Legea 10/2001. Decizia nr. 1130/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1130/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 1130/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1130R
Ședința publică de la 13 noiembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - S. T.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurenta-reclamantă C. I. M. și de recurentul-pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr.342/19.03.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001 – rejudecare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-reclamantă reprezentată de avocat M. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invederează faptul că s-au depus la dosar relațiile solicitate de la Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale sector 4, Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară sector 4, Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu și M. București – Direcția Juridic, Serviciul Instanțe Civile.
Apărătorul recurentei-reclamante invederează că nu are cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului conform motivelor depuse în scris la dosar, pe care le susține oral și schimbarea sentinței recurate în sensul obligării Municipiului București la restituirea în natură a terenului situat în București, ., sector 4, în condițiile Legii nr.165/2013, având în vedere că terenul este liber de construcții. Fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul formulat de recurentul-pârât M. București prin Primarul General, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Asupra cererii de recurs reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 15.02.2013 reclamanta C. I. M. a chemat în judecată pe pârâtul M. București pentru restituirea în natură, în baza Legii nr. 10/2001 a suprafeței de teren de 685 m.p. situată în București, ., sector 4.
Prin sentința civilă nr. 87 din 23.01.2014 Tribunalul București Secția a V -a Civilă a respins cererea ca fiind prematur formulată în raport de dispozițiile art. 33 din Legea nr. 165/2013.
Sentința menționată a fost casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare prin decizia civilă nr. 1162 din 2.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III-a Civilă.
Rejudecând fondul cauzei Tribunalul București a pronunțat sentința civilă nr. 342 din 19.03.2015 prin care a admis cererea formulată de reclamanta C. I. M. și a constatat calitatea acesteia de persoană îndreptățită la despăgubiri în echivalent, prin puncte, pentru terenul situat în București, ., sector 4, teren în suprafață de 506,6 m.p. identificat în raportul de expertiză semnat de expert S. C..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
„Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata ca prin notificarea transmisa de B. Boambes R. B. sub nr.3851/25.09.2001, autoarea reclamantei, defuncta Craiter E. a solicitat paratei ca in baza legii nr.10/2001, sa-i acorde masuri reparatorii pentru terenul in suprafata de 685 mp., situat in Bucuresti, ., sector 4. Acest teren a fost dobandit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul_ din data de 24.09.1932 și transcris sub nr._/24.09.1932 de Grefa Tribunalului I.,de numitii B. N. B. D. și B. Tavifta, care au cumparat un loc de casa in suprafata de 685 mp., situat in Bucuresti, pe fosta lunca de sub inchisoarea Vacaresti.
Urmare decesului acestora, reclamanta a ramas unica mostenitoare, asa cum rezulta din certificatele de moștenitor nr. 9813/27.11.1953,emis de notariatul de Stat Bucuresti, Raionul N.Balcescu, nr. 1799/20.12.1982 emis de Notariatul de Stat al sectorului 1 Bucuresti, nr. 110/09.05.1967 emis de Notariatul de Stat Bucuresti, Raionul N.Balcescu,nr.593/05.05.1968 emis de Notariatul de Stat al sectorului 2 Bucuresti, nr.24/28.02.2002, emis de BNP O. I. M. si nr.342/05.12.2007, emis de BNP M. D..
Potrivit dispozitiilor art. 25. - (1) din legea nr.10/2001, in termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură. Lipsa acestei decizii de solutionare in termen a notificarii, de emitere a deciziei chiar si pana la momentul introducerii cererii de chemare in judecata, echivalează cu refuzul solutionarii notificarilor, imprejurare ce da posibilitatea reclamantilor a se adresa instantei in vederea solutionarii notificarilor, instanta sesizata urmand a stabili calitatea de persoane indreptatite a notificarilor la masuri reparatorii si a stabili natura despagubirilor. In acest sens s-a pronuntat si Înalta Curte de Casatie si Justitie - Secțiile Unite, prin Decizia XX/19 martie 2007, in care s-a stabilit ca instanta sesizata, constatand refuzul unitatii detinatoare in emiterea deciziei/dispozitiei de acordare de masutri reparatorii, va solutiona notificarea intemeiata pe legea nr.10/2001. Terenul ce face obiectul notificarii, a fost expropriat în baza Hotărârii de Guvern nr. 556/ 17.05.1990 poziția 302 anexa 2 de la fostul proprietar Craiter E., așa cum rezulta din adresa nr. 151/15.02.02, emisa de S.C. AVL Berceni Sector 4 București. F. de cele retinute, tribunalul constata ca din analiza inscrisurilor depuse la dosar, rezulta ca reclamanta, a facut dovada calitatii de persoana indreptatita la masurile reparatorii, calitate stabilita prin art.3-4 din legea nr.10/2001, potrivit cu care sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele deposedate abuziv de imobile sau mostenitorii acestora. Cu privire la modalitatea de reparatie, din raportul de expertiza intocmit in dosar de expert topo S. C., rezulta ca imobilul ce face obiectul notificarii are o suprafata de 506,6 mp., pe amplasamentul actual al Complexului Sportuv N.”S. Polivalenta” acest teren nu este liber pentru a putea face obiectul unei restituiri in natura. In raport de aceasta situatie, cu privire la modalitatea de acordare a masurilor reparatorii, tribunalul constata ca sunt incidente dispozitiile art. 1(2) din legea nr.165/2013 potrivit cu care in situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, astfel ca va admite cererea, va constata calitatea reclamantei de persoana indreptatita la masuri reparatorii in echivalent, prin puncte,pentru terenul in suprafata de 506,6 mp., situat in Bucuresti, ., sector 4, astfel cum a fost identificat in raportul de expertiza intocmit de expert S. C.. Totodata, potrivit art. 17(1). din legea nr.165/2013, in vederea finalizării procesului de restituire în natură se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, astfel ca solutionarea notificarii intervenind pe cale judecatoreasca unde s-a verificat calitatea de persoana indreptatita la masuri reparatorii a titularilor notificarilor formulate in baza legii nr.10/2001, s-a stabilit si modalitatea de reparatie,va obliga paratul M. Bucuresti, sa transmita dosarul administrativ catre Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, in vederea emiterii deciziei de acordare masuri reparatorii prin puncte”.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs ambele părți din proces.
M. București a criticat sentința susținând că, reclamanta a primit despăgubiri pentru imobilul expropriat, iar acest teren se află în prezent pe amplasamentul Complexului Sportiv Național S. Polivalentă. De asemenea, a invocat lipsa calității procesuale active cu privire la obligarea sa de a trimite dosarul notificării la Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Reclamanta C. I. M. a criticat sentința solicitând restituirea în natură a terenului, în raport de lipsa unor probe concludente în sensul că acest teren se află amplasat în locația precizată de expert. Sub acest aspect, reclamanta a susținut că expertul a stabilit locația terenului expropriat în raport de verificări efectuate de prepușii Municipiului București.
Recursurile sunt fondate pentru următoarele motive:
Cu privire la criticile formulate de M. București referitoare la plata unor despăgubiri pentru terenul expropriat, instanța constată că sarcina probei revine în exclusivitate autorității publice, care trebuie să dovedească plata despăgubirilor către autoarea reclamantei. Sub acest aspect, în faza recursului, M. București a comunicat instanței că numai AFI poate da informații cu privire la plata despăgubirilor (vezi fila 22 dosar recurs - adresa Municipiului București fără număr, semnată Vivien C.), iar AFI a susținut că pentru situația despăgubirilor imobilelor expropriate în baza HGR nr. 556/1990, astfel cum este și terenul din prezenta speță, în raport de comunicarea semnată de M. București, numai Primăria Municipiului București deține informații.
Rezultă că, M. București și AFI și-au declinat unul altuia responsabilitatea stabilirii existenței dovezii de plată a unor despăgubiri, ceea ce, din punct de vedere juridic, înseamnă că nu au dovedit afirmația din recurs constând în aceea că, la data exproprierii, proprietarul expropriat a primit despăgubiri pentru bunul imobil preluat în proprietatea statului.
Totuși, având în vedere că despăgubirile primite, actualizate, se scad din valoarea totală a despăgubirilor stabilite în baza Legii nr. 10/2001 sau în cazul restituirii în natură a terenului, aceste despăgubiri se restituie în totalitate, instanța trebuie să obțină un răspuns clar privind o posibilă plată a despăgubirilor, deoarece acesta este un fapt ce poate fi stabilit cu certitudine, nefiind necesară proba prin prezumții lăsate la aprecierea instanței, de vreme ce, M. București deține acte din care rezultă pentru ce terenuri expropriate, în baza HGR 556/1990, a plătit despăgubiri.
De aceea, aspectul de fapt privind plata despăgubirilor nu a fost stabilit cu certitudine, deși putea fi stabilit.
De asemenea, există multiple contradicții în actele și probele aflate la dosar cu privire la amplasamentul terenului.
Prin adresa nr._/_ c) din data de 26.10.2015 de la fila 37, dosar recurs, adresă emisă de M. București, se afirmă că terenul revendicat reprezintă secțiuni din imobilele înscrise în Cartea Funciară cu numerele_ și_, rezultând implicit că acest teren se află în proprietate particulară, aspect de fapt aflat în contradicție cu concluziile expertizei efectuate în cauză, din care rezultă că terenul expropriat se află pe actualul amplasament al Completului Sportiv Național S. Polivalentă”. (vezi fila 35 dosar fond – expertiza semnată Spitea C.).
Instanța de recurs observă că amplasamentul terenului în litigiu nu a fost identificat, deoarece actele de la dosar prezintă concluzii contradictorii și nu se știe dacă terenul se află în proprietate publică sau în proprietate privată. În raport de această incertitudine nu se poate stabili dacă terenul expropriat poate fi sau nu restituit în natură, aspect care este esențial în prezentul proces, de vreme ce legea specială acordă prioritate restituirii în natură a bunurilor preluate de stat, iar reclamanta a cerut de asemenea, restituirea terenului în natură.
De aceea, recursurile analizate în baza art. 301/1 Cod procedură civilă (1865) cu aplicarea art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă vor fi admise, pentru că cercetarea fondului cauzei, în condițiile menționate deja de instanța de recurs pare, retroactiv, pur formală, în raport de actele contradictorii depuse în faza recursului, astfel că, hotărârea atacată va fi casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă C. I. M. și de recurentul-pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr.342/19.03.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ .
Casează sentința menționată.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond – Tribunalul București.
Irevocabilă.,
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. P.. A. V. S. T.
GREFIER
G. M. V.
Jud. R.P.
Tehnored. T.I.
2 ex,/11.12.2015
Jud. fond Trib. B..
F. L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 475/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 1227/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
