Conflict de competenţă. Sentința nr. 37/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 37/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-03-2012 în dosarul nr. 37/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 37
Ședința din camera de consiliu de la 8.03.2012.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria B. și Judecătoria Sectorului 3 București, în cauza civilă privind următoarele părți: petent - C. E. JUDECĂTOREȘTI DIN C. S.C. T. L. IFN S.A. – prin executor IFN G. S.; creditor - S.C. T. L. IFN S.A; debitor – E. F..
Cauza a fost soluționată în camera de consiliu, fără citare părți,
Curtea constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr. 514/94/13.01.2012, G. S., executor IFN în cadrul Corpului executorilor IFN al . S.A. a solicitat încuviințarea executării silite privind pe creditoarea S.C. T. L. IFN S.A. în contradictoriu cu debitorul E. F..
În motivarea cererii, petenta a arătat că s-a solicitat executarea silită de către creditoarea S.C. T. L. IFN S.A., în contradictoriu cu debitorul E. F. în baza titlului executoriu reprezentat de contract de leasing financiar nr._/14.11.2005.
Prin sentința civilă nr.217/19.01.2012, Judecătoria B. a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
Pentru a hotărî în acest sens, instanța de fond a reținut că procedura încuviințării executării silite este una necontencioasă, astfel încât, potrivit art.334 alin.1 C.proc.civ, instanța este obligată să-și verifice din oficiu și competența teritorială.
Competența de soluționare a cererii aparține, potrivit art. 3731 C.proc.civ, astfel cum a fost modificat prin OUG 42/2009, instanței de executare, care, potrivit art. 371 alin. 2 C.proc. civ, este judecătoria în a cărei circumscripție se face executarea.
Din actele dosarului rezultă că executarea urmează a se face în raza teritorială a Judecătoriei Sector 3 București, unde se află . debitorului și nu există niciun element care ar putea atrage competența teritorială a Judecătoriei B..
Prin urmare, constatând că Judecătoria B. nu este competentă teritorial să soluționeze prezenta cerere, instanța a admis excepția și declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.
Prin sentința civilă nr.2063/02.02.2012, Judecătoria sectorului 3 București a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei sectorului 3 București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B. și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Curții de Apel București, pentru soluționarea conflictului de competență.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea adresată instanței de către executorul IFN s-a solicitat încuviințarea executării silite prin poprire asupra sumelor de bani datorate debitorului de terțul poprit Porsche Bank Romania SA, cu sediul în Județul I., în baza titlului executoriu - contractul de L. nr._/14.11.2005.
Instanța a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 373 al. 2 C.p.c. instanța de executare este instanța în circumscripția căreia se face executarea, acest text de lege constituind dreptul comun în materia competenței de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite. Din coroborarea textelor de lege instanța reține că în materia executării silite competența aparține judecătoriei în a cărei circumscripția teritorială se va face executarea, o astfel de apreciere fiind posibila doar in funcție de forma de executare în care procedura de urmărire silita se va concretiza.
Prin urmare, având în vedere că se solicită încuviințarea executării silite prin poprire asupra terțului poprit Porsche Bank Romania SA, cu sediul în Județul I., instanța constată că instanța de executare competentă este Judecătoria B., în raza acesteia de competență urmând a se înființa poprirea.
Competența în cazul executării silite nu este dată de dispozițiile art. 19 C.p.c., dispoziții aplicabile doar în faza de judecată a cauzei, nu și în faza de executare, fază pentru care legiuitorul a prevăzut reguli speciale, de la care nici măcar părțile, prin acordul lor de voință, nu pot deroga.
În consecință, instanța a apreciat că, la stabilirea instanței de executare nu sunt incidente dispozițiile art.19 C.p.c., instanța de executare nefiind instanța de la sediul debitorului.
Față de aceste considerente și având în vedere că dispozițiile legale menționate instituie o competență teritorială absolută, instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 București si, în baza art.158 alin.1 și 159 pct.3 C.p.c., a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect încuviințare executare silită în favoarea Judecătoriei B..
În aceste condiții, constatând ivit conflictul de competență negativă, în temeiul art. 20 pct. 2 și art. 22 alin 1 C.p.c, a înaintat cauza către Curtea de Apel București, în vederea soluționării acestuia.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie sub nr._ .
Curtea, deliberând asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Potrivit art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă: „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.
De asemenea, art. 3731 Cod procedură civilă prevede că cererea de executare se depune la executorul judecătoresc, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel”.
În cauza de față, Curtea constată că s-a solicitat de către creditor executarea silită cu precizarea modalității în care să se realizeze aceasta, respectiv prin poprire la terțul poprit indicat și anume Porsche bank România Sa cu sediul în Voluntari, .. 2, clădirea Porsche Bank, ..
Pentru satisfacerea creanței creditorului prin poprire, Curtea reține că devin aplicabile dispozițiile art. 453 Cod de procedură civilă care prevăd că: „poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit".
Prin urmare, creditorul, alegând calea popririi pentru executarea silită, instanța competentă este instanța de la domiciliul sau sediul debitorului, ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.
Dispozițiile privitoare la executarea silită au drept scop nu numai de a pune la dispoziția celor interesați posibilitatea de realizare a drepturilor recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau un titlu executoriu, în cazul în care debitorul nu le aduce la îndeplinire de bunăvoie, ci constituie în același timp o garanție procesuală a debitorului pentru prevenirea oricărui abuz în exercitarea dreptului de către creditorul urmăritor. Ca atare, aceste dispoziții au caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage nulitatea urmăririi, care nu poate fi acoperită în nici un mod.
Cu alte cuvinte, competenta materială, dar și teritorială a instanței de executare, astfel cum aceasta este stabilită prin articolele de drept la care s-a făcut referire mai sus, este reglementată de dispoziții imperative, de la care părțile nu pot deroga.
Or, părțile pot alege o altă instanță de judecată în cazul în care legea permite părților să deroge de la regulile de competență pe care le stabilește, respectiv în cazul competenței reglementate de norme dispozitive, nu însă și în cazul de față.
Ca urmare, constatând stabilirea competenței instanței de executare este guvernată de norme imperative, Curtea apreciază că dispoziția înserată în contractul de leasing nu poate să-și producă efectele.
În cazul de față, având în vedere că sus-numitul creditor a solicitat executarea silită a debitorului pe calea popririi, cum terțul poprit indicat de către creditor își are sediul pe raza Judecătoriei B., acesta fiind pe deplin interesat ca executare să capete finalitate, Curtea, în baza art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă, având în vedere dispozițiile legale sus-enunțate, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HORĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind petentul C. E. IFN DIN C. S.C. T. L. IFN S.A. prin executor IFN G. S., cu sediul în București, . nr.8-12, sector 1, creditorul S.C. T. L. IFN S.A., cu sediul în București, . nr.8-12, sector 1 și debitorul E. F., cu sediul în București, ..13 A, ..B, ., în favoarea Judecătoriei B..
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 martie 2012.
PREȘEDINTE
I. D. GREFIER
M. C.
Red.I.D.
Tehnored.B.I.
5 ex/13.03.2012
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 637/2015. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 427/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
