră în conținutul raportului juridic litigios poate fi exprimat valoric. A susținut că acțiunea în desființarea unui act juridic producător de consecințe patrimoniale nu are caracter evaluabil în bani înseamnă a ignora natura însăși a dreptului pe care se fundamentează acțiunea, drept care este personal și cu conținut economic. Or, dreptul subiectiv litigios este însuși dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 1.000 mp.
Prin urmare, având în vedere obiectul cererii, caracterul evaluabil al acestuia, precum și valoarea astfel cum a fost indicată de reclamantă (fia 17), ca fiind în cuantum de 58.480 lei, în conformitate cu prevederile art. 94 pct. 1 lit. k C. proc. civ., competentă de a judeca cauza din punct de vedere material este judecătoria.
Pentru aceste motive, având în vedere norma legala imperativa menționata care reglementează un caz de competenta materiala de la care nu sunt permise derogări, văzând si dispozițiile art. 130 alin. 2 și art. 131 Cod procedura civila, tribunalul a apreciat întemeiata excepția invocata, urmând sa o admită si, in temeiul dispozițiilor art. 132 alin. 3 Cod procedura civila, sa decline competenta de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei B..
În temeiul dispozițiilor art. 134 C. proc. civ., tribunalul a constatat ivit conflictul negativ de competență, motiv pentru care a suspendat din oficiu judecata cauzei și, în condițiile art. 135 alin. 1 C. proc. civ., a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului de competenta.
Solutionand conflictul negativ de competenta, Curtea retine urmatoarele:
Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei B. la 29.10.2014, fiind incidente in cauza dispozitiile Noului Cod de Procedura Civila .
După cum rezultă din expunerea de motive a proiectului legii privind noua lege de procedură civilă, prin adoptarea noii reglementări s-a intenționat reașezarea competenței materiale, astfel încât să conducă atât la apropierea justiției de cetățean, cât și la o justiție previzibilă prin unitatea soluțiilor jurisprudențiale. În acest context, s-a avut în vedere ca judecătoria să judece cauzele de valoare mică și/sau de complexitate redusă, dar de o mare frecvență în practică.
Curtea reține că în cauză cererea este întemeiată pe dispozitiile Lg.18/1991 si art. 5 din Lg. 1/2000, avand ca obiect solicitare de obligare a paratelor la eliberarea titlului de proprietate, pentru un teren de 1000 mp, pentru care a fost deja emis proces- verbal de punere in posesie .
Conform dispozitiilor art. 53 alin 2 din Lg. 18/1991: „Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.”
Curtea apreciaza ca aceste dispozitii legale sunt incidente si in prezenta cauza, desi nu a fost emis inca titlul de proprietate, rationamentul avut in vedere fiind similar cu cel expus in cuprinsul Deciziei nr. 20/2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, prin care s-a statuat in sensul ca: ”, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nici o dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2), că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.”
Prin aceasta hotarare s-a stabilit totodata ca: ” dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, trebuie interpretate în sensul că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare sau al entității învestite cu solicitarea de a răspunde la notificarea persoanei îndreptățite.”
Aplicand prin similitudine acelasi rationament si in speta de fata, se va retine ca instanta competenta sa judece, conform art. 53 alin 2 din legea speciala, litigiile privind plangerile impotriva hotararilor Comisiei Judetene, este deopotriva competenta sa solutioneze si litigiile generate de refuzul acestei comisii privind eliberearea titlului de proprietate, chiar daca aceasta competenta nu este prevazuta in mod expres in cuprinsul prevederilor legale.
Prin urmare, in cauza sunt incidente dispozitiile art. 94 pct 3 C.pr.civila, competenta materiala de solutionare a cauzei urmand a fi stabilita in favoarea Judecatoriei .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S. A., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat A. P., cu sediul în București, ., ., . și pârâtele C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor I., cu sediul în București, ., sector 3 și C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B., cu sediul în B., . nr.1, județul I. în favoaea Judecătoriei B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 decembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. T. G. – M. V.
RED.ST
Tehnored.MȘ/ 5 ex.
………
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 567/2015. Curtea de Apel... | Expropriere. Decizia nr. 633/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
